RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR DE LEGALITATE PREVĂZUTE DE ART.95 DIN LEGEA NR.85/2006. -art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006, art.95 şi art.101 din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 597 din data de 12.11.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. NEÎNDEPLINIREA CONDIȚIILOR DE LEGALITATE PREVĂZUTE DE ART.95 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006, art.95 și art.101 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.597/21.11.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.1250/F din 23 aprilie 2013, Tribunalul Bihor, în temeiul art. 101 din Legea privind procedura insolvenței,a fost confirmat planul de reorganizare a societății debitoare S.C. C. P. S.R.L. propus de administratorul judiciar C. V. A. IPURL. Executarea planului de reorganizare neputând depăși 3 ani, socotiți de la data confirmării, cu excepția cazului prevăzut la art. 95(4) din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, la data de 22 octombrie 2012 a avut loc adunarea creditorilor debitorului S.C. C. P. S.R.L. în cadrul căreia s-a pus în discuție aprobarea planului de reorganizare propus de către administratorul judiciar. Potrivit procesului-verbal întocmit cu acel prilej în favoarea planului au votat trei categorii ( creditorii garantați, salariați și cei chirografari care aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura ), fiind respins de creditorii bugetari și cei chirografari.
Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că au fost instituite cinci condiții necesare și suficiente pentru ca un plan să fie confirmat. Întrucât cele instituite de punctele A, B și D sunt în afară de orice discuții, au fost examinate cele prevăzute de punctele C și E.
Condiția la care face trimitere punctul C vizează respectarea principiului tratamentului corect și echitabil a oricărei categorii defavorizate de creanțe care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul că prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creanțelor deținute de către creditor decât în caz de intrare în faliment.
Nicio dispoziție legală nu conduce însă la concluzia că este necesară acoperirea tuturor creanțelor sau includerea celor cinci categorii în planul de reorganizare. O asemenea ipoteză pare chiar greu de imaginat în condițiile în care debitorul a acumulat datorii în perioada anterioară deschiderii procedurii. Cu atât mai mult, ulterior acestui moment ce reprezintă neîndoielnic unul de criză majoră în viața unei societăți comerciale, s-ar putea achita întreg pasivul într-o perioadă de trei ani.
Așa fiind, trebuie remarcat că prin simularea făcută în cadrul planului de reorganizare dacă s-ar trece la faliment rezultă o rată mult mai redusă de acoperire a creanțelor. Mai mult, în ipoteza falimentului creditorii chirografari, bugetari și salariați nu ar încasa nimic întrucât sumele s-ar distribui grupei creditorilor garantați. Tocmai de aceea, consideră că este întrunită condiția impusă de lege.
Faptul că nu a fost alocată nicio sumă creditorilor chirografari, iar creditorul bugetar D. G. F. P. B. ar încasa numai o mică parte din întreaga creanță nu poate duce la o altă concluzie atâta timp cât legiuitorul a permis sacrificarea in corpore a unei categorii de creditori. Înțelesul pe care acesta l-a dat noțiunii de tratament corect și echitabil chiar dacă se îndepărtează fundamental de conceptul de echitate, el este rezultatul direct al viziunii de ansamblu asupra procesului de reorganizare judiciară. Or, judecătorul sindic nu este chemat să sancționeze o lege care prin mecanismul ei de aplicare duce la suprimarea unei întregi categorii de creditori, ci este ținut să o aplice.
Desigur că modul în care s-a înțeles conceperea planului de reorganizare duce la sacrificarea unei mase pasive de peste 50 %, însă în măsura în care legea permite prin mecanismul ei un asemenea efect, ea se impune a fi aplicată. Redresarea unui debitor cu riscul dispariției unor creditori care au contribuit în mod direct la atingerea cifrei de afaceri la care se face referire în planul de reorganizare rămâne o chestiune asupra căreia legiuitorul ar trebui să reflecteze întrucât în esența ei legea ar trebui să rămână echitabilă pentru cei de bună-credință.
Referitor la cea de-a cincea condiție amintită judecătorul sindic a reținut că în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006. Singura mențiune care ridică dificultăți o reprezintă graficul de plată a creanțelor, planul nefăcând o indicare clară a datei exigibilității plății creanțelor. Acest aspect a fost învederat și de practicianul în insolvență O. S. IPURL, fiind un aspect ce vizează atât o chestiune de oportunitate a planului, cât și de legalitate. Dificultatea reținerii respectării acestei exigențe decurge și din mecanismul ingenios de concepere a planului prin transferul afacerii către o societate terță.
