Majorare obligaţie de întreţinere. Plata în avans de către debitor a întreţinerii datorate. Efecte
| Comentarii |
|
Faptul că debitorul întreţinerii a achitat în avans pentru o anumită perioadă sumele de bani stabilite în favoarea celor două creditoare are relevanţă în privinţa executării obligaţiei de întreţinere şi nu împiedică formularea unei cereri de majorare a cuantumului stabilit şi achitat în avans, urmând doar ca, în eventualitatea majorării cuantumului pensiei, sumele achitate anticipat să fie deduse din noul cuantum al obligaţiei de întreţinere.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 204/R din 27 iunie 2012,
Prin sentinţa civilă nr. 2826/12.03.2012, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, instanţa a admis ca fiind fondată acţiunea formulată de reclamantele V.D.T. şi V.D.M. în contradictoriu cu pârâtul V.D. şi, în consecinţă, s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilite în favoarea reclamantei V.D.T., născută la data de 05.06.1990, şi a minorei V.D.M., născută la data de 14.03.1994, de la suma de 100 lei lunar, respectiv 150 lei lunar, la suma totală de 500 euro lunar pentru ambele, respectiv câte 250 euro pentru fiecare, începând cu data introducerii cererii, respectiv
18.10.2010, şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 ani pentru reclamanta V.D.T., respectiv până la majoratul minorei V.D.M. ori noi dispoziţii în privinţa acestora. S-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de către pârâtul V.D. în contradictoriu cu pârâtele reconvenţionale V.D.T. şi V.D.M.
In privinţa temeiurilor juridice aplicabile în speţă, instanţa a reţinut că acţiunile au fost promovate anterior datei de 01.11.2011, dată la care au intrat în vigoare dispoziţiile noului Cod civil, la acel moment fiind aplicabile prevederile din Codul familiei. Potrivit art. 94 alin. (2) C. fam., „instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte”. Conform art. 86 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 107 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) C. fam., obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii, iar descendentul, cât timp este minor, are
drept la întreţinere de la ambii părinţi, oricare ar fi cauza nevoii în care se află. Obiectul acestei obligaţii de întreţinere îl constituie mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorului. Dacă întreţinerea este datorată de un părinte pentru un copil, aceasta se stabileşte până la o pătrime din venitul său în muncă [art. 94 alin. (3) C. fam.].
împotriva sentinţei expuse au declarat recurs atât reclamantele, cât şi pârâtul. Examinând sentinţa atacată, tribunalul reţine următoarele:
Cererea reclamantei V.D.M., prin care solicită majorarea pensiei de întreţinere până la terminarea studiilor, corect a fost respinsă de instanţa de fond, critica formulată prin recurs în această privinţă nefiind întemeiată. Aceasta deoarece, în cadrul unei cereri de majorare a cuantumului pensiei, se analizează dacă s-au modificat veniturile debitorului obligaţiei şi dacă se justifică majorarea cuantumul pensiei stabilite, fară să se modifice celelalte elemente ale sentinţei, printre care şi data până la care a fost stabilită pensie, în speţă, data împlinirii vârstei de 18 ani. Faptul că, la împlinirea vârstei de 18 ani, reclamanta V.D.M. se afla în continuarea studiilor nu determină majorarea pensiei stabilite şi după vârsta limită de 18 ani, ci cel mult reclamanta este îndreptăţită să solicite stabilirea unei pensii de întreţinere în calitate de copil major aflat în stare de nevoie, justificată de continuare studiilor. Prin urmare, în mod legal şi temeinic pensia a fost majorată doar până la vârsta majoratului, aşa cum a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 674/2009 a Judecătoriei Bistriţa.
In ceea ce priveşte critica pârâtului referitoare la greşita soluţionare a cererii de sistare a pensiei de întreţinere în favoarea reclamantei V.D.T., tribunalul reţine că nu este întemeiată, chiar dacă o perioadă de timp, respectiv în perioada 16.05.2011-01.09.2011, aceasta a fost angajată cu timp parţial de 4 ore pe zi, cât timp se afla în continuarea studiilor, veniturile încasate în baza contractului individual de muncă pe care l-a avut nefiind suficiente pentru acoperirea nevoilor pe care reclamanta le are.
