Poliţist, restituire cheltuieli de şcolarizare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 2295 din data de 28.05.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 2295
Data - 28 Mai 2015
Autor - NICOLETA ALEXANDRU
Domeniu asociat - contestația la executare
Titlu - polițist, restituire cheltuieli de școlarizare
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. ... contestatoarea M.A.A. a chemat în judecată pe intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. ..., anularea titlului executoriu emis la data de 28.10.2014 întrucât nu are valoarea unui titlu executoriu și nu constată o creanță fiscală precum și anularea somației emisă la data de 28.10.2014 și a avizului de plată din 25.09.2014 ca o consecință a anulării executării silite și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în perioada 2008-2011 a urmat cursurile facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție ... iar în data de 25.03.2014 a renunțat la funcția de ofițer în cadrul IGPR deoarece a fost admisă la Institutul Național al Magistraturii, în prezent fiind auditor de justiție.
Contestatoarea a precizat că prin procesul verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din 22.05.2014, comisia de cercetare administrativă a stabilit că se face vinovată de nerespectarea angajamentului nr. 5561 din 24.08.2008 prin care se obliga să-și desfășoare activitatea în cadrul MAI o perioadă de 10 ani și prin urmare îi revine obligația de a restitui cheltuielile de școlarizare proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 10 ani, fiind emisă decizia de imputare pentru suma de 16835,25 lei, în temeiul OG nr. 121/1998.
Contestatoarea a arătat că a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 iar prin hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 a fost respinsă contestația iar la data de 04.11.2014 intimata i-a comunicat somația și titlul executoriu și avizul de plată prin care era somată ca în termen de 15 zile să achite suma de 16.825 lei.
Contestatoarea a arătat că suma reprezentând cheltuieli de școlarizare nu reprezintă o creanță fiscală în înțelesul art. 21 din OG nr. 92/2003 întrucât nu rezultă din raporturile de drept material fiscal iar răspunderea sa poate fi angajată numai contractual în temeiul dreptului comun, după stabilirea prin mijloace de probă a valorii concrete a cheltuielilor de școlarizare.
Contestatoarea a arătat că emiterea nelegală de către intimată a unui nou titlu executoriu pentru aceeași sumă și izvorând din același raport juridic ca și decizia de imputare nr. 584208/29.05.2014 dă naștere la consecințe juridice de natură să o prejudicieze, respectiv încep să curgă dobânzi și penalități de întârziere începând cu data de 29.05.2014, iar potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 121/1998, în cadrul răspunderii materiale militarii sunt obligați să repare prejudiciul efectiv nu și foloasele nerealizate.
În drept,contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 172 alin. 1, 3, 43 și 46 din OG nr. 92/2003, art. 51 din OG nr. 121/1998.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar Ordinul din 21.03.2014 (f.13), procesul verbal de cercetare administrativă (f.16), angajamentul din 24.08.2008 (f.24), decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 (f.25), hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 (f.28), hotărârea nr. 135 din 25.09.2014 (f.39), avizul de plată (f.43), titlu executoriu din 28.10.2014 (f.44), somația din 28.10.2014 (f.45) și a solicitat proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 551/11.02.2015 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M.A.A., a anulat formele de executare întocmite de intimată în dosarul de executare nr. ... respectiv somația nr. ... și titlul executoriu nr. ... emise la data de 28.10.2014 și avizul de plată nr. ... din 25.09.2014, urmând ca în baza art.45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a hotărârii dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în sumă de 250 lei achitată eșalonat de contestatoare la Primăria orașului Băicoi- Serviciul Colectare creanțe bugetare conform încheierii pronunțată la data de 18.11.2014.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin angajamentul de plată nr. 5561 din 24.08.2008, contestatoarea s-a obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de MAI pe timpul școlarizării în cazul în care va fi îndepărtată din instituția de formare a ofițerilor, pentru lipsa de interes la învățătură sau abateri disciplinare ori încetează școlarizarea la cererea sa (f.24).
Conform Ordinului din 21.03.2014, începând cu data de 25.03.2014 contestatoarei i-au fost încetate raporturile de serviciu la cerere cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani potrivit angajamentului (f.13).
