Aplicarea greşită a art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă de către instanţa de apel. Soluţionarea procesului fără a intra în cercetarea fondului. Casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 102 din data de 03.03.2014
Potrivit art. 297 Cod procedură civilă, în apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond este o soluție de excepție care este condiționată de solicitarea sa expresă formulată de către cel puțin una din părțile din proces.
Decizia civilă nr. 102 din 03.03.2014 a Curții de Apel Galați
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 15297/231/2011, reclamanta SC M.L. SRL a chemat în judecată pârâtul B.N., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 lei, reprezentând pretenții rezultate în urma neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de pârât la data de 29.09.2006.
Prin sentința civilă nr. 1929 din 19.12.2012 a Judecătoriei Focșani acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 26.09.2006, între pârât și reclamantă s-a încheiat contractul de comodat, autentificat sub nr. …/26.09.2006 la BNP T.R.
Obiectul contractului l-a constituit folosința a două camere situate spre stradă (est) din imobilul situat în Municipiul F., str. L., nr. … compus, din 3 camere și anexe. Contractul s-a încheiat fără chirie, cu scopul de a fi folosit în îndeplinirea obiectului de activitate al reclamantei, respectiv comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, cod 5211.
Potrivit art. 3 din Contract, societatea comodatară avea obligația să îngrijească și să conserve spațiul, să suporte cheltuielile privind întreținerea, apa, electricitatea, să folosească spațiul conform destinației stipulate în act, să predea spațiul în bună stare cu excepția uzurii normale la dat expirării termenului contractului, să răspundă dacă spațiul se deteriorează din vina sa și să suporte cheltuielile cu reparația sau cu recondiționarea, să nu subînchirieze spațiul fără consimțământul proprietarilor. Obligațiile comodantului au fost stabilite în sensul ca acesta să pună la dispoziția comodatarei spațiul ce face obiectul contractului, să-l predea pe bază de proces-verbal de predare primire, să răspundă de repararea daunelor cauzate de viciile ascunse ale spațiului. Termenul contractului a fost stabilit pe o perioadă de 3 ani, începând cu 26.09.2006 și până la 26.09.2009, prelungirea făcându-se cu acordul ambelor părți.
Din probele administrate în cauză cu acte și martori, instanța a reținut că reclamanta a efectuat amenajări în vederea desfășurării activității înscrise în obiectul de activitate al societății, însă, aceste amenajări nu s-au limitat numai la spațiul închiriat, ci au fost extinse și în celelalte camere ale imobilului care nu au făcut obiectul contractului.
Martorii au arătat că s-au efectuat reparații la instalațiile de energie electrică, apă și canalizare, s-au tencuit pereții și s-a înlocuit acoperișul, s-a amenajat bucătăria, magazia și o baie în interior. De asemenea, au arătat că au fost turnate șape de ciment în interior și exterior și s-a realizat o împrejmuire.
Depozițiile martorilor au fost reținute doar parțial întrucât, din raportul de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că gardul a fost redecorat, valoarea lucrării fiind zero, iar cu privire la șapele de ciment exterioare s-a reținut numai 2,10 m.c., șapă din beton turnată pe loc cu rosturi din plăci de gresie, iar treptele din beton au fost placate cu gresie. Din cuprinsul raportului de expertiză, instanța a mai reținut că în interiorul imobilului s-a amenajat și un bar care a fost echipat cu spălător și instalație sanitară, apă și canalizare, dotare care a determinat refacerea băii de serviciu și a WC-ului de serviciu pentru clienți în încăperile existente, baie și cămară. De asemenea, reclamanta a amenajat magazia în Camera 4 și un vestiar în bucătăria existentă numerotată cu 6.
Examinând schița imobilului, instanța a constatat că amenajarea imobilului s-a făcut depășind obiectul contractului care a fost încheiat numai pentru camerele 1, 2 și 3 și, de asemenea, a fost modificat scopul specificat în contractul de închiriere, în sensul că, deși în contractul de închiriere nr. …/2006 s-a stabilit desfășurarea unor activități de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, reclamanta a amenajat imobilul și pentru desfășurarea unor activități de bar, obiect de activitate nespecificat în contract.
La data întocmirii raportului de expertiză, îmbunătățirile efectuate la imobil nu mai existau, situație dovedită și de planșele fotografice depuse la dosarul cauzei care prezintă un imobil deteriorat fără stolerie, cu tavanele sparte și pereții murdari.