O atare posibilitate, chiar dacă nu este prevăzută expres de lege, decurge din interpretarea teleologică a prevederilor sale. Astfel, art. 95 alin. 6 lit. D stabilește că una dintre măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare fuziunea debitorului. Din moment ce o asemenea operațiune poate presupune și încetarea personalității juridice a debitorului supus procedurii de fuziune, cu atât mai mult poate fi implementată o procedură care să prevadă, cel puțin teoretic, funcționarea în continuare a debitorului. În plus, nu trebuie omis că votarea oricărui plan de reorganizare se face în urma unei analize proprii făcute de fiecare creditor, aceștia fiind în postura de a aprecia cel mai bine proporția în care interesele sale sunt protejate.
Față de toate acestea, judecătorul sindic a considerat că sunt întrunite toate elementele prescrise de lege, astfel încât a confirmat planul propus de administratorul judiciar.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic au formulat recurs recurenții C. G. Z. și P. D. M. , solicitând instanței admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și pe cale de consecință infirmarea planului de reorganizare aprobat de Hotărârea Adunării creditorilor SC C. P. C. SRL din 22.10.2012.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții arată următoarele:
În fapt, prin sentința comerciala nr. 1250/F/2013, pronunțata de Tribunalul Bihor la 23.04.2013, în dosar nr. 11077/111/2010, s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar SC C. V. A. SPRL și s-a confirmat planul de reorganizare aprobat de Hotărârea Adunării creditorilor SC C. P. C. SRL din 22.10.2012. astfel, la 22.01.2013 administratorul judiciar SC C. V. A. SPRL a solicitat confirmarea planului de reorganizare aprobat de Hotărârea Adunării creditorilor SC C. P. C. SRL din 22.10.2012 și în urma cererii recurenților, judecătorul sindic în baza art.101 din legea insolventei a solicitat opinia unui practician în insolvență, în speță SC O. S. IPURL din C. N., cu referire la posibilitatea de aducere la îndeplinire a acestui plan. Dar, instanța de fond, nu a ținut cont de raportul nr.91/28.02.2013 al acestui practician în insolvență, a îndeplinit un simplu act procedural și a confirmat acest plan de reorganizare, deși raportul SC O. S. SRL duce la concluzia clara și fermă că este un plan nefiabil și nelegal.
Motivația judecătorului sindic este simplificată la doua fraze :
Privitor la art.101 punctul C din Legea nr.85/2006 privitor la tratamentul corect și echitabil a oricărei categorii de creditori defavorizați de creanțe care au respins planul, respectiv faptul că nici un creditor chirografar nu va primi nici o sumă, iar D. G. F. P. B. i-a fost tăiata o creanța negarantata de 4.466.289 lei - debit și 918.536 lei - dobânzi se apreciază de instanță că de vină este legiuitorul care a permis sacrificarea in corpore a unei întregi categorii de creanțe;
Privitor la art.95 din legea insolventei privitor la programul de plată a creanțelor, judecătorul sindic, făcând trimitere la opinia SC O. I. IPURL care viza atât nefiabilitatea planului cât și nelegalitatea lui, printr-o "eschiva"eleganta evita să se pronunțe asupra acestui subiect, apreciind cu maxima admirație în schimb " mecanismul ingenios de concepere a planului prin transferul afacerii către o societatea terță";. Mai mult, instanța printr-un artificiu, refuzând să se pronunțe asupra lipsei unor termene precise de plată, duce la prevederile art.95 alin 6 lit D privitor la fuziunea debitorului, prevedere legală și fapt neinvocat de nimeni, apreciind că o asemenea operațiune poate presupune și încetarea personalității juridice a debitorului supus fuziunii, cu atât mai mult poate fi implementată o procedura care să prevadă cel puțin teoretic, funcționarea în continuare a debitorului.