A fost încheiat procesul verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din 22.05.2014, prin care s-a propus recuperarea de la contestatoare a sumei de 16835,25 lei reprezentând diferența din totalul cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării(f.16) și a fost emisă decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 pentru aceeași sumă (f.25), iar contestația formulată de contestatoare a fost respinsă prin hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 (f.28).
Intimata a întocmit somația și titlul executoriu din data de 28.10.2014 pentru suma de 16.835 lei și a fost emis avizul de plată din 25.09.2014 prin care contestatoarea era înștiințată ca în termen de 15 zile să achite suma de 16.835 lei (f.43).
Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 a fost emisă în baza art. 25 alin. 1 și 2 din OG nr. 121/1998, aprobată prin Legea 25/1999 și dispozițiile art. 75 din Instrucțiunile nr. 114/22.07.2013 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse MAI (f.25).
Potrivit dispozițiilor art. 2 din OG nr. 121/1998, răspunderea materială a militarilor este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu iar aceste dispoziții se aplică militarilor în termen, cu termen redus, rezerviștilor concentrați sau mobilizați, elevilor și studenților din instituțiile militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract și cadre militare potrivit art. 7 din același act normativ.
De asemenea, dispozițiile art. 12-17 din OG nr. 121/1998 stabilesc situațiile și condițiile în cazul răspunderii materiale a militarilor, categoriile de militari cărora le sunt aplicabile aceste dispoziții legale, iar art. 51 din OG 121/1998, prevăd că în cazul situațiilor care nu sunt reglementate de prevederile OG nr. 121/1998, se aplică dispozițiile legislației muncii și legislației civile.
Intimata a emis somația și titlul executoriu din 28.10.2014 în baza dispozițiilor art. 145 din OG nr. 92/2003, apreciind că suma de 16835 lei reprezintă obligație fiscală.
Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale prevăzute de codul fiscal, iar dispozițiile acestei ordonanțe se aplică creanțelor fiscale care rezultă din raporturile de drept material fiscal potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește cheltuielile de școlarizare în sumă de 16.835 lei, ce au fost imputate contestatoarei prin decizia nr. 584208 din 28.05.2014 (f.25), instanța reține că această sumă nu decurge din raporturile de drept material fiscal și nu reprezintă o creanță fiscală astfel cum sunt menționate în dispozițiile art. 22 lit. a - f din OG nr. 92/2003, modificată și completată.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța constată că executarea silită începută împotriva contestatoarei este nelegală întrucât nu are ca obiect o creanță fiscală, iar executarea silită privind suma de 16.835 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare trebuia efectuată în modalitățile prevăzute de codul de procedură civilă, instanța urmează ca în baza art. 172 din OG nr. 92/2003, modificată și completată, să anuleze formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. ... respectiv avizul de plată nr. 2940412794397 din 25.09.2014, somația și titlu executoriu emise la data de 28.10.2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 18.11.2014, instanța a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei în 24 de luni iar potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru se restituie atunci când contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă.
Instanța urmează ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să dispună restituirea către contestatoare a sumei de 250 lei achitată până la data pronunțării hotărârii, iar diferența de 750 lei va rămâne în sarcina statului având în vedere că această sumă ar fi fost restituită contestatoarei dacă aceasta ar fi plătit taxa judiciară de timbru integral.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că Serviciul Fiscal Orășenesc Baicoi a primit, spre executare, suma 16.835, lei reprezentând venituri din despăgubirii datorate de către M.A.A. Ministerului Apărării Naționale.
Astfel, ca urmare a transmiterii debitului spre executare de către M.A.I. apelanta a procedat la emiterea formelor de executare in vederea recuperării debitului, stabilit ca urmare a Deciziei de imputare pentru stabilirea răspunderii materiale aferente in ceea ce privește recuperarea cheltuielilor de întreținere/ instruire pe timpul școlarizării contestatoarei.
Instituțiile care nu au in organigrama lor serviciul privind urmărirea si executarea silita a debitelor, transmit spre executare si recuperare intimatei, in baza art. 141 Cod procedura fiscală.
