Reducere obligaţie de întretinere. Intretinere stabilită în procent
| Comentarii |
|
Dată fiind maniera de determinare a obligaţiei de întreţinere, suma datorată de către reclamant este variabilă, în funcţie de veniturile pe care acesta le realizează. Din acest considerent, soluţia este una echitabilă, deoarece înlătură riscul dat de veniturile fluctuante, astfel că nici minorul nu este pus în situaţia de a primi mai puţin decât cota ce i se cuvine din venitul realizat şi nici reclamantul nu este nevoit să achite o sumă mai mare decât cota de 1/6 părţi din venitul său net pe luna pentru care achită pensia de întreţinere.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 253/R din 27 septembrie 2012,
Prin sentinţa civilă nr. 1513/05.07.2012, pronunţată de Judecătoria Năsăud, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtei C.V. şi, în consecinţă, s-a dispus reducerea cuantumului pensiei de întreţinere stabilite prin decizia civilă nr. 1288/A/2004 a Curţii de Apel Cluj în favoarea minorului B.V.I., născut la data de 19.03.2004, de la cota de 1/4 din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată la cota de 1/6 din veniturile actuale realizate de reclamant, începând cu data de 14.03.2012 şi până la majoratul minorului.
împotriva sentinţei expuse a declarat recurs reclamantul. Recursul declarat în cauză este fondat.
In ceea ce priveşte cererea reclamantului de reducere a cuantumului pensiei de întreţinere la care a fost obligat în favoarea minorului B.V.I., hotărârea instanţei de fond, deşi corectă în dispozitivul său, se fundamentează pe considerente eronate. Astfel, prin decizia Curţii de Apel Cluj nr. 1288/A/2004, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a plăti în favoarea minorului menţionat o pensie de întreţinere de 1/4 din salariul de bază minim brut pe ţară. Modalitatea de cuantificare a pensiei de întreţinere nu a fost modificată printr-o altă hotărâre judecătorească şi nici prin cererea de chemare în judecată din prezentul dosar nu s-a formulat o atare solicitare. Prin urmare, învestirea instanţei se referă la reducerea cotei din veniturile realizate de către reclamant în funcţie de care se determină cuantumul pensiei de întreţinere. Aşa fiind, instanţa nu are a se preocupa de câtimea pensiei de întreţinere, ci verifică doar dacă cererea de reducere a cotei de la 1/4 părţi la 1/6 părţi din venituri este justificată.
Din copia certificatelor de naştere depusă la dosarul de fond rezultă că reclamantul, pe lângă minorul în cauză, mai are în întreţinere doi
copii, pc B.N.T., născută la 2.01.2006, şi B.O.M., născută la 8.10.2004. Potrivit prevederilor art. 529 alin. (2) NCC, când întreţinerea este datorată de părinte pentru trei sau mai mulţi copii, ea se stabileşte până la jumătate din veniturile sale nete. Instanţa de fond a avut în vedere aceste limite, stabilind că din jumătatea ce poate fi afectată întreţinerii copiilor reclamantului, minorului în cauză îi revine o treime, respectiv cota de 1/6 din veniturile nete ale reclamantului.
Statuările instanţei de fond cu privire la veniturile ce pot fi luate în considerare la determinarea în concret a sumei datorate cu titlu de pensie de întreţinere nu numai că exced cadrului procesual, dar sunt şi eronate. Dată fiind maniera de determinare a obligaţiei de întreţinere, suma datorată de către reclamant este variabilă, în funcţie de veniturile pe care acesta le realizează. Din acest considerent, soluţia este una echitabilă, deoarece înlătură riscul dat de veniturile fluctuante, astfel că nici minorul nu este pus în situaţia de a primi mai puţin decât cota ce i se cuvine din venitul realizat şi nici reclamantul nu este nevoit să achite o sumă mai mare decât cota de 1/6 părţi din venitul net al său pe luna pentru care
achită pensia de întreţinere. In această privinţă nu pot fi reţinute ca fiind corecte susţinerile recurentului cu privire la majorarea de către instanţa de fond a pensiei la care a fost obligat prin decizia amintită, de vreme ce aceasta a constituit tot timpul 1/4 din veniturile sale.
Tribunalul înlătură din motivarea instanţei de fond considerentele vizând posibilitatea realizării de către reclamant a unor venituri lunare suplimentare egale cu venitul minim lunar brut pe economie. Aşa cum s-a precizat şi mai sus, învestirea instanţei nu viza şi acest aspect, iar, pe de altă parte, în cazul de faţă, prezumţia realizării venitului minim pe economie îşi găseşte aplicabilitate. In cazul în care pârâta ar fi învestit instanţa cu o cerere de stabilire a unei baze de calcul mai mari decât cea avută în vedere anterior (constând în salariul reclamantului), motivat de realizarea de către pârât a unor venituri suplimentare, susţinerea trebuia dovedită prin administrarea unor probe concludente, care să vizeze atât
existenţa veniturilor suplimentare, cât şi câtimea acestora. împrejurarea că reclamantul beneficiază de sprijin financiar a cărui destinaţie este stabilită prin actele normative incidente nu poate duce în mod automat la concluzia că acesta realizează şi venituri nete, respectiv profit, care să poată fi avute în vedere la determinarea cuantumului pensiei de întreţinere. Nici înscrisul depus la dosarul de recurs, vizând preavizul reclamantului, cu consecinţa concedierii sale ulterioare, nu poate influenţa soluţia prezentă, ci, în cazul în care evenimentul se va produce, va putea forma obiectul noii cereri.
| ← Diminuare obligaţie de întretinere. Condiţii | Reducere cuantum obligaţie de întreţinere minor. Condiţii → |
|---|
