Reproducere asistată medical; tăgada paternitate copil
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 2534 din data de 23.06.2015
DECIZIA CIVILĂ NR.2534
data - 23.06.2015
autor-Nineta Călin
domeniu asociat - Paternitate. Stabilire. Tăgadă
titlu - reproducere asistată medical; tăgada paternitate copil
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. .... reclamantul A.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G.A.V.E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că nu este tatăl minorului A.T. și să se dispună efectuarea cuvenitelor modificări în actul de naștere al minorului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că după mai multe încercări nereușite de a avea un copil cu pârâta și din cauza imposibilității sale de a procrea, au fost de acord să apeleze la un donator anonim, respectiv donatorul 11062 de la C.C. Bank Inc, sens în care au urmat mai multe proceduri medicale, ultima "părând"; că a dat rezultatele dorite, pârâta rămânând însărcinată cu minorul T.
A mai menționat reclamantul că soția sa era implicată într-o relație extraconjugală cu un cetățean italian, care a început anterior perioadei de concepție a minorului, astfel că acesta este fiul acelui bărbat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 429, 430, 443 și urm. .C.civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu înregistrări audio și video, cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale și a probei cu raport de expertiză medico-legală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii principale, motivat de faptul că în speță nu este îndeplinită condiția lipsei consimțământului reclamantului cu privire la reproducerea asistată medical cu terț donator, prevăzută de art. 443 C.civ.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii introductive, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că a fost șantajată de reclamant pentru a fi de acord cu admiterea acțiunii și că acesta i-a propus efectuarea unei expertize medico-legale extrajudiciare, la care a renunțat ulterior.
A mai precizat pârâta că paternitatea minorului va putea fi reconfirmată științific, întrucât în depozitul clinicii C. Medical Center, unde s-a procedat la reproducerea umană asistată medical, există 3 mostre de material biologic crioprezervat de la donatorul 11062, ales de către reclamant, care a consimțit și recunoscut minorul ca urmare a inseminării artificiale, pe fondul dorinței pârâtei de a divorța.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale cauzate onoarei și demnității pârâtei și a minorului A.T..
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat, în esență, că prin cererea principală s-a adus atingere identității minorului, prin dezvăluirea paternității sale biologice și abandonul de către tatăl de drept, "care l-a comandat din catalogul Băncii C.C."; și a consimțit în cunoștință de cauză și neconstrâns la aducerea pe lume a copilului.
În continuare, pârâta-reclamantă a precizat că drepturile minorului au fost încălcate de reclamantul-pârât prin faptul că a trimis la Judecătoria Târgu Bujor, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Ploiești scrisori electronice cu un conținut denigrator, vizând dezvăluirea modalității de concepere a minorului și prezentarea de fapte neadevărate din viața privată a pârâtei-reclamante și a copilului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 C.civ. rap. la art. 445 C.civ, art. 71 C.civ. rap. la art. 72 C.civ., art. 74 C.civ., art. 76 C.civ., art. 1353 C.civ., precum și ale art. 6, 7, 8 și 27 din Legea nr. 272/2004.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori.
Reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția inadmisibilității acesteia, în raport de obiectul cererii principale, motivat de faptul că răspunderea civilă delictuală invocată de pârâta-reclamantă nu are nicio legătură cu tăgada paternității.
Cu privire la fondul cererii reconvenționale, reclamantul-pârât a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, reiterând în principal motivele de fapt expuse în cererea principală, legate de relația extraconjugală a pârâtei-reclamante, care naște un dubiu în privința paternității minorului T..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 C.civ. și ale art. 205 C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei-reclamantei, cu raport de expertiză medico-legală, precum și a probei testimoniale.
La termenul de judecată din data de 29.10.2014, instanța a respins, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității cererii principale și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată (fila 410).
La solicitarea părților, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu raport de expertiză medico-legală - examen ADN.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești pronunțat sentința civilă nr. 17304/17.12.2014 prin care a respins acțiunea cât și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la cererea principală, că a avut în vedere dispozițiile art. 443 C.civ., care prevede: "(1) Nimeni nu poate contesta filiația copilului pentru motive ce țin de reproducerea asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiația sa.
(2) Cu toate acestea, soțul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în condițiile legii, dacă nu a consimțit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui terț donator.
(3) În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozițiile privind tăgăduirea paternității rămân aplicabile";.
În continuare, art. 447 C.civ. dispune: "Tatăl are aceleași drepturi și obligații față de copilul născut prin reproducere asistată medical cu terț donator ca și față de un copil născut prin concepțiune naturală";.
În cauză, instanța a reținut că minorul A.T. s-a născut la data de 18.05.2012, conform certificatului de naștere al acestuia (fila 12), la rubrica "tatăl"; fiind trecut numele reclamantului-pârât, iar la rubrica "mama"; fiind trecut numele pârâtei-reclamantei.
După cum rezultă din susținerile concordante ale părților și din contractele anexate cererii reconvenționale (filele 117 -142) conceperea minorului s-a realizat ca urmare a parcurgerii unei program de reproducere umană asistată medical, concluzia cuprinsă în raportul de expertiză medico-legal - examen ADN nr. A15/9656/10.11.2012 (cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni) fiind în sensul că terțul donator 11062 este tatăl biologic al minorului A.T. cu o probabilitate de 99,9999999%.
Aplicând dispozițiile legale evocate în precedent la datele speței, având în vedere concluziile raportului de expertiză și faptul că reclamantul-pârât a consimțit la conceperea minorului pe calea reproducerii asistată medical cu terțul donator 11062 (după cum a recunoscut în cuprinsul cererii principale), instanța a apreciat că, cererea dedusă judecății este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, în temeiul art.443 alin. 3 rap. la art. 430 C.civ.
Raportat la cererea reconvențională, s-a reținut că, deși art. 445 C.civ. dispune că "orice informații privind reproducerea umană asistată medical sunt confidențiale";, art. 443 alin. 3 C.civ. permite promovarea unui demers judiciar cu scopul dezavuării paternității minorului conceput pe calea reproducerii umane asistată medical cu terț donator, în cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod.
În speță, reclamantul-pârât a dedus judecății ipoteza prevăzută de art. 443 alin. 3 C.civ. și, chiar dacă nu s-au dovedit ca fiind întemeiate susținerile sale, nu se poate considera că prin exercitarea unui drept prevăzut de lege ar fi putut produce un prejudiciu moral fiului său.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta-reclamantă avea posibilitatea să solicite desfășurarea procesului fără prezența publicului, conform dispozițiilor art. 213 C.p.c. - solicitare pe care a formulat-o pe parcursul litigiului, dar la care a renunțat ulterior.
În privința prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit pârâta-reclamantă prin scrisorile electronice trimise de reclamantul-pârât la diferite instituții publice, instanța a constatat că nu poate analiza acest aspect întrucât excede cadrului procesual de față, neexistând o legătură suficient de strânsă între această împrejurare și obiectul cererii principale, (conform art. 209 alin. 1 C.p.c.). Pretinsa conduită reprobabilă a reclamantului-pârât față de soția sa reprezintă o chestiune conexă relației de cuplu, și nu paternității copilului.
Conchizând, față de cele expuse în precedent, instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a reclamantului-pârât, astfel că a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, la data de 26.03.2015 reclamantul A.N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că În mod nelegal a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale prin încheierea din 29.10. chiar dacă cererea reconvențională a fost respinsă pe fond ca neîntemeiată,
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, a invocat ca principală și prioritară apărare excepția inadmisibilității cererii reconvenționale fața de obiectul acțiunii principale.
