Rectificare carte funciar. Jurisprudență Carte Funciară

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 416/2016 din data de 12.07.2017

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D S BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA în contradictoriu cu pârâții COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P , având ca obiect rectificare carte funciară.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.03.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării pentru 30.03.2016, respectiv 06.04.2016, dată la care s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra acțiunii de față, instanța reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2010, reclamanta D S BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR a chemat în judecată pe pârâții COMUNA P -PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P , solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate:

- nevalabilitatea înscrierilor din C.F. 64 Pietroasa de sub B 21-24;

- să dispună anularea încheierii de carte funciară nr.1119/2005 a O.C.P.I. -Beiuș,

- să dispună radierea înscrierilor de sub B21-24 din C.F. nr.64 Pietroasa, precum și sistarea colii de C.F. nr.1253 Pietroasa, în întregime și restabilirea situației de carte funciară din C.F. nr.64 Pietroasa;

- să constate că reclamanta este proprietara imobilelor identificate cu nr.top.113/1, 113/4, 116, 117/3 și 117/4, toate înscrise în C.F. nr.64 Pietroasa;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că imobilele din litigiu au fost până în anul 2004 proprietatea Ministerului și Agriculturii și Domeniilor-Casa Pădurilor Statului și au fost înscrise în C.F. 64 Pietroasa sub B12.

De asemenea reclamata a menționat că după anul 1945 imobilele au fost folosite, în mod continuu, o parte de către reclamantă, în calitatea sa de succesoare a proprietarei de sub B12 și o parte de către Ministerul Învățământului, fiind sediul Școlii Generale din Pietroasa și curtea aferentă acesteia.

Reclamanta a precizat că pe imobilul aflat în proprietatea și folosința sa a fost edificat în anul 1958 un canton silvic, care de la acea dată figurează în evidențele contabile ale D S Oradea și a fost folosit, în mod permanent ca sediu de brigadă silvică.

De asemenea, reclamanta a arătat că toate imobilele proprietatea Regiei Naționale a Pădurilor fac parte din domeniul public național, iar în anul 2004, era în vigoare H.G. nr.1105/2003 , norma cadru în baza căreia funcționa și prin care se stipula că Regia are în administrare proprietatea publică formată din fondul forestier și din restul bunurilor aflate în administrarea acesteia.

Reclamanta a arătat că, în anul 2004, în baza Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P Consiliul Local a trecut imobilele din litigiu din domeniul public-proprietatea Ministerului Agriculturii în proprietatea Comunei P domeniu public, inclusiv terenul aferent Cantonului silvic delimitat și folosit dintotdeauna de către reclamantă. S-a arătat că această hotărâre a fost înscrisă în cartea funciară prin Încheierea nr.1119/2005 a O.C.P.I. Beiuș, acte care nu au fost niciodată comunicate cu reclamanta sau cu Ministerul Agriculturii.

Reclamanta a precizat că a aflat despre înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor, doar în cursul anului 2008, atunci când a formulat o acțiune înregistrată sub dosarul nr.1676/187/2008 al Judecătoriei Beiuș, care a fost calificată ca fiind de contencios administrativ și care a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr.567/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului(decizia nr. 94/2010 a Curții de Apel Oradea).

De asemenea reclamanta a arătat că prin aceste hotărâri s-a reținut faptul că nu ar fi uzat de procedura prealabilă prev. de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în termenul de prescripție de 6 luni, prev. de alineatul 7 și astfel s-a apreciat că acțiunea sa este inadmisibilă, iar acesta a fost motivul pentru care a promovat prezenta acțiune în baza prev. art. 34 pct.1 din Legea nr.7/1996.

Reclamanta a menționat că, urmare a intabulării la CF a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P , aceasta a intrat în circuitul civil fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun privind-rectificarea de CF.

Totodată a arătat că o altă interpretare ar însemna că reclamantei, căreia nu i s-a comunicat această hotărâre și nici încheierea de intabulare, i s-ar îngrădi accesul la justiție, drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Referitor la titlul pârâtei, Hotărârea nr.39/2004 a Consiliului Local P , reclamata a solicitat a se constata că aceasta este dată în disprețul total al legii, deoarece art. 26 și 36 din Legea nr. 18/1991, la care face trimitere hotărârea, nu își găsesc aplicabilitate în speță, cât timp Comuna P nu a fost cooperativizată, iar terenul în litigiu nu a fost niciodată în întregime, în administrarea primăriei, ci doar o parte din acesta, respectiv cea ocupată de Școala Generală și curtea aferentă.

Reclamanta a arătat că hotărârea este dată în temeiul Legii 18/1991 și a referatului se specialitate întocmit de către inginerul topograf C I , iar toate aceste elemente nu sunt apte să transmită proprietatea în mod legal de la reclamantă la pârâtă.

Astfel, fiind vorba de domeniul public al reclamantei și al pârâtei, trecerea de la un proprietar la altul se putea face numai cu respectarea dispozițiilor prev. de art.9 alin.1 din Legea nr.213/1998, prin hotărâre de guvern, la cererea Consiliului Local și nu printr-o hotărâre abuzivă, prin care pârâta s-a împroprietărit cu terenul care-i aparține reclamantei.

Reclamanta a arătat că, Legea nr.213/1998 conține dispoziții exprese și imperative cu privire atât la administrarea domeniului public, cât și la faptul că acesta este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, art.11 alin.2 sancționând cu nulitatea absolută orice acte juridice încheiate cu nerespectarea prevederilor alineatului 1.

