Constatare nulitate act juridic. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 1193/2016 din data de 15.11.2016
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta D F împotriva pârâților T A ,G R , G M , G V V , având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că atât mersul dezbaterilor cât și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.10.2016, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării și pentru depunerea concluziilor scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.11.2016, la 08.11.2016 și la 15.11.2016, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1. Poziția procesuală a reclamantei:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 16.03.2016, sub dosar nr.526/187/2016, reclamanta D F a chemat în judecată pe pârâții T A , G R , G M , G V V , solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care:
1. să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 11 din 16 ianuarie 1990 eliberat de notariatul de Stat Local Beiuș și pe cale de consecință să dispună anularea parțială a încheierii de intabulare nr. 81 din 07 februarie 1990 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B 7 din CF 574 Sohodol și revenirea la situația anterioară de C.F. astfel cum apare sub B 2,3 și 5 din CF 574 Sohodol pe seama tatălui ei, def. Ț T ;
2. să constate că masa succesorală rămasă după def. Ț T , decedat la data de 20 noiembrie 1990, cu ultimul domiciliu în Izbuc, comuna Cărpinet, se compune din cota de 5/8 părți din imobilul cu nr. top. 28 înscris în Cf 574 Sohodol, respectiv suprafața de 4.510 mp , ce în natură reprezintă grădină în intravilan și cota de 5/8 părți din casa de locuit notată sub B4 în CF 574 Sohodol;
3. să constate că vocație succesorală la această masă succesorală are reclamanta și def. Ț M , ambii în calitate de fii, moștenitori legali acceptanți, în cotă de 1/2 parte fiecare;
4. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta arată că este fiica def. Ț M , decedată la data de 4 iunie 1989 și a def. Ț T , decedat la data de 20 noiembrie 1989, ambii cu ultimul domiciliu în Izbuc, , jud. Bihor, aceștia având trei copii, respectiv reclamanta, def. Ț M , proprietarul de sub B6,7 din CF 574 Sohodol și def. G V , soțul pârâtei de rândul 2 și tatăl pârâților de rândul 3,4.
Arată reclamanta faptul că pe durata vieții părinților ei, după ce fiecare dintre cei trei copii s-au căsătorit, au construit casa de la nr. 17 din Izbuc, iar întrucât locuia în apropiere și aprecia că cel mai probabil va moșteni acea gospodărie, reclamanta precizează că și-a adus aportul considerabil la ridicarea casei, plătind în acest sens chiar meșteri din satul în care locuia, adică din Sîrbești. Cu puțin timp înainte de decesul părinților lor, fratele reclamantei, def. Ț M , împreună cu familia, s-a mutat în gospodăria părinților, deoarece nu se mai înțelegeau cu socrii, unde locuiseră.
După decesul tatălui reclamantei, aceasta arată că a fost chemată de fratele ei la Notariatul de Stat din Beiuș, în vederea dezbaterii succesiunii după părinții lor, considerând că lui i se cuvine toată averea rămasă, în condițiile în care celălalt frate, G V , care locuia în Timișoara nu a emis nicio pretenție. Întrucât dorea partea ce i se cuvenea din moștenirea părinților ei, dat fiind faptul că nu primise nici un fel de zestre și participase la ridicarea casei părinților ei, reclamanta arată că nu a fost de acord ca fratelui ei, Ț M , să-i revină întreaga masă succesorală. Prin urmare, reclamanta menționează că în fața notarului a dat declarația de acceptare a succesiunii după def. tată, Ț T , autentificată sub nr. 622/1990, declarație dată la 29 martie 1990, dată cu privire la care arată că era în termenul de acceptare a succesiunii doar în ce privește succesiunea după tatăl. În ceea ce o privește pe mama sa, reclamanta arată că la data de 29 martie 1990, era decăzută din dreptul de acceptare a succesiunii și nici nu a făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii în termenul de 6 luni de la decesul acesteia.