Cererea principală are ca obiect tăgada paternității minorului născut de pârâta-reclamantă la data de 18 mai 2012.
Prin cererea reconvențională, pârâta G.A.V.E. a solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata unor pretinse daune morale, aduse onoarei și demnității sale dar și a minorului T., în baza răspunderii delictuale pentru fapta proprie.
O astfel de solicitare nu poate fi primită, este inadmisibila, întrucât cererea reconvențională este cererea formulata de pârâtul care, în legătură cu cererea reclamantului, are pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legat de acesta, conform art. 209 c. civil
Instanța de fond, în mod neîntemeiat, a apreciat că există o strânsă legătură între obiectul cererii reconvenționale și cel al acțiunii principale.
În opinia sa, atragerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie este o instituție aparte, nu are nicio legătură cu tăgada paternității, și ar putea fi activată pe cale separată, însă numai după stabilirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a reclamantului din cererea principală, conform art. 1349 și urm. Cod civ.
În concluzie, consideră că excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă la cererea de tăgadă a paternității minorului trebuia admisă.
Solicită admiterea apelului și respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă.
Instanța de fond a respins solicitarea ca expertiza ADN să se facă în baza probei originare stocate Ia C.C.Bank, nu pe baza probei stocate în România, ceea ce a condus la vicierea rezultatului testului ADN și implicit la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.
Prin nota de probatoriu depusă la termenul din 29 octombrie 2014 reclamantul-pârât a solicitat la pct. 5 încuviințarea administrării probei cu:
"Expertiza medico-legală ADN de cercetare a relației de paternitate între tatăl biologic, respectiv donatorul anonim 11062, aflat în baza de date a C.C.BANK INC din S.U.A., și minorul A.T., care urmează să fie efectuată de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" din București, Șos, Vitan Bârzești nr, 9, sector 4, pe baza probei de material biologic a donatorului anonim 11062 trimisă direct la LN.M.L de C.C.BANK INC "
Instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize ADN însă nu
pe baza probei de la C.C.Bank ci, pe baza probei stocate în România la C. Medical Center.
Conform expertizei ADN efectuate de I.N.M.L. "Mina Minovici" a rezultat că materialul biologic stocat în România Ik C. Medical Center aparține tatălui biologic al minorului T. în proporție de peste 9-99%.
În cadrul acestui motiv de apel nu critică modalitatea de efectuare a expertizei sau rezultatul ei concret, ci faptul că nu s-a efectuat pe baza singurei probe originare existente în S.U.A, la C.C.Bank.
Doar expertizarea probei cu materialul biologic al donatorului 11062 aflată la C.C.bank poate oferi certitudinea că donatorul 11062 este tatăl biologic al minorului T..
În mod cu totul justificat, astfel cum a afirmat și în fața instanței de
fond, are dubii legitime cu privire la conformitatea și existența identității între materialul biologic existent la C.C.bank și cel stocat în România la C. Medical Center.
Dubiile se întemeiază în principal pe mai multe înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Conform documentului aflat la fila 155, respectiv foaia de expediere datată 28,06.2011 a materialului biologic al donatorului anonim: 11062 de la C.C.Bank la D. Medical Center, pârâta-reclamantă a ordonat trimiterea a 6 (șase) probe în România la D. Medical Center.
La aproape 2 luni distanță, pârâta-reclamantă a încheiat cu o altă clinică, respectiv C. Medical Center, un Acord de stocare din 20.008.2011 a 6 (șase) probe de material biologic aparținând donatorului anonim 11062 (fila 156 dosar fond).
La data de 30.08.2011 a fost încheiat Consimțământul pentru autoconservare de spermă nr. 2 între pârâta-reclamantă și C. Medical Center (filete 157-158).
Ceea ce este foarte important în speța de față este că reclamantul-pârât nu a semnat nici unul din aceste documente, nu a ordonat expedierea probelor în România la D. Medical Center, nu a încheiat Acordul de stocare din 20.08.2011 cu C. Medical Center și nu și-a dat nici consimțământul pentru autoconservare de spermă la C. Medical Center.
Toate aceste acțiuni și toate aceste acte au fost întreprinse exclusiv de către pârâta-reclamantă G.A.V.E. fără concursul reclamantului-pârât A.N..
Mai mult, conform documentului aflat la fila 167 din dosarul de fond, C. Medical Center atestă prin adresa nr. 984/15.10.2012 că a eliberat pârâtei 2 paiete de spermă din cele 4 care erau stocate în cadrul clinicii, care nu știe cum au fost întrebuințate de aceasta.
Ulterior, prin Referatul din 07.02.2014 C. Medical Center atestă că în cadrul clinicii au fost stocate 6 cryo tuburi de spermă identificate 11062-U-P primite de la D. Medical Center, că la 01.09.2012 s-a decongelat un cryo tub pentru inseminare artificială iar în data de 15.10.2012 i s-au eliberat pârâtei G.V. 2 cryo tuburi la solicitarea expresă a acesteia și că în cadrul clinicii au mai rămas 3 cryo tuburi.
Bineînțeles, nu cunoaște cum s-a efectuat și are dubii legitime legate de transferul probelor de spermă de la D. Medical Center la C. Medical Center, nu cunoaște condițiile în care s-a efectuat și nici dacă există identitate între probele primite de D. Medical Center de la C.C.bank și cele trimise și apoi stocate la C. Medical Center.
Reclamantul-pârât nu a fost implicat absolut deloc și nu a putut controla sau măcar superviza în niciun fel aceste acțiuni, pârâta-reclamantă fiind cea care s-a ocupat exclusiv de toate aceste demersuri de unde și dubiul justificat că probele depozitate ia C. Medical Center puteau fi alterate sau contrafăcute în mod fraudulos atât anterior stocării cât și după, pentru a corespunde paternității minorului.
Toate aceste dubii sunt cu atât mai justificate cu cât pârâta a afirmat în ampla corespondență cu concubinul italian G.C. că el este tatăl minorului T., fiind rodul relației extraconjugale a pârâtei-reclamante cu acesta.
De asemenea, trebuie să fie avută în vedere și conjunctura în care reclamantul-pârât a consimțit la conceperea unui copil cu pârâta-reclamantă pe cale artificială prin inseminare cu terț donator.
S-a apelat la această ultimă soluție întrucât nici procedurile naturale și nici cele artificiale cu reclamantul-pârât nu au avut rezultatul scontat.
În mod categoric, reclamantul-pârât nu consimțea niciodată la conceperea unui copil cu pârâta-reclamantă, cu atât mai mult printr-un program de reproducere umană asistată medical, dacă avea cunoștință de moralitatea îndoielnică și comportamentul profund neadecvat al soției cu privire la instituția căsătoriei cel puțin prin implicarea într-o relație extraconjugală îndelungată.
Reclamantul-pârât a consimțit la reproducerea umană cu terț donator
întrucât pârâta-reclamantă își dorea foarte mult un copil și aceasta era singura cale legală și biologică
Reclamantul-pârât a avut un comportament corect, a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei, a crezut în această instituție monogamă în pofida religiei musulmane, a fost fidel soției și nu a încălcat contractul de căsătorie.
În schimb, pârâta-reclamantă și-a urmărit tot timpul propriul interes și 1-a indus în eroare pe reclamantul-pârât cu privire la sinceritatea sentimentelor sale, convingându-1 împotriva voinței sale să consimtă la reproducerea umană cu terț donator, acesta nu dorea încă un copil la vârsta de 60 de ani în condițiile în care are 6 copii majori și 10 nepoți.