De asemenea reclamanta a menționat că, în speță, pârâții au procedat la trecerea unui bun din domeniul public de interes național în domeniul public de interes local al Comunei P .

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.7/1996, Legea nr.213/1998, prev. art.1 Protocolul 1 și art. 6 din CEDO, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei colile de CF 1253, 64, încheierea nr.1119/28.02.2005 a O.C.P.I.-BEIUȘ, fișa mijlocului fix, devizul pentru întrețineri curente la clădirile silvice, Hotărârea nr.39/2004 a Consiliului Local P , alte înscrisuri.

La data de 15.09.2010, prin registratură, urmare a solicitării instanței, BCPI Beiuș a depus la dosarul cauzei, copia conformă cu originalul a dosarelor de intabulare nr.3066/2003 , nr.3861/2004 și nr.1119/2005 înscrise la pozițiile B21- 24 în CF nr.64 Pietroasa.

Prin registratura instanței, la data de 16.06.2010, pârâtele COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P reprezentate de Primar au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâții au arătat că, față de chemarea în judecată a Comunei Pietroasa si a Consiliului Local al Comunei P , înțelege să invoce lipsa calității procesuale pasive a acestora.

Astfel, din C.F. 1253 P rezultă că proprietar tabular asupra imobilelor în litigiu este Primăria Comunei P , și prin urmare, doar această instituție trebuia chemată în judecată si nu Comuna P și Consiliul Local al Comunei P cum greșit s-a procedat.

În altă ordine de idei, solicită să se constate că, în raport cu modul în care este formulată acțiunea reclamantei, temeiul de drept invocat de aceasta nu-si găsește aplicabilitate în speța de față.

Astfel, în art.33 al.2 din Legea nr.7/1996, se prevede în mod expres ce se înțelege prin rectificarea de carte funciară, adică: radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

Art.34 din aceeași Lege nr.7/1996, vine si prevede condițiile în care se poate solicita rectificarea de carte funciară, adică atunci când, printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă s-a constatat, printre altele, ca înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, nu a fost valabil.

Prin urmare, pentru a putea solicita o rectificare de c.f., de genul celei din speța de față este nevoie de o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, prin care să se fi constatat că, înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut aceasta, nu a fost valabil.

În mod evident, reclamanta nu deține o astfel de hotărâre judecătorească, fapt recunoscut chiar în motivarea acțiunii sale. Astfel, reclamanta arată că, sub dosar nr. 1676/187/2008, acțiunea prin care a solicitat anularea actului în baza căruia s-au făcut înscrierile în c.f. 1253 P , precum și inscripțiile de c.f. făcute în baza acestuia, i-a fost respinsă ca inadmisibilă.

Așadar, în lipsa unei astfel de hotărâri, și acțiunea de față este inadmisibilă, situație în care solicită respingerea ei, ca atare.

În ședința publică din data de 16.06.2010, reprezentantul pârâtelor a arătat că, proprietar asupra imobilelor în litigiu este Primăria P iar reclamanta nu poate solicita o rectificare de CF atâta timp cât nu deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierile de Cf sau actul în baza cărora au fost efectuate nu a fost valabil, iar la solicitarea instanței de a se preciza în concret obiectul acțiunii astfel cum s-a stabilit prin încheierea de la termenul anterior de judecată, reprezentantul reclamantei a arătat că, acțiunea este motivată în fapt și în drept, nu consideră necesare alte precizări și a învederat că această acțiune a fost formulată de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2010, prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prev.art 155 ind.1 C.pr.civ. având în vedere că, pentru acest termen, reclamanta prin reprezentant nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea anterioară, respectiv nu a precizat în concret obiectul acțiunii, nu a arătat dacă solicită a se constata atât nevalabilitatea înscrierilor din Cf, cât și nevalabilitatea titlurilor care au stat la baza efectuării acestor înscrieri și nici nu s-a pronunțat asupra întâmpinării depusă la dosar și a excepțiilor invocate prin aceasta.

Prin registratură, la data de 03.02.2011, reclamanta a depus la dosar, o cerere de repunere pe rol a cauzei și față de solicitarea instanței, a precizat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat să se constate nevalabilitatea înscrierilor din CF 64 Pietroasa de sub B21-24, să se dispună anularea încheierii de carte funciară nr.1119/2005 a OCPI Beiuș, să se dispună radierea înscrierilor de sub B21-24 din CF nr.64 Pietroasa, precum și sistarea colii CF nr.1253 Pietroasa, în întregime și restabilirea situației de carte funciară, să se constate că Regia Națională a Pădurilor Romsilva este proprietara imobilelor cu nr.top.113/1, 113/4, 116, 117/3 și 117/4, toate înscrise în Cf nr.64 Pietroasa, menționând expres că nu înțelege să formuleze alte capete de acțiune.

La termenul de judecată din data de 09.03.2010 prezenta cauză, a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Prin registratură, la data de 14.04.2011, reclamanta a depus la dosar, o cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la data 17.05.2011, tot prin registratură reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care a reiterat capetele de acțiune ce formează obiectul litigiului și a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate cu privire la Hotărârea nr.39/2004 a Consiliului Local Pietroasa.