Totodată, reclamanta arată că din data de 29 martie 1990 nu a întreprins nimic în legătură cu această succesiune, până când anul acesta a fost atenționată de un vecin din Izbuc, că pârâta de rândul 1, respectiv fiica fratelui ei, între timp decedat, ar fi scos casa la vânzare. În acest context, reclamanta arată că a verificat situația de carte funciară și a constatat că era intabulat un certificat de moștenitor în favoarea fratelui ei, def. Ț M , în urma defuncților Ț M , mama ei și Ț T r, tatăl ei. Reclamanta menționează că este inexplicabil pentru ea este și faptul că acest certificat a fost emis sub nr.11 la data de 16 ianuarie 1990, în condițiile în care discuții în legătură cu dezbaterea succesiunii după părinții lor purtase cu fratele ei la data de 29 martie 1990, discuții în urma cărora a și decis să dea acea declarație de acceptare a succesiunii de care a vorbit mai sus.
Mai apoi, reclamanta arată că de la Camera Notarilor Publici din Oradea, unde este păstrată arhiva Notariatului de Stat Local Beiuș, a obținut copie a Certificatului de moștenitor nr. 11/16.01.1990 și încheierea finală notarială emisă cu ocazia dezbaterii succesiunii după părinții lor, iar din cuprinsul certificatului de moștenitor reiese că ea a renunțat la succesiunea după părinți conform declarației de renunțare la succesiune înregistrată sub nr. 8/1989 , iar fratele ei, def. G V a renunțat la succesiune conform declarației de renunțare la succesiune înregistrată sub nr. 1/1990. Astfel, în urma verificărilor efectuate la Camera Notarilor Publici din Oradea, reclamant menționează că s-a constat că sub nr. 8/1989 nu este înregistrată declarația ei de renunțare la succesiune (apreciind că ar fi fost logic imposibil sub un nr. atât de mic, raportat la data decesului tatălui), dar nici pe parcursul întregului an 1989. În ceea ce privește declarația de renunțare a fratelui ei, reclamanta arată că aceasta există, dar înregistrată sub un alt număr și nu cel indicat în cuprinsul certificatului de moștenitor atacat.
De asemenea, arată reclamanta și faptul că și în încheierea finală dată în ședința din 16 ianuarie 1990 în cauza succesorală privind pe defuncții lor părinți, cu toate că se menționează că atât fratele ei G V , cât și ea renunță la succesiunea după ambii părinți, la pagina a doua, rubrica semnături, există doar două semnături, a celor doi frați ai ei, acceptantul Ț M și renunțătorul G V .
În condițiile în care din actele emise cu ocazia dezbaterii succesiunii după părinții săi nu reiese cu claritate că ea a renunțat la aceste succesiuni, mai mult decât atât, a dat în termenul legal declarație de acceptare expresă a succesiunii, reclamanta apreciază că acest certificat de moștenitor este ilegal întocmit, fiindu-i viciate interesele, considerând că se impune a se dispune desființarea lui, cu revenirea la situația anterioară de carte funciară, urmată de dezbaterea succesiunii după defunctul lor tată de către ambii moștenitori legali acceptanți, respectiv ea și def. Ț M
În drept reclamanta invocă art. 1134 C.civ., art.953 și urm. C.civ.
În probațiune reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: CF 574 Sohodol, declarația autentificată sub nr.622/1990 de Notariatul de Stat Local Beiuș, certificatul de moștenitor nr.11/1990 emis de Notariatul de Stat Local Beiuș, încheierea dată în ședința din 16.01.1990, acte de stare civilă.
Cererea este timbrata cu suma de 150 lei potrivit chitanței seria LEDA nr.2803020058/28.03.2016 (fila 24), cu suma de 1829,72 lei potrivit chitanței seria LEDA nr.0505020004/05.05.2016 (fila 61), cu suma de 1829,72 lei potrivit chitanței seria LEDA nr.2207020013/22.07.2016 (fila 108), cu suma de 1829,72 lei potrivit chitanței seria LEDA nr.2209020011/22.09.2016 (fila 120), cu suma de 50 lei potrivit chitanței seria LEDA nr.2709020009/27.09.2016 (fila 132), reprezentând taxa judiciara de timbru.
1.2. Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 10.06.2016, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor și apărările de fond invocate de către aceasta.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului ei la formularea prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat respingerea ca neîntemeiată, menționând că este de acord că instanța este ceea care urmează a da o calificare corectă juridică a nulității absolute sau relative, însă solicită a se avea în vedere că prin prezenta acțiune a solicitat constatarea nulității absolute pe motiv de fraudă la lege, iar potrivit art. 2 din Decretul 167/1958 acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, respectiv ea poate fi intentată oricând, independent de perioada de timp scursă de la data încheierii actului atacat.
