FOND FUNCIAR - Legatar universal - Succesiune deschisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991
| Comentarii |
|
Moştenitori legali renunţători la succesiune - Efectele legatului asupra terenurilor aflate în administrarea fondului C.A.P. - Consecinţe
Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 26 mai 1998 a Judecătoriei Dorohoi s-a respins ca nefondată plângerea introdusă de S A. împotriva pârâţilor DE, DM, SC şi DPM în contradictoriu cu Comisia Judeţeană Botoşani pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, soluţie confirmată de Tribunalul Botoşani prin decizia nr. 978 din 30 octombrie 1998, cu motivarea că reclamantul nu dovedeşte faptul că ar avea vreun drept asupra terenului înscris în titlul de proprietate eliberat părţilor.
Recursul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel, Secţia civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că reclamantul are un testament lăsat de bunica sa DS, prin care a fost instituit ca legatar universal cu sarcina de a o întreţine pe numita DE, de a o înmormânta pe testatoare, primind în schimb întreaga avere ce se va afla la data decesului.
Din certificatul de moştenitor nr. 720 din 6 mai 1996 rezultă că după defuncta DS, decedată la 6 septembrie 1975, au rămas ca moştenitori reclamantul în calitate de legatar universal iar pârâţii SS şi DM erau renunţători.
Masa succesorală rămasă după defuncta DS se compunea din suprafaţa de 500 mp teren şi o casă.
După apariţia Legii 18/1991, moştenitorii au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce l-a avut defuncta iar Comisia Dorohoi le-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,59 ha, eliberându-li-se titlul de proprietate, iar recurentul nu a dovedit că ar avea un drept la acest teren. (C.Ap. Suceava, s.civ., dec. 401/1999).
Credem că soluţia pronunţată de instanţă este greşită.
Astfel, din certificatul de moştenitor nr. 720 din 6 mai 1976 rezultă că singurul moştenitor este reclamantul în calitate de legatar universal cu sarcini, instituit de defunctă în favoarea lui cu obligaţia de o înmormânta pe testatoare şi a o întreţine pe DE.
Sarcina instituită prin testament a fost şi este respectată de către reclamant iar pârâţii fiind renunţători “expres” la succesiunea defunctei sunt consideraţi de lege ca fiind străini de
succesiune.
Potrivit art. 696 C.civ., eredele ce renunţă la succesiune este considerat că nu a fost niciodată erede. Dispoziţiile acestui text sunt generale şi absolute iar eredele care renunţă la moştenire devine străin de aceasta. Art. 698 din acelaşi cod precizează că eredele renunţător nu poate fi reprezentat niciodată.
Renunţarea la succesiune, ca şi acceptarea, este un act juridic indivizibil, succesibilul nu poate renunţa în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
Odată ce succesibilul a renunţat la succesiune, pierde însăşi calitatea de moştenitor, renunţarea nu priveşte numai bunurile existente în patrimoniul lui de cuius la data decesului ci şi eventualele bunuri ce ulterior se descoperă că au aparţinut acestuia.
Nu se poate împărtăşi punctul de vedere exprimat de instanţă cum că la data deschiderii succesiunii terenurile nu se aflau în patrimoniul lui de de cuius şi că Legea nr. 18/1991 i-ar fi repus în dreptul de opţiune pentru acceptarea succesiunii deoarece prin aceasta s-ar încălca în mod flagrant un principiu împământenit în orice sistem de drept că acceptarea ori renunţarea la succesiune sunt manifestări de voinţă ale erezilor şi că acceptarea succesiunii cât şi renunţarea sunt acte indivizibile. Nu se poate reţine că se renunţă la succesiune pentru o parte din bunuri şi că se acceptă o altă parte.
în aceeaşi situaţie ne aflăm în speţa de faţă unde se află în concurs renunţători în mod expres cu legatorul universal instituit de cuius.
în dispreţul legii, instanţa a dat câştig de cauză renunţătorilor fără a observa că Legea 18/1991 în art. 8 al. 2 statuează că, “de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod de către acestea, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane”.
Din interpretarea acestui text rezultă fără echivoc că legea dispune în mod expres a se face dovada calităţii de moştenitor, în condiţiile legii civile, respectiv art. 650 şi următoarele din Codul civil.
Chiar Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar arată instanţei în art. 12 al. 1 că, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.
Instanţa în mod greşit face trimitere la prevederile al. 2 din art. 12 potrivit cărora moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii, întrucât în speţă este de notorietate că pârâţii sunt străini de succesiune aşa cum s-a reţinut în certificatul de moştenitor.
S-ar putea face trimitere la prevederile art. 12 al. 2 din lege numai în ipoteza în care nu s-ar fi dezbătut succesiunea după defunctă ori s-ar fi făcut dovada de către pârâţi că certificatul de moştenitor ar fi lovit de vreo cauză de nulitate absolută în ceea ce-i priveşte.
Interpretând speţa numai dintr-un singur unghi, favorabil pârâţilor, soluţia instanţei de recurs este greşită, ea încalcă elementarele principii ale dreptului comun în materia succesiunilor.
N.R.: Problema este controversată, existând şi puncte de vedere care susţin soluţia pronunţată de instanţă.
| ← PENSIE DE ÎNTREŢINERE - Majorarea pensiei de întreţinere -... | DIVORŢ - Divorţ pronunţat în 1959 - Necomunicare a... → |
|---|