La termenul de judecată din data de 18.05.2011, reprezentanta pârâtelor , a solicitat suspendarea prezentei cauze având în vedere faptul că, reclamanta nu și-a precizat acțiunea conform dispozițiilor instanței și respingerea excepției de nelegalitate invocată în cauză de către reclamantă.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 18.05.2011, instanța analizând oportunitatea sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P, invocată în cauză de către reclamantă, a reținut că soluționarea pe fond a prezentului litigiu depinde de legalitatea și valabilitatea acestei hotărâri, care reprezintă un act administrativ. Astfel, având în vedere faptul că, această excepție a mai fost invocată și în dosarul nr.1676/187/2008 al Tribunalului Bihor, însă a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentința nr. 567/CA/2009 din 07.10.2009, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 94/CA/2010-R a Curții de Apel Oradea, pe considerentul că nu putea fi analizată în contextul în care obiectul respectivului litigiu, îl reprezenta anularea aceleiași hotărâri și ținând cont că și acțiunea privind anularea hotărârii a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr.554/2004, instanța a apreciat că, se impune sesizarea Tribunalului Bihor -Secția Contencios Administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate, invocată în cauză de către reclamantă.

Ca atare, prin încheierea de ședință din data de 18.05.2011, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P , iar dosarul a fost înaintat Tribunalului Bihor-Secția contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată în cauză de reclamantă, formându-se totodată un dosar supliment care a rămas în arhiva Judecătoriei Beiuș.

Astfel, cauza având ca obiect excepție de nelegalitate a fost înregistrată la data de 26 mai 2011, pe rolul Tribunalului Bihor-Secția de Contencios Administrativ sub dosar nr. 1290/187/2010 .

Prin încheierea de ședință din data de 07.09.2012 pronunțată în acest dosar Tribunalul Bihor, în temeiul art. 10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ s-a declarat competent să soluționeze cauza, atât din punct de vedere general, cât și material, teritorial și funcțional.

Ulterior însă, prin încheierea de ședință din data de 01.04.2013, pronunțată în acest dosar, Tribunalul Bihor a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și retrimiterea acesteia către Judecătoria Beiuș în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, având în vedere modificările aduse articolului 4 din Legea nr. 554/2004, a Contenciosului Administrativ, prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora soluționarea excepției de nelegalitate revine în competența instanței investită cu fondul litigiului, în fața căreia a fost invocată și art. XXIII din Legea nr.2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia judecata trebuie realizată de instanțele devenite competente potrivit acestei legi.

Astfel, dosarul a fost retrimis Judecătoriei Beiuș și a primit un nou termen de judecată pe rolul acestei instanțe pentru data de 22.05.2013, termen la care, instanța ținând cont de motivele pentru care dosarul a fost scos administrativ de pe rolul Tribunalului Bihor, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Beiuș, cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P .

Prin sentința civilă nr. 762/22.05.2013 pronunțată în dosarul nr. 1290/187/2010 al Judecătoriei Beiuș a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Beiuș cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P și s-a dispus declinarea în favoarea TRIBUNALULUI BIHOR ORADEA -SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV si FISCAL, iar dosarul nr. 1290/187/2010 al Judecătoriei Beiuș, având ca obiect rectificare carte funciară, a rămas suspendat până la momentul soluționării, în mod irevocabil, a excepției de nelegalitate .

La data de 30.09.2015, prin registratura instanței, reclamanta, a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, în cuprinsul căreia a arătat faptul că litigiul a fost suspendat în temeiul art. 4, al.1 din Legea 554/2004 și a anexat, în xerocopie, Sentința civilă nr. 3846/CA/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.5355/111/2013, prin care s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, semnată pentru conformitate cu originalul, precum și fișa dosarului nr. 5355/111/2013, listată de pe portalul instanțelor de judecată;

De asemenea, la prezentul dosar a fost atașat dosarul nr. 1290/187/2010, reînregistrat la Tribunalul Bihor Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 5355/111/2013,

În ședința publică din data de 28.10.2015 instanța a dispus emiterea unei adrese către reclamanta D S BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR, cu solicitarea de a depune la dosar coli CF 64 și 1253 Pietroasa actualizate; să arate expres dacă emite pretenții doar pentru terenul aferent cantonului silvic amplasat pe imobilele în litigiu sau și pentru terenul aferent celorlalte instituții, respectiv pentru toate imobilele în litigiu; să depună înscrisuri justificative din care să rezulte că reclamanta este continuatoarea în drepturi și obligații a proprietarului CF înscris la poziția B12 în CF 64 Pietroasa, respectiv Ministerul Agriculturii și Domeniilor Casa Pădurilor Statului; să arate expres dacă solicită sau nu încuviințarea în cauză a probei cu expertiza topografică privind identificarea terenurilor în litigiu și a construcțiilor amplasate asupra acestora.

La termenul din data de 09.12.2015 reclamanta a depus la dosar note de ședință prezentând pe această cale un scurt istoric al activității de administrare a fondului forestier de stat, pentru a demonstra că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este succesorul de drept al Casei Autonome a Pădurilor Statului.

Reclamanta a arătat în acest sens că, prin Decretul nr.32/1948 al prezidiului Marii Adunări Naționale a fost desființată Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.). Acest decret prevedea că instituția menționată își schimbă denumirea în Regia pentru exploatarea și industrializarea lemnului ( R.E.I.L.), care urma să funcționeze ca regie publică în subordinea Ministerului Industriei.

Ulterior, prin Decretul Marii Adunări Naționale nr. 229/1948, această regie a fost desființată, activul și pasivul trecând asupra întreprinderilor de stat pentru exploatarea și industrializarea lemnului (I.P.E.I.L ), recent înființate.

