Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 662/2016 din data de 14.11.2016
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către contestatorul R I și N C (FOSTĂ R ) împotriva intimatelor B T SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta contestatorului av.D C în baza împuternicirii avocațiale nr.127141/08.03.2016-fila 7 dosar și reprezentanta intimatei N C av.M R în baza împuternicirii avocațiale nr. 113535/27.04.2015-fila 184 dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată; că procedura de citare este legal îndeplinită; că la data de 14.06.2016, urmare a solicitării instanței, intimata B T SA a depus la dosar răspuns, la care a anexat înscrisuri; precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La întrebarea instanței, reprezentantele părților arată că au studiat răspunsul depus de către intimata B T SA înainte de deschiderea dezbaterilor. Arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Av. D C depune la dosar documente justificative ale onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau incidente de soluționat, instanța în baza art.223 al.2 și art.392 C.pr.civ. închide faza probatorie și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, cu prioritate asupra excepțiilor dreptului material la acțiune, a prescripției dreptului de a cerere executarea silită, excepția perimării executării silite , invocate de cei doi contestatori.
Av. D C solicită instanței admiterea excepțiilor prescripției dreptului material la acțiune și a prescripției dreptului de a cerere executarea silită, astfel cum au fost formulate prin cerere. Arată că termenul de prescripție al dreptului la acțiune, curge de la data declarării scadenței întregului contract, respectiv în trei luni de la data ultimei plăți efectuate. În speță, acest termen a început să curgă de la data când a fost predat autoturismul-15.12.2009, iar până la data formulării cererii de executare-28.01.2013, acest termen a fost de mult împlinit. Menționează că și dacă s-ar lua în calcul cererea de executare silită formulată de către executor în dosarul nr.2968/187/2009 care ar fi întrerupt prescripția și în acest caz, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14.01.2013, ori noua cerere de executare silită a fost depusă la data de 28.01.2013.
Pe fondul cauzei, arată că , creanța solicitată nu este certă , lichidă și exigibilă, raportat la cuantumul datoriei și modul de calcul al dobânzilor și penalităților. Nu se cunoaște întinderea creditului achitat și restul rămas de recuperat. Arată că în adresa de înființare a popririi se indică sume de bani în euro și în moneda națională, cu valori diferite, fără a se preciza cuantumul și modul de calcul. De asemenea, arată că prin cererea de executare silită, creditoarea indică cuantumul debitului ca fiind de 4900 euro din care 4800 reprezintă debit și 100 euro, dobânzi, însă executorul judecătoresc a transmis angajatorului în vederea popririi alte sume, respectiv a dispus înființarea popririi pentru alte sume decât cele cu care a fost investit. Solicită instanței admiterea contestației la executare , respectiv desființarea acesteia ca prescrisă, cu restituirea taxei judiciare de timbru și cu cheltuieli de judecată.
Av.M R solicită admiterea excepțiilor. Apreciază că dreptul de a cere executarea silită s-a născut în anul 2009 , astfel termenul de prescripție este împlinit. Arată că invocat excepția perimării, întrucât lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, duce la perimarea acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea contestației formulate de către contestatoarea -intimată N C , respectiv anularea actelor de executare, lămurirea titlului care stă la baza executării, obligarea pârâtei la eliminarea clauzelor abuzive din contract, să dispună reducerea debitului cu sumele achitate cu titlu de comisioane , până la declararea scadenței anticipate a debitului și întoarcerea tuturor actelor de executare silită și repunerea în situația anterioară pornirii executării silite; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art.394 al.1 C.pr.civ., instanța închide dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1. Poziția procesuală a contestatorului R I :
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data de 11.03.2016, contestatorul R I a chemat în judecată pe intimata B T SA , solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actelor de executare silită din data de 22.02.2016, respectiv încheierea de înființare a popririi veniturilor salariale ale subsemnatului, precum și a tuturor formelor și actelor de executare silită succesive acesteia declanșate de creditorul B T SA. in dosarul execuțional nr.33/EX/2013,ca fiind netemeinice si nelegale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul arată că prin adresa din data de 22.02.2016, BEJ P D M I a notificat pe angajatorul lui S SRL, că a dispus înființarea popririi asupra veniturilor lui salariale pentru suma de 4.916.83 euro plus dobânzi, a sumei de 383.93 lei plus dobânzi, reprezentând debit și a sumei 1 516,89 lei reprezentând onorariu si cheltuieli de executare, reprezentând debit in dosarul execuțional nr. 33/2013 .
