Refuz de consimțire pentru mansardarea blocului; abuz de drept; sancțiune
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Decizie nr. 544 din data de 05.05.2016
Atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, astfel încât să prejudicieze pe alți proprietari în exercitarea și de către aceștia a drepturilor lor de proprietate. Din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligația de a se limita la o folosință normală a proprietății sale, astfel încât să nu-i stânjenească cu nimic pe ceilalți în exercitarea drepturilor lor. În caz contrar, exercitarea drepturilor subiective civile prin nesocotirea oricăreia din aceste cerințe devine abuzivă, întrunind caracterul unui abuz de drept, care nu se mai bucură de ocrotirea și protecția legii, ci, dimpotrivă, se impune a fi sancționat. Exercițiul atributelor dreptului de proprietate de către reclamantul intimat este unul abuziv de vreme ce acesta nu aduce nicio justificare rațională opoziției sale de efectuare a lucrărilor de mansardare care ar presupune și efectuarea unor alte lucrări de îmbunătățire a folosinței spațiilor deținute în asociație și prin urmare înlăturarea alocării unor surse materiale și financiare din partea membrilor asociației. În plus, lucrările ar fi de natură să înlăture infiltrațiile produse de apel pluviale a căror remediere s-a dovedit a fi ineficace cu mijloacele obișnuite de reparație(hidroizolația) și pe care reclamantul dorește să o obțină așa cum specifică în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr.8932 din 18.08.2015 Judecătoria Constanța a admis cererea reclamantului D. D. în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari xx și a dispus obligarea acesteia să efectueze de urgență/neîntârziat lucrările de reparații la hidroizolația terasei situate deasupra apartamentului nr. xx din Constanța, str. xx, proprietatea reclamantului, prin refacerea completă a hidroizolației, conform proiectului blocului, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă.
A motivat instanța de fond că probele administrate atestă că în apartamentul reclamantului, atunci când plouă se infiltrează apă, fapt necontestat de pârâtă care, la rândul ei susține că infiltrațiile și mucegaiul au coborât până la etajul doi al blocului. Părțile litigante sunt de acord cu faptul că imobilul are infiltrații în stare avansată și acestea sunt cauzate de proasta hidroizolația a blocului însă nu se mai înțeleg cu privire la modalitatea de soluționare a acestei probleme, reclamantul solicitând efectuarea lucrărilor de hidroizolație la acoperișul blocului de către pârâtă, pârâta dorind cedarea de către toți proprietarii apartamentelor din bloc, inclusiv de către reclamant, a cotei indivize din dreptul de proprietate forțată asupra terasei, în schimbul mansardării terasei blocului. A mai reținut instanța de fond că asociația pârâtă a fost notificată cu privire la problemele cauzate de infiltrația apei încă din luna septembrie 2014, fără să ia nici o măsură, deși avea această obligație legală, astfel că va fi obligată la respectarea ei.
În ceea ce privește cererea reconvențională privind suplinirea consimțământului pentru mansardarea blocului, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege ca refuzul reclamantului să fie considerat abuz de drept. Exprimarea consimțământului cu privire la mansardarea blocului presupune exprimarea consimțământului cu privire la înstrăinarea dreptului de proprietate asupra cotei indivize de proprietate forțată asupra terasei blocului, iar obligarea acestuia în acest sens ar echivala ca o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate al reclamantului.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul care a criticat hotărârea instanței de fond din perspectiv aprecierii materialului probator administrat și al aplicării legii la starea de fapt.
S-a susținut că asociația de proprietari a efectuat în moc constant lucrări de hidroizolație, în anul 2006 și apoi în 2010, însă există o fisură în placa blocului care nu poate fi reparată numai printr-o lucrare de hidroizolație ci printr-o lucrare mult mai costisitoare pe care asociația nu și-o permite. Asociația a căutat soluții pentru a remedia această situație, singura viabilă fiind aceea mansardării blocului, demers care a fost pornit însă reclamantul a fost singurul care nu și-a dat acordul pentru efectuarea acesteia, în mod nemotivat. Reclamantul nu a dorit să participe la niciuna dintre ședințele asociației care au privit soluții ce urmau a fi adoptate ori în care s-a disputat despre mansardare. Împotrivirea intimatului reclamant nu are niciun interes serios și legitim. Exercitarea dreptului său de a nu consimți la înstrăinarea cotei indivize pentru realizarea mansardării încetează să mai fie legitimă atunci când lezează și cauzează celorlalți locatari un prejudiciu. Niciun drept nu poate fi exercitat în mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe. Apreciază apelanta că în raport de această situație, instanța de fond trebuia să dispună respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.479C.pr.civ instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Aprecierile tribunalului;
Apelul este fondat și va fi admis, cu consecința schimbării hotărârii instanței de fond, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.