Decretul 49 din 9 februarie 1949, pentru organizarea Ministerului Silviculturii al Republicii Populare Române, stabilea în sarcina acestui minister, la art. 2 lit. a - o, atribuțiile privind administrarea fondului forestier de stat.

Prin Decretul nr. 429 din 15 noiembrie 1949, pentru înființarea și organizarea Ministerului Silviculturii și Industriei Lemnului al Republicii Populare Române, se abroga Decretul 49 din 9 februarie 1949, având în vedere faptul că fostul Minister al Silviculturii se reorganiza. Ministerul Silviculturii și Industriei Lemnului al Republicii Populare Române nou înființat avea aceleași atribuții în ceea ce privește administrarea fondului forestier național ca și vechiul Minister al Silviculturii, stabilite prin art. 3 din Decretul nr. 429 / 1949.

În anul 1989, în urma adoptării Decretului Consiliului Frontului Salvării Naționale nr. 11 din 28 decembrie 19S9, a fost înființat Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului înconjurător și implicit, a fost desființat Ministerul Silviculturii. Prin acest act, în fapt s-a încheiat perioada de conducere și organizare a sectorului silvic în sistem centralizat - comunist. Astfel, în structura noului Guvern, s-a înființat pentru prima dată Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului înconjurător, care nu a durat însă decât până la sfârșitul lunii august 1990.

Începând cu 1 septembrie 1990, până în luna noiembrie 1992, silvicultura se va regăsi la nivel central, în structura Ministerului Mediului, ca Departament al Pădurilor.

Astfel la nivelul ramurii silviculturii se înființează Regia Autonomă a Pădurilor - Romsilva R.A., ca administrator al pădurilor statului, devenită ulterior, începând cu anul 1996, Regia Națională a Pădurilor, aflată în coordonarea directă a ministerului de resort.

În concluzie, față de cele mai sus prezentate, este evident faptul că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, a cărei organizare și funcționare este în prezent reglementată de H.G. 229/2009, este de fapt și de drept succesoarea Casei Autonome a Pădurilor Statului ( CAPS) în ceea ce privește prerogativele de administrator al pădurilor aflate în proprietatea Statului Român.

Din această poziție, pretențiile reclamantei privesc imobilele cu nr. top. 113/1, 113/4,116,117/3 și 117/4, înscrise în CF 64 Pietroasa.

Alăturat notelor de ședință a depus copii actualizate ale CF 64 și 1253 Pietroasa și a precizat că emite pretenții pentru toate imobilele în litigiu, solicitând încuviințarea în cauză a probei cu expertiza topografică privind identificarea terenurilor în litigiu și a construcțiilor amplasate asupra acestora.

La data de 05.01.2016, BLEJT de pe lângă Tribunalul Bihor a depus la dosar lista cu experții disponibili în specialitatea topografie.

Totodată, la data de 15.01.2016, reclamanta D S BIHOR, a depus la dosar obiective la lucrarea de expertiză în specialitatea topografie, iar la data de la data de 18.01.2016, pârâții COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P , au depus la dosar obiective la lucrarea de expertiză în specialitatea topografie.

La data de 22.02.2016, domnul expert D P , a depus la dosar, în patru exemplare, raportul de expertiză tehnică judiciară și nota de evaluare, potrivit căreia diferența onorariu rămasă de achitat este în sumă de 2060 lei, iar la data de 24.02.2016 reclamanta a depus o cerere de amânare în vederea comunicării raportului de expertiză.

La termenul din data de 24.02.2016 instanța, în baza art.23 din OG 2/2000 a dispus reducerea diferenței de onorariu expert pentru domnul expert D P , la suma de 2520 lei.

La data de 23.03.2016, reclamanta prin reprezentant a depus la dosar dovada achitării diferenței onorariu expert în sumă de 1520 lei potrivit OP 271/23.03.2016 fila 239 dosar, cu mențiunea că nu are de formulat obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză.

Tot la acest termen reprezentanta pârâților, av. M M a arătat că acceptă lucrarea de expertiză.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea topografie.

La data de 28.03.2016 pârâții, prin reprezentant au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea, ca nefondata, a acțiunii formulata de reclamanta Regia Naționala a Pădurilor - Romsilva, D S Bihor R.A și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, reprezentând onorar avocat justificat .

Aceștia au arătat faptul ca, reclamanta a solicitat anularea intabulării asupra imob. cu nr.top.113/1,113/4,116,117/3 si 117/4 înscrise in c.f.1253 Pietroasa, sistarea acestei coli de c.f., si revenirea la situația anterioara de c.f., din c.f.64 Pietroasa, cu motivarea ca toate aceste terenuri formează proprietatea sa, pe care a folosit-o dintotdeauna, sau, cel puțin din 1940 când s-a înscris în c.f. dreptul de proprietate al Ministerului Agriculturii si Domeniilor Casa Pădurilor Statului.

În paralel cu aceasta a invocat, în dosarul nr.5355/111/2013 al Tribunalului Bihor, excepția de nelegalitate a HCL 39/30.12.2014, în baza căreia s-a intabulat, in c.f.1253 Pietroasa, imobilele cu nr. top. 113/1,113/4, 116, 117/3 si 117/4, pe care sunt amplasate clădirea Scolii Generale din P , sala de sport a acestei scoli, anexele constând in centrala termica, precum si terenul aferent scolii, imobile care fac parte din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei P (inventar aflat la filele 83-93 din prezentul dosar) și pe care l-a atașat alăturat prezentelor în copie certificată.