Conform art.23 cod pr. fiscala , dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
Trebuie avut in vedere faptul ca cheltuielile de școlarizare au fost susținute din bugetul de stat, iar acestea sume datorate se fac venit la bugetul de stat, fiind trimise spre executare si recuperare la organul fiscal de care aparține.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. ... la data de 20.03.2015.
In raport de motivele de apel, contestatoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, contestatoarea a arătat că în perioada 2008-2011 am urmat cursurile de zi ale Facultății de Drept a Academiei de Poliție ..., iar in data de 25.03.2014 a renunțat la funcția de ofițer în cadrul I.G.P.R.-Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București, deoarece a fost admisă la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, în prezent fiind auditor de justiție. Prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II / 2629 din 21.03.2014, s-a dispus trecerea sa în rezervă.
In urma emiterii acestui ordin, prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 71/14.04.2014 s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă care să stabilească împrejurările și cauzele care au dus la producerea pagubei, provenită din așa-zisele cheltuieli de întreținere suportate de Ministerul Afacerilor Interne pe timpul cât aceasta a urmat cursurile Academiei de Poliție "..." București.
Prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din data de 22.05.2014, comisia de cercetare administrativă a stabilit că intimata se face vinovată de nerespectarea angajamentului nr. 5561 din 24.08.2008, prin care se obliga să-și desfășoare activitatea în cadrul unităților Ministerului Afacerilor Interne o perioadă de 10 ani de la data absolvirii Academiei de Poliție "..." București și, prin urmare, îi revine obligația să restituie cheltuielile de școlarizare proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 10 ani, astfel încât a propus comandantului unității emiterea unei decizii de imputare pentru suma de 16.835,25 lei, sumă ce reprezintă în viziunea dumnealor cota parte din cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării pe care le-ar datora Ministerului Afacerilor Interne.
Această sumă a fost calculată având ca temei documente aflate în posesia Academiei de Poliție "..." București, instituție care deține evidențele contabile ale așa-ziselor cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, ale absolvenților acestei instituții. Menționează că a formulat cerere adresată Academiei de Poliție pentru a-i pune la dispoziție aceste documente, însă până la acest moment nu a primit niciun document.
Având la bază procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 583935 din 22.05.2014, s-a emis Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014, prin care mi-a fost imputată suma de 16.835,25 lei, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor.
În termenul legal, a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 înregistrată la Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.G.P.R. care prin Hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014 s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, menținând decizia de imputare.
Fiind nemulțumită de soluție, a formulat plângere la Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, plângere respinsă prin Hotărârea nr. 135 din 25.09.2014.
La data de 04.11.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova i-a comunicat somația și înscrisul denumit "titlu executoriu nr. ... din data de 28.10.2014"si avizul de plata nr. ... din 25.09.2014, prin care i se pretinde ca, în termen de 15 zile, să plătească suma de 16.835,00 lei, sumă individualizată prin documentul I.G.P.R. 638240/18.09.2014 emis in baza Deciziei de imputare nr. 584208 din 29.05.2014.
Prin Sentința civilă nr. 551/11.02.2015, pronunțată in dosarul nr. .... Judecătoria Câmpina a admis acțiunea formulată și a dispus anularea tuturor formelor de executare dispuse in dosarul de executare nr. ... respectiv somația nr. ..., titlul executoriu nr. ... din data de 28.10.2014 si avizul de plata nr. ... din 25.09.2014.
Cu privire la inaplicabilitatea procedurii reglementate de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor intimata susține că în considerentele Sentinței anterior menționate s-a reținut faptul că procedura reglementată prin dispozițiile O.G. nr. 121/1998 are natura unei "răspunderi contractuale bazate pe culpă, cu caracter reparator". De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că intimata nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de actul normativ în discuție. Prin urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 51 din O.G. nr. 121/1998, conform cărora "în situațiile neprevăzute de prezenta ordonanță se vor aplica dispozițiile legislației muncii și legislației civile".