Menționează faptul că a fost informat despre această măsura de către angajator în data de 28.02.2016, până in prezent nu i-a fost comunicată nici o adresa/somație cu privire la demararea unei executări silite împotriva sa. Arată că, toate adresele/somațiile emise și comunicate de catre executorul judecătoresc in dosarul execuțional au fost emise pe numele debitoarei N C ( fostă R ) la adresa lui de domiciliu, insa aceasta nu mai locuiește la aceasta adresa din anul 2010, când a fost desfăcută căsătoria dintre ei. Astfel, nu a avut cunoștința despre efectuarea niciunei executări silite împotriva lui si nici a debitoarei N C (fosta R ).
Contestatorul invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune în vederea recuperării creanței, precum si excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Consideră că prezentei creanțe îi sunt aplicabile dispozițiile privind prescripția prevăzute de Decretul-Lege nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii contractului de credit. Potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958 "termenul de prescripție este de trei ani" iar potrivit art. 6 "dreptul de a cere executarea silita în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani."; Potrivit art. 8 din același act normativ " termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita".
Arată că, în speță termenul de prescripție al dreptului la acțiune, respectiv dreptul de a cere executarea silită a început sa curgă de la data declarării scadentei anticipate a întregului contract, respectiv de la 3 luni de la data ultimei plați efectuate de către debitor. Arată că a avut calitatea doar de garant al împrumutului contractat de către fosta sa soție N C (fosta R ),astfel că nu are cunoștința despre ultima plată efectuată de către debitorul principal, intimata trebuie să depună la dosarul cauzei dovada ultimei plați efectuate , precum și data la care a declarat anticipat întreg contractul.
Precizează că la data de 15.12.2009 a fost predat autoturismul marca Matiz , autoturism ca a făcut obiectul contractului de gaj și totodată scopul pentru care a fost contractat creditul, astfel că în opinia sa cel mai târziu , termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la aceasta dată. Așadar, din 15.12.2009 și până la data de 28.01.2013, data la care creditoarea a formulat, cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului execuțional, termenul general de prescripție este cu mult împlinit.
Menționează faptul că, în 29.12.2009, creditoarea, prin intermediul executorului bancar M G , a formulat o cerere de executare silită, încuviințata de către Judecătoria Beiuș la data de 13.01.2010, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 2968/187/2009. Admițând faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt, prin aceasta cererea de executare silită, totuși, noul termen de prescripție s-a împlinit la data de 30.12.2012. Ori, noua cerere de executare silită formulată de către creditoare în dosarul execuțional a fost depusă la data 28.01.2013 și încuviințată de către Judecătoria Beius prin încheierea civilă 111/13.02.2013, cerere ce a format obiectul dosarului nr.383/187/2013. Astfel, prescripția dreptului material la acțiune si cea a dreptului de a cere executarea silita s-a împlinit cel mai târziu la data de 14.01.2013 , indiferent de întreruperile anterioare.
Pe fondul cauzei, contestatorul solicită anularea încheierii prin care a fost înființată poprirea asupra veniturilor salariate ale subsemnatului raportat la faptul că această creanță nu este certă, lichidă si exigibilă, raportat la faptul ca nu se specifica care este cuantumul datoriei, cuantumul și modalitatea de calculare a dobânzilor precum și a altor accesorii ale acesteia. Arată că, titlul executoriu conține un debit inițial, de 5.450 Euro, la care se adaugă dobânzi în cuantum de 9,75 % /an din soldul creditului. Debitorul inițial, N C (fostă R ) în cei doi ani de credit a achitat o anumită sumă de bani, si totodată, urmare a recuperării autoturismului in temeiul căruia s-a acordat creditul a fost recuperat de către creditoare, valoarea acestuia fiind scăzută din debit.