Critica hotărârii: În primul rând, instanța de fond, interpretând greșit actul dedus judecații, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și este dată cu aplicarea greșită a legii. Prin planul de reorganizare, se cesionează afacerea unei terțe persoane juridice SC D. I. SRL cu un capital social de 200 lei, fără nici un activ, care se obligă ca în 3 ani să plătească debite de peste 4 milioane de euro. Aprobarea planului de reorganizare prin Hotărârea Adunării creditorilor din 22.10.2012 nu implica în mod automat și confirmarea acestuia de judecătorul sindic, acestuia revenindu-i rolul de-a face un control de legalitate a planului în limitele prevăzute de art.101 din Legea 85/2006. În urma solicitării judecătorului sindic, în temeiul art.101 din legea insolvenței practicianul în inolvență SC O. S. IPURL a prezentat raportul nr.81/28.02.2013, iar concluzia acestui raport este nefiabilitatea cât și nelegalitatea planului de reorganizare.
Cât privește programul de plați conform acestui plan de reorganizare se precizează ca toate creanțele cuprinse în planul de reorganizare vor fi plătite în 3 ani de la confirmarea planului, nefiind stabilite termen precise de plata a ratelor, respectiv termene intermediare de monitorizare a transferului de plăți. Planul de reorganizare trebuia redactat conform art.95 alin 2 din Legea 85/2006, ar fi trebuit să cuprindă programul de plată a creanțelor cu termene precise de plată, ori planul propus afectează creditorii întrucât termenul de plată este trecut la modul general și inevitabil toate plățile se vor face după 3 ani de la data confirmării planului de reorganizare fără termene concrete de plată. De asemenea se precizează că creanțele chirografare, ale furnizorilor și creanțele bugetare nu vor fi plătite.
Solicită a se constata încălcarea art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 prin acest plan raportat la faptul ca o întreagă categorie de chirografari nu va primi nici o suma prin acest plan de afaceri iar creditorul bugetar D. G. F. P. B. este grav prejudiciat întrucât i-a fost tăiată o creanța negarantata de 4.466.289 lei - debit si 918.536 lei - dobânzi, adică 5.114.659 lei. Conform art. Art. 95 - (1) Planul de reorganizare ... și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, ori prejudicierea Statului roman cu 5.114.659 lei nu poate fi considerate o măsura in concordanta cu ordinea publică. Aceasta prejudiciere apare ca urmare a existentei unui abuz de drept care își produce efectele în momentul confirmării planului de reorganizare în baza prevederilor art. 102 alin 1 care prevede ca " creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan ".Astfel deși art. 102 alin 2 prevede că ";creditorii conserva acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor împotriva codebitorilor și fidejusorilor debitorului, modificarea creanțelor și drepturilor referitoare la suma de 5.114.659 lei conduce la imposibilitatea recuperarea prejudiciului cauzat statului, astfel că printr-un abuz constatat de SC O. S. IPURL și chiar de către judecătorul sindic sunt blocate toate modalitățile prin care DGFP B. încearcă să recupereze prejudiciul adus bugetului de stat de SC C. P. SRL , prejudiciu de 5.114.659 lei.
Potrivit art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 în planul de reorganizare trebuie menționat ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. Ca atare, planul de reorganizare trebuie să prevadă atât cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga să le plătească creditorilor în cazul votării și confirmării planului, cât și valoarea estimativă ce ar putea fi primita de creditori prin distribuire în caz de faliment.
Legea prevede expres că această valoare estimativa se calculează la data propunerii planului de reorganizare. Prin urmare, debitorul trebuia să menționeze în planul de reorganizare :
- valoarea estimată la data propunerii planului (ce ar putea fi primita de creditori în caz de faliment),
- modalitatea prin care a estimat (calculat) acesta valoare. Asș cum a fost menționat mai sus, valoarea trebuia estimată la data propunerii planului de reorganizare și trebuia indicată modalitatea prin care s-a estimat ( calculat) această valoare.
Referitor la modalitatea prin care a fost estimată ( calculata) aceasta valoare la data propunerii planului de reorganizare, se poate avea în vedere o eventual susținere a debitorului potrivit căreia în textul de lege nu se prevede obligativitatea existentei unui raport de expertiză. Însă, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmație în justiție trebuie să o dovedească. Privitor la plata creditorilor din programul de reorganizare, potrivit art.95 al.2 din Legea nr.85/2006, in planul de reorganizare trebuie menționat in mod obligatoriu programul de plata a creanțelor.
Art. 95 - (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului, și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor.
(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor.
