Respectarea îndrumarului de casare. netemeinicia motivelor de recurs invocate.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 129/R din data de 06.12.2017

Prin urmare, din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanței de fond în rejudecare nu se constată existența niciunei nulități în condițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă1865, în mod eronat afirmându-se în memoriul de recurs încălcarea prin¬ci-piului dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil, ipotezele analizate în cauzele Curții Europene a Drepturilor Omului invocate în memoriul de recurs neregăsindu-se în speță.

Din actele și lucrările dosarului, din explicațiile date de către dl expert în cuprinsul lu¬-crării de expertiză completate, din conținutul înscrisurilor, comunicărilor scrise evocate în cele ce pre¬ced, precum și cu prilejul invitării dlui expert în ședință publică pentru a da lă¬mu¬riri, conform art. 211 Cod procedură civilă 1865, rezultă că petenta nu a furnizat expertului to¬po-graf toate da¬tele necesare, deși sarcina probei îi incumbă, iar cursul procesului fusese sus¬pen-dat în mod succesiv, în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865 tocmai din acest mo-tiv.

Conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 și respectiv conform îndru¬ma¬ru-lui deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tribunalului Maramureș, instanța de fond în rejudecare avea obligația administrării probei cu expertiza judiciară și și-a îndeplinit această o¬bli¬ga¬ție, obligație care nu este însă sinonimă cu satisfacerea solicitărilor petentei astfel cum a¬ces¬tea au fost redate în memoriul de recurs.

În aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, singura îngrădire adusă atribuțiilor judecătorului de fond derivă din obligativitatea punctelor de drept solu¬țio¬na-te. Starea de fapt însă urmează să fie stabilită de instanța de trimitere.

Îndrumarul deciziei de casare este obligatoriu sub două aspecte: asupra modului în ca¬re instanța de recurs a rezolvat problema de drept și asupra necesității de a se administra a-nu¬mite probe. per a contrario, situația de fapt va fi stabilită de instanța care rejudecă fondul și care poate ajunge la aceeași concluzie cu aceea reținută prin hotărârea casată.

Raportat la concluziile raportului de expertiză - filele 5-36 și completării raportului de expertiză - filele 429-430, instanța fondului în rejudecare nu a considerat utile alte su¬pli¬men¬te ale lucrării de expertiză, administrarea acestei probe derulându-se de altfel pe o durată de timp de aproape 5 ani de zile

Prin sentința civilă nr. 1014/17.06.2015, pronunțată de către Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 1066/336/2007* a fost respinsă plângerea formulată de către petenta F E în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală M pentru reconstituirea dreptului de proprietate și Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate a¬su¬pra terenurilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că așa cum reiese din înscrisurile de¬pu¬se în probațiune de către petentă, aceasta este fiica numitului K A, care la rândul său este fiul lui K I.

La data de 09.11.2005, prin madatar FA (fiul petentei), aceasta a depus la Pri¬măria M o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după numitul K A (A), înregistrată sub nr. 64.

La data de 29.11.2005 petenta, prin mandatar, a formulat o ,,Notificare"; adresată Pri-măriei comunei M prin intermediul executorului judecătoresc, prin care solicită resti¬tu¬i¬rea în natură a imobilelor constând în case de locuit, anexe, moară, piuă, înscrise în CF 4531, CF 4572, CF 1527 M, preluate în baza Procesului-verbal încheiat la data de 15.12.1958.

La aceeași dată, petenta a formulat o altă cerere adresată Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar M, în care arată că este fiica lui K A și nepoata lui K I, ambii decedați. Autorul ei a avut 8 fii și fiice, toți decedați și fără urmași, ea fiind sin¬gura supraviețuitoare îndreptățită la a formula cerere de reconstituire a dreptului de pro¬pri¬e¬tate, astfel că solicită stabilirea dreptului de proprietate al său asupra terenurilor pe care an¬te¬ce¬sorii ei le-au avut în proprietate în comuna M, conform enumerării din anexa la cerere, a¬ceasta fiind înregistrată la intimată sub nr.109/30.11.2005.