Chiar dacă nu este aplicabilă în speță Legea 36/1995, fiind ulterioară certificatului de moștenitor atacat, reclamanta arată că prevederile legale anterioare ei și pe care aceasta le-a abrogat, respectiv Decretul 40/1953, privind procedura succesorală notarială, sunt la fel de exigente în ceea ce privește dreptul tuturor moștenitorilor la succesiunea deschisă. Astfel, reclamanta arată că dispozițiile art. 88: Cei care se considera vătămați in drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca, certificatul de moștenitor face dovada deplina in privința calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte.
In cazul anularii certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive si irevocabile. In acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent in soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasa definitiva si irevocabila, impreuna cu dosarul notarial, daca a fost cerut in timpul judecații.
Iar dispozițiile art.23 din Decretul 40/1953, privind procedura succesorală notarială, prevede: Dupa eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate libera alt certificat; cei care au pretentiuni la succesiune, pot cere in justiție anularea certificatului eliberat si stabilirea drepturilor lor.
Pana la anulare prin sentința judecătoreasca, certificatul de moștenitor face dovada in ce privește calitatea de moștenitor si cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor.
Reclamanta arată că a menționat aceste texte de lege, care, cu toate că se referă în mod expres la "anularea certificatului de moștenitor" nu reglementează un caz de nulitate relativă, aceasta fiind o concluzie întemeiată pe considerente de ordin formal, decurgând din terminologia utilizată de legiuitor. Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este prescriptibilă sau nu după cum dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu prescriptibil. În speță, reclamanta arată că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 11/16.01.1990 eliberat de Notariatul de Stat Local Beiuș, pentru frauda la lege.
Totodată, menționează reclamanta că motivele invocate în prezenta acțiune se circumscriu acestui motiv de nulitate absolută, antecesorul pârâtei obținând eliberarea certificatului de moștenitor și o situație juridică ce atrage drepturi succesorale mai favorabile decât ar fi beneficiat dacă ar fi declarat în fața notarului toți moștenitorii de a căror existența, știau și ar fi asigurat astfel premisele aplicării în litera și spiritul lor a dispozițiilor ce reglementează procedura succesorală notarială. Susține și precizează că astfel a și susținut că acest certificat de moștenitor a fost întocmit ilegal, menționându-se în cuprinsului lui aspect neconform realității și făcându-se trimitere la acte care nu există. Acțiunea fiind întemeiată pe motive de nulitate absolută este imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce privesc trimiterile la art. 701 C. civ. reclamanta solicită a se avea în vedere că ea nu am dat nicio declarație de renunțare la succesiune la care să revină ulterior, singura declarație dată fiind cea de acceptare în termenul legal, a succesiunii după defunctul meu tată.
1.3. Prin completarea de acțiune depusă la data de 28.06.2016, reclamanta a solicitat completarea capătului 3 de cerere, respectiv:
- să se constate că vocație succesorală la această masă succesorală o are reclamanta și def. Ț M , ambii în calitate de fii, moștenitori legali acceptanți în cotă de ½ parte fiecare, dispunând predarea moștenirii și întabularea la CF a cotelor de proprietate astfel dobândite.
-/-
2. Poziția procesuală a pârâtei T A :
La data de 12.05.2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, față de temeiul juridic al acțiunii introductive, pârâta menționează că moștenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba. În acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune că moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. În aceste condiții, pârâta arată că art. 1134 și art. 953 și urm. cod civil nu sunt aplicabile în speță.
Sub aspect terminologic în legislație, pârâta arată că în practică și chiar în doctrină, se folosesc diferite formule pentru a denumi nulitatea absolută și nulitatea relativă. Această diferențiere terminologică este însă formală deoarece indiferent de formula utilizată în etapa judiciară instanța trebuie să efectueze corecta calificare juridică a nulității în absolută sau relativă.
În speță, succesiunea fiind deschisă înainte de anul 1995, pârâta apreciază că nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 36 /1995. Arată astfel că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este prescriptibilă sau nu după cum dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu prescriptibil.