Conform art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006 prin program de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe menționat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, și care cuprinde: cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora; termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.
Cesionarul SC D. SRL, care se angajează să înfăptuiască planul de reorganizare a menționat în programul de plată al creanțelor garantate, ce urmează să plătească debite de peste 4.000.000 EUR în trei ani, fără a se pronunța data la care urmează a face plăți în contul fiecărei creanțe precum și sumele ce urmează a fi plătite, pentru a se putea verifica de creditori și judecătorul sindic dacă pe parcursul perioadei de reorganizare sunt sau nu respectate obligațiile de plată asumate prin plan.
SC O. S. SRL apreciază pe buna dreptate că nu sunt nici un fel de garanții care să asigure creditorilor procedurii confortul de-a fi satisfăcute intereselor lor materiale (creanțele cuprinse în programul de plată a creanțelor). Astfel programul de fundamentare a creanțelor se face în baza unei singure oferte neirevocabile, negarantate din partea unui alt agent economic, respectiv să îndeplinească unul din principiile de bază a legii insolvenței, adică preeminenta reorganizării judiciare, față de procedura falimentului, maximizarea averii debitoarei și celeritatea procedurii de insolvență.
Acest termen este practic imposibil de realizat pentru următoarele considerente : În fundamentarea planului propus se estimează a se realiza venituri din exploatare, deși întregul activ al societății se transferă, fiind imposibilă realizarea obiectului de activitate și realizarea acestor venituri. Aceste venituri nu sunt prezentate în corelație cu cheltuielile de exploatare corelative. Această componentă a planului nu este justificată și cuantificată (SC O. S.). Oferta depusă de SC D. SRL are atașat propriul plan de afaceri, buget de venituri și cheltuieli și flux de numerar care nu au relevanță pentru creditorii SC C. P. SRL, ci cel mult pentru ipoteticul finanțator bancar care va acorda refinanțarea datoriilor preluate de SC D. SRL de la SC C. P. SRL. Mai mult, oferta nu este dublată de o scrisoare de garanție bancară, o scrisoare de bonitate bancară sau orice alt înscris care să ateste că există discuții avansate cu finanțatorul bancar legat de cuantumul si destinația afacerii. Pe de altă parte administratorul judiciar precizează că durata planului de reorganizare este de 3 ani, fără a stabili o durat rezonabila de finalizare a transferului către SC D. SRL și care sunt alternativele în cazul în care acesta din urma nu achită angajamentele asumate prin ofertă. Conform art.95 al.6 lit.B din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va specifica masuri clare cu privire la obținerea de resurse financiare pentru susținerea realizării planului și sursele de proveniență a acestora, ori acestea nu exista în plan. Planul de reorganizare trebuie să cuprindă toate elementele, toți indicatorii economici care să permită o analiză corectă a șanselor sale de reușită și care, totodată să prevadă și mijloacele necesare punerii sale în aplicare. Un plan de reorganizare nu trebuie să fie "clarificat" cu ajutorul unor obiecțiuni care să ofere și o interpretare corectă a instrumentelor folosite de acesta, a metodelor utilizate la întocmirea lui. Limbajul pe care ar trebui să-1 folosească trebuie să fie înțeles de specialiști.
Apreciază că activitatea în acest dosar afectează interesele creditorilor în special acest Plan de reorganizare propus, care este făcut doar pentru interesele celui de-al treilea asociat, dl. B. V. V., cu care se află în litigiu .
Temeiul juridic este art.128 alin.7 din Codul fiscal. Livrare bunuri. (7) Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau după caz, și de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operațiuni, precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăți, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.
În drept au fost invocate prevederile art.95, 101 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul P. D. V. , solicită instanței respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca fiind netemeinic și nefondat.