Având în vedere că, potrivit contractului încheiat între părți, exploatarea imobilului de către comodant se limita numai la cheltuielile curente legate de întreținere, iar societatea reclamantă se obliga ca la expirarea contractului de comodat, să predea spațiul în bună stare, cu excepția uzurii normale, și să suporte cheltuielile cu reparații sau recondiționare în cazul deteriorării lui, instanța a respins pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de îmbunătățirea imobilului, ca neîntemeiate.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la suportarea contravalorii profitului nerealizat, în perioada de valabilitate a contractului de comodat, având în vedere că, din culpa pârâtului, nu a putut desfășura activitatea.
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța a reținut că relațiile dintre părți au fost amiabile, iar pârâtul nu a împiedicat reclamanta să desfășoare activitatea, acesta având domiciliul în Germania, conform corespondenței depuse la dosarul cauzei.
Pe parcursul derulării contractului de comodat, relațiile dintre părți au devenit tensionate, pârâtul punând în vedere reclamantei să refacă imobilul și să-l predea în starea inițială.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta nu a avut activitate în perioada în care contractul de comodat a fost în derulare, astfel încât cererea sa privind obligarea pârâtului la plata profitului nerealizat în perioada 2006 - 2009 prin comparație cu o firmă cu același obiect de activitate, dar care a avut profit a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Așa cum rezultă din raportul întocmit de C.I.I. B.N., starea de insolvență a societății a fost generată de lipsa de activitate, conform documentelor existente la DGFP Vrancea. Ca urmare, lipsa de activitate a reclamantei și, pe cale de consecință, a profitului, nu poate fi imputată pârâtului cu atât mai mult cu cât contractul încheiat între părți a fost cu titlu gratuit.
Împotriva sentinței civile nr. 1929 din 19.12.2012 a Judecătoriei Focșani a declarat apel reclamanta criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, apelanta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea disp. art. 261 pct.5 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea apelată nu este motivată în drept, fiind imposibil de exercitat controlul judiciar de către Tribunalul Vrancea. Astfel, a arătat că hotărârea apelată nu conține argumentele care au justificat adoptarea soluției, ci doar prezentarea situației de fapt, criticile pârâtului pe care instanța de judecată și le-a însușit fără nici un temei, fără ca judecătorul să-și motiveze în drept hotărârea. Acest aspect echivalează, în opinia apelantei, cu necercetarea fondului cauzei, instanța de control judiciar fiind în imposibilitatea de a-și exercita controlul judiciar.
În al doilea rând s-a invocat faptul că situația de fapt a fost reținută în mod greșit de instanța de fond. În acest sens, apelanta reclamantă a arătat că, deși pârâtul recunoaște toate lucrările în mod punctual evidențiate în observațiile la raportul de expertiză efectuat de expert S.V. din data de 05.12.2012, în mod inexplicabil, instanța consideră că amenajările nu s-ar fi limitat doar la spațiul prevăzut în contract, amenajând în plus și magazia în camera 4 și vestiar.
Reclamanta consideră că instanța avea posibilitatea de admitere a acțiunii câtă vreme a reținut ca fiind realizate aceste îmbunătățiri, existând, totodată, acordul pârâtului cu privire la lucrările executate în baza contractului, dar și cu privire la cele ce au exces acestui contract
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la suportarea profitului nerealizat, apelanta reclamantă a apreciat că în mod eronat instanța de fond a reținut că societatea nu ar fi avut cum să obțină profit, îmbrățișând apărările pârâtului potrivit cărora recurenta avea, poate, un management deficitar. A susținut că există raport de cauzalitate între fapta culpabilă a intimatului și lipsa de activitate a apelantului, că instanța a înlăturat nemotivat această susținere, limitându-se, doar la susținerea că lipsa de activitate a reclamantei și, pe cale de consecință, a profitului nu poate fi imputată pârâtului.
Un alt motiv de apel a fost acela că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1270 și 1531 Cod civil.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția inadmisibilității apelului, motivat de faptul că nu au fost respectate disp. art. 720 ind.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 109 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimatul a apreciat că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 1 din 04.06.2013 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul declarat de reclamantă, a fost anulată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că judecătorul fondului nu a avut în vedere toate circumstanțele cauzei, că hotărârea nu este motivată corespunzător, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 261 punctul 5 Cod procedură civilă.
În consecință, a apreciat că, în cauză, devin incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă astfel că, Tribunalul a anulat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu îndrumarea de a se pune în discuția părților administrarea de probe din care să rezulte intenția reală a părților în legătură cu spațiul închiriat, îmbunătățirile aduse, acordul sau lipsa acordului cu privire la aceste îmbunătățiri, în raport și de probele existente la dosar.