Prin sentința nr.3846/CA/2014 a fost admisa excepția invocata de către reclamanta, si s-a constatat nelegalitatea HCL 39/30.12.2014.

Astfel, pe de o parte, în petit reclamanta cere anularea hotărârii de consiliu si a intabulării făcută în favoarea Primăriei Comunei P , iar pe de alta parte, în motivare, arată că "nu se opune la înscrierea dreptului de proprietate al pârâtelor asupra terenului si curții aferente Scolii Generale Pietroasa"...

Apoi, susține (nereal) că ar fi folosit aceste terenuri dintotdeauna si ca pârâții au lipsit-o de proprietatea sa "intr-un mod abuziv si discreționar", iar, pe de altă parte, arată (in mod real, de această dată) că între pârâți si reclamantă "nu au existat niciodată litigii, iar folosința a fost clar delimitată prin semne exterioare".

Pârâții își pun întrebarea firească, în ce constă încălcarea proprietății reclamantei si care este abuzul din partea acestora, în condițiile în care Ocolul Silvic P si terenul aferent acestuia sunt amplasate pe imobilele cu nr.top.115 si 114, într-adevăr, bine delimitate de domeniul public reprezentând imobilele din litigiu.

De asemenea, la ce folosește reclamantei anularea intabulării noastre, daca tot nu se opune la "înscrierea dreptului de proprietate al paratelor asupra terenului si curții aferente Scolii Generale Pietroasa".

Până la întocmirea schiței judiciare din acest dosar, reclamanta a fost în eroare cu privire la solicitările sale, însa acum, pârâții consideră că este cât se poate de limpede faptul că, aceasta nu numai că nu a folosit vreodată imobilele din litigiu, după cum nereal susține, având în vedere obiectivele amplasate pe acestea și vechimea lor (scoală veche a fost edificată în anul 1947, iar cea nouă, în anul 1977); dar, nu poate vorbi nici de "lipsire de proprietate" din partea pârâților, din aceleași considerente.

Având in vedere toate cele de mai sus, solicită să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorar avocat în suma de 500 lei.

La data de 29.03.2016 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii următoarele aspecte:

Având în vedere întregul material probator de la dosarul cauzei și Sentința nr. 3846/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5355/111/2013, solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nevalabilitatea înscrierilor din CF 64 Pietroasa, de sub B 21 - 24, să se dispună anularea încheierii de carte funciară nr. 1119 / 2005 a O.C.P.I Beiuș, radierea înscrierilor de sub B 21 - 24 din CF 64 Pietroasa, precum și sistarea colii CF 1253 Pietroasa, în întregime și restabilirea situației de carte funciară precum și să se constate că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este proprietara imobilelor cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 și 117/4, toate înscrise în CF 64 Pietroasa.

După cum a arătat și în motivele acțiunii, imobilele în litigiu s-au aflat din anul 1940 până în anul 2004 în proprietatea Ministerului Agriculturii și Domeniilor - Casa Pădurilor Statului, înscrise ca atare la poziția B 12 din CF. 64 Pietroasa.

După anul 1945, imobilul a fost folosit în mod continuu, o parte de către unitatea noastră, în calitate de succesoare a proprietarei de sub B12 (urmare a mai multor reorganizări, Regia Națională a Pădurilor face parte în prezent din Ministerul Mediului și Pădurilor) și o parte de către Ministerul învățământului, fiind sediul Școlii generale din Pietroasa și curtea aferentă acesteia.

Reclamanta arată că, pe imobilul aflat în proprietatea și folosința sa, în anul 1958 a fost edificat un canton silvic care, de la data respectivă figurează în evidențele contabile ale D S Bihor, fiind folosit în mod permanent ca sediu de brigadă silvică.

După cum reiese din înscrisurile din cf 1253 Pietroasa, prin încheierea nr. 1119 / 28.02.2005, s-a înscris dreptul de proprietate (dobândit prin HCL 39 / 30.12.2004) în favoarea Primăriei Comunei Pietroasa asupra imobilelor cu nr. topo. 113/1, 113/4, 116, 117/3, 117/4 din CF 1253 Pietroasa, imobile care până la acel moment s-au aflat în proprietatea Casei Autonome a Pădurilor Statului, antecesorul RNP-Romsilva.

Cu privire la titlul reclamantei, Hotărârea nr. 39 / 2004 a Consiliului local P , a arătat că aceasta a fost dată în disprețul total al legii. Astfel, art. 26 și 36 din Legea 18 / 1991, la care face trimitere hotărârea, nu își găsește aplicabilitate în speță, cât timp Comuna P nu a fost cooperativizată, iar terenul din litigiu nu a fost niciodată în întregime în administrarea Primăriei.

Hotărârea este dată în temeiul textelor arătate din Legea 18/1991 și al referatului de specialitate întocmit de topograf C I , toate aceste elemente nefiind apte să transmită proprietatea în mod legal de la pârâtă la reclamantă.

Fiind vorba de domeniul public al pârâtei și al reclamantei, trecerea de la un proprietar la altul se putea face numai cu respectarea dispozițiilor art. 9 al. 1 din Legea 213/ 1998, prin Hotărâre de Guvern, la cererea Consiliului local și nu printr-o hotărâre abuzivă, prin care reclamanta s-a împroprietărit cu terenul ce ne aparține.

De altfel, Legea 213/1998 conține dispoziții exprese și imperative cu privire atât la administrarea domeniului public, cât și la faptul că acesta este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, art. 11, al. 2 sancționând cu nulitatea absolută orice acte juridice încheiate cu nerespectarea prevederilor alineatului 1.