Reclamantul-pârât a fost bun de plată pentru procedura de reproducere și atât, pârâta neconsiderându-1 vreodată tatăl minorului dovada în acest sens constituind-o corespondența cu amantul italian în care îi afirmă expres că el e tatăl biologic nu altcineva.
În concluzie, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept cererea se întemeiază pe disp.art. 466 și urm. C.pr.civ.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal și pârâta G.A.V.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii reconvenționale, din considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Cu privire la acțiunea introductivă, acesteia i s-ar respinge apelul ca fiind lipsit de interes, având în vedere că cererea principală a fost respinsă pe fond în baza rezultatului expertizei genetice de stabilire a paternității minorului T. A., care a confirmat posesia de stat și prezumția de filiație a minorului rezultat din reproducere umană asistată medical cu terț donator, motiv pentru care criticile pe care le va aduce vizează strict modul de administrare a cauzei și temeiul de drept în baza căruia acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, și nu ca inadmisibilă.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2014, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, având ca obiect: daune morale, invocată de reclamant, ca neîntemeiată, apreciind că "obiectul cererii reconvenționale respectă disp. art. 209 alin.1 C.pr.civ., pârâta solicitând daune morale tocmai pentru promovarea cererii introductive" și a prorogat încuviințarea și administrarea celorlalte probe solicitate de părți (înscrisuri, interogatoriu, martor neindicat de reclamant prin cererea introductivă, dar indicat ulterior primului termen de judecată, cu încălcarea disp. art. 254 alin.1 C.pr.civ., respectiv la data de 29.10.2014, și anume pe M.M., care este martorul acesteia indicat în termen procedural legal în acțiunea de divorț și în întâmpinarea din prezenta cauză, înscrisuri pe suport electronic, mijloace materiale de probă) după efectuarea expertizei ADN. Tot prin aceeași încheiere, instanța de fond a respins și excepția inadmisibilității cererii principale, invocată de pârâtă, având în vedere că reclamantul a consimțit la reproducerea umană asistată medical și nu a revocat consimțământul anterior efectuării respectivei proceduri cu terț donator, ca neîntemeiată. În baza disp. art. 443 alin.3 C.pr.civ., apreciind că, în cauză, este incidentă ipoteza potrivit cu care: "în cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod [prin reproducere umană asistată medical], dispozițiile privind tăgăduirea paternității rămân aplicabile, față de susținerea reclamantului că minorul nu a fost conceput prin reproducere umană asistată medical.
Prin respingerea acestei excepții, s-a apreciat ab initio de către instanța de fond, cu încălcarea principiului contradictorialității și al legalității probelor, și, implicit, fără administrare de probe, contrar disp. art. 248 alin.4 C.pr.civ ("excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului"), că situația de fapt expusă de reclamant prezintă aparență de veridicitate, cu toate că a susținut și dovedit prin întâmpinare și cerere reconvențională că înscrisurile electronice și mijloacele materiale de probă în baza cărora reclamantul a susținut că au fost cauza promovării acțiunii în tăgada paternității nu prezintă aparență de legalitate și nici nu beneficiază de prezumția de validitate a înscrierii, conform disp. art. 283 C.pr.civ înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în cazul în care ea este făcută în mod sistematic și fără lacune și când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor și contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată").
Înscrisurile pe suport electronic (cu atât mai mult cu cât sunt scanate, nefiind depuse originalele, având în vedere că pe unele pagini sunt făcute mențiuni olografe) trebuie să prezinte garanțiile prev. de art. 283 C.pr.civ., în sensul verificării autenticității și integrității autorului de la care emană. Tehnologia actuală permite alterări, contrafaceri sau prezentarea în suită a unor informații disparate, fără ca acest lucru să fie evident vizibil. în privința mijloacelor materiale de probă, legea impune drept condiție de admisibilitate obținerea acestora cu respectarea legii și a bunelor moravuri, condiție ce trebuie verificată în faza încuviințării probelor. Or instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 29.10.2014, în baza art. 255 alin.1 raportat la art. 258 alin.1 C.pr.civ.. a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, implicit înscrisurile reclamantului care, în integralitate, exceptând actele de stare civilă, sunt înscrisuri electronice și corespondență electronică simulată și alterată care nu provine de la reclamant, căruia i s-a pus în vedere prin apărător la același termen de judecată să depună traducerea autorizată a înscrisurilor redactate în limba engleză, ceea ce înseamnă că instanța de fond le-a apreciat ca fiind legale, chiar dacă acestea erau combătute de posesia de stat în privința aspectelor ce țin de filiația minorului, dovedită cu înscrisuri medicale ce atestau conceperea minorului prin inseminare artificială cu donator anonim, evoluția sarcinii și nașterea minorului, înregistrat în registrele a două clinici ca fiind rezultat în urma procedurii de reproducere umană asistată medical, recunoașterea minorului de către reclamant, și prin tăgăduirea lor, în baza dispozițiilor legale, de către aceasta, în privința situației de fapt, acestea fiind obținute de către reclamant în condiții evident suspecte, chiar și în lipsa plângerii penale din dosarul de urmărire penală pe rolul DIICOT Prahova, având în vedere susținerile nedovedite ale acestuia că "le-a găsit ascunse în cutia cu pantofi din dressing, obținându-le legal cu martori". Dacă ar fi fost adevărată varianta sa, atunci înseamnă că reclamantul le-a obținut prin săvârșirea de infracțiuni: furt și violare a secretului corespondenței, având în vedere că înscrisurile cuprindeau o corespondență între două persoane distincte de reclamant, și ar fi trebuit să prezinte înscrisurile electronice cu consemnări olografe în original, dacă le-a găsit (și nu le-a preconstituit în scopul folosirii lor la "negoțul-șantaj" în schimbul mărturisirii pârâtei că minorul nu este copilul biologic al reclamantului - [fiind imposibilă o astfel de versiune], astfel încât, în cadrul judiciar, prin expertiză ADN între minor si reclamant [în condițiile în care se ascundea conceperea prin reproducere umană asistată medicali să se asigure succesul radierii numelui reclamantului din certificatul de naștere al minorului.
La termenul de judecată din data de 10.12.2014, pârâta, prin apărător, a solicitat instanței ca apărătorul reclamantului să confirme dacă a văzut originalele, având în vedere că le-a atestat prin semnătură pentru conformitate cu originalul, cu toate că la termenul de judecată din data de 29.10.2014, a susținut că originalele sunt la reclamant care se află în S.U.A., deși, acesta din urmă s-a relocat in Emiratele Arabe Unite, Dubai împreună cu soția sa (în stare de bigamie și fostă concubină din perioada anterioară despărțirii în fapt), din luna iunie 2014, de teama comisiei rogatorii în S.U.A., ce urmează a fi efectuate în dosarul de urmărire penală, acesta cunoscând tratamentul legal al autorităților judiciare americane în privința criminalității informatice și a șantajului, în situația transferului de proceduri, având în vedere că locul comiterii unora dintre infracțiuni este S.U.A., iar reclamantul are dublă cetățenie: saudito-americană.
În dovedirea celor susținute, depune imagini de pe site-uri publice, unde apare reclamantul în noua locație în Dubai din iunie 2014, sub o altă identitate, precum și o fotografie în care apare pe peretele din biroul său, diploma de doctor a pârâtei despre care reclamantul a făcut afirmații de plagiat către Inspecția Judiciară, cu scopul unic de a face rău și a antrena o posibilă anchetă disciplinară.