Pe fondul cauzei a arătat în esență că, criticile recurenților vizează strict Hotărârea Adunării prin care s-a votat Planul de reorganizare, or aceste critici puteau fi formulate în cadrul procesual expres prevăzut la art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006, ori în speță recurenții nu au atacat hotărârea adunării creditorilor, în condițiile impuse de acest text de lege. Drept urmare, criticilor recurenților vizează, nu sentința de confirmare a planului, ci modalitatea de elaborare a Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 22.10.2012 prin care a fost confirmat planul de reorganizare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu a reținut că este fondat, astfel că în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă adispus admiterea lui și modificarea în tot a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
După intrarea debitoarei falite în procedura insolvenței, administratorul judiciar desemnat în cauză a întocmit și propus plan de reorganizare a activității debitoarei, plan ce a fost supus votului creditorilor în ședința adunării creditorilor din data de 22 octombrie 2012. Planul propus de administratorul judiciar a fost votat favorabil de 3 categorii de creanțe din cele 5 îndreptățite să voteze planul de reorganizare, posibilitatea lui de aducere la îndeplinire fiind analizată și de un alt practician în insolvență desemnat de judecătorul sindic în temeiul art.101 din legea insolvenței.
Ulterior ședinței adunării creditorilor, administratorul judiciar a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus și votat de creditorii debitoarei.
Pentru a se putea dispune confirmarea unui plan de reorganizare este necesară verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse la art.101 alin.1 din legea insolvenței, respectiv a tuturor cerințelor arătate la punctele A-E ale prevederii legale.
În speță, aceste cerințe nu au fost îndeplinite cumulativ, în mod eronat dispunându-se prin sentința recurată confirmarea planului de reorganizare.
Astfel, la art.101 alin.1 lit. E din lege s-a stipulat că este necesar ca planul să respecte prevederile art.95 din legea insolvenței ce vizează structura planului de reorganizare, programul de plată a creanțelor, conținutul planului de reorganizare, măsuri adecvate pentru transpunerea în practică a planului de reorganizare.
Potrivit prevederilor art.95 alin.1 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și directorilor.
Scopul mediat al reorganizării debitorului insolvent îl constituie salvarea acestuia și menținerea lui în câmpul activității economice, iar scopul imediat îl reprezintă acoperirea pasivului debitorului.
Planul de reorganizare propus de administratorul judiciar prevede ca și modalitate de reorganizare a societății transferul de afacere, cuprinzând activul funcțional (întreg patrimoniul debitoarei și contractele aflate în derulare) și pasivul cuprins în programul de plată a creanțelor, prin preluarea afacerii de către o terță persoană, respectiv SC";D. I. "; SRL.
Nicăieri în cuprinsul planului de reorganizare nu se specifică în concret în ce modalitate se va redresa debitoarea și care sunt perspectivele de redresare a activității în condițiile în care întreaga ";afacere"; pe care aceasta o desfășoară urmează a fi preluată de o terță persoană juridică.
Ori, dacă activitatea pe care o desfășoară debitoarea în ansamblul ei, inclusiv activul patrimonial pe care-l deține urmează a fi preluată de altcineva, nu se cunoaște din cuprinsul planului de reorganizare în ce fel și măsură va fi continuată activitatea debitoarei după predarea afacerii pe care o desfășoară în prezent.
În fundamentarea planului se estimează a se realiza în perioada de reorganizare venituri din exploatare, deși întreg activul societății urmează a se transfera la un terț, fiind practic imposibil în aceste condiții a se realiza venituri din activitatea ce transferă. Nu se specifică dacă ulterior transferului afacerii către societatea terță, transfer în privința căruia nu s-a stabilit un termen și o dată exactă de realizare, ce fel de activitate va mai desfășura debitoarea și ce venituri se preconizează a se obține din respectiva activitate.
În cuprinsul planului se prezintă un buget de venituri și cheltuieli prescurtat pentru perioada anterioară deschiderii procedurii, dar nu se prezintă un buget pentru perioada de observație sau perioada de reorganizare, bugetul de venituri și cheltuieli ale afacerii după transferul acesteia către terț, neputând complini lipsurile mai sus arătate și neavând relevanță asupra activității ce ar urma să o desfășoare debitoarea după transfer. Nu se realizează o analiză a perioadei de observație sub forma unei situații patrimoniale actualizate în evoluție, un buget de venituri și cheltuieli și un flux de numerar prevăzut a se realiza, astfel cum reiese și din opinia exprimată de practicianul în insolvență independent desemnat în cauză în cuprinsul raportului nr.91 din 28 februarie 2013.
În cadrul aceluiași raport sunt analizate veniturile din transferul de afacere preconizat a se efectua, arătându-se că veniturile ce urmează a se obține, nu sunt corelate cu cheltuielile aferente, oferta depusă fiind una generică și nedatată, fără a se stabili cu claritate obiectul contractului prin prisma cuantumului datoriilor acumulate, a duratei de valabilitate a ofertei, a garanțiilor aferente și fundamentarea surselor la finanțare a plății prețului.