La această din urmă cerere Comisia Locală M de fond funciar a formulat și trans¬mis petentei un răspuns la data de 08.06.2006, arătând că cererea sa a fost invalidată în¬trucât:

- nu face dovada cetățeniei române;

- terenurile solicitate nu sunt în administrarea Primăriei;

- unele terenuri solicitate nu fac obiectul Legii nr. 247/2005, în extrasele CF apar per-soane fizice, astfel că fac obiectul Legii nr. 10/2001;

- dosarul este incomplet, lipsesc schițele de amplasament întocmite de o persoană au-to¬rizată

- din evidențele deținute reiese că petenta, la plecarea în Israel, a vândut o parte din te¬renuri prin contracte autentificate notarial, aceste terenuri fiind apoi înscrise în CF pe cum¬pă-ră¬tori.

Împotriva acestei comunicări de invalidare, petenta a formulat contestație, în¬re¬gis¬tra¬tă sub nr. 2225/12.06.2006.

Prin Hotărârea nr. 771/C/13.11.2006 a Comisiei Județene Maramureș de stabilire a drep¬tului de proprietate asupra terenurilor s-a respins contestația depusă de petentă, pentru o su¬prafață nespecificată de teren agricol solicitată spre a fi reconstituit dreptul de proprietate, cu motivarea că petenta nu face dovada cetățeniei române.

Împotriva acestei hotărâri petenta a formulat plângere, ce face obiectul acțiunii de față. În fapt, petenta a formulat plângere doar împotriva acestei hotărâri, în precizarea de ac-țiune din data de 01.10.2008 referindu-se din greșeală și la o hotărâre nr. 770/C/2006 - care nu s-a dovedit a fi emisă în legătură cu cererile petentei privind terenurile amplasate pe raza co-muna M.

Petenta este cetățean român, redobândind cetățenia română în temeiul art. 37 din Le-gea nr. 21/1991, aspect ce reiese din adresa nr. 4(02)7377/14,08.1995 emisă de Ambasada Ro-mâniei la Tel Aviv, dar și din copia pașaportului emis pe numele său de autoritățile româ¬ne, astfel că motivul de invalidare avut în vedere de intimata Comisia Județeană Maramureș de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la emiterea Hotărârii nr. 771/C/2006 nu subzistă.

Așa cum s-a arătat și anterior, petenta este fiica numitului K A (A), care la rândul său este fiul lui K I. Conform arborelui genealogic depus de petentă, K I a avut 7 copii, tatăl petentei, K A fiind unul dintre aceștia. La rândul său, K A a avut 7 copii. Tatăl petentei a decedat în 1944 la Auschwitz, de asemenea făcându-se dovada că și alți frați ai petentei au decedat în același an și în același loc.

Sub aspectul calității de moștenitoare după autorul indicat, respectiv K A (A), instanța a reținut că, așa cum reiese din actele de stare civilă existente la dosarul ca¬uzei, petenta are vocație la reconstituirea dreptului de proprietate după acesta. De altfel, a¬cea¬stă calitate nu a fost contestată.

Pe de altă parte însă, petenta nu a depus nicio dovadă în susținerea afirmațiilor po¬tri¬vit cărora ar fi și unica moștenitoare a bunicului său, K I, din adresa de la fila 121 dosar 1 primul ciclu procesual reieșind că trăiesc și alți membri ai familiei.

În ce privește întinderea dreptului său de proprietate, s-a reținut că petenta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ale faptului că antecesorul său a fost persoană depo¬se-da¬tă de suprafața de 168,2 ha teren situat în comuna M, pentru care a solicitat re¬con¬sti¬tu¬i¬rea dreptului de proprietate.

Petenta a depus în probațiune mai multe CF-uri din care reiese că antecesorii acesteia au fost proprietari de carte funciară asupra unor terenuri aflate pe raza comunei M, atât în intravilan cât și în extravilan. Din expertiza administrată reiese că o parte din terenurile din căr-țile funciare analizate au la ora actuală alți proprietari decât antecesorii petentei, aceștia fiind întabulați în baza unor ho¬tărâri judecătorești cu titlu de drept uzucapiune, vânzare-cum¬pă¬rare etc. Însăși petenta a de¬pus la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare în-cheiate între membri ai fa¬mi¬liei K, în calitate de vânzători, și locuitori ai comunei M, în calitate de cumpărători, în perioada 1940-1949, pentru terenuri pe care aceștia le-au a¬vut în proprietate. Petenta con¬testă realitatea acestor contracte, deși unele sunt legalizate no¬ta¬ri¬al, dar nu face nicio dovadă în sensul afirmațiilor potrivit cărora respectivele înscrisuri ar fi fal¬se.