În concluzie, deși creditoarea a specificat, prin cererea introductivă o suma de bani, executorul judecătoresc, în mod nelegal a dispus înființarea popririi pentru o cu totul altă sumă decât debitul inițial cu care a fost investit. Contestatorul arată că, în opinia sa încheierea de înființarea popririi pentru sumele de 4.916,63 EURO plus dobânzi si suma de 383,93 Iei plus dobânzi , reprezentând debitul pe care debitorul principal N C (fosta R ) îl datorează creditoarei B T este nelegală, executorul judecătoresc neputând recupera un alt debit decât cel solicitat de către creditor și pentru care există un titlu executoriu. Astfel, debitul principal este unul majorat, exista un debit in valuta si altul in moneda naționala, iar dobânzile nu sunt explicitate in nici mod cum au fost calculate.
Pentru aceste considerente solicită în principal, admiterea contestației, urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și a dreptului material de a cere executarea silită, iar în subsidiar ca fiind nelegală, raportat la executarea unui debit nedatorat.
În drept, contestatorul invocă dispozițiile art.663 și urm., art.712 și urm. C.pr.civilă, Decretul lege nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar, în fotocopii, adresa de înființare a popririi emisă în dosarul execuțional nr.33/2013, încheierea civilă 111/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr.383/187/2013 și sentința civilă nr.176/2010 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr.1740/187/2009.
Cererea este legal timbrată cu suma 1000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria BHCAR nr.1105001234 din 11.05.2016 (fila 212).
1.2. Prin registratură, la data de 18.03.2016, contestatorul a depus la dosar completare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză a debitorului principal, în calitate de intimat a numitei N C ( fostă R ),
1.3.La data de 11.04.2016, contestatorul a depus la dosar precizări, prin care a indicat adresa corectă și completă a ultimului domiciliu al intimatei N Cornelia, ca fiind loc. și nu cum a menționat anterior.
1.4. Prin registratură la data de 15.04.2016, contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata B T SA, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca fiind neîntemeiate, iar pe fondul cauzei a solicitat înlăturarea susținerilor formulate.
În ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Beiuș, a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată și arată că potrivit clauzelor contractuale , diferendele apărute în derularea contractului de credit se vor soluționa de către instanțele de la locul încheierii contractului, potrivit disp.art.713 raportat la art.650 alin.1 C.proc.civ., instanța de executare este instanța de la sediul executorului judecătoresc.
Referitor la argumentele invocate de către creditoare , referitoare la caracterul solidar al obligației asumate prin garantarea contractului de credit de către el, precum si renunțarea la beneficiul de discuțiune si diviziune, contestatorul arată că acestea nu au fost invocate in nici un moment de către el, caracterul acestora, fiind neechivoc si necontestat.
A reiterat în cuprinsul acestui răspuns la întâmpinare, aspectele arătate prin cererea introductivă.
1.5. Prin registratură la data de 03.05.2016, contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata N C , prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocare de către aceasta, iar în ceea ce privește motivele invocate de către intimată pe fondul cauzei(în dosarul nr.575/187/2016), a arătat că acestea se subscriu, în principiu, motivelor susținute de către el prin contestația la executare, ce formează obiectul prezentei cauze.
-/-
2. Poziția procesuală a contestatoarei N CORNELIA :
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data de 21.03.2016, în dosar nr.575/187/2016, contestatoarea N C , a chemat în judecată pe intimata B T SA - Sucursala Oradea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare, începute de intimată în dosarul de executare nr. 14/E/2013 al BEJ P D M I ; să lămurească titlul executoriu care stă la baza executării, constatând caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 2 pct. 2.4, art. 2 pct. 2.5, pct. 2.7, urmând a dispune eliminarea lor din contract; să oblige pârâta la eliminarea din contract a acestor clauze abuzive și pe cale de consecință diminuarea debitului cu sumele reprezentând comisioanelor;să dispună reducerea debitului cu sumele încasate în plus de către intimată ca urmare a modificării abuzive a nivelului dobânzii; să dispună reducerea debitului cu suma reprezentând comisioanele achitate până la declararea scadenței anticipate a debitului ce face obiectul Contractului de credit; în cazul realizării executării silite împotriva sa, solicită întoarcerea tuturor actelor de executare silită și repunerea sa in situația anterioară pornirii executării silite; Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea arată că, în data de 27.03.2007 a încheiat cu intimata Contractul de credit nr. 9679 prin care i s-a acordat suma de 5.450 euro cu destinație cumpărare autoturism marca Matiz, în scopul garantării creditului, s-a constituit garanția reală mobiliară asupra bunului achiziționat prin credit, sens în care s-au încheiat Contractele de garanție reală mobiliară nr. 9679/CES/02/27.03.2007, nr. 9679/GAJ/01/27.03.2007 și nr.9679/CES/01/27.03.2007.
