RECUZARE - Dată până la care se poate formula cererea de recuzare -Introducerea ei după închiderea dezbaterilor - Soluţia pe care o poate pronunţa instanţa sesizată cu judecarea
Comentarii |
|
Reclamanta CI a formulat o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, invocând subiedivitatea preşedintelui completului de judecată, deoarece a insistat în mod deosebit în ideea că recurentul nu are bani să-l plătească contravaloarea bunurilor.
Curtea de Apel Suceava a respins cererea de recuzare ca fiind rămasă fără obied, cu argumentarea că, potrivit art. 29 C.pr.civ., cererea de recuzare se face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte, şi înainte de începerea oricărei dezbateri, iar în speţă, dezbaterile în fond ale recursului au avut loc la 27 martie 1998, pronunţarea fiind amânată pentru data de 3 aprilie 1998, ded introducerea unei asemenea cereri după închiderea dezbaterilor nu mai este posibilă. (C.Ap. Suceava, s.civ., încheierea din 30 martie 1998, pronunţată în dosarul nr. 294/1998)
Soluţia instanţei de fond ni se pare discutabilă.
Astfel, recuzarea este definită de dodrină şi pradica judidară ca fiind “posibilitatea dată părţilor de a cere înlăturarea unuia sau mai multor judecători de la judecarea unei anumite pricini, în cazurile determinate de lege”.
Codul de procedură civilă prevede în mod limitativ cazurile de recuzare, ele se întemeiază pe prezumţia că judecătorului i-ar putea lipsi spiritul de imparţialitate necesar pentru o justă soluţionare a pridnii.
Conform art. 29 din cod “propunerea de recuzare se face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte, şi înainte de începerea oricărei dezbateri”, iar “dacă motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute”.
Ţinându-se seama de caraderul dispozitiv al normelor privitoare la recuzare, propunerea trebuie făcută înainte de începerea dezbaterilor, iar pentru împrejurările ivite în cursul procesului, conform art. 29 al. 2, de îndată ce partea a luat la cunoştinţă de motivele de recuzare.
în speţa de faţă, redamanta a constatat subiedivitatea preşedintelui completului de judecată abia cu ocazia dezbaterii în fond a recursului, iar cererea a fost făcută în termenul indicat de art. 29 al. 2 C.pr.civ., aşa încât, la termenul din 4 aprilie 1998 când fusese amânată pronunţarea, instanţa compusă cu (şi din) preşedintele completului care făcea obiedul recuzării, avea obligaţia ca, în temeiul art. 151 C.pr.civ., să repună pe rol cauza pentru a se pune în discuţie inddentul ivit, căd textul mai sus menţionat predzează că “pridna poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri”.
Greşit completul de judecată, la termenul intermediar din 30 martie1998 a constatat că cererea de recuzare nu mai poate fi depusă după închiderea dezbaterilor, deoarece contravine sensului real al dispoziţiilor din art. 151 din cod, din interpretarea cărora rezultă că părţile pot depune ade noi şi după închiderea dezbaterilor, dar înainte de pronunţarea hotărârii.
Nu putea fi respinsă cererea de recuzare, ca fiind rămasă fără obiect, atâta timp cât ea putea fi introdusă până la termenul de 4 aprilie 1998 când trebuia să aibă loc pronunţarea hotărârii. Dacă cererea s-ar fi făcut după pronunţarea hotărârii, atunci soluţia putea fi de respingere ca tardiv introdusă, şi nicidecum ca rămasă fără obiect.
în materie de recuzare nu pot exista decât trei posibilităţi de soluţionare a cererii, şi anume: admitere, respingerea ca nefondată, iar atunci când este făcută după pronunţarea hotărârii - respingerea ca tardivă.
în opinia noastră, cauza trebuia să fie repusă pe rol de către completul în faţa căruia au avut loc dezbaterile iniţiale, la termenul când se amânase pronunţarea, să se fixeze un nou termen de judecată cu citarea părţilor, în prezenţa cărora urma a li se aduce la cunoştinţă de impedimentul intervenit prin introducerea cererii de recuzare, în camera de consiliu să se judece în aceeaşi zi sau la o dată ulterioară recuzarea şi, în funcţie de soluţia dată cererii de recuzare, să se fixeze un nou termen pentru când urmau a se pune concluzii în fond în faţa completului legal constituit.
← Vânzare-cumpărare a unui apartament proprietatea statului -... | RECURS - Inadmisibilitate → |
---|