Acestea sunt și motivele pentru care, prin Sentința nr. 3846/CA/2014, pronunțată de Tribunal Bihor în dosarul nr. 5355/11 1/2013 s-a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 39 / 2004 a Consiliului local P ce a stat la baza tuturor actelor a căror nulitate a solicitat a se constata.

Având în vedere cele de mai sus și întregul material probator de la dosarul cauzei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

Imobilele terenuri cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 și 117/4, ce fac obiectul litigiului sunt înscrise la pozițiile A1-5 în CF 1253 Pietroasa - fila 5 dosar si potrivit mențiunilor de CF reprezintă în natură pășune în intravilan și gradina în intravilan. Pe ultimele două imobile apar notate si construcții constând în școala cu clasele I-VIII.

Înscrierile de la poziția B1 din CF 1253 Pietroasa relevă faptul că, aceste imobile au fost aduse din CF 64 Pietroasa, unde au fost intabulate la nivelul anului 1940 la poziția B2 în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor Casa Pădurilor în cota de 1/1 parte , cu titlu de cumpărare .

Ulterior, înscrierea de la poziția B2 din CF 1253 Pietroasa, atesta faptul ca, în baza Hotărârii nr. 39/30.12.2004 a Consiliului Local al Comunei P asupra imobilelor mai sus indicate, de sub A1-A5, a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea Primăriei Comunei P , potrivit încheierii de intabulare nr. 1119/28.02.2005.

Înscrierea de la poziția B21 in CF 64 Pietroasa confirmă faptul că prin încheierea de intabulare nr. 3066/30.07.2003 și în baza adresei nr. 1342/28.07.2003 si a adeverinței nr. 1341/28.07.2003 emise de Primăria P , a Monitorului Oficial si a tabelului anexă, pe parcela cu nr. top.117/2 se notează existenta unei construcții Școala cu clasele V-VIII si asupra terenului cu nr. top 117/2 este înscris dreptul de proprietate in favoarea Primăriei Comuna P .

Conform înscrierilor de sub B22-23 din CF 64 Pietroasa, în baza încheierii de intabulare nr. 3861/08.09.2004 si potrivit declarației autentificată cu nr. 3373/2004 de notarul public A F din Beiuș, nr. top 117/2 se adnotează si se dezmembrează după cum urmează : nr. top 117/3 în suprafață de 4300 mp și nr. top 117/3 în suprafață de 1116 mp, apoi parcelele nou formate se adnotează în vechea coală de Cf.

Conform înscrierilor de sub B24 din CF 64 Pietroasa, în baza încheierii de intabulare nr. 1119/28.02.2005, parcelele cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 și 117/4, ce fac obiectul litigiului au fost transnotate în CF 1253 Pietroasa - cu situația tabulara nemodificata.

Reclamanta REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR ROMSILVA este succesoarea în drepturi a Casei Autonome a Pădurilor Statului (C.A.P.S.), care a fost desființată prin Decretul nr.32/1948 al prezidiului Marii Adunări Naționale, în acest sens statuându-se cu titlu de autoritate de lucru judecat si prin decizia civilă nr. 380/R/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor -Secția Civilă în dosarul nr. 344/187/2007, depusa de către reclamantă în probațiune la filele 196-197 dosar.

Prin sentința nr.3846/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor -Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr. 5355/111/2013-filele 174,175 dosar, a fost admisa excepția de nelegalitate invocată de către reclamanta D S BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA , în contradictoriu cu pârâții COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P si s-a constatat nelegalitatea HCL nr. 39/30.12.2014 a Comunei Pi .

În considerentele acestei hotărâri instanța a reținut următoarele:

,, Prin hotărârea nr. 39/30.12.2004, a Consiliului Local P , ținându-se seama de prevederile art. 26, alin. 1 și 36, alin. 1 din Legea nr.18/1991, republicată, în conformitate cu prevederile art.38, lit. f din Legea administrației publice locale și art. 46, alin. 2 din Legea 215/2001, s-a aprobat trecerea terenului situat în intravilanul satului Pietroasa, înscris în CF 64 cu nr. top.113/1, 113/4, 116, 117/1,117/3,117/4, 118 și 119 din proprietatea Ministerului Agriculturii și Domeniilor (Casa Pădurilor Statului) în domeniul public-proprietatea Primăriei Pi a.

Anexa legii 213/1998, privind proprietatea publică și regimul acesteia, prezintă lista bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

La poziția 4.1 sunt trecute, ca făcând parte din domeniul public al statului, pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție sau de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată.

Conform art. 1, alin. 2 din Legea 46/2008, fondul forestier include între altele și terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora, respectiv sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi forestiere de transport, spații industriale și alte dotări tehnice specifice sectorului forestier.

Potrivit anexei nr. 1 a HG 229/2009, la art.4 se arată că ROM SILVA are în administrare fondul forestier proprietatea publică a statului, înregistrat ca atare în amenajamentele silvice și în cercetarea statistică " SILV 1";, actualizat pe baza intrărilor și cedărilor de terenuri legal efectuate.

Înscrisurile depuse de reclamanta, filele 18-22 de la dosar, cuprind imobilele ce compun amenajamentul U.P4 Chișcău.

Instanța reține că fiind vorba de domeniul public al pârâtei și al statului, trecerea de la un proprietar la altul se putea face numai prin respectarea dispozițiilor art. 9, alin. 1 din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre de Guvern, la cerea Consiliului Local.