În speță, se arată că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 11/ 16.01.1990 emis de Notariatul de Stat Local Beiuș , pentru că din actele dosarului succesoral nu rezultă că reclamanta ar fi renunțat la succesiune în mod expres , așa cum se menționează în cuprinsul certificatului de moștenitor. Arată pârâta că motivul invocat de reclamantă se circumscrie unui motiv de nulitate relativă , pentru că renunțarea la succesiune este un act unilateral , personal și deci o vătămare a propriilor drepturi succesorale , deci un interes particular al acesteia ( reclamantei ), pârâta solicitând astfel instanței să constate caracterul personal nepatrimonial al acțiunii și care are astfel caracter prescriptibil potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Totodată, pârâta arată că acțiunea moștenitorilor pentru anularea certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ este supusa termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincțiile prevăzute la art. 9 din actul normativ menționat , respectiv nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului.
Astfel, arată pârâta că în speță , termenul este împlinit pentru că de la încheierea certificatului de moștenitor nr.11/1990 au trecut peste 25 de ani , motiv pentru care pârâta invocă excepția prescripției, solicitând admiterea acesteia.
De asemenea, pârâta arată că moștenitorul sau moștenitorii participanți la procedura succesorala notariala nu pot cere anularea decât daca fac dovada unui viciu de consimțământ sau a unui motiv de nulitate absoluta (frauda la lege, cauza ilicita, obiect ilicit etc). Precizează că împotriva mențiunilor din certificatul de moștenitor , care este un act autentic nu li se permite moștenitorilor să facă "dovada contrară" , față de aceștia acest act având o forța probantă deplină.
În acest context pârâta menționează și faptul că nu este de acord cu admiterea probațiunii testimoniale cu atât mai mult cu cât martorul D I este probabil într-o relație de rudenie cu reclamanta și nu s-a indicat teza probatorie pentru fiecare din martori. Totodată, pârâta a arătat că este însă de acord și apreciază că este necesar să se facă demersuri la Camera Notarilor Publici din Oradea în vederea comunicării tuturor înscrisurilor ce au stat la baza dosarului succesoral nr.34,35 din 1990.
În ceea ce privește vocația succesorală a reclamantei, pârâta nu contestă că aceasta este fiica defunctului Ț M , însă solicită instanței să constate că declarația de acceptare a succesiunii autentificată sub nr. 622/29.03.1990 a fost dată după dezbaterea succesiunii defunctei Ț M (16.01.1990), astfel că deși a fost făcută în termenul de acceptare a succesiunii nu mai poate produce efecte juridice .
Conform art. 701 Cod civil 1865 renunțătorul la succesiune poate pe durata termenului de acceptare de 6 luni din data deschiderii succesiunii de a accepta respectiva succesiune numai dacă aceasta nu a fost acceptată de un alt erede.
Or, pârâta arată că în cauză este dovedit că reclamanta a renunțat cu actul nr.8 din 1989 conform declarației notariale, iar succesiunea s-a dezbătut și a fost acceptată de Ț M - fiu la data de 16.01.1990 .
Ca urmare, pârâta apreciază că revenirea la renunțare a reclamantei este nelegală și rămâne nelegală pentru că se ocrotesc în acest mod nu numai drepturile pârâtei T A care oricum poate dispune de ele pentru viitor așa cum dorește, dar și eventualele interese ale celorlalți moștenitori care au renunțat la rândul lor la succesiune, dar care ar putea invoca oricând o situație similară, ceea ce ar duce la o abuzivă și inutilă reluare a dezbaterii succesorale. Ori, pârâta menționează că această dezbatere s-a finalizat, finalizarea lasă să se întrevadă un acord între toți erezii, iar o reluare a dezbaterii în lipsa tuturor acestora este lipsită de echitate și în același timp nelegală.
Față de cele mai sus arătate, pârâta solicită instanței să constate că certificatul de moștenitor este legal întocmit și că nu poate exista nici o cauză legală de anulare a acestuia.