Reclamantul este o persoană expusă afacerilor judiciare, cunoaște foarte bine în ce constă campania de defăimare, cum s-o administreze, prin oferirea de informații cu potențial credibil, dar nereale, către un public care, fie nu are interes, fie nu poate verifica informația furnizată de reclamant, dar, a cărui convingere este deja manipulată în sens denigrator.
Corespondența electronică de care s-a folosit reclamantul abundă în evenimente care nu se pot confirma pentru că nu există: nu a fost în Como sau Roma (dacă prezenta cauză era de natură penală, pentru proba verității, ar fi solicitat o adresă către Poliția de Frontieră pentru a comunica dacă în perioada arătată, a părăsit țara); pârâta a trimis o scrisoare electronică donatorului anonim 11062 la Banca C. din California, pe care reclamantul, obținând-o prin acces ilegal la un sistem electronic, a depus-o trunchiat în înscrisurile încuviințate de instanța de fond, fără dezbatere contradictorie (la termenul de judecată din 03.12.2014, reclamantul, prin apărător, a depus la solicitarea instanței de fond traducerea autorizată a unor înscrisuri care nu sunt originale, "pentru ca pârâta să ia cunoștință de conținutul lor", astfel cum se menționează în încheierea de ședință de la acel termen - paragraful al 5-lea din partea introductivă a încheierii); se expune o situație de fapt exclusiv intimă dintre un terț și prezumtiva pârâtă, fără putere doveditoare, nefiind completate cu alte probe, în situația în care s-ar fi apreciat de către instanța de fond, cu încălcarea principiului contradictorialității, că sunt un început de dovadă scrisă.
Având în vedere că apărătorul reclamantului, la termenul de judecată din 10.12.2014, a depus traducerea autorizată a înscrisurilor electronice și olografe, combătute de reclamantă, anterior, prin întâmpinare și cerere reconvențională, și de rezultatul expertizei ADN, sosit la data de 03.12.2014, care confirma posesia de stat a filiației minorului, este îndreptățită să aprecieze că au fost încălcate de către instanța de fond principiul contradictorialității și al legalității probelor. înscrisuri care au contribuit la formarea convingerii instanței de fond, ce a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2014, respingând cererea reconvențională de acordare daune morale, cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv: disp.art. 1357 C. civ. (Condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie) raportate la disp. art. 445 C. civ. (Confidențialitatea informațiilor) al Secțiunii a 2-a (Reproducerea umană asistată medical cu terț donator) al Cap. II din Codul civil, art. 71 C. civ. (dreptul la viață privată) raportat la art. 72 C.civ. (dreptul la demnitate), art. 74 lit. b, c, e, h și i, art. 6 lit. a, b, d și g; art. 7, art. 8, art. 27 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, rep. privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare: art. 6: Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; g) respectarea demnității copilului; art. 7; art. 27: (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. (2) Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viată intimă, privată și familială.
În privința modului de soluționare a cererii principale, soluția corectă ar fi fost ca instanța de fond, înainte să respingă excepția inadmisibilității cererii principale, apreciind fără o dezbatere contradictorie a probelor că susținerile reclamantului sunt fondate și că este incidență ipoteza prev. de art. 413 alin.3 C.pr.civ, să dispună efectuarea expertizei ADN necesară soluționării excepției, iar după sosirea rezultatului ADN, care a infirmat susținerile denigratoare ale reclamantului, bazate exclusiv pe înscrisuri electronice simulate, alterate pentru a avea potențial credibil, să admită excepția inadmisibilității cererii principale și să respingă acțiunea principală ca inadmisibilă, și nu ca neîntemeiată, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile privind tăgăduirea paternității în cazul reproducerii umane asistate medical, nefiind îndeplinite condițiile promovării unei astfel de acțiuni, al cărei scop este: stabilirea realității juridice conform celei biologice, și nu: denigrarea pârâtei și a minorului, cum rezultă din ansamblul probator și atitudinea procesuală a reclamantului.
Cu toate că cererea principală a fost respinsă, instanța de fond nu i-a acordat, în baza disp. art. 451 C.pr.civ., cheltuielile făcute de aceasta pentru buna desfășurare a procesului, în cuantum de 670 lei, reprezentând costul prelungirii depozitului materialului biologic al donatorului 11062, perioada de stocare expirând la data de 17.09.2013, motiv pentru care solicită acordarea lor de către instanța de control judiciar.
Având în vedere șantajul sau negoțul reclamantului de ascundere a conceperii minorului prin reproducere umană asistată medical în schimbul unui divorț amiabil, fără prejudicii aduse carierei și ani de stres pentru pârâtă, astfel încât să se asigure ștergerea numelui tatălui din certificatul de naștere al minorului, negoț propus prin apărător la data de 30.07.2013, probat de aceasta cu probe directe și indirecte (corespondența dintre pârâtă și apărătorul reclamantului, dintre pârâtă și reclamant și familia acestuia și martorul care va fi audiat în cadrul acțiunii de divorț), pârâta a prelungit depozitul de stocare cu încă un an, începând cu data de 17.09.2013, știind că singura probă care va elucida spectacolul mârșav și denigrator al reclamantului este expertiza ADN. De altfel, după efectuarea expertizei ADN, la data de 18.12.2014, astfel cum se observă din corespondența sa cu Clinica C. Medical Center și reclamant, a solicitat rezilierea contractului de stocare, nemaiavând interes în a prelungi un astfel de contract, cu propunerea sa către reclamant de a nova contractul prin schimbare de creditor, dacă manifestă un astfel de interes.
Privitor fa cererea reconvențională: instanța de fond a respins-o, după ce, anterior, prin încheierea de ședință din data de 29.10.2014, a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, având ca obiect: daune morale, invocată de reclamantul-pârât, ca neîntemeiată, apreciind că "obiectul cererii reconvenționale respectă disp. art. 209 alin.1 C.pr.civ, motivând, însă, în considerentele sentinței civile nr. 17304/17.12.2013 că: pârâta a avut posibilitatea să solicite ședință secretă, pe care a formulat-o pe parcursul litigiului, dar la care a renunțat ulterior, iar privitor la prejudicial moral reclamat, având în vedere scrisorile electronice trimise de reclamant la diferite instituții publice, acest aspect excede cadrului procesual de față, neexistând o legătură suficient de strânsă între această împrejurare și obiectul cererii principale; pretinsa conduită reprobabilă a reclamantului-pârât reprezentând o chestiune conexă relației de cuplu, și nu paternității copilului.
Cu privire Ia încălcarea dispozițiilor legale și aprecierea netemeinică a instanței de fond că nu a insistat în declararea ședinței secrete, învederează următoarele: la termenul de judecată din data de 29.10.2014, după punerea în discuție a declarării ședinței secrete, apărătorul acesteia a precizat că nu insistă pentru acel termen de judecată (paragr. al-7-lea din încheierea de ședință din 29.10.2014) pe aplicarea disp. art. 213 C.pr.civ., având în vedere că discuțiile au loc strict în baza temeiului de drept privind excepțiile invocate de părți, și nu a situației de fapt, cu atât mai mult cu cât părțile nu erau prezente, fiind asistate de avocați, care, în virtutea profesionalismului lor, cu ușurință se pot rezuma strict la aspectele de drept ale cauzei, astfel încât să se evite disconfortul necesar evacuării publicului din sala de judecată, în condițiile în care factorul timp este extrem de important la instanțele cu o încărcătura mare de dosare, precum Judecătoria Ploiești, atât pentru justițiari, cât și pentru justițiabili.