Arată că, prin Contractul de vânzare - cumpărare nr. CI22992/29.03.2007 a achiziționat autoturismul marca Daewoo - Matiz, achitat conform Facturii Fiscale nr. 6943519/29.03.2007. Față de situația economico-financiară în care s-a aflat, a fost nevoită să predea autoturismul achiziționat, astfel încât, la data de 15.12.2009, s-a încheiat Procesul - verbal de predare bunuri mobiliare nr. 20501, prin care a predat acest bun mobil intimatei, în vederea recuperării debitelor pe care le-a avut față de aceasta.
Contestatoarea arată că este angajată la societatea SC A B SRL, , care la data de 03.03.2016 i-a comunicat Adeverința nr. 27/03.03.2016 din care rezultă că, în baza adresei emisă de BEJ P D I , din luna august 2015, inclusiv ianuarie 2016, i s-a reținut din salariu suma de 300 de lei. Arată că nu a primit nicio înștiințare din partea executorului judecătoresc cu privire la înființarea popririi asupra conturilor sale, însă cu toate acestea în cursul anului 2009 s-a procedat la executarea silită, sens în care a predat garanția creditului, respectiv autoturismul marca Matiz, B T , prin executorul bancar M S .
În opinia sa, în cazul în care în urma predării acestui autoturism, intimata mai avea de recuperat debite de la ea, dreptul de a cere executarea silită s-a născut în anul 2009, iar executarea silită efectuată prin poprirea veniturilor sale inițiată în luna August 2015, depășește cu mult termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 C.pr.civ., astfel că , dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris.
În ceea ce privește executarea silită, contestatoarea apreciază că aceasta este nelegală, întrucât, executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra veniturilor ei, însă, cu încălcarea prevederilor art. 454 alin. 1 C.pr.civ. Astfel, executorul judecătoresc nu a notificat-o nici la adresa de domiciliu și nici la adresa indicată băncii intimate, odată cu predarea autoturismului, când a indicat ca și adresă de contact
În acest sens, la art. 387 c.pr.c. se prevede că executarea silită poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care cuprinde printre altele arătarea titlului executoriu și arătarea termenului în care cel somat urmează să-și execute de bunăvoie obligația. Lipsa acestei somații este sancționată conform art. 391 c.pr.c. cu anularea executării, ceea ce în speță se impune, având în vedere că nu a fost somată în acest sens.
În subsidiar, contestatoarea solicită instanței să constate perimarea executării silite, conform art. 389 C.pr.civ., executarea silită se perima de drept în cazul în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, ori, având în vedere că din anul 2009 și până la data înființării popririi, respectiv august 2015, aceasta nu a mai fost înștiințată de efectuarea nici unui act de executare silită, apreciază că a intervenit perimarea executării silite.
Având in vedere că executarea silita contestată se realizează în baza unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecată, contestatoarea, în temeiul art. 399 al. 3 din C.pr.civ., invocă argumente de fond cu privire la acesta, ceea ce se impune cu atât mai mult cu cât exista riscul realizării unor abuzuri în condițiile în care nu se analizează cuantumul sumei solicitate, care a fost stabilită în mod unilateral și total aleatoriu de către creditoare .
Referitor la existenta unor clauze abuzive în contractul de credit, arată că acesta nu s-a putut negocia cu creditoarea decât sub aspectul obiectului creditului, a duratei contractului și a plăților ce urmau să fie efectuate, nu s-au supus negocierii sub nicio forma condițiile generale de credit la care ea a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea.
Arată că aceste condiții generale au fost redactate pe formulare tipizate fiind doar aduse la cunoștința sa și a fostului soț, fără a exista vreo posibilitate de negociere reală. Pe parcursul derulării contractului ratele de credit au fost majorate substanțial de creditoare iar ea le-a acceptat tocmai din cauza acestor clauze abuzive si restrictive care nu îi permiteau nici o derogare. Potrivit alin.4 din Legea 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă daca prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei - credințe un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților.