În ce privește condiția prevăzută la art.95 alin.2 din legea insolvenței ce prevede programul de plată a creanțelor, se reține că programul de plată prezentat în plan în forma în care acesta a fost realizat nu respectă cerințele legale, câtă vreme este unul lacunar stipulându-se doar plata creanțelor cuprinse în program în termen de 3 ani de la confirmarea planului fără a se stabili nici un fel de termene intermediare prin care să se poată monitoriza realizarea planului de reorganizare.
La art.3 pct.22 din lege, legiuitorul a stipulat ca în cadrul programului de plată a creanțelor, să se precizeze expres termenele la care debitorul se obligă să plătească creanțele, termene a căror nerespectare poate duce la trecerea debitorului într-o altă etapă a procedurii și implicit a recunoașterii eșecului planului de reorganizare.
Ori, în cuprinsul programului de plăți din planul de reorganizare, nu se stipulează nici un fel de termene de plată intermediare, care să poată să facă posibilă monitorizarea îndeplinirii planului în cei 3 ani de executare prevăzuți, nefiind precizat nici măcar momentul la care urmează a se realiza transferul afacerii către terț.
Sub acest aspect ar exista contradicție între termenul de 3 ani de executare a planului prevăzut și termenul real în care se va închide procedura de reorganizare ca urmare a unei eventuale reușite a transferului de afacere, în condițiile în care în plan nu s-a prevăzut a se desfășura vreo altă activitate înlăuntrul perioadei de 3 ani după data preluării afacerii de către terț.
Într-adevăr, după cum reține și judecătorul sindic, legiuitorul prevede posibilitatea la art.95 alin.6 lit. D din lege pentru punerea în aplicare a planului, fuziunea debitorului, operațiune ce presupune și încetarea personalității juridice a debitorului, însă în cuprinsul planului de reorganizare nu se prevede o asemenea măsură ori posibilitatea concretă de realizare a acestuia.
În aceste condiții, nu se poate reține că programul de plăți cuprins în planul de reorganizare ar respecta cerințele legale, neputându-se reține asigurarea garantării plății creanțelor cuprinse în programul de plată câtă vreme nu există nici o certitudine în privința realizării transferului afacerii către terț și a momentului la care creanțele vor fi achitate.
În ce privește motivele de recurs vizând respectarea cerințelor prevăzute la art.95 alin.5 din legea insolvenței, s-a reținut că planul de reorganizare face o analiză a creanțelor defavorizate și a tratamentul acestora, cât și despăgubirile ce urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.
Din cuprinsul planului rezultă cu claritate care creanțe sunt defavorizate și care nu, specificându-se că singurele creanțe nedefavorizate sunt cele garantate. De asemenea, este efectuată și o analiză a procentului de îndestulare a creanțelor, atât în caz de reorganizare, cât și în caz de faliment, situație în care nu pot fi reținute ca fondate motivele invocate sub acest aspect.
Nici aspectele invocate prin prisma condiției prevăzute la art.101 alin.1 lit. C din legea insolvenței nu pot fi reținute deoarece nu se poate impune prin planul de reorganizare necesitatea acoperirii integrale a tuturor creanțelor incluse la masa credală, existând posibilitatea sacrificării unor categorii de creanțe în caz de reorganizare.
Concluzionând, instanța de recurs a reținut că motivele de recurs invocate prin prisma neîndeplinirii cerinței prevăzute la art.101 alin.1 lit. E din lege, respectiv a condițiilor de legalitate prevăzute cumulativ la art.95 din lege sunt fondate, în lipsa îndeplinirii acestor cerințe de legalitate, planul de reorganizare propus de administratorul judiciar și votat de creditori, neputând fi confirmat.
Drept urmare, instanța de recurs a dispus admiterea recursului declarat în cauză și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare formulată de administratorul judiciar .
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea debitoarei intimate la plata sumei de 120,5 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, compuse din taxă de timbru și timbru judiciar.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. LĂMURIRE CU PRIVIRE LA... | DREPT PROCESUAL CIVIL. PERIMARE . Art.242 alin.1 pct.1 Cod... → |
|---|