La termenul de judecată din data de 03.12.2014, instanța de fond a acordat termen pentru ca reclamantul să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză, iar la termenul de judecată din data de 10.12.2014, instanța nu a pus în discuția părților declararea ședinței secrete, având în vedere că în sala de judecată nu se aflau decât apărătorii părților din prezenta cauză și gardianul (lista de ședință pentru 10.12.2014 nefiind lungă), aspecte învederate acesteia de apărător, prezent la termenul de judecată. Pentru dovedire, a solicitat, în baza disp. art. 231 alin.5 C.pr.civ, copie electronică a înregistrării ședințelor de judecată din data de 29.10.2014, 03.12.2014 și 10.12.2014.
Pe lângă faptul că instanța de fond a încălcat prevederile art. 14 alin. 5 C.pr.civ, conform cărora instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, se folosește de propria administrare deficitară a cauzei, motivând că pârâta a avut posibilitatea să solicite ședință secretă, pe care a formulat-o pe-parcursul litigiului, dar la care a renunțat ulterior, deși art. 213 alin.2 teza a II-a C.pr.civ. prevede expres că instanța din oficiu poate dispune ca dezbaterea fondului să se desfășoare în întregime sau în parte fără prezenta publicului în cazurile în care s-ar aduce atingere moralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților.
Prin motivarea cuprinsă într-un paragraf a respingerii cererii reconvenționale, în sensul că "privitor la prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit pârâta-reclamantă prin scrisorile electronice trimise de reclamantul-pârât la diferite instituții publice, instanța învederează că nu poate analiza acest aspect întrucât excede cadrului procesual de față, neexistând o legătură suficient de strânsă între această împrejurare și obiectul cererii principale, iar pretinsa conduită reprobabilă a reclamantului-pârât față de soția sa reprezintă o chestiune conexă relației de cuplu, și nu paternității copilului", este îndreptățită să creadă că instanța de fond nu a înțeles motivele promovării acțiunii în răspundere civilă delictuală, cu toate că a formulat inclusiv concluzii scrise, pentru a căror depunere s-a amânat pronunțarea hotărârii și care cuprindeau explicit rezumatul susținerilor sale scrise, trunchiate, de altfel, și interpretate "sintetic" în expunerea din hotărârea apelată.
Cererea reconvențională a fost întemeiată î fapt pe comportamentul reclamantului de a trimite la Judecătoria Târgu Bujor, jud. Galați, unde își exercită profesia de judecător, la Judecătoria sector 5, la Judecătoria Ploiești, scrisori electronice (email) citite de grefieri și colegi, fiind trimise pe adrese electronice publice ale Judecătoriilor, email-uri cu conținut denigrator vizând dezvăluirea modalității de concepere a minorului și prezentarea de fapte neadevărate de viață privată aparținând pârâtei și minorului, care încalcă drepturile copilului, astfel cum sunt prevăzute și garantate de disp. art. 6 lit. a, b, d și g; art. 7, art. 8, art. 27 Legii nr. 272 din 21 iunie 2004, rep. privind protecția și promovarea drepturilor copilului cu modificările ulterioare; disp. art. 445 Cod civ. privind confidențialitatea informațiilor în cazul reproducerii umane asistate medical cu terț donator, art. 71 C.civ. (dreptul la viață privată) raportat la art. 72 C.civ. (dreptul la demnitate), art. 74 lit. b, c, e, h și i (atingeri aduse vieții private) în absența prezumției de consimțământ prevăzută de art. 76 C. civ.
Scopul denigrator, urmărit de reclamant este dezvăluit în mod expres de el însuși în emailul trimis acesteia pe data de 12.12.2013 și nuanțat în scrisoarea către Inspecția judiciară prin afirmații total neadevărate și defăimătoare, unde pârâta nu s-a putut apăra, având în vedere soluția de clasare pe lipsa legăturii cu profesia: "pentru siguranța ta și a copilului tău, sper să semnezi o înțelegere amiabilă privind paternitatea, radierea numelui meu ca tată al copilului..."; "ca judecător ar trebui să știi că procesul de investigare, scandalul, publicitatea și campania de pârjolire a pământului provoacă întotdeauna în viața oamenilor suferințe și daune permanente ireparabile, nu rezultatul".... "sper că nu ești suficient de proastă să nu semnezi o înțelegere amiabilă privind stabilirea paternității...", "dețin, de asemenea, o copie a acțiunii ei de estorcare la Judecătoria Ploiești [referindu-se la ordonanța președințială formulată de aceasta] și Ambasada S.U.A. din România prin care încearcă să fraudeze Guvernul american de bani pentru copilul ei care nu merită, pentru că el este fie italian, fie român, și nu ar trebui să fie cetățean american".
Ultima afirmație este cuprinsă în scrisoarea trimisă Inspecției judiciare, Judecătoriei Târgu Bujor, Judecătoriei sectorului 5, Judecătoriei Ploiești (13.1.2.2013), în afara cadrului procesual al acțiunii în tăgada paternității, dar în timpul soluționării acțiunii în tăgada paternității, promovată la data de 10.10.2013 pârâta a depus, în dovedire, probe directe și indirecte, precum răspunsul Inspecției Judiciare de unde rezultă că reclamantul a trimis astfel de scrisori electronice la respectivele instituții, unde personalul auxiliar de specialitate și colegi au intrat în posesia acestor informații cu caracter confidențial.
Astfel, cum însuși reclamantul a prevăzut și urmărit defăimarea și a minorului, știind că nu va avea câștig de cauză la finalul acțiunii în tăgada paternității, pârâta a fost lipsită de posibilitatea apărării pentru a combate susținerile neadevărate față de persoane terțe care au intrat în posesia unor informații, pentru a dovedi contrariul a ceea ce reclamantul a susținut denigrator: că minorul este conceput cu un gigolo italian, aspect total neadevărat și combătut irefragabil de rezultatul expertizei ADN; că pârâta este o hoață care i-a furat bunurile, susțineri combătute prin corespondența adresată reclamantului în luna iulie 2013, de a se întoarce după ce a decolat cu aproximativ 22 valize cu bunuri personale (după ce, anterior, în decembrie 2012 își luase alte 10-15 valize pentru a se stabili definitiv în SUA) sau de a-și trimite un mandatar convențional pentru a inventaria bunurile, a le împărți echitabil și a achita serviciile restante; că pârâta a purtat o corespondență imorală cu un gigolo italian, aspect combătut prin rezultatul expertizei ADN, depunerea unei conversații simulate între reclamant și o terță persoană pentru a dovedi cât de ușor se poate contraface ori altera o conversație electronică de tip chat pe whatsapp (care este simulată, cu titlu exemplificativ); că pârâta a avut cel puțin o relație extraconjugală începând cu anul 2010, aspect combătut prin depunerea unei înregistrări datate din 2010, cu minorul născut în anul 2012, pentru a dovedi cât de ușor se poate altera electronic data mijloacelor materiale de probă (înregistrări audio-video) cu scopul de a prezenta evenimente într-o cronologie care să susțină versiunea defăimătoare etc.
În drept, art. 252-257 C. civ. reglementează dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de ființa umană, cum sunt demnitatea, intimitatea vieții private ș.a. Despăgubirea acordată în cazul principiului reparației daunelor morale are rolul de a oferi victimei o compensare.
În temeiul disp. art. 1385 alin.2 C.civ., se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
Dreptul la demnitate, prevăzut de art. 72 alin.1 și 2 C.civ., cuprinde onoarea și reputația unei persoane și interdicția de a produce o atingere fără consimțământul titularului sau fără autorizarea prevăzută de art.75 C.civ.