Neîntemeiată este şi critica pârâtului prin care acesta susţine că nu se impune majorarea pensiei de întreţinere, motivat de faptul că el a achitat pensia de întreţinere până la data de 01.05.2011, potrivit chitanţei din 23.08.2010 şi, prin semnarea acestui înscris, reclamatele au recunoscut că, până la data de 01.05.2011, pârâtul nu mai are nicio obligaţie de plată. Este real faptul că, prin chitanţa datată 23.08.2010, reclamantele recunosc că pârâtul nu mai are nicio obligaţie de plată până la 01.05.2011, dar tribunalul reţine că pârâtul a achitat sumele de bani stabilite cu titlu de pensie de întreţinere prin cele două sentinţe judecătoreşti. Pârâtul a achitat câte 250 lei pentru fiecare lună, aşa cum a fost stabilit prin cele
două hotărâri judecătoreşti (150 pentru o reclamantă şi respectiv 100 lei pentru cealaltă reclamantă), astfel că recunoaşterea reclamantelor se referă doar la achitarea obligaţiilor de întreţinere stabilite prin cele două hotărâri judecătoreşti şi nu reprezintă o renunţare la dreptul lor de a solicita majorarea pensiei de întreţinere, în eventualitatea că veniturile pârâtului vor creşte şi în acelaşi timp şi nevoile lor vor fi mai mari. Faptul că pârâtul-recurent a achitat în avans pentru o anumită perioadă sumele de bani stabilite în favoarea celor două reclamante are relevanţă în privinţa executării obligaţiei de întreţinere şi nu împiedică formularea unei cereri de majorare a cuantumului stabilit şi achitat în avans, urmând doar ca, în eventualitatea majorării cuantumului pensiei, sumele achitate anticipat să fie deduse din noul cuantum al obligaţiei de întreţinere.
Criticile pârâtului-recurent sunt întemeiate în ceea ce priveşte nivelul veniturilor reţinute de prima instanţă ca fiind realizate de pârât şi cuantumul lunar al pensiei stabilite, precum şi moneda în care trebuie stabilită pensia. Astfel, chiar dacă martorii audiaţi au declarat că pârâtul realizează anumite venituri, aceste declaraţii trebuie privite cu rezervă, cât timp martorii nu au constatat efectiv faptul că pârâtul a realizat un venit de 1500 euro lunar, această sumă fiind declarată doar din auzite. Cum în declaraţia dată de pârât, în calitate de învinuit în dosarul de urmărire penală nr. 4010/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa ataşat, acesta a recunoscut că pentru munca prestată în Austria realizează un venit lunar de 800 euro, doar acest cuantum al venitului lunar este un cuantum cert şi poate fi avut în vedere de instanţă la stabilirea obligaţiei de întreţinere. Pârâtul datorează întreţinere pentru cele două reclamante, astfel că fiecare este îndreptăţită la o cotă de 1/6, respectiv 1/3 împreună, din acest venit, adică 133 euro lunar fiecare. Aşa fiind, cuantumul lunar al pensiei stabilit de prima instanţă de câte 250 euro pentru fiecare reclamantă este greşit determinat, pe de o parte, fiind stabilit în euro, deşi moneda naţională este leul, România nefiind în zona euro şi, pe de altă parte, este prea mare, tribunalul reţinând că, pentru fiecare reclamantă, cuantumul lunar al pensiei de întreţinere se impune a fi majorat la suma ce reprezintă echivalentul în lei a 133 euro.
In privinţa perioadei pentru care fiecare reclamantă este îndreptăţită la acest cuantum al pensiei, tribunalul reţine că pensia reclamantei V.D.M. va fi majorată începând cu data promovării acţiunii, 18.10.2010, şi până la majoratul acesteia, 14.03.2012, iar pensia reclamatei V.D.T. va fi majorată la cuantumul ce reprezintă echivalentul în lei a 133 euro începând cu data promovării acţiunii, 18.10.2010, şi până la data de 30.04.2012.
începând cu data de 1.05.2012, nu se poate reţine că pârâtul realizează un venit cert, întrucât acesta nu mai lucrează în Austria, fiind plecat în Spania şi, aşa cum se arată în scrisoarea aflată în copie la dosarul din recurs, expediată la sfârşitul lunii aprilie 2012, pârâtul nu are un loc de muncă stabilit şi nici nu lucrează constant, astfel că tribunalul poate lua
în considerare doar venitul minim pe economia naţională, de 700 lei. In funcţie de acest venit, începând cu data de 1.05.2012 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, pârâtul va fi obligat să plătească o pensie de 116 lei lunar.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis atât recursul reclamatelor, cât şi recursul pârâtului, a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a dispus majorarea pensiei de întreţinere la plata căreia a fost obligat pârâtul V.D. în favoarea minorei V.D.M., născută la 14.03.1994, prin sentinţa civilă nr. 674/2009 a Judecătoriei Bistriţa, de la suma de 150 lei lunar la suma ce reprezintă echivalentul în lei a sumei de 133 euro, începând cu data introducerii acţiunii, 18.10.2010, şi până la majoratul acesteia, 14.03.2012; a dispus majorarea pensiei de întreţinere la plata căreia a fost obligat pârâtul V.D. în favoarea reclamantei V.D.T., născută la 05.06.1990, prin sentinţa civilă nr. 510/2009 a Judecătoriei Bistriţa, de la suma de 100 lei lunar la suma ce reprezintă echivalentul în lei a sumei de 133 euro, începând cu data introducerii acţiunii, 18.10.2010, şi până la data de 30.04.2012 şi, începând cu data de 1.05.2012 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, la suma de 116 lei lunar; a fost menţinută dispoziţia privitoare la respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârât.
| ← Transformare obligaţie de întreţinere | Majorare obligaţie de întreţinere. Justificarea interesului → |
|---|