Trebuie precizat că, așa cum arată intimata Comisia Locală M de fond funciar, co¬muna M nu a fost cooperativizată anterior anului 1990.

Reconstituirea unui drept de proprietate în baza legilor fondului funciar sau al Legii nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 presupune ca o condiție e¬sen-țială, ca imobilele asupra cărora se cere să se reconstituie dreptul de proprietate să fi fost pre-luate de stat (sau cooperativele agricole de producție) în mod abuziv, fără un titlu valabil, sau în baza unui titlu valabil, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării (art. 8,9 din Legea nr. 18/1991, art. 3, 4 din Legea nr. 1/2000, art. 1, 2 din Legea nr. 10/2001).

Este adevărat că la data de 15.12.1958 s-a încheiat un ,,Proces-verbal de inven¬ta¬ri¬e¬re"; din care reiese că Sfatul Popular M a preluat anumite bunuri abandonate, proprietatea lui "CE"; (K E), "plecată în statul Israel";, printre acestea fiind enumerate și: "5) teren luncă fânaț între Ion și Gh. Hovrea 0,07 ha; 6) teren fânaț peste părău la moară 0,12 ha; 7) zăvoi cu răchiți peste apă 0,15 ha; 8) pășune și zăvoi 0,30 ha și arabil între drum și apă, 9) teren arabil 0,40 ha fânaț, 0,60 ha, 0,40 ha pietrari "La Petrărie";.

Aceste terenuri ar putea fi considerate ca fiind preluate abuziv, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, însă identificarea lor sub aspect de CF și am¬plasamentul nu au fost posibile raportat la datele sumare menționate în Procesul-verbal de in¬ventariere, reclamanta neaducând detalii suplimentare pentru o corectă și clară identificare a a¬cestora, deși instanța i-a pus în vedere acest aspect, de mai multe ori, cauza fiind și sus¬pen¬da-tă din acest considerent.

În lipsa unor date suplimentare de identificare, în completarea la raportul de ex¬per¬ti¬ză expertul a arătat că nu se poate pronunța dacă terenurile din Procesul-verbal de inventariere încheiat în data de 15.12.1958 fac sau nu parte din suprafețele ce sunt întabulate pe antecesorii pe¬tentei. De asemenea, expertul a arătat că terenul reconstituit numitului T V prin sentința civilă nr.2308/17.09.2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus nu face parte din tere¬nu¬ri¬le solicitate de reclamantă, neexistând suprapunere.

În speța de față petenta nu a dovedit că terenurile pe care le revendică au fost pre¬lu¬a¬te abuziv de stat, după 1940, când și în ce temei juridic a avut loc această preluare, nici din pro-batoriul administrat nereieșind aceste aspecte, astfel că lipsește una din ipotezele esențiale ale legii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate: preluarea abuzivă a imo¬bi¬le¬lor, deposedarea de aceste terenuri, aspecte față de care plângerea petentei a fost respinsă.

Respingerea acestei cereri nu echivalează însă cu negarea dreptului de proprietate al pe-tentei asupra terenurilor pe care sunt întabulați antecesorii săi, prezumția de proprietate ins¬ti-tuită de art. 32 din Legea nr. 115/1938 nefiind răsturnată. În consecință, petenta se poate o¬ri-când prevala de înscrierile în cartea funciară în cadrul unei acțiuni de drept comun, în re¬ven¬di-care, acțiune imprescriptibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1014/17.06.2015 a Judecătoriei Vișeu de Sus, în ter¬me¬nul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurenta - petentă F. E., decedată în cursul procesului, acesta fiind continuat de moștenitorul său, F. A, solicitând în principal, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rej¬u¬de¬care pri¬mei instanțe, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și precizată, dispunându-se pe cale de consecință anularea Hotărârii nr. 771/ C/2006 emisă de Comisia Județeană Maramureș de fond funciar și reconstituirea dreptului de pro¬prietate în favoarea reclamantei asupra suprafeței de teren, astfel cum a fost solicitată.

În motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865.

În ceea ce privește primul motiv de casare invocat - raportat la art. 304 pct. 5 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 se susține că prima instanță a încălcat dreptul la apărare în con¬¬dițiile în care nu a dat petentei posibilitatea de a lua la cunoștință în timp util de com¬ple¬¬ta-rea de expertiză, de a-și formula apărarea raportat la aceasta și de a formula obiecțiuni la lu¬¬cra¬-rea de expertiză astfel cum a fost completată.