-/-
3. Poziția procesuală a pârâtei G R :
În ședința publică din data de 27.09.2016 a arătat: sunt soția def. G V - fiul def. Ț M și T - și știu că acesta a primit încă pe vremea în care socrii mei trăiau suma de 25.000 lei de la părinții lui și de la fratele Ț M , ca parte din casa părintească, urmând ca această casă să-i rămână în totalitate lui M . Eu tot de la socrii mei știu că reclamanta D F a fost și ea plătită cu ocazia căsătoriei ei, primind o bucată de teren și oi, fără a cunoaște alte detalii însă cu privire la dezbaterea efectivă a succesiunii . Știu că alături de casa veche proprietatea socrilor mei M și T , fiul lor M a construit în aceeași curte împreună cu soția lui o casă pentru ei, gospodărindu-se în continuare alături de cei doi bătrâni, pe care i-au îngrijit și înmormântat. Când soțul meu a primit cei 25.000 lei a înțeles că-și primește partea din toată gospodăria părinților - casă, pământuri - urmând ca acea gospodărie să-i rămână lui M .
-/-
4. Poziția procesuală a pârâtului G M :
În ședința publică din 25.10.2016 a arătat că știe de obiectul cauzei. Nu cunoaște detalii concrete despre dezbaterea succesorală a defunctei Ț M , tatăl lui - G V - fiind frate cu reclamanta D F și cu tatăl pârâtei T A , așadar fiu al defunctei.Casa din Izbuc este folosită de T A , pârâtul știind că ei îi aparține. Din discuții vagi purtate în familie, pârâtul arată că a dedus că și tatăl lui, precum și reclamanta ar fi primit bunuri în urma părinților lor.
-/-
5. Poziția procesuală a pârâtului G V V :
În ședința publică din 27.09.2016 a arătat: sunt fiul def. G V și știu de la mama mea R , că tatăl meu și-a primit partea după moștenirea părinților lui M și T , așa încât nu a mai avut altă pretenție. Eu știu că la data căsătoriei reclamantei, aceasta a primit de la părinții ei M și T o bucată de teren și oi. Ulterior, bucata aceea de teren vânzând-o către fratele Ț M , contra sumei de 10000 lei.
-/-
Urmare a solicitării instanței, Camera Notarilor Publici Oradea a depus la dosar la data de 21.06.2016 înscrisurile filele 91-95, iar la data de 15.09.2016 a depus înscrisurile de la filele 109-113.
În ședința publică din data de 27.09.2016 pârâta T A a depus la dosar în fotocopii două acte sub semnătură privată - filele 129-130.
-/-
În probațiune, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, iar pentru pârâta T A a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei D F (filele 121-128) și al pârâtei G R și proba testimonială, fiind audiată în acest sens martora Ț F - fila 137.
-/-
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de către pârâta T A prin întâmpinare, instanța o va respinge potrivit următoarelor considerente:
- în cauză se invocă fraudarea legii -fraus omnia corrumpit- de către reclamantă , și anume faptul că aceasta nu a fost chemată la dezbaterea succesorală notarială a defunctului tată, așa încât nu a renunțat la moștenire. Din analiza cererii de chemare în judecată , a motivelor de fapt și de drept prezentate , instanța reține că invocarea fraudei la lege (prin frauda la lege înțelegându-se acea operațiune prin care , la întocmirea unui act juridic , în scopul eludării unor norme legale imperative , sunt uzitate alte norme legale , prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor- ), se circumscrie motivelor de nulitate absolută , astfel încât acțiunea introductivă nu este prescrisă. Vom reține astfel prevederile art. 2 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă , potrivit căruia: "Nulitatea unui act poate fi invocată oricând , fie pe cale de acțiune , fie pe cale de excepție. "
Pentru aceste considerente va respinge instanța ca nefondată excepția invocată de pârâta T A .
II. Pe fondul cauzei instanța reține:
Din cercetarea cărții funciare depuse la dosarului cauzei la filele 6-7, instanța reține următoarele:
- numărul topografic 28 în suprafață de 7216 mp, ce în natură reprezintă grădină în intravilan și casă de locuit, este înscris sub A I-1 în cartea funciară 574 Sohodol, mdefunctul Ț T fiind înscris ca proprietar sub B2, 3 și 5. Ulterior în baza certificatului de moștenitor cercetat în cauză , cota de proprietate a acestuia s-a transmis cu titlu de moștenire , către Ț M , potrivit înscrierilor de sub B7 efectuate în baza încheierii nr. 81 din 07.02.1990.