În raport de dispozițiile legale arătate, instanța reține că emiterea HCL nr. 39/2004, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică.

În temeiul art. 4, din legea nr. 554/2004, pentru motivele prezentate, instanța va admite excepția de nelegalitate a HCL nr.39/2004 a Comunei Pietroasa și va constata nelegalitatea acestui act.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei o va obliga să achite reclamantei suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.,,

Din concluziile raportului de expertiză topografica întocmit in cauza de către dl expert Danci Petru, aflat la filele 219-227 dosar, rezultă următoarele:

Imobilele terenuri cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 și 117/4, înscrise în CF 1253 Pietroasa, se află situate in intravilanul localității Pietroasa, în centru de comună, pe partea stângă a Crișului Pietros.

Expertul arată că, pe numerele topografice ce fac obiectul prezentei cauze se află amplasate 7 construcții astfel:

CI Sala Sport(P), edificată in anul 2011, din cărămidă arsă, Sc=1620mp;

C2 Școala (P + l), edificată în anul 1977, din cărămidă arsă, Sc=573mp; C3 Poliție(P+l), edificată in anul 1980, din cărămidă arsă, Sc=83mp;

C4 Anexa(P), edificată in anul 1980, din lemn, Sc=51mp;

C5 Centrala Termica(P), edificată in anul 2011, din. cărămidă arsă, Sc=36mp

C6 Anexa(P), edificată in anul 1968, din cărămida arsă, Sc=50mp;

C7 Ocol Silvic(P), edificat in anul 1968, din cărămidă arsa, Sc=10 6mp; (vezi Anexa 1)

Construcțiile sunt amplasate pe numerele topografice astfel:

CI - Sala Sport ocupă din nr.top.113/4, o suprafață de 243 mp, iar din nr.top.117/3, o suprafață de 1377 mp;

C2 - Scoală ocupă din nr. top. 117/3, o suprafață de 559mp, iar din nr. top. 119 o suprafață de 14mp;

C3 - Poliția ocupă din nr. top.117/3, o suprafață de 83mp;

C4 - Anexa ocupă din nr. top. 117/3, o suprafață de 51mp;

C5

- Centrala Termică ocupa din nr. top.116, o suprafață de 31mp, iar din nr. top. 113/4, o suprafață de 5 mp;

C6 - Anexa ocupă din nr. top.116, o suprafață de 50 mp;

C7 - Ocol Silvic ocupă din nr. top. 114, o suprafață de 104 mp, iar din nr. top. 116, o suprafață de 2mp;(vezi Anexa 1)

Expertul arată că a procedat la realizarea unei suprapuneri între numerele topografice mai sus evidențiate, respectiv nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 si 117/4 și unitățile amenajistice 110A1 cu S=0,3HA, si amenajamentul silvic 110C1, cu S= C, 1HA, înscrise în amenajamentul silvic al UA-IV-CHIȘCĂU; (vezi Anexa 4)

Datorită faptului că planșele cu unitățile amenajistice sunt realizate la scara 1 la 20000, iar suprafața totală a unităților amenajistice 110A1 si 110C1, este de 0,4 HA, acestea au fost reprezentate pe planșă cu un simbol, motiv pentru care în urma suprapunerii cu limitele măsurate în teren, nu se poate evidenția defalcat prin raportare la întinderea fiecărui nr. topografic, suprafețele aferente nr. top. în litigiu, care nu sunt cuprinse în unitățile amenajistice; (vezi Anexa 2, 3, 4).

Fata de aceste aspecte și datele înscrise in colile CF 64 și 1253 Pietroasa, precum si in raport de prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale si ale Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comunei Pietroasa si a Consiliului Local al Comunei Pietroasa, invocată în cauză de către parați este neîntemeiata si este respinsa ca atare, întrucât este evident ca toți pârâții justifica legitimitate procesuală pasivă în cauză.

Referitor la fondul cauzei instanța apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată si urmează a fi respinsă ca atare pentru următoarele aspecte:

Finalitatea acțiunii reclamantei o reprezintă constatarea dreptului de proprietate a acesteia asupra terenurilor in litigiu, conform precizării de la fila 118 dosar.

In raport de acest scop final instanța urmează a reține faptul că, nu poate fi constatat dreptul de proprietate al REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA prin D S BIHOR asupra imobilelor în litigiu deoarece potrivit prev. cuprinse la art. 1 alin. 3 din Hotărârea nr. 229 din 4 martie 2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 3, pct. 25, 27, 38, 39, 41, art.2 lit. A, pct. 7 și 25, art.4 din Regulamentul de organizare și funcționare, Romsilva este o regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, care are ca scop gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietatea publică a statului, care poate desfășura activități de construcții clădiri, tranzacții imobiliare, de administrare a imobilelor pe bază de tarife sau contracte, de închiriere și leasing, poate dobândi/cumpăra în numele statului terenuri proprietate privată, însă terenurile achiziționate devin fond forestier proprietate publică a statului și se intabulează ca atare.

Drept urmare REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA are doar în administrare fondul forestier proprietatea publică a statului, aceste bunuri fiind evidențiate distinct în patrimoniul acesteia și au regimul juridic prevăzut de lege, astfel încât nu poate fi proprietarul tabular al unor astfel de bunuri.

Potrivit art. 1 din Codul silvic Legea nr. 46/2008 :

ART. 1

(1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier național.