În concret la termenul de judecată din 09.04.2015, instanța de judecată a admis ce¬re¬rea de amânare, reținând împrejurarea obiectivă (decesul mamei avocatului reprezentant al pe¬ten-tei) ce a împiedicat formularea din timp a unor obiecțiuni la expertiză.

Totodată, instanța a dispus, din oficiu, completarea expertizei întocmită în cauză, con¬-siderând că, în condițiile art. 212 Cod procedură civilă 1865, această lucrare de expertiză de¬-pusă la precedentul termen de judecată nu este lămuritoare.

În memoriul de recurs se reclamă încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Eu¬ro¬pea-nă a Drepturilor Omului și a dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, cu referiri la ju-risprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cauzele Campbell și Fell contra Marii Bri¬-tanii, Kerojarvi contra Finlandei, Mantovanelli contra Italiei.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare invocat, în motivele de recurs se sus¬ține că prima instanță nu a lămurit cauza sub toate aspectele și se consideră că s-ar impune ca¬¬sarea pentru efectuarea unui supliment de expertiză sau a unei noi expertize în cauză, a¬pre¬ci-indu-se că raportul de expertiză nu este întrutotul lămuritor cauzei, fiind efectuat fără de¬pla¬¬sa-rea expertului la fața locului și doar prin consultarea dosarului cauzei și a colilor de carte fun¬-ciară.

Recurenta consideră că era necesar ca instanța să stăruiască în aflarea adevărului și să e-fectueze o adresă către Comisia Locală M de reconstituire a dreptului de proprietate pri¬va¬tă asupra terenurilor, pentru a preciza dacă suprafețele de teren identificate de expertul de¬sem¬nat în cauză au fost preluate în orice formă de la petentă, cine le folosește în prezent și care este natura și destinația acestora (agricole, curți construcții etc.); dacă în comuna M au fost eliberate titluri de proprietate în condițiile legilor fondului funciar și dacă există într-adevăr la dispoziția Comisiei Locale M de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor o suprafață de 8.017,7241 ha teren pentru care urmează a fi eliberate titluri de proprietate și în ce temei.

Recurenta susține necesitatea administrării unei atare probe în condițiile în care în lip¬¬sa unui probatoriu lămuritor, prima instanță a respins plângerea reținând pe de o parte că pe¬tentei nu i-a fost în vreun fel preluat terenul agricol în litigiu după 1948, iar pe de altă parte că în comuna M nu se poate proceda la reconstituirea dreptului de proprietate întrucât nu a fost cooperativizată anterior anului 1990.

Nu este clarificat dacă și terenurile identificate de expert ca aparținând antecesorilor pe¬¬tentei fac parte dintre cele 8.017,7241 ha menționați de expert ce ar urma a face obiectul e¬li¬-berării unor titluri de proprietate.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, re¬cu-ren¬ta și respectiv moștenitorul acesteia susțin și petitul subsidiar din recurs vizând modi¬fi¬ca¬rea sentinței și admiterea plângerii astfel cum aceasta a fost precizată, considerând că prin pro-batoriul administrat la dosarul cauzei s-a dovedit îndreptățirea reclamantei la reconstituirea drep¬tului de proprietate asupra terenurilor situate în comuna M ce au aparținut ante¬ce¬so¬rului reclamantei (născută K), sentința prin care este respinsă în tot plângerea fiind lipsită de temei legal.

Contrar reținerilor instanței, avute în vedere ca prim argument al respingerii acțiunii, în sensul că nu s-ar fi dovedit de către petentă că este unica moștenitoare a antecesorului său K I, se susține atât clarificarea acestui aspect de către "Autoritatea pentru Memoria și Re¬¬cunoștința Adusă Eroilor și Martirilor Holocaustului"; prin adresa existentă la dosar, cât și pre¬¬zumția legală decurgând din însăși formularea cererii de reconstituire a dreptului de pro¬pri¬e¬tate doar de către petentă, aceasta fiind astfel singura îndreptățită potrivit dispozițiilor le¬gi¬lor fon¬dului funciar la reconstituirea dreptului de proprietate (reconstituire care are loc la ce¬rere).