În doctrină, se apreciază că, granița dintre onoare și reputație este destul de greu de stabilit, ele putând fi considerate mai curând două fațete ale dreptului la demnitate, decât două elemente distincte care compun acest drept. Astfel, orice atingere adusă demnității omului și implicit, reputației sale, îl expune pe acesta excluderii într-o măsură mai mare sau mai mică din sfera relațiilor sociale.
În viitor, față de situația de fapt expusă cu rea-credință de reclamant și care a cauzat un prejudiciu cert, minorul va trebui să fie integrat într-o comunitate străină de campania "pământului pârjolit" a reclamantului, astfel încât acesta să nu fie ridiculizat de copii, în sensul că provine din reproducere umană asistată medical, o astfel de situație având consecințe nefaste asupra personalității și creșterii armonioase a minorului, la care se adaugă lipsirea minorului în mod voluntar/intenționat de tatăl reclamant, de vreme ce tatăl biologic este un donator anonim, iar minorul nu va putea să-și cunoască vreodată tatăl, respectiv identitatea sa pe linie paternă, furată în mod conștient de reclamant, în absența hazardului. Reclamantul refuză asocierea cu minorul, inclusiv după sosirea rezultatului expertizei ADN, reliefând încă o data că scopul acțiunii sale în tăgada paternității nu a fost de restabilire a realității juridice, ci de denigrare a minorului și pârâtei.
În temeiul disp. art. 1381 C. civ., prejudiciul moral rezultat din încălcarea demnității și a intimității vieții private, respectiv dezvăluirea cu rea-credință a datelor privind modalitatea de concepere a minorului prin reproducere umană asistată medical, dă dreptul la reparație, care se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a reclamantului-pârât, care cu discernământ a încălcat obligația de a respecta dispozițiile legale privind confidențialitatea informațiilor privind reproducerea umană asistată medical și de a nu aduce atingere prin conduita sa drepturilor și intereselor legitime ale minorului T. A., și prejudiciul suferit injust de minorul T. A., este dovedit de ansamblul probator, rezultând și din materialitatea acțiunilor ilicite ale reclamantului.
Conform disp. art. 1349 alin. 2 C.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Ori culpa reclamantului, îmbracă forma intenției, astfel cum este exprimată în emailul trimis pârâtei la data de 12.12.2013 și depus în traducere autorizată la dosarul cauzei, urmat de scrisorile electronice la CSM, Judecătoria Târgu Bujor la grefierul-șef și Arhivă, la Judecătoria sectorului 5, la Judecătoria Ploiești.
Prejudicial moral, nepatrimonial constă în durerea psihică a minorului T. A. pe termen lung, urmare a încălcării drepturilor sale personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umană, în dimensiunea sa morală și socială.
Raportând condițiile clasice ale răspunderii civile delictuale la prevederile art. 72 alin. 2 C.civ., apreciază că și-a îndeplinit obligația de a dovedi că aceasta și minorul au suferit o atingere a personalității, respectiv a dreptului la demnitate, fără ca reclamantul să dovedească un motiv justificativ (consimțământul victimei sau respectarea limitelor prevăzute de art. 75 C.civ.).
Motivarea într-un paragraf a instanței de fond, care a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată, o îndreptățește să creadă că numeroasele studii privind prejudiciul moral și jurisprudența C.E.D.O. în materie (e.g. Hotărârea din 22 iunie 2004 în cauza Pini Bertani Manera și Atripaldi "împotriva României; Hotărârea din 26.02.2014 în cauza OSTACE contra României; Hotărârea din 12.01.2006 în cauza Mizzi împotriva Maltei), aflate pe rafturile bibliotecii sale sunt inutile pentru că sunt inaplicabile, astfel că nu ar trebui studiate de studenți și practicieni ai Dreptului.
Prin cererea reconvențională, s-a lăsat la aprecierea instanței de fond cuantumul daunelor solicitate, de 20000 euro, respectiv 90 000 lei, raportate nearbitrar la o sumă care să ateste deturnarea scopului prejudiciului moral, care constă în a oferi victimei o compensare.
Atitudinea procesuală duplicitară a reclamatului de a se debarasa de minor rezultă indirect din cronologia acțiunilor sale privind acțiunea în tăgada paternității: dacă era sigur că minorul provine dintr-o relație extraconjugală, pe care să o dovedească loial și legal, atunci nu era firesc și normal să se adreseze direct instanței de judecată, și nu să-i propună un negoț sau să trimită scrisori electronice către public (și nu se referă la publicul din ședința de judecată, conform înțelegerii părtinitoare a instanței de fond) privind aspectele legate de paternitatea copilului în afara cadrului judiciar, în dovedire, depune corespondența pe această temă cu reclamantul și apărătorul său, anterior promovării acțiunii în tăgada paternității de reclamant (10.10.2013) și a acțiunii de divorț și ordonanței președințiale de către aceasta (04.09.2013).
Expunerea foarte lungă și stufoasă, raportată la obiectul acțiunii: tăgadă paternitate și motivele de apel privind cererea reconvențională cu referire la motivarea practic inexistentă a instanței de fond, după 2 luni și jumătate de la pronunțarea hotărârii, a fost determinată de imposibilitatea exprimării în două pagini a suferinței psihice certe a minorului, în principal, având în vedere producerea neîndoielnică a prejudiciului viitor și a pârâtei în secundar.
Având în vedere că sistemul judiciar oferă garanția instanței de control judiciar care să înlăture erorile instanței de fond în aplicarea dispozițiilor legale și aprecierea netemeinică a probelor din dosar, solicită respectuos instanței de control judiciar să reanalizeze, prin reținerea cauzei spre judecare, probele din cererea reconvențională pe care să o admită, prin obligarea pârâtului la un cuantum apreciat în care maximul să fie de 90 000 lei, reprezentând daune morale pentru minorul T. A., la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru (150 lei: fond și apel) și contravaloarea facturii, reprezentând costul continuării stocării celor 3 mostre de material biologic donator 11062 pe o perioada de 1 an: 2013-2014 (670 lei) din data de 07.02.2014, cheltuială efectuată în vederea administrării expertizei genetice necesare soluționării acțiunii în tăgada paternității, promovate de reclamantul-pârât, și modificarea temeiului de drept privind cererea principală, în sensul respingerii ca inadmisibilă, și nu ca neîntemeiată, față de situația de fapt expusă în cererea introductivă, care nu a fost dovedită legal și loial, astfel încât pentru soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă, era necesară administrarea de probe legale, respectiv: expertiza ADN, iar în situația imposibilității efectuării unei astfel de expertize, dată fiind situația particulară a modalității de concepere a minorului, orice altă probă obținută cu respectarea dispozițiilor legale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. .... la data de 27.03.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în cele două apeluri, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată următoarele:
Tribunalul, cu privire la cererea reclamantului de completare a probatoriilor, în sensul de a se efectua proba cu o nouă expertiză ADN de stabilire a paternității minorului, tribunalul o va respinge având în vedere că, la instanța de fond a fost efectuată expertiza ADN, expertiză la care reclamantul nu a formulat niciun moment obiecțiuni, ceea ce înseamnă ca a achiesat la concluziile acesteia.
Conform art. 478 alin. 2 C. pr. civ., instanța de apel poate încuviința administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Dispozițiile art. 479 alin. 2 C. pr. civ., care statuează că instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. 2 C. pr. civ., nu sunt aplicabile.