De asemenea, s-a recomandat analizarea în concret a condițiilor răspunderii civile contractuale cu privire la ambele capete de cerere.
Împotriva deciziei civile nr. 1 din 04.06.2013 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs pârâtul criticând-o pe motive de nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurentul a susținut că apelul reclamantei nu a vizat necesitatea administrării de noi probe ci insuficienta motivare a hotărârii instanței de fond, astfel că soluția de anulare a acestei hotărâri cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor apare ca fiind în neconcordanță cu solicitările apelantei reclamante, încălcând limitele învestirii așa cum rezultă acestea din cererea de apel.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerii hotărârii instanței de fond.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului apreciind că soluția instanței de apel este legală.
Prin decizia civilă nr. 102 din 03.03.2014, Curtea de Apel Galați a admis recursul declarat de pârât, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță, Tribunalul Vrancea, pentru judecarea apelului pe fond.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul evocând fondul.
Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel.
Rezultă din dispozițiile legale mai sus citate că, soluția anulării hotărârii instanței de fond, după admiterea apelului, intervine numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv dacă instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Textul legal citat instituie, totodată, și regula potrivit căreia, instanța de apel, după anularea sentinței, va judeca procesul, evocând fondul.
Prin excepție de la această regulă, art. 297 Cod procedură civilă stabilește că, în oricare dintre cele două situații, instanța de apel va putea, totuși, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, o singură dată, însă numai dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri, prin cererea de apel sau prin întâmpinare.
Așadar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond este o soluție de excepție care este condiționată de solicitarea sa expresă formulată de către cel puțin una din părțile din proces.
În speță, Curtea a constatat că soluția instanței de apel, de anulare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, mai sus citat, întrucât, pe de o parte, nu există niciuna dintre cele două situații la care face referire textul legal invocat, respectiv nesoluționarea pe fond a procesului ori judecarea acestuia în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar, pe de altă parte, niciuna dintre părțile din proces, apelant sau intimat, nu a solicitat trimiterea spre rejudecare, prin cererea de apel sau prin întâmpinare.
Mai mult, Curtea a constatat că instanța de apel a depășit limitele învestirii sale, încălcând, astfel, și dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui articol, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivele de ordine publică putând fi invocate din oficiu.
Prin urmare, instanța de apel realizează o nouă judecată asupra fondului, în limitele cererii de apel, așadar cu respectarea efectului devolutiv al apelului și a limitelor acestuia, astfel cum au fost ele concepute de legiuitor prin dispozițiile art. 294-295 Cod procedură civilă.
Or, în speță, Curtea a constatat că, prin apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Focșani, reclamanta a invocat doar nemotivarea corespunzătoare a hotărârii atacate, în raport de dispozițiile art. 261 punctul 5 Cod procedură civilă, reținerea unei alte situații de fapt decât cea care rezultă din probele administrate în cauză și greșita aplicare a dispozițiilor art. 1270 și 1531 Cod civil, motive față de care, în raport de dispozițiile care reglementează judecata în apel, efectul devolutiv al apelului și limitele învestirii instanței, Tribunalul ar fi trebuit să rejudece cauza pe fond.
Cu toate acestea, instanța de apel, motivându-și soluția de anulare a sentinței atacate și trimitere a cauzei spre rejudecare, se raportează la aspecte care nu au fost invocate prin cererea de apel, respectiv la insuficiența probelor administrate în cauză și la necesitatea suplimentării probatoriilor, deși, așa cum s-a arătat și mai sus, reclamanta nu a formulat astfel de critici și nici nu a solicitat probe noi în dovedirea pretențiilor deduse judecății.
În consecință, Curtea a constatat că instanța de apel a depășit limitele învestirii sale, așa cum au fost acestea stabilite prin cererea de apel, și a pronunțat o soluție nelegală de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motive care, dincolo de faptul că nu au fost invocate de reclamantă, nici nu au fost puse, măcar, în discuția părților, din oficiu.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de pârât și a casat decizia atacată, trimițând cauza la Tribunalul Vrancea în vederea soluționării pe fond a apelului, instanța urmând a răspunde punctual criticilor formulate de reclamantă cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței apelate, raportat la probele care au fost administrate în cauză, complinind motivarea, dacă va aprecia că acest lucru este necesar, și administrând probatoriile pe care le consideră utile cauzei, în măsura în care acestea au fost legal solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă.
| ← Art. 12 alin. 3 din Regulamentul 2201/2003 prevede o prorogare... | Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare în baza unui pact... → |
|---|