Contestatoarea arată că suma solicitată nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv nu există o evaluare a bunului predat și în baza acesteia o diminuare a soldului, în concluzie nu poate fi stabilită datoria imputabilă acesteia. Totodată, de la momentul declarării scadenței creditului, banca nu mai avea dreptul să solicite dobânzi pentru întregul sold, respectiv dacă creditul este scadent , nu se mai impune dobânda.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 389, art.399 și urm.C.pr.civilă și legea 193/2000.
În probațiune a depus la dosar, în fotocopii conforme cu originalul, contractul de credit nr.9679/27.03.2007, Contractele de garanție reală mobiliară nr. 9679/CES/02/27.03.2007, nr. 9679/GAJ/01/27.03.2007 și nr.9679/CES/01/27.03.2007, proces verbal de predare bunuri mobiliare nr.20501/15.12.2009 și adeverința nr.27/03.03.2016 emisă de SC A B SRL.
-/-
2.1. Poziția procesuală a intimatei B T Sucursala Oradea în dosarul 575/187/2016 ;
Legal încunoștințată, intimata a depus la dosar la data de 11.04.2016, întâmpinare, prin care solicită, în principal admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, solicită respingerea contestației la executare depusă de debitorii R I și N C , ca nelegală și neîntemeiată.
Intimata a invocat în cuprinsul întâmpinării următoarele excepții:
Excepția de netimbrare:
Intimata arată că timbrarea cererii este prioritară, față de neîndeplinirea obligației de către contestator de a face dovada achitării taxei de timbru până la această dată, solicită constatarea excepției de netimbrare ca fiind întemeiată si care are prioritate în soluționare față de celelalte excepții invocate sau de fondul
cauzei.
Excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș:
Intimata arată că , atât contractul de credit 9679/27.03.2007 cât și actele adiționale aferente, au fost încheiate de Banca T SA Sucursala Oradea , astfel, competența de judecată a contestațiilor la executare se acordă instanței de executare, instanță care este definită în art. 650 alin. (1) din codul de procedură civilă ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. În speță sediul Biroului Executorului Judecătoresc P D este în Municipiul Oradea ,
Pe fondul cauzei, intimata arată că , în urma cererilor de credit depuse de contestatori, B T Sucursala Oradea, a acordat un credit în sumă de 5.450 EUR prin contractul nr.9679/27.03.2007 și actele adiționale aferente: Contract de Garanție Reala Mobiliara nr. 9679/CES/01/27-03-2007, Contract de Garanție Reala Mobiliara nr. 9679/CES/02/27-03-2007 și Contract de Garanție Reala Mobiliara fără deposedare nr. 9679/GAJ/01/27^03-2007.
Debitorii nu au înțeles sa își îndeplinească obligațiile contractuale, astfel că a fost nevoită să formuleze la data de 15.12.2009, cerere de executare silită . Astfel, prin încheierea nr. 19/2010 pronunțata de Judecătoria Beius in dosar nr.2968/187/2009 a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii. Executorul Bancar M G S a emis somații în dosarul 72/2009, în urma cărora debitoarea a predat de buna voie autoturismul marca Matiz E cu nr. de înmatriculare BH-08-JTG, potrivit procesului verbal de predare bunuri mobiliare nr. 20501/15.12.2009, iar executorul a emis publicații de vânzare a bunului, urmând ca la data de 26.02.2010, bunul sa fie adjudecat la prețul de 1300 EUR, suma fiind virata prin dispoziția de transfer din 12 martie 2010, diminuând soldul creditului. Debitorii deși au fost somați, au refuzat sa achite diferența până la concurența integrală a debitului.
Intimata arată că după intrarea în vigoare a Legii 287/2011, dosarul de executare silită a fost predat la BEJ P D M I în data de 31.01.2013, conform cererii de executare silite înregistrate sub nr. 449/28.01.2013.