Pe de altă parte din conținutul expertizei ADN efectuată la instanța de fond reiese în mod clar că tatăl biologic al copilului este donatorul 11062, astfel că nu se impune efectuarea unei noi expertize ADN.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, tribunalul reține în fapt următoarele:
Se apreciază de reclamant că cererea reconvențională a pârâtei prin care aceasta solicita obligarea sa la plata de daune morale trebuia respinsă ca inadmisibilă.
O astfel de susținere este nejustificată, întrucât, prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata de 20.000 de Euro cu titlu de daune morale, aduse onoarei, demnității sale și minorului T., prin invocarea răspunderii civile delictuale, solicitarea sa fiind în strânsă legătură cu obiectul cererii principale, acela de tăgadă paternitate.
Solicitarea pârâtei de acordare a daunelor morale a constat în trimiterea de email-uri pe adrese electronice ale instanței unde aceasta își desfășoară activitatea, Inspecției judiciare, CSM, existând legătură strânsă cum în mod corect a apreciat instanța de fond între cererea principală formulată de reclamant și cererea reconvențională a pârâtei.
Pârâta, în cadrul cererii reconvenționale formulate a arătat că, prin cererea principală s-a adus atingere identității minorului, prin dezvăluirea paternității sale biologice și abandonul de către tatăl de drept, "care l-a comandat din catalogul Băncii C.C."; și a consimțit în cunoștință de cauză și neconstrâns la aducerea pe lume a copilului.
În continuare, pârâta-reclamantă a precizat că drepturile minorului au fost încălcate de reclamantul-pârât prin faptul că a trimis la Judecătoria Târgu Bujor, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Ploiești scrisori electronice cu un conținut denigrator, vizând dezvăluirea modalității de concepere a minorului și prezentarea de fapte neadevărate din viața privată a pârâtei-reclamante și a copilului.
În speță, având în vedere temeiul de drept al cererii principale, se constată legătura dintre aceasta și cererea reconvențională formulată, cerere care astfel cum este definită de disp. art. 209 alin. 1 C. pr. civ., dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.
Or, prin cererea reconvențională, pârâta solicită obligarea reclamantului la plata de daune morale pentru prejudiciul adus atât acesteia cât și minorului T. prin trimiterea de scrisori electronice, email-uri pe adresele mai multor instituțiilor enunțate anterior.
A doua critică a reclamantului se referă la faptul că instanța de fond a respins solicitarea sa de efectuare a expertizei ADN în baza probei originare stocate în C.C. BANK, nu pe baza probei stocate în România, ceea ce a condus la vicierea rezultatului testului ADN și implicit la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.
Susținerea acestuia în sensul că, efectuarea expertizei nu s-a efectuat pe baza singurei probe originare existente în S.U.A. la C.C.Bank, pentru că doar expertizarea probei cu materialul biologic al donatorului 11062 aflată la C.C. Bank poate oferi certitudinea că donatorul 11062 este tatăl biologic al minorului T., nu poate fi avută în vedere cât timp expertiza ADN efectuată la instanța de fond a avut la bază două cryo tuburi cu material biologic, concluzia fiind că tatăl donator 11062 este tatăl biologic al minorului A.T. cu o probabilitate de 99,9999999%.
Posibilitatea de contrafacere a materialului biologic folosit pentru expertiza ADN nu a existat, întrucât, acesta a fost transportat din California în România în cryo tuburi, pârâta împreună cu reclamantul procedând la achiziționarea acestora de la Clinica din California, două fiind trimise pentru a cincea fertilizare in vitro în S.U.A.
Nu se poate susține că s-a folosit alt material biologic de Clinica din California față de cel folosit în România de Clinica C. Medical Center având în vedere rezultatul expertizei ADN, care a avut la bază același material biologic cu cel transportat de la banca Cryo California.
Susținerea reclamantului în sensul că nu a semnat nici unul din documentele prin care pârâta a solicitat trimiterea a 6 probe în România la D. Medical Center din București și, ulterior la C. Medical Center, nu a putut controla și superviza aceste acțiuni, pârâta fiind cea care s-a ocupat exclusiv de toate aceste demersuri, este nejustificată.
Astfel, chiar reclamantul în acțiunea formulată a arătat că a consimțit ca ambii să apeleze la un donator anonim, sens în care au urmat mai multe proceduri medicale, ultima referindu-se la terțul donator 11062 de la C.C. Bank.
Ulterior la solicitarea pârâtei, Clinica C. Medical Center a fost de acord cu stocarea în cadrul laboratorului de reproducere umană asistată a probelor stocate 11062 -U-P-02, 11062- U-P-03, 11062 U-P-06, 11062- U-P-05 ți 11062-U-P-07 până la data de 21.08.2011 în cadrul D. Medical Center.
Pe de altă parte din raportul de expertiză ADN efectuat la instanța de fond rezultă în mod cert că a fost folosit material biologic aparținând terțului donator, 11062.
Nu se confirmă susținerile reclamantului în sensul că pârâta ar fi avut o legătură extraconjugală cu un cetățean italian, numitul G.C., care de altfel este și tatăl copilului după afirmațiile făcute cu ocazia criticilor aduse prin apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă cine este tatăl copilului.
Pentru considerentele arătate,tribunalul va respinge apelul declarat de reclamant ca nefondat, conform disp. art. 480 alin. 2 C. pr. civ.
Referitor la apelul declarat de pârâtă, tribunalul reține următoarele:
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de tăgadă paternitate invocând că, în speță, nu este îndeplinită condiția lipsei consimțământului reclamantului cu privire la reproducerea asistată medical cu terț donator, prevăzută de art. 443 C.civ.
Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă, astfel cum a fost invocată excepția de pârâtă prin întâmpinare, prin încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2015, reținând că, în cauza de față este incidentă cea de-a doua ipoteză a art. 443 alin. 3 Cod civil.
În conformitate cu disp. art. 441 alin. 1 Cod civil, reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină nici o legătură de filiație între copil și donator. În acest caz, nici o acțiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului. Părinții, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat și o femeie sau o singură femeie.
Prevederile art. 442 alin. 1 cod civil arată că, părinții care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea umană asistată medical cu terț donator trebuie să își dea consimțământul în prealabil, în condiții care să asigure deplina confidențialitate în fața unui notar public care să le explice, în mod expres consecințele actului lor cu privire la filiație.
Conform alin.2, consimțământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorț sau al separației în fapt survenite anterior momentului concepției realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în fața medicului chemat să sigure asistența pentru reproducerea cu terț donator.
Dispozițiile art. 443 Cod civil, statuează că nimeni nu poate contesta filiația copilului pentru motive ce țin de reproducerea umană asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiația sa.
Textul indicat prevede la alin. 2 că, soțul mamei, cu toate acestea, poate tăgădui paternitatea copilului, în condițiile legii, dacă nu a consimțit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui terț donator.
Art. 443 alin. 3 Cod civil prevede că, în cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozițiile privind tăgăduirea paternității rămân aplicabile.
Dispoziția cuprinsă în art. 443 alin. 1 Code civil, instituie principiul caracterului incontestabil al filiației copilului conceput prin reproducere umană asistată medical cu terț donator.
Sub aspectul obiectului, principiul filiației incontestabile, vizează atât legătura de filiație maternă, astfel cum rezultă din actul de naștere al copilului cât și, legătura de filiație paternă, prezumată față de soțul mamei.
Regula caracterului incontestabil al filiației copilului cunoaște două excepții prevăzute de art. 443 alin. 2 și 3 Cod civil, respectiv, lipsa consimțământului soțului mamei și contestarea faptului concepției prin tehnici de reproducere umană asistată.