(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier național include:

a) pădurile;

b) terenurile în curs de regenerare și plantațiile înființate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate și terenuri neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producție silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuști ornamentali și fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administrație silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului și producerii de furaje, terenuri date în folosință temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi ferate forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar și cele afectate de sarcini și/sau litigii, precum și terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră și fâșiei de protecție a frontierei de stat și cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat;

h) iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.

(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier național sunt terenuri cu destinație forestieră.

La art.11 din acest act normativ se arată:

(1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" și de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", prin ocolul silvic propriu constituit în condițiile legii.

Conform prevederilor mai sus menționate construcția în litigiu ce prezintă interes pentru reclamanta(în motivarea cererii de chemare în judecată aceasta a menționat faptul că după anul 1945 imobilele au fost folosite, în mod continuu, în parte de către reclamantă, în calitatea sa de succesoare a proprietarei de sub B12 și în parte de către Ministerul Învățământului, fiind sediul Școlii Generale din Pietroasa și curtea aferentă acesteia) este reprezentată de Cantonul Silvic Pietroasa, activ edificat în anul 1958, singura dintre construcțiile evidențiate în lucrarea de expertiza topografică și anexa acesteia despre care se poate susține că face parte din Fondul forestier proprietate publică a statului, deci reprezintă proprietatea statului și se află în administrarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR.

Acest aspect insă, nu poate determina instanța ca la pronunțarea prezentei hotărâri să nu țină cont de prevederile legale în vigoare atunci când analizează îndreptățirea RNP de a solicita constatarea în favoarea acesteia a dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilelor construcții in litigiu, mai ales ca, așa cum se poate observa din cuprinsul lucrării de expertiza topografica întocmită in cauză, in special din schița anexată acestuia, aflată la fila 224 dosar, activul Cantonul Silvic Pietroasa, aflat în administrarea reclamantei prin Ocolul Silvic Sudrigiu, este amplasat pe nr. top 115 Pietroasa, iar nu asupra terenurilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, are instanța în vedere faptul că, doar în favoarea Statului Roman poate fi stabilit un drept de proprietate asupra terenului aferent acestui activ, iar nu în favoarea reclamantei RNP Romsilva care a formulat cererea în nume propriu și a solicitat stabilirea în favoarea acesteia a unui astfel de drept, nedepunând vreo împuternicire în acest sens din partea Statului si în același timp neprecizându-si cererea în raport de concluziile expertizei topografice judiciare si schiței topografice anexată acesteia.

In acest context cererea se dovedește neîntemeiată și implicit introdusă de o persoană fără calitate procesuală, întrucât imobilul Canton Silvic Pietroasa (doar asupra acestuia si a terenului aferent pot fi emise pretenții in raport de reglementările actuale si destinația indicată în privința celorlalte construcții), reprezintă bunul public aflat în proprietatea statului, reclamanta REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR, având competențe doar sub aspectul administrării și gestionării acestuia.

Pe de altă parte acțiunea este neîntemeiată deoarece potrivit concluziilor expertizei întocmita in cauză, cantonul silvic care, potrivit legii face parte din domeniul public al statului aflat în administrarea reclamantei, nu este situat pe niciunul din terenurile in litigiu cu nr. top. 113/1,113/4, 116, 117/3 si 117/4 Pietroasa, ci pe aceste terenuri sunt amplasate clădirea Scolii Generale din Pietroasa, sala de sport a acestei scoli, anexele constând in centrala termica, inclusiv clădirea Politiei si terenul aferent acestora.

În acest context, reclamanta nu poate emite pretenții proprii cu privire la aceste terenuri, întrucât, în raport de destinația actuală a construcțiilor amplasate pe aceste numere topografice este evident că, deși nu s-a operat în Cf, terenurile în litigiu constituie tot proprietate publică, insă nu se mai găsesc în administrarea reclamantei, ci fac parte din domeniul public al Comunei Pietroasa, in acest sens fiind si inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Comunei Pietroasa (inventar aflat la filele 83-93 din prezentul dosar).

Cât timp acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu poate fi admisă, pentru motivele mai sus indicate, instanța consideră că reclamanta nu justifica interes pentru a solicita anularea încheierii de intabulare nr. 1119/2005 a OCPI Beiuș si rectificarea înscrierilor de Cf, întrucât, chiar daca prin sentința nr.3846/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor -Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr. 5355/111/2013, s-a dispus anularea actului principal reprezentat de HCL 39/30.12.2014, in opinia instanței pârâții sunt cei care trebuie sa facă demersuri pentru a intra in legalitate si pentru reglementarea corespunzătoare a situației de CF, deoarece anularea HCL 39/30.12.2014 s-a realizat pentru nerespectarea anumitor aspecte de nelegalitate, iar nu pentru aspecte de netemeinicie.

Pentru aceste motive instanța va respinge cererea precizata formulată de către reclamanta D S BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA - în contradictoriu cu pârâții COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P ,

Conform art. 453 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În baza art. 453 alin.1 C.pr.civ obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâților suma de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat prin factura 000011/16.06.2010 și extrasul de cont având ca obiect tranzacția din 17.08.2010, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată și precizată de către reclamanta D S BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA în contradictoriu cu pârâții COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P .

Respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâților suma de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.

Pronunțată în ședința publică azi, 06.04.2016.

← Constatare nulitate act juridic, succesiune, partaj judiciar  Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Rectificare carte funciar. Jurisprudență Carte Funciară