În sensul că procedura reglementată de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor nu este aplicabilă într-o asemenea ipoteză, există o jurisprudență constantă a instanțelor judecătorești, după cum urmează:
- Sentința civilă nr. 6542 din 14.10.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 7383/2004 (anexată în copie la dosar);
- Sentința civilă nr. 2262 din 03.10.2010, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr. 3252/223/2010 (anexată în copie la dosar);
- Sentința civilă nr. 1108/05.10.2011, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1678/216/2011 (anexată în copie la dosar);
- Sentința civilă nr. 10553/23.10.2014, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.7715/233/2014 (anexată în copie la dosar);
II. Cu privire la competenta intimatei de a pune în executare Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014, emisă de către I.G.P.R.
Dispozițiile art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocate de apelantă nu modifică natura juridică a creanței constatată prin decizia de imputare (creanță civilă). Prin urmare, acest text de lege nu este apt a conduce la concluzia că organul fiscal ar fi competent a pune în executare actul administrativ în discuție.
De altfel, art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se referă la titlurile executorii privind "venituri ale bugetului general consolidai". în cazul de față, suma de bani imputată prin Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014 reprezintă o creanță civilă pe care Ministerul Afacerilor Interne o are față de intimată.. Așadar, dreptul de creanță în discuție se regăsește în patrimoniul Ministerul Afacerilor Interne (autoritate ce se bucură de personalitate juridică^ nereprezentând,.venit al bugetului general consolidat".
Însăși noțiunea de "venit al bugetului general consolidat" face trimitere implicită la drepturi și obligații fiscale. Sustine intimata că nu se regăsește într-o asemenea situație.
In ceea ce privește argumentele de ce creanța în discuție este una civilă, iar nu fiscală, face trimitere la cele expuse în cererea de chemare în judecată și în sentința atacată.
De asemenea, învederează instanței faptul că există o jurisprudență constantă în sensul că astfel de creanțe au caracter civil, organul fiscal nefiind competent a le pune în executare:
- Sentința civilă nr. 6542 din 14.10.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 7383/2004 ( anexă în copie la dosar);
- Sentința civilă nr. 2262 din 03.10.2010, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr. 3252/223/2010 (anexată în copie la dosar);
- Sentința civilă nr. 1108/05.10.2011, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1678/216/2011 (anexată în copie la dosar);
- Sentința civilă nr. 10553/23.10.2014, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 7715/233/2014 (anexată în copie la dosar).
În plus, dacă apelanta s-a bazat pe dispozițiile art. 141 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală când a demarat executarea silită, atunci în cuprinsul titlului executoriu emis de apelantă trebuia să se facă vorbire de aceste temeiuri, sens în care invocă dispozițiile art. 43 alin. 2 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora acest act trebuia să fie motivat în fapt și în drept.
Emiterea unui nou titlu executoriu de către apelantă este nelegală atâta timp cât deja există unul (Decizia de imputare emisă de către IGPR). La baza unei proceduri de executare silită care are aceeași cauză, nu pot sta două titluri executorii diferite, ambele pentru aceeași sumă și izvorând din același raport juridic, cu atât mai mult cu cât art. 141 din OG nr.92/2003 se referă și la titluri executorii emise de către alte autorități.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit probelor administrate, tribunalul reține că în perioada 2008-2011 intimata contestatoare a urmat cursurile de zi ale Facultății de Drept a Academiei de Poliție ..., promoția 2011 și, ca urmare a admiterii sale la Institutul Național al Magistraturii, la data de 25.03.2014 a renunțat la funcția de ofițer debutant (cu grad de subinspector de poliție) în cadrul I.G.P.R, încetând raporturile de serviciu, la cerere, cu această instituție, astfel că prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II / 2629 din 21.03.2014, s-a dispus trecerea sa în rezervă , primind gradul de sublocotenent în rezervă, specialitatea "poliție";, reținându-se, totodată, în sarcina sa, obligația de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, obligație asumată conform Angajamentul nr. 5561/24.08.2008 ( f.13, 24 dosar fond).
Urmare finalizării cercetării administrative, în temeiul prevederilor OG nr. 121/1998, Legii nr. 360/2002 și Instrucțiunilor nr. 114/22.07.2013 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse MAI, M.A.I.- I.G.P.R. a emis Decizia de imputare nr. 584208 din 29.05.2014, prin care contestatoarei i-a fost imputată suma de 16.835,25 lei, contestațiile formulate împotriva acestei decizii fiind respinse, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 585655 din 30.07.2014.