Menționează că, odată cu semnarea contractului de credit, garanții răspund în solidar cu titularul creditului în vederea rambursării sumelor datorate băncii si totodată in cuprinsul contractului de fidejusiune este specificat faptul ca fidejusorul se obliga în solidar cu debitorul față de creditor, renunțând expres prin aceasta la toate excepțiile (inclusiv la beneficul de discuțiune și diviziune prevăzut de art.1662 Cod civ) și obiecțiile pe care le-ar putea ridica in legătura cu raportul juridic de fidejusiune și/sau in legătura cu obligația garantată. Obligația este solidară, atât din partea titularului creditului cât și din partea garantului, toți s-au obligat la același lucru, astfel fiecare poate fi constrâns pentru totalitatea debitelor datorate.
În conformitate prevederile Contractului de Garanție Reala Mobiliară fără deposedare nr. 9679/GAJ/01/27-03-2007 , art 2. 4 ,,Constituirea Garanției Reale Mobiliare nu va diminua, prejudicia sau afecta in alt mod răspunderea personala a debitorului garant în legătura cu obligația contractată";.
Menționează faptul că principiul care domină raporturile dintre creditor și garant este acela că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe garant, pentru executarea creanței, fără ca această urmărire să fie condiționată de o prealabilă urmărire a debitorului principal.
În aceste condiții, prin prisma faptului că s-a valorificat bunul mobil - autoturismul - atât debitorul cat si garantul au obligația de a achita diferența pana la acoperirea integrală a debitului.
În drept, intimata a invocat disp. art. 622 indice 1 și următoarele NCPC
În probațiune, a depus la dosar, în fotocopii conforme cu originalul, contractul de credit nr.9679/27.03.2007 și actele adiționale aferente: Contract de Garanție Reala Mobiliara nr. 9679/CES/01/27-03-2007, Contract de Garanție Reala Mobiliara nr. 9679/CES/02/27-03-2007 și Contract de Garanție Reala Mobiliara fără deposedare nr. 9679/GAJ/01/27.03.2007.
-/-
La data de 21.03.2016, prin registratură, urmare a solicitării instanței, BEJ P D M I a depus la dosar, copia conformă cu originalul a dosarului execuțional nr.14/2013.
-/-
Se va pronunța instanța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de contestatori, prin cerere:
Constată instanța că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de contestatorul R I , nu are legătură cu prezenta cauză , în contextul în care contractul de credit bancar nr.9679/27.03.2007 , garantat prin Contractul de garanție reală mobiliară nr. 9679/CES/01/27.03.2007 și nr. 9679/CES/02/27.03.2007, reprezintă un titlu executoriu , conform art.120 din O.U.G. nr.99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului.
Așadar banca intimata nu trebuia să se adreseze instanței pentru obținerea unui titlu executoriu, în condițiile în care potrivit legii , deținea deja un asemenea titlu. Prescripția dreptului material la acțiune era incidentă doar în cazul în care banca intimată nu deținea un titlu executoriu.
În concluzie , în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită , motiv pentru care instanța va analiza această din urmă excepție.
I. Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestatori, instanța reține următoarele:
Din cercetarea dosarului execuțional nr. 14/2013 a BEJ P D M I , depus la filele 23-123 , instanța reține:
- în temeiul contractului de credit bancar nr.9679/27.03.2007 , garantat prin Contractul de garanție reală mobiliară nr. 9679/CES/01/27.03.2007 și nr. 9679/CES/02/27.03.2007,executorul bancar M G S a solicitat încuviințarea executării silite , în dosarul nr. 2968/187/2009 al Judecătoriei Beiuș , cerere care a fost admisă , potrivit încheierii nr. 19/13.01.2010 , aflată la fila 25 din dosarul 498/187/2016 . În cuprinsul acestei încheieri s-a reținut că banca a formulat cererea de executare silită cu nr. 11.409/17.12.2009, cerere care însă nu se regăsește în dosarul execuțional, deși executorul a menționat prin adresa de la fila 23 că nu mai deține alte documente. Așadar , prima cerere de executare silită , în temeiul titilului executoriu reținut mai sus , a fost formulată de intimată la data de 17.12.2009.