Din conținutul proceselor verbale ale ședințelor membrilor asociației de proprietari și a contractului de prestări servicii(fila 13 dosar apel)depuse la dosar rezultă că începând cu anul 2004 s-au efectuat, la diferențe de câțiva ani, respectiv 2006 și 2010 lucrări de hidroizolație a acoperișului blocului în care este situat apartamentul reclamantului. Cheltuielile au fost efectuate din fondul de reparații strâns de către asociație. În ciuda acestui efort problema infiltrării apelor în apartamentele blocului nu a fost remediată în mod irevocabil, aceleași probleme perpetuându-se. Deși problema hidroizolației îl privea în mod direct nu rezultă că reclamantul ar fi participat la vreuna din ședințele în care s-a discutat problema expusă.
În acest context, membrii asociației de proprietari au hotărât ca măsură ce ar putea contracara infiltrarea apelor pluviale și ar evita efectuarea unor cheltuieli ridicate din partea asociației demararea lucrărilor de mansardare a blocului. Această măsură este menită nu numai să conducă la rezultatul expus ci și la obținerea unor îmbunătățiri și facilități pentru administrarea întregului spațiu din condominiu, expuse în cuprinsul procesului verbal al adunării generale a asociației din 26.03.2012(fila 24 dosar fond), fără plata vreunor sume de bani din partea asociației. Asociația a demarat demersurile necesare realizării acestor lucrări, sens în care a încheiat convenția de asociere cu societatea prestatoare(filele 68-75 dosar fond) și a obținut declarațiile în formă autentică privind acordul membrilor asociației în vederea efectuării lucrărilor(filele 76-153 dosar fond), mai puțin din partea reclamantului, singurul membru al asociației care s-a opus.
Instanța de apel învederează că atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, astfel încât să prejudicieze pe alți proprietari în exercitarea și de către aceștia a drepturilor lor de proprietate. Din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligația de a se limita la o folosință normală a proprietății sale, astfel încât să nu-i stânjenească cu nimic pe ceilalți în exercitarea drepturilor lor. Prin urmare, orice drept trebuie exercitat potrivit finalității sau scopului său social căruia a fost creat și în concordanță cu destinația lui normală, dar și ținând seama de dezideratul conform căruia orice persoană este obligată să respecte legea și să țină seama de regulile de conviețuire socială, fiind necesar ca drepturile subiective civile să fie exercitate cu bună-credință. În caz contrar, exercitarea drepturilor subiective civile prin nesocotirea oricăreia din aceste cerințe devine abuzivă, întrunind caracterul unui abuz de drept, care nu se mai bucură de ocrotirea și protecția legii, ci, dimpotrivă, se impune a fi sancționat. Dreptul subiectiv civil nu este unul nemărginit, legea civilă recunoscând și garantând drepturile subiective civile, însă numai pentru realizarea scopurilor ce sunt în deplină concordanță cu respectarea legii și a țelurilor morale și sociale, exercitarea drepturilor subiective civile în mod abuziv, transformându-le în contrariul lor și determinându-le la a înceta să mai fie drepturi. Prin urmare, libertatea - chiar și libertatea exercitării drepturilor subiective civile - nu poate însemna ruperea individului de colectivitate, de societate, ci înseamnă libertatea acordată și asigurată individului de societate, de a trăi în societate, însă potrivit legii, cu respectarea dispozițiilor legale a ordinii morale și sociale.
În consecință, abuzul de drept constă în exercitarea dreptului subiectiv civil, cu consecința păgubirii altora, a producerii unor șicane altor persoane, știrbirea drepturilor personale nepatrimoniale ori a intereselor legitime ale altor persoane etc. Prin instituția juridică a abuzului de drept se urmărește nu numai asigurarea intangibilității intereselor generale, ci și înlăturarea egoismului din exercitarea drepturilor subiective civile, prin armonizarea acestuia cu exigențele morale ale societății.