Întrucât contestatoarea nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată, emitentul deciziei de imputare, instituție publică care nu are organe de executare proprii, a comunicat acest debit apelantei în vederea demarării executării silite.
Motivarea instanței de fond în sensul că sunt incidente dispozițiile codului de procedură civilă, iar nu fiscală nu pot fi primite, după cum nu pot fi reținute nici susținerile intimatei contestatoare cu privire la inaplicabilitatea procedurii reglementate de O.G. nr. 121/1998.
Astfel, la baza Deciziei de imputare nr. 584208/29.05.2014, așa cum s-a reținut în precedent, au stat dispozițiile OG nr. 121/1998, ale Legii nr. 360/2002 și Instrucțiunilor nr. 114/22.07.2013 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse MAI.
Tribunalul reține că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 - privind Statutul polițistului, acesta este funcționar public civil, cu statut special însă, statut constând, printre altele, în faptul că este înarmat, poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite de Poliția Română.
Deși la momentul emiterii deciziei de imputare, reclamanta nu mai avea statut de militar, O.G. nr. 121/1998 rămâne aplicabilă în cauză în absența unei abrogări exprese, neexistând nicio justificare, în aceste condiții, să se apeleze la legislația muncii sau civile și, deși se invocă în apărare jurisprudență, totuși, este de amintit că practica judiciară nu constituire izvor de drept.
Or, răspunderea stabilită în sarcina intimatei contestatoare are la bază atât dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, care stabilesc în sarcina polițistului care a absolvit instituții de învățământ din cadrul MAI și care nu a lucrat timp de 10 ani în aceste structuri, să plătească cheltuielile astfel efectuate, în mod proporțional, cât și angajamentul semnat de aceasta la data de 24.08.2008 prin care se obligă, în esență, să îndeplinească condițiile impuse de legea amintită și să-și îndeplinească serviciul timp de 10 ani în unitățile și garnizoanele ministerului, în caz contrar urmând să achite cheltuielile efectuate cu pregătirea sa.
În condițiile în care raporturile de serviciu au încetat din inițiativa reclamantei, inițiativă ce nu are drept temei rațiuni absolut obiective și străine de voința acesteia, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 51 din O.G. nr. 121/1998, astfel că obligația de plată a sumei de 16.835,25 lei și pentru care s-au emis formele de executare nu poate fi calificată decât ca fiindu-i imputabilă.
Nu poate fi reținută în apărare nici susținerea intimatei cu privire la nemotivarea în drept a titlului executoriu, o astfel de alegație fiind contrazisă de însuși conținutul titlului, acesta fiind întocmit cu respectarea cerințelor impuse de disp. art. 43 din O.G. nr. 92/2003.
Așadar, în condițiile în care, în considerarea Angajamentului nr. 5561/24.08.2008 a fost emisă Decizia de imputare nr. 584208/ 29.05.2014, având în vedere că cheltuielile de școlarizare au fost suportate din bugetul statului, iar obligația de plată îi incumbă intimatei contestatoare, în lipsa organelor de executare proprii ale emitentului deciziei, în mod corect apelanta a procedat la întocmirea actelor de executare în dosarul de executare nr. ..., acesteia revenindu-i competența de a demara executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, fiind incidente dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 NCPC, va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Reținând culpa procesuală a contestatoarei, Tribunalul, văzând disp.art. 453 NCPC și art. 18, teza a II-a din O.G. nr. 51/2008, va obliga intimata la 1000 lei cheltuieli reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în primă instanță la bugetul statului , urmând a se dispune darea în debit a acesteia la organele fiscale și a se efectua adresă în acest sens la Biroul Executări Civile.
Față de soluția ce se va pronunța, Tribunalul va înlătura mențiunile referitoare la restituirea taxei judiciare de timbru de 250 lei și la acordarea ajutorului public în favoarea intimatei de 750 lei pe cheltuiala statului.
| ← Termenul de declarare a căii de atac care curge de la data... | Reexaminare sancţiune contravenţională. Jurisprudență... → |
|---|
