RECURS - Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Judecătoria Suceava, prin sentinţa dvilă nr. 9456 din 22 decembrie 1995 a admis acţiunea pentru partaj succesoral introdusă de G.E. şi cererea reconvenţională privind reducerea dispoziţiilor testamentare şi plata unui drept de creanţă, formulată de pârâtul G.M., a atribuit reclamantei terenuri în valoare de 720.800 lei, iar pârâtului terenuri în valoare de 432.000 lei.
Apelul pârâtului a fost admis de Tribunalul Suceava, care prin decizia dvilă nr. 516 din18 martie 1997 a constatat că dreptul de creanţă al pârâtului este de 10.886.193 lei, în loc de 151.560 lei, schimbând astfel sentinţa şi obligând-o pe reclamantă la plata sumei de 675.501 lei împotriva acestei dedzii, a declarat recurs reclamanta care a arătat că dreptul pârâtului de a cere să i se plătească contravaloarea îmbunătăţirilor este prescris, şi că executarea unor îmbunătăţiri în gospodăria părinţilor reprezintă o obligaţie naturală, firească în calitatea sa de fiu.
Curtea de Apel Suceava, Sedia dvilă, a respins ca inadmisibil recursul cu motivarea că redamanta nu a dedarat apel împotriva sentinţei prin care s-a recunoscut pârâtului dreptul de creanţă asupra averii defundului şi, chiar dacă motivul de recurs este prescripţia el trebuie invocat mai întâi în apel, neavând nid o relevanţă valoarea dreptului pretins a fi prescris.
Invocarea acestui motiv, precum şi a motivului referitor la pretinsa obligaţie naturală, pentru prima dată în recurs este inadmisibilă. (.C.Ap. Suceava, s.civ., dec. 61/1998).
Soluţia pronunţată de instanţa de recurs este cea coredă, ea aflându-se în consens cu pradica Curţii Supreme de Justiţie, conform căreia potrivit adualelor reglementări cuprinse în Codul de procedură dvilă, art. 299-316, pot fi atacate cu recurs numai acele hotărâri definitive, date fără drept de apel şi cele date în apel, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat fondul, ori apelul a fost respins, anulat sau perimat.
Recursul se judecă după regulile privind judecarea apelului cu precizarea că recursul fiind conceput ca o cale ordinară de atac, nu are, potrivit actualelor reglementări procedurale, caracter devolutiv, şi, deci, nu are loc o nouă judecată de fond, d numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege - art. 304 Cod procedură dvilă, şi fără a produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor. Având în vedere aceste reglementări, în speţă se constată că redamanta face în recurs critici noi, privind prescripţia dreptului pârâtului de a primi dreptul de creanţă ce-l are asupra masei bunurilor succesorale şi, că îmbunătăţirile aduse imobilului părintelui decedat ar fi o obligaţie naturală, aceasta nu putea să formuleze aceste critid pentru prima oară în recurs, nedeclarând apel, aşa încât recursul ei apare ca inadmisibil.
| ← RECUZARE - Dată până la care se poate formula cererea de... | OBLIGAŢIE DE ÎNTREŢINERE - Soţi divorţaţi - Condiţii de... → |
|---|
