RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENŢEI RESPINSĂ. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIEI INSOLVENŢEI DEBITOAREI, CARE DEŢINE DISPONIBILITĂŢI BĂNEŞTI, DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE PROFITABILĂ ŞI FACE PLĂŢI ÎN MOD CURENT ŞI CONSTANT. -art.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 532 din data de 24.10.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENȚEI RESPINSĂ. NEÎNDEPLINIREA CONDIȚIEI INSOLVENȚEI DEBITOAREI, CARE DEȚINE DISPONIBILITĂȚI BĂNEȘTI, DESFĂȘOARĂ ACTIVITATE PROFITABILĂ ȘI FACE PLĂȚI ÎN MOD CURENT ȘI CONSTANT.
-art.3 și art.31 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.532/24.10.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.734/F din 12 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis contestația formulată de către debitoarea contestatoare SC C. SRL, în contradictoriu cu creditoarea F. U. I. SRL, și în consecință a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea F. U. I. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC C. SRL. A fost încuviințat onorariul fostului administrator judiciar C. I. C. , în sumă de 3.000 lei și 195 lei cheltuieli de procedură, sume care vor fi achitate conform art.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care se va preciza (…)";.
Potrivit art.3 din actul normativ menționat mai sus, ,,prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. De asemenea, textul menționat prevede că "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (…)";.
Din conținutul textelor de lege menționate mai sus reiese că pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolvenței, sunt necesare întrunirea următoarelor condiții, și anume existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva patrimoniului debitoarei, să fi trecut mai mult de 30 de zile de la data scadenței, iar debitoarea să nu fi achitat creanța față de creditori. Alături de aceste condiții, mai este necesar ca valoarea creanței să fie de 45.000 lei conf. modificărilor aduse prin L 169/2010), iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
În speță, judecătorul sindic a constatat că, între debitoarea contestatoare SC C. SRL, în calitate de beneficiar și creditoarea F. U. I. SRL în calitate de prestator s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.15 din 01.08.2009 în baza căruia creditoarea s-a obligat să realizeze cu ajutorul utilajelor și autobasculantelor conform anexei 1 la contract pentru obiectivul de investiții A.H.E. B. P. M. DJ 6008- R.-C. în conformitate cu prevederile documentației de execuție și detalii aprobate,cu prescripțiile tehnice și normativele în vigoare, servicii în favoarea beneficiarului.
Perioada de prestații fiind stabilită de către părți conform art.2 din contract între data de 01.08.2009 și 31.10.2009, pentru întreg volumul de lucrări. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 36.450 lei fără TVA conform anexei, iar plata prestației urma să se facă de către beneficiar cu Bilet la ordin la 30 de zile către prestator.
Prin contractul menționat mai sus, prestatorul-creditor în cauză, s-a obligat printre altele, să pună la dispoziția beneficiarului întreaga logistică, ( malaxor si autobasculante 16 to.) conform anexei nr.2, și să prezinte factura lunară spre semnare către beneficiar până la data de 30,respectiv 31 ale lunii curente -fila 8 dosar.
Prin extrasul de cont depus la fila 11 dosar, debitoarea recunoaște debitul în sumă de 71.056,83 lei datorat creditoarei, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art.3 din Legea nr.85/2006, respectiv creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Raportat la bilanțurile anuale ale societății debitoare pe anul 2010, raportul de gestiune pe anul 2010, și plățile efectuate în ultimele luni ulterioare sesizării instanței, depuse la dosar de către debitoare, se atestă faptul că aceasta nu se află în incapacitate de plată ci din contră, deține lichidități rulează și are în conturi sume ce depășesc debitul solicitat de creditoare - filele 125- 144 dosar.
Față de cele reținute judecătorul sindic a admis contestația formulată de debitoarea SC C. SRL, și în consecință, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea F. U. I. SRL.
Judecătorul-sindic a reținut că, pe perioada cât procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința menționată mai sus și până la data casării sentinței cu trimitere în rejudecare a cauzei, administratorul judiciar desemnat în cauză C. I. C., a solicitat onorariul în sumă de 3.000 lei și 195 lei cheltuieli de procedură, justificate prin decontul depus la dosar,onorariu care a fost admis iar sumele vor fi achitate conf. art. 4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic a formulat recurs creditoarea SC";F. U. I.";SRL, solicitând instanței desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică și a se dispune deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC C. SRL, în legătură cu aspectele reținute de instanță în mod eronat și culpabil, respingând cererea ca nefondată pe motiv că, creanța deținută de societatea recurentă nu este certă.
În susținerea recursului recurenta arată că, debitoarea și-a susținut susținerile afirmând că în speță creditoarea nu ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă. Demonstrează că în speță este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum a demonstrat, în primul rând, prin cererea introductivă. Reiterează faptul că debitoarea însăși admite o creanță certă, lichidă și exigibilă prin semnarea și ștampilarea situațiilor de lucrări, precum și a extrasului de cont privind confirmarea soldului. Or, în cazul acesta nu face altceva decât să demonstreze ea însăși faptul că cererea creditoarei este întemeiată, îndeplinind toate condițiile cerute de Legea insolvenței, și anume: are în speță o creanță certă, lichidă și exigibilă, al cărei cuantum depășește valoarea - prag impusă de lege și anume cea de 45.000 RON.
Prin urmare, debitoarea se află în stare de insolvență vădită, stare pe care nici ea nu poate să o conteste, achiesând, practic, la cererea recurentei inițială. Ceea ce voit nu a menționat debitoarea este că a acceptat debitul la plată și prin înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale la care a făcut referire mai sus. Tot debitoarea SC C. SRL face anumite afirmații cu privire la faptul că beneficiază de resurse financiare proprii și atrase parțial, suficiente pentru plata creanței pretinse cu titlu de capital. Ele nu sunt nici pertinente, nici concludente, nici utile cauzei și nu fac decât să demonstreze încă odată faptul că societatea debitoare SC C. SRL cu rea-credință nu și-a achitat debitul față de creditoare.