Prin certificatului de moștenitor nr. 11 din 16 ianuarie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Local Beiuș - fila 84 dosar, a fost dezbătută succesiunea def. Ț M decedată la 04.06.1989, reținându-se că din masa succesorală a acesteia fac parte următoarele bunuri mobile: cota de ½ parte din casa de locuit și suprafață de 3608 mp teren din CF 574 Izbuc nr. top. 18, ce constituie cota de bun comun de sub B 2, 3, situate în Izbuc la nr.17, com. Cărpinet. Masa succesorală revine: 1. Ț T cu ultim domiciliu în Izbuc, nr.7, soț decedat la data de 20 noiembrie 1989, îi revine cota de ¼ parte. 2 Ț M domiciliat în Izbuc, nr.17, fiu, îi revine cota de ¾ parte.
Prin același înscris s-a reținut și faptul că masa succesorală a def. Ț T se compune din: cota de ½ parte din casa de locuit și suprafață de 3608 mp teren din Izbuc nr. top. 17 din CF 574 Sohodol nr. top. 18, de sub B 2, 3, dobândit prin cumpărare și cota de ¼ parte moștenită conform acestui certificat de moștenitor, după soție.
Au renunțat la succesiune conform art.700 Cod civil: D F , fiică și G V , fiu.
De asemenea, prin același certificat de moștenitor s-a reținut că Ț M domiciliat în Izbuc, nr.17, com. Cărpinet, are calitate de moștenitor în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte.
Din încheierea dresată de notarul public la data de 16.01.1990 (fila 11 din dosar ) rezultă că :
- în fața notarului s-au prezentat numiții Ț M și D F , aceasta din urmă declarând că renunță la moștenirea părinților
Din adresa nr. 1600/21.06.2016 emisă de Camera Notarilor Publici Oradea (fila 91) rezultă că dosarele succesorale 34, 35 /1990 având termen de păstrare 10 ani , au fost predate la Remat , această instituție deținând doar certificatul de moștenitor și încheierea mai sus reținute.
Din adresa nr. 1668/12.09.2016 emisă de Camera Notarilor Publici Oradea (fila 109) rezultă că :
- acestei instituții nu s-au predat registrele și opisele registrelor de renunțări la succesiune ale fostului notariat de stat local Beiuș , identificându-se declarația autentificată sub nr.45/1990 -a numitul G V și declarația autentificată sub nr.622/1990 a reclamantei D F
Prin declarația autentificată sub nr.45/1990 - fila 110, numitul G V în calitate de fiu a def. Ț M și T , a arătat că renunță la succesiunea acestora și că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii.
Prin declarația autentificată sub nr.622/1990 - fila 112, reclamanta D F a arătat că acceptă succesiunea def. Ț T decedat la data de 20 noiembrie 1989, cu ultimul domiciliu în com. Cărpinet, sat Izbuc, în calitate de fiică.
Din proba testimonială administrată în cauză - declarația martorei Ț F - fila 137, se rețin următoarele:
- din căsătoria defuncților Ț M T au rezultat trei copii în persoana defunctului Ț M - tatăl pârâtei T A , a numitei D F și a numitului V .
- După moartea părinților casa a rămas în folosința lui M , iar după moartea lui preluată de pârâta T A . În urma căsătoriei D F s-a stabilit în localitatea Sârbești, iar G V în județul Timișoara.
- M i-ar fi plătit pe D F și pe G V pentru partea lor din casa părintească, așa încât aceasta să-i rămână în exclusivitate lui .
Din proba cu interogatoriul reclamantei - filele 121-128, instanța reține:
- def. Ț M a locuit în imobilul din Izbuc com. Cărpinet, de când s-a născut și până a murit, cu excepția unei perioade de 3 ani cât a fost în armată și de 5 ani cât a stat în altă localitate la soția lui.
- în acea perioadă atât reclamanta, cât și celălalt frate al ei G V locuiau în alte localități și în alte imobile, împreună cu familiile lor.
- despre faptul că s-a dezbătut succesiunea după părinții ei, reclamanta a aflat înainte de a apela la avocatul din prezenta cauză, însă nu mai ține minte data.
