PENSIE DE ÎNTREŢINERE - Majorarea pensiei de întreţinere - Cuantum lunar.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 94 C.fam., întreţinerea este datorată cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau potrivit cu (va putea) hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte.
Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabileşte până la 1/4 din câştigul sau din muncă, pentru un copil, până la 1/3, pentru doi copii, şi până la 1/2 pentru trei sau mai mulţi copii.
Prin sentinţa civilă nr. 1797 din 17 septembrie 1997 a Judecătoriei Botoşani, a fost admisă acţiunea reclamantei F.L, şi a obligat pârâtul G.C. să plătească lunar, câte 80.000 lei pensie de întreţinere, pentru fiecare din cei doi copii minori, luându-se în calcul, pentru pârât venitul mediu lunar realizat, de 540.918 lei. Apelul declarat de reclamantă, prin care solicita stabilirea unei cote procentuale, în locul sumei fixe, a fost admis de Tribunalul Botoşani, prin dedzia dvilă nr. 485/A din 4 mai 1997, care a stabilit obligaţia pârâtului de a plăti lunar, câte 16% pentru fiecare copil, din venitul net.
împotriva acestei soluţii, a declarat recurs pârâtul, invocând ca motiv de casare, motivul prevăzut de art. 304 pd. 11 C.pr.dv., în sensul că nu putea fi obligat la mai mult de 25% din venitul net, şi nu 32%, cât s-a stabilit de către instanţa de apel.
Curtea de Apel Suceava, Secţia dvilă, a respins ca nefondat recursul, cu motivarea că, potrivit art. 94 al. 3 C.fam, pentru doi copii, pensia se stabileşte până la 1/3 din venit, iar dacă se calculează procentele la care s-a oprit instanţa, din salariul realizat, se observă că acestea nu depăşesc treimea legală, dea instanţa a stabilit cored obligaţia pârâtului. (C.Ap. Suceava, s.civ., dec. 76/1998).
Considerăm soluţiile instanţei de apel şi a celei de recurs ca fiind greşite.
Dispoziţiile art. 94 din Codul familiei prevăd că pensia de întreţinere se datorează potrivit nevoii (cu nevoia) celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinere sau nevoia celui ce o primeşte.
Legea stabileşte clar procentele până la (care) se pot urmări veniturile nete ale debitorului, respectiv 1/4, 1/3 si 1/2.
Din interpretarea acestui text, rezultă că instanţa avea obligaţia de a obliga pârâtul la o. sumă fixă, stabilită în fundie de veniturile nete lunare, căd altfel, creditoarea acestei sume ar fi în imposibilitate de a intra in posesia sumelor datorate cu titlu de pensie de întreţinere, întrucât sumele datorate nu vor fi certe, lichide şi exigibile, aşa cum cer prevederile art. 379 C.pr dv., situaţie în care, cel prejudidat este creditorul pensiei de întreţinere.
Mai mult decât atât, în cazul unui refuz de plată din partea debitorului, creditorul nu poate face apel la prevederile art. 305 lit. c din C.pen., căd hotărârea de obligare la plata pensiei nu stabileşte în conaet cuantumul sumei datorate, lăsând debitorului posibilitatea de a interpreta după bunul plac al cuantumului sumei datorate.(cuantumul sumei datorate).
| ← OBLIGAŢIE DE ÎNTREŢINERE - Soţi divorţaţi - Condiţii de... | FOND FUNCIAR - Legatar universal - Succesiune deschisă anterior... → |
|---|