Deschiderea procedurii insolventei este aplicabilă și pentru o singură datorie solicitată de un singur creditor. Așadar, chiar dacă debitoarea arată că a făcut plăți, dar plată față de creditoare nu a efectuat-o, starea de insolvență vădită a debitoarei subzistă. Legea menționează că este suficient un debitor față de care debitoarea să nu aibă fonduri disponibile pentru achitarea datoriilor exigente, așa cum este cea față de creditoare care nu și-a încasat creanța. Societatea debitoare chiar dacă dovedește faptul că are relații comerciale și face plăți, este în stare vădită de insolvență, astfel că nu plătește datoria avută față de un creditor în termen de 90 zile de la data exigibilității creanței și îndeplinind condiția imperativă a pagubei. Creanța rezultă din: contractul de prestări servicii nr.15/01.08.2009; confirmarea de sold semnată și ștampilată de către societatea debitoare SC C. SRL; situațiile de lucrări semnate și ștampilate de societatea debitoare. Nici nu poate fi vorba despre faptul că nu deține o creanță certă și lichidă așa cum instanța de judecată în mod eronat a apreciat, fapt ce rezultă din extrasul de cont asumat prin semnătură și ștampilă de către societatea debitoare SC C. SRL.
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, aceasta condiție este îndeplinită prin ajungerea la scadență conform stipulațiilor din contract și anume s-au scurs 90 de zile de la data emiterii facturilor. Prezumția stării de insolventa reiese din prevederile art.3, lit.a din Legea 85/2006, insolventa este prezumata ca fiind vădita atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Debitoarea consideră ca a răsturnat prezumția relativă de insolvență prin simplul fapt că realizează plăți și încasează venituri, dar de data aceasta, prezumția nu este răsturnată întrucât așa cum a arătat mai sus, debitoarea nu are fonduri suficiente pentru a acoperi toate datoriile exigibile.
Instanța de recurs analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu a reținut că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lui și menținerea în tot a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.31 din Legea nr.85/2006 orice creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă situată cel puțin la nivelul minim prevăzut la art.3 pct.12 din lege, împotriva debitorului, creanță neachitată de mai mult de 90 de zile, poate solicita deschiderea procedurii insolvenței societății respective.
Din analiza textului de lege mai sus arătat, rezultă că legiuitorul a stabilit necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a se putea deschide procedura insolvenței, respectiv existența unei creanțe în cuantum ce să depășească valoarea prag și insolvența prezumată a debitorului datorată neplății creanței mai mult de 90 de zile de la scadență.
Neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute de lege duce la respingerea cererii introductive.
În speță, nu este îndeplinită condiția vizând insolvența debitoarei intimate, deoarece aceasta prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a probat că nu se află în insolvență, obține profit și face plăți în mod curent, plăți care cumulate depășesc nivelul creanței invocate de creditoare.
Într-adevăr, astfel cum în mod judicios a reținut și judecătorul sindic recurenta creditoare a făcut dovada că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă situată peste valoarea minimă prevăzută de lege pentru a fi aptă a sta la baza unei cereri introductive, însă îndeplinirea acestei condiții nu este suficientă pentru deschiderea procedurii câtă vreme nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege, respectiv insolvența debitorului.
Procedura insolvenței a fost instituită de legiuitor drept un mijloc procedural colectiv de recuperare a creanțelor deținute împotriva unui debitor care datorită insuficienței fondurilor bănești nu mai poate face față plăților scadente pe care le are de achitat.
Această procedură nu a fost instituită pentru recuperarea oricărei creanțe pe care un creditor o deține împotriva unui debitor care din diverse motive nu înțelege să-și achite creanța către creditorul respectiv, dar care desfășoară o activitate curentă normală, obține profit și efectuează plăți către alți creditori, ci pentru recuperarea acelor creanțe pe care creditorii nu și le pot îndestula prin mijloacele individuale de executare silită a averii debitorului datorită insolvenței acestuia.
Procedura insolvenței nu a fost instituită de legiuitor drept un mijloc de constrângere al debitorului care sub amenințarea falimentului să procedeze la plata unei creanțe către unul din creditorii săi, ci a fost instituită drept un mijloc organizat și colectiv în cadrul căreia, pentru acei debitori ce nu mai fac față plăților scadente cu disponibilul bănesc, să se realizeze satisfacerea creanțelor creditorilor neachitați datorită insuficienței fondurilor.
Ori, în condițiile în care se face dovada că debitorul împotriva căruia s-a depus o cerere introductivă deține sume de bani disponibile pentru plata creanțelor scadente, desfășoară o activitate profitabilă, face plăți în mod curent și constant, acesta nu poate fi supus procedurii insolvenței deoarece nu este îndeplinită condiția insolvenței sale.
Pentru recuperarea creanței neachitate invocate de creditorul introductiv, acesta are la îndemână alte modalități de recuperare individuală a creanței pe care debitorul nu i-a achitat-o, neputându-se dispune deschiderea procedurii insolvenței unui debitor solvabil.
Drept urmare, s-a reținut că în mod judicios judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței intimatei debitoare, pe considerentul răsturnării de către debitoare a prezumției de insolvență invocate de recurentă, motivele de recurs invocate fiind nefondate.
În consecință, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, iar sentința atacată menținută în totalitate.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece intimații nu au solicitat acordarea lor.
| ← Art.49 din Legea 7/1996.Plângere împotriva încheierii de CF. | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI.... → |
|---|