În aprecierea caracterului abuziv al exercițiului dreptului există două criterii: un criteriu subiectiv și un criteriu obiectiv, după cum este vorba de un exercițiu abuziv în adevăratul sens al cuvântului, sau numai de un exercițiu excesiv. Potrivit criteriului subiectiv, exercițiul dreptului de proprietate este abuziv ori de câte ori proprietarul își exercită dreptul fără a trage niciun profit, fără a justifica niciun interes personal, ci numai cu intenția vădită de a jena sau cauza o pagubă vecinului său. Acest criteriu nu se poate aplica însă în cazurile în care proprietarul exercită dreptul său în vederea satisfacerii unui interes personal ce nu poate fi tăgăduit. Mai mult decât atât: în exercițiul acestui drept nu i se poate imputa nicio vină, căci lipsește orice intenție a vătăma pe altul. Cu toate acestea, el cauzează vecinului său o pagubă. Pentru a se ajunge totuși la condamnarea acestui exercițiu, va trebui să recurgem la criteriul obiectiv. Dacă actul de folosință săvârșit de proprietar nu este abuziv, fiindcă nu există intenția de a împiedica exercițiul dreptului vecinului, el poate fi totuși privit ca un act excesiv, deoarece depășește cadrul normal al încălcărilor și inconvenientelor provenind din faptul vecinătăți.
Raportând aceste considerații teoretice la starea de fapt expusă anterior, tribunalul reține că exercițiul atributelor dreptului de proprietate de către reclamantul intimat este unul abuziv de vreme ce acesta nu aduce nicio justificare rațională opoziției sale de efectuare a lucrărilor de mansardare care ar presupune și efectuarea unor alte lucrări de îmbunătățire a folosinței spațiilor deținute în asociație și prin urmare înlăturarea alocării unor surse materiale și financiare din partea membrilor asociației. În plus, lucrările ar fi de natură să înlăture infiltrațiile produse de apel pluviale a căror remediere s-a dovedit a fi ineficace cu mijloacele obișnuite de reparație(hidroizolația) și pe care reclamantul dorește să o obțină așa cum specifică în cererea de chemare în judecată.
Nu poate fi primită justificarea potrivit căreia efectuarea mansardei ar conduce la creșterea riscului de incendiu. În susținerea acestei aserțiuni, reclamantul intimat a depus la dosar mai multe planșe foto și extrase din mijloacele de informare mass media din care rezultă că în caz de incendiu focul se poate propaga repede datorită materialului din care este edificată mansarda. Or, tribunalul nu poate reține ca pertinentă o astfel de justificare, întrucât ea nu are caracter de notorietate și nici nu este demonstrată științific, având caracter speculativ și ipotetic. Riscul unui incendiu poate fi prezent independent de mansardarea sau nu a unui bloc dacă nu sunt respectate normele de manipulare a surselor de foc sau alte norme în domeniu. Prin urmare riscul nu este direct proporțional cu edificarea mansardei.
Așa fiind tribunalul va reține că în justificarea refuzului de exprimare a acordului pentru efectuarea lucrărilor de mansardare reclamantul intimat nu are un interes propriu din tragerea unui folos pentru sine, ci din contră, acest folos ar fi obținut în măsura în care conduita sa s-ar schimba. Este adevărat că refuzul de exprimare a acordului și consecințele acestuia de atingere a drepturilor celorlalți colocatari rămân o chestiune de apreciere a judecătorului, adică nu au criterii riguroase de delimitare, dar, în toate cazurile, faptele trebuie să întreacă în materialitatea lor, prin gravitate, limitele unei vecinătăți tolerabile. Din această perspectivă, tribunalul apreciază că atitudinea reclamantului este de natură a conduce prejudicii tuturor locatarilor de vreme ce aceștia ar trebui să contribuie material cu sume importante pentru a efectua lucrările de îmbunătățire care altfel ar fi efectuate în mod gratuit de societatea cu care s-a încheiat acordul de asociere. În consecință va aprecia ca șicanatorie atitudinea reclamantului
În acest context, reținând că reclamantul nu justifică în mod obiectiv și rezonabil refuzul său de a consimți la efectuarea mansardării blocului și că prin aceasta provoacă celorlalți coproprietari un prejudiciu material evident și astfel deturnează exercitarea dreptului său de coproprietate de la scopul său recunoscut de lege, găsind întemeiate motivele de apel sub acest aspect, tribunalul va schimba în tot sentința instanței de fond și va admite cererea reconvențională referitoare la suplinirea consimțământului.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantului va fi respinsă, întrucât chiar dacă reclamantul ar suferi un prejudiciu rezultat din deteriorarea apartamentului deținut cu titlu de proprietate, dacă dreptul său este exercitat în mod abuziv, așa cum am arătat, nu va putea primi protecția juridică așteptată. Această situație este una de excepție și își găsește justificarea legală în prevederile art.1353C.civ.
Cheltuieli de judecata;
În acord cu prevederile art.453C.pr.civ. potrivit cu care,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată’’, instanța de apel va dispune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către apelantă, cu judecata cauzei în fond și apel, în cuantum de 800lei reprezentate de onorariu avocat și taxe judiciare de timbru.
| ← Ordonanţă de plată respinsă pentru administrare de probe.... | Intervenție accesorie în cererea de tăgada paternității;... → |
|---|