În cazul copilului din căsătorie, filiația față de soțul mamei are ca fundament, voința procreativă, exprimată prin consimțământul dat, dacă acest consimțământ nu există, prezumția de paternitate aplicată copilului de plin drept în baza art. 414 alin. 1 Cod civil, poate fi înlăturată, exclusiv la cererea soțului mamei.
În ceea ce privește lipsa consimțământului soțului mamei ca și condiție de admisibilitate a acțiunii în tăgada paternității, cerința este îndeplinită atât în cazul în care soțul mamei având această calitate raportat la momentul concepțiunii copilului- suficient pentru a atrage prezumția de paternitate, nu și-a dat consimțământul prealabil în vederea realizării procedeului medical, cât și în cazul în care, deși inițial a consimțit, fie și-a revocat acordul mai înainte de concepția copilului, fie consimțământul său a rămas fără efect prin introducerea unei cereri de divorț sau prin separația în fapt a părților, de asemenea mai înainte de concepția copilului.
A doua excepție constă în contestarea faptului concepției prin tehnici de reproducere umană asistată,are în vedere faptul că tatăl și-a dat consimțământul, procedeul medical a fost realizat, dar se contestă faptul că respectivul copil a fost conceput în acest mod ci ar fi rezultatul unei relații extraconjugale.
În cauza de față a existat consimțământul soțului mamei iar în ceea ce privește a doua excepție nu este îndeplinită condiția impusă de aceasta fiind probat contrariul cu proba științifică a expertizei ADN din care rezultă în mod expres cine este tatăl copilului.
Așa fiind, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă și nu ca neîntemeiată cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
Referitor la cererea reconvențională prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 20.000 de Euro, tribunalul constată că în mod greșit și fără o motivare corespunzătoare a fost respinsă cererea ca neîntemeiată reținând că, în privința prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit pârâta-reclamantă prin scrisorile electronice trimise de reclamantul-pârât la diferite instituții publice, instanța nu poate analiza acest aspect întrucât excede cadrului procesual de față, neexistând o legătură suficient de strânsă între această împrejurare și obiectul cererii principale, (conform art. 209 alin. 1 C.p.c.). Pretinsa conduită reprobabilă a reclamantului-pârât față de soția sa reprezintă o chestiune conexă relației de cuplu, și nu paternității copilului.
Dispozițiile art. 445 Cod civil, statuează confidențialitatea informațiilor și prevăd că, orice informații privind reproducerea umană asistată medical sunt confidențiale.
Principiul confidențialității oricăror informații referitoare la reproducerea umană asistată, înainte de toate a datelor privind identitatea părinților sau părintelui, a copilului născut prin concepția asistată medical, precum și a terțului donator, este menit să protejeze dreptul la viața privată, garantat prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 26 din Constituția României. De altfel și consimțământul exprimat al viitorilor părinți în fața notarului public, în vederea concepției asistată medical cu terț donator se bucură de confidențialitate.
Fiind un act medical, reproducerea umană intră sub incidența dreptului pacientului la confidențialitatea informațiilor medicale prevăzut la art. 21 din legea nr. 46/2003 privind protecția la viața privată.
Totodată, prin legea nr. 17 din 22 februarie 2001 care a ratificat Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și Feminității Ființei Umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului și biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, se precizează că, orice formă de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă.
Susține pârâta în cererea reconvențională că, reclamantul a făcut anumite afirmații denigratoare la adresa copilului și a mamei acestuia, pârâta din prezenta acțiune, așa cum rezultă din email-urile trimise la diferite instituții, cum ar fi, trimiterea de copii ale acțiunii în tăgada paternității diferitelor instituții, cu încălcarea disp. art. 445 Cod civil, care reglementează confidențialitatea informațiilor privind reproducerea umană asistată medical, afirmații care sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Prejudiciul reprezintă condiția esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în sensul că autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat.
Pentru ca victima să obțină repararea prejudiciului din partea persoanei responsabile, deci implicit despăgubirea din partea acesteia, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fie reparat.
În cauza de fașă, prejudiciul este cert, prin atingerea adusă onoarei și demnității determinate de afirmațiile și acțiunile denigratoare la adresa pârâtei.
Fapta ilicită este o altă condiție esențială pentru răspunderea delictuală și ea antrenează mecanismul angajării răspunderii delictuale.
Fapta ilicită, reprezintă acea acțiune sau inacțiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau drepturilor și intereselor sale legitime de natură a le cauza un prejudiciu.
În speță, fapta ilicită a reclamantului constă în acțiunea reprezentată de afirmațiile la adresa pârâtei, diverse acuzații aduse acesteia prin email-urile transmise mai multor instituții, Judecătoria Târgu Bujor, INM, Inspecția Judiciară din cadrul CSM.
Vinovăția reprezintă o condiție distinctă și esențială a răspunderii delictuale cu un caracter de sine stătător și precis determinat. Răspunderea poate fi angajată numai față de persoana care se face vinovată de producerea prejudiciului, ori, reclamantul cu intenție a acționat în momentul când a transmis informații confidențiale instituțiilor arătate anterior.
O altă condiție fără de care nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală este existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, cerință ce a fost dovedită de pârâtă și constă în încălcarea obligației de confidențialitate a informațiilor privind reproducerea umană asistată.
Totodată, disp. art. 71 Cod civil, statuează că, orice persoană are dreptul la respectarea vieții private.
Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Este de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Dreptul la viața privată face parte din categoria drepturilor personalității, care este reglementat atât constituțional cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constituția, prin art. 26 alin. 1 impune obligația autorităților de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată.
La rândul său, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin art. 8 alin. 1, dispune că, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Orice persoana are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prev. la art. 75 Cod civil.
Dreptul la demnitate este reglementat de asemenea de art. 30 alin. 6 din Constituție, care prevede că libertatea exprimare cât și de art. 8 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
Conținutul dreptului la demnitate este dat de prevederile art. 72 alin. 2 Cod civil prin referirile făcute la onoarea și reputația unei persoane.
Atingerile aduse onoarei sau reputației unei persoane pot îmbrăca forma insultei, care constă în adresarea unor expresii jignitoare sau calomniei, care constă în afirmații sau imputări referitoare la săvârșirea unei fapte de natură să supună persoana desconsiderării sau oprobriului public. Nu este necesar ca fapta să constituie infracțiune, fiind suficientă săvârșirea unui delict civil care are consecințe ofensatoare.
Ori, reclamantul prin nenumăratele email-uri și scrisori adresate atât instituției unde își desfășoară pârâta activitatea cât și altor instituții de control din cadrul sistemului judiciar a încălcat prevederile textelor de lege mai sus amintite.
Faptele reclamantului nu se încadrează în limitările impuse de disp. art. 75 Cod civil, care stabilesc că, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt premise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute de textele de lege menționate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite apelul declarat de pârâtă potrivit disp. art. 480 alin. 2 C. pr. civ, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, va admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Tribunalul va admite în parte cererea reconvențională în baza disp. art. 1357 Cod civil și va obliga reclamantul la 5.000 de Euro către pârâtă cu titlu de daune morale.
În baza disp. art. 451 alin. 1 C. pr. civ. rap. la art. 453 C. pr.civ., instanța va obliga reclamantul la1.520 lei cheltuieli de judecată către intimată în ambele faze procesuale, reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru.
| ← Reconstituirea dreptului de proprietate, comisie locala... | Termenul pentru formularea cererii de validare a popririi şi... → |
|---|