- în perioada 1990 - 2015 reclamanta nu s-a întâlnit cu pârâta T A
- reclamanta nu a primit nimic, nu a fost despăgubită pentru partea ce i se cuvine.
- reclamanta nu a renunțat la succesiune după def. M și T
- reclamanta nu a fost niciodată chemată de fratele M la notariatul de stat pentru încheierea dosarului succesoral.
- la data când reclamanta a dat declarația de acceptare a succesiunii după tatăl, nu știa că era dezbătută sau nu succesiunea, întrucât nu a chemat-o nimeni.
- reclamanta a aflat că fratele ei V a renunțat la succesiune, dar nu mai știe în ce împrejurări.
Din înscrisul de la fila 130 , rezultă că în urma convenției dintre defuncții frați M și V , acesta din urma a aratat că renunță la averea părintescă , în condițiile în care i s-a achitat suma de 25.000 lei.
Din înscrisul de la fila 129 rezultă că reclamanta a primit o anumită sumă de bani , și un numar de ovine , astfel că aceasta a arătat că nu mai are nici o pretenție din averea părinților.
Coroborând toate probele administrate , instanța reține că reclamanta este străină de moștenirea tatălui prin renunțare , întrucât:
- în încheierea notarială și în certificatul de moștenitor se arată în mod expres că aceasta a renunțat la moștenire. Faptul că nu se regăsește declarația de renunțare în materialitatea lui , nu înseamnă că aceasta nu există , cu atât mai mult cu cât Camera Notarilor Publici Oradea nu a preluat toate înscrisurile în această privință. Existența declarației de renunțare sub nr. 8/1990 este verosimilă în condițiile în care dezbaterea succesorală a avut loc în prima decadă a lunii ianuarie 1990 , și anume 16.
- Renunțarea reclamantei la moștenire decurge și din conduita acesteia , și anume faptul că de mai bine de 26 de ani nu și-a urmărit drepturile , în condițiile în care a recunoscut prin interogatoriu că imobilul din masa succesorală a fost folosit încă înaintea decesului părinților de fratele ei M , iar după decesul acestuia de pârâta T A
- Mai mult moștenitorii defunctului T V și M au susținut că reclamanta și-a primit partea din averea părintească , pârâta T A depunând și înscrisuri în acest sens.
- Toată această conduită se coroborează cu înscrisurile sub semnătură privată reținute mai sus , așa încât instanța utilizând și prezumțiile simple judecătorești va reține că certificatul de moștenitor din cauză este în mod legal emis, nesuferind de vreo cauză de nulitate absolută , respectiv frauda la lege.
- Orice moștenitor diligent , pe parcursul a douăzeci șisase de ani își urmărește în vreun fel dreptul , ori reclamanta nu a întreprins nimic în acest sens, neexihibându-și intenția de a prelua vreo moștenire de la defunctul tată. Nu va reține instanța declarația reclamantei că în acest răstimp nu s-a întâlnit cu pârâta T A , în condițiile în care s-a deplasat în anul 1990 la notariatul de stat , dând astfel declarația de acceptare-ulterior dezbaterii succesorale- așadar a efectuat demersuri juridice , demersuri care însă au fost suspendate douăzeci șișase de ani.
În acest context , instanța va reține în privința declarației de acceptare depuse , prevederile art. 701 din Codul civil de la 1865, potrivit căruia: renunțătorul la succesiune poate pe durata termenului de acceptare de 6 luni din data deschiderii succesiunii de a accepta respectiva succesiune , numai dacă aceasta nu a fost acceptată de un alt erede. Ori, în cauza noastră succesiunea a fost acceptată de defunctul Ț M .
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată și completată de către reclamanta D F
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art.453 alin.1 Cod procedură civilă, o va obliga pe reclamanta la plata către pârâta T A a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform documentului justificativ depuse la dosar (fila 139).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de către pârâta T A prin întâmpinare.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată și completată de către reclamanta D F în contradictoriu cu pârâții T A , G R , G M , G V V .
Obligă reclamanta la plata către pârâta T A a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac ce se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2016.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Constatare nulitate act juridic, succesiune, partaj judiciar → |
|---|