- mai apoi la solicitarea creditoarei B T SA împotriva debitoarei R C și a garantului R I , prin cererea înregistrată cu nr. 14/31.01.2013 (fila 50 din dosarul 498/187/2016) a fost inițiată o nouă procedură de executare silită în dosarul execuțional nr.14/2013 al BEJ P D M I a, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr.9679/27.03.2007 , garantat prin Contractul de garanție reală mobiliară nr. 9679/CES/01/27.03.2007 și Contract de garanție reala mobiliara nr. 9679/CES/02/27.03.2007, încheiat între părți, ce are ca obiect acordarea unui credit în sumă de 23.300 lei, pe o perioadă de 120 luni . Așadar o a doua cerere de executare silită în temeiul aceluiași titlu executoriu , a fost depusă de intimată cu nr. 14 , la BEJ P D M I , la data de 31.01.2013
-Prin încheierea nr.111/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr.383/187/2013 a fost admisă cererea de executare silită formulată de creditoarea urmăritoare B T SA împotriva debitoarei R C și a garantului R I , în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit 9679/27.03.2007, în vederea recuperării sumei de 4900 euro.
- Ulterior, a fost emisă către contestatori somația de plată din data de 26.02.2013, aflată la fila 57 dosar, prin care debitorii au fost somați să achite creditoarei suma de 4900 euro, ce reprezintă debit restant, suma de 2.266,89 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc și cheltuieli ocazionate de executarea silită.
- Prin adresele de înființare a popririi emise în data de 20.05.2013 de BEJ P D M I , în dosarul execuțional nr.14/2013 (filele 61,62), s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor cu titlu de salar ale debitorilor .
- ca urmare a popririi înființate asupra veniturilor salariale ale contestatoarei R C , executorul judecătoresc a procedat la eliberarea și distribuirea sumei totale de 1500 lei catre intimată , potrivit înscrisurilor de la filele 111, 113, 114 și 115 .
Mai reține instanța următoarele fapte esențiale în cauză:
- prin procesul-verbal de predare bunuri mobiliare înregistrată la intimată cu nr. 20.501 din 15.12.2009 (fila 58 din dosar 498) , contestatoarea R C a predat băncii autoturismul Matiz cu nr. de înmatriculare , pentru achiziționarea căruia s-a contractat creditul din cauză.
- în urma acestui fapt , creditoarea intimată , socotind creditul exigibil , a formulat prima cerere de executare silită din cauză , cea cu nr. nr. 11.409/17.12.2009, cerere reținută mai sus de instanță. Chiar intimata prin adresa depusă ca urmare a solicitării instanței, la data de 14.06.2016, a arătat că creditul a fost declarat scadent anticipat la data de 15.12.2009 , așadar de la această dată a început să curgă termenul pentru prescripția execuției silite.
Va reține instanța următoarele texte de lege referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită, raportat la faptul că acest termen a început să curgă , așa cum a recunoscut și intimata creditoare la data de 15.12.2009, astfel:
-art. 6 aliniatul 4 din Legea nr. 287/2009 prevede: " Prescripțiile. . . începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
- art. 201 din capitolul VIII al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, astfel: Prescripțiile neîncepute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil (01.10.2011-s.n.) sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
-așadar în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, reținând instanța următoarele texte din acest act normativ:
- art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958 "termenul de prescripție este de trei ani"
- art. 6 "dreptul de a cere executarea silita în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.";
- art. 8 din același act normativ " termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita".
Am stabilit deja că dreptul de a cere executarea silită în cauză , s-a născut la data de 15.12.2009 , dată de la care a început să curgă termenul de prescripție.
Va analiza instanța incidența în cauză a primei cereri de executare silită , formulată la data de 17.12.2009, socotind-o ca un act începător de executare , întrerupând astfel cursul prescripției extinctive:
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958: ,,Prescripția se întrerupe: - prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția; - prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; - printr-un act începător de executare...";
Întreruperea prescripției extinctive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze interuptive și începerea unei alte prescripții extinctive.
Efectele întreruperii prescripției extinctive sunt stabilite de art.17, astfel: ,,Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție..";
Așa cum rezultă din art. 17 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, întreruperea prescripției extinctive produce următoarele două efecte:
- anterior datei întreruperii, prescripția este "ștearsă";, adică înlăturată, astfel încât, toată prescripția care a curs între momentul ei de început și data cauzei de întrerupere (recunoaștere ori cerere de chemare în judecată) este socotită ca nescursă;
- posterior întreruperii, efectul care se produce constă în începerea altei prescripții; prin urmare, după ce a operat întreruperea, un nou termen de prescripție începe să curgă;
Efectele întreruperii prescripției extinctive se produc ope legis (deplin drept, în temeiul legii), organului de jurisdicție nerămânându-i decât să constate producerea lor.
În acest context , al întreruperii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită , prin încuviințarea ei de instanță la data de 13.01.2010 , a început să curgă un nou termen de prescripție cu data de 13.01.2010 , în condițiile în care la dosarul cauzei nu există dovada efectuării vreunui alt act de executare în perioada 13.01.2010 și 28.01.2013 .
Noul termen de prescripția a început să curgă la data de 13.01.2010 , împlinindu-se la data de 13.01.2013 , întrucât în cauză nu s-a mai făcut dovada vreunei alte întreruperi sau suspendări.
Astfel , cererea formulată cu nr. 449 /28.01.2013 de intimata creditoare este în afara termenului legal , așa încât instanța va constata prescripția dreptului de a cere executarea silită , cu consecința anulării tuturor actelor de executare din dosarul nr. 14/2013.
În acest context excepția perimării executării silite, invocată în cauză nu va mai fi analizată , așa cum nu se vor analiza nici criticile referitoare la caracterul abuziv al titlului executoriu din cauză.
II.Asupra cererii de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea N C , instanța reține:
Articolului 723 aliniatul 1 din Codul de Procedură Civilă, reglementează procedura întoarcerii executării silite, arătând că:,, În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului";, astfel că instanța va admite cererea formulată de contestatoarea N (R ) C , dispunând restituirea în favoarea ei , a sumei de 1500 lei , reținută prin poprirea înființată , potrivit înscrisurilor de la filele 111, 113, 114 și 115 .
Pentru ansamblul acestor considerente, instanța va admite contestațiile la executare formulate , potrivit dispozitivului de mai jos.
În ceea ce privește cuantumul taxei judiciare de timbru instanța reține potrivit prevederilor art.45 litera f din OUG 80/2013 , faptul că "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, …….., când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.";
Potrivit al.3 și4 al art. 45 litera f din OUG 80/2013, instanța reține că dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale, iar cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea.
Față de cele mai sus reținute, instanța va dispune restituirea în favoarea contestatorului R I a taxei judiciare de timbru în valoare de 1000 lei (aferentă capătului de cerere admisă) achitată prin chitanța seria BHCAR nr.1105001234 din 11.05.2016 la Primăria Comunei Cărpinet (fila 63 dosar), după rămânerea definitivă a hotărârii.
În condițiile în care prin încheierea din 30.03.2016 , contestatoarea N C a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru de 1000 lei , iar contestația a fost admisă , instanța va obliga intimata B T SA la plata către Statul Român a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța în temeiul articolului 451 din Codul de Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a intimatei o va obliga pe aceasta la plata către contestatorul R I a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, justificate prin chitanțele și facturile depuse la dosar la termenul de judecată din 14.06.2016.
Contestatoarea N C a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată , motiv pentru care instanța nu va dispune în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită invocată de contestatorul R I și contestatoarea N C , în contradictoriu cu intimata B T SA .
Constată prescris dreptul intimatei la executarea silită a contractului de credit nr.9679/27.03.2007, a contractului de garanție reală mobiliară asupra creanțelor existente sau viitoare nr.9679/CES/02/2007 și a contractului de garanție reală mobiliară asupra creanțelor existente sau viitoare și soldului contului curent nr.9679/CES/01/2007 încheiate între intimata B T SA și contestatorii R I și N C .
Anulează toate actele de executare silită dresate în dosarul execuțional nr.14/2013 al executorului judecătoresc P D M I .
Dispune întoarcerea executării silite pornite împotriva contestatoarei N C , prin restituirea sumelor poprite în cuantum de 1500 lei.
Dispune restituirea către contestatorul R I a taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei achitată prin chitanța seria BHCAR nr.1105001234 din 11.05.2016 la Primăria Comunei Cărpinet, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Obligă intimata B T SA la plata către contestatorul R I a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata B T SA la plata către Statul Român a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2016.
| ← Anulare act. Jurisprudență Asociaţii, Fundaţii, Corporaţii | Constatare nulitate act juridic. Jurisprudență Succesiuni,... → |
|---|