Recurenta consideră că se conchide în mod nelegal că antecesorul petentei nu ar fi fost o persoană deposedată de suprafața solicitată de 168,2 ha teren situat în comuna M.

Este indiscutabil că nu are relevanță în analizarea caracterului legal și temeinic al ac¬ți-unii câtimea obiectului cererii (acțiunea putând fi admisă și în parte). Din această per¬s¬pec¬ti¬vă nelegalitatea hotărârii se remarcă cel puțin în privința suprafeței de 33,467 ha identificată de expert ca fiind înscrisă în CF pe numele antecesorilor reclamantei, precum și a terenurilor i-dentificate înscrise pe antecesorii petentei fără suprafața menționată în CF, ce au fost men¬ți¬o-na¬te deopotrivă de expert în raport (completarea de expertiză - punctul 3: "mai există terenuri în¬scrise în CF-uri pe numele antecesorilor petentei, în afară de 334677 mp prezentate în ta¬be¬lul anexă, care nu au suprafața stabilită în CF-uri";).

Raportat la neclarificarea de către instanță, în pofida îndrumarului deciziei civile nr. 160/R/17.02.2011 (în care se menționează în mod ex¬pres "o modificare a sentiței nu este po¬si-bi¬lă în situația dată, când nu au fost clarificate as¬pec¬¬tele privind îndreptățirea la reconstituire, su¬prafața, dovada proprietății…";), a împrejurării dacă suprafețele identificate de expert au fost sau nu preluate în vreun fel de autorități, con¬si¬deră hotărârea ca fiind nelegală, în con¬di¬ți¬i-le în care la dosar există și probațiune în acest sens.

Solicită a se reține că la dosarul cauzei există și procesul verbal de inventariere (de ex¬-propriere) din 15.12.1958, care deși nu cuprinde toate bunurile preluate abuziv de la re¬cla¬man-tă, face dovada preluării bunurilor reclamantei de către fostele autorități comuniste, în po¬fi¬da reținerilor eronate ale primei instanțe.

Îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate subzistă în con¬di¬ți¬ile în care suntem în situația unei preluări abuzive a terenurilor.

Este obligația autorității să clarifice aspectele relative la preluarea terenurilor agri¬co¬le (și/sau curți construcții) anterior anului 1990 de la antecesorii petentei.

Respingerea acțiunii pe considerentul nedovedit că terenurile nu au fost coo¬pe¬ra¬ti¬vi¬za¬te și mai mult, în condițiile în care nu s-a clarificat ce s-a întâmplat cu terenurile după pre¬lu¬a¬rea în mod abuziv, face ca sentința să fie vădit nelegală. De prevederile legilor fondului fun¬ci¬ar beneficiază și persoanele cărora li s-au preluat terenurile, iar atâta timp cât nu s-a clarificat mo-dul în care au fost preluate terenurile și persoanele care dețin în prezent aceste terenuri și cu ce titlu, respingerea acțiunii pe considerentul general că, comuna M nu a fost zonă cooperativizată, este pe cât de nelegal, pe atât de nefondat, consideră recurenta.

Recurenta arată că prin cererea de reconstituire formulată la data de 30.11.2005 (e¬xis-tentă la dosarul cauzei - în volumul I, împreună cu copia actelor depuse la dosarul de fond fun¬ciar), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna M, ce au aparținut antecesorilor reclamantei.

S-au anexat în susținerea cererii extrase de carte funciară, acte de stare civilă pentru do-vedirea filiației (acte de naștere, deces, căsătorie), act emis de "Autoritatea pentru Memoria și Recunoștința Adusă Eroilor și Martirilor Holocaustului"; din care rezultă că reclamanta este singurul moștenitor în viață (celelalte rude ale reclamantei decedând în urma Holocaustului), pre¬cum și o declarație pe proprie răspundere că nu a mai beneficiat reclamanta de măsuri re¬pa-ratorii.

Toate aceste constituie probe ce susțin caracterul legal și temeinic al cererii de re¬con¬sti-tuire invalidată prin hotărârea contestată, obiect al litigiului, arată recurenta.

Reclamanta este cetățean român astfel cum rezultă din adresa nr. 4(02)7377/14.08. 1995 emisă de Ambasada României în Israel ce atestă redobândirea de către reclamantă a ce¬tă-țeniei române.

Față de hotărârea Comisiei Locale de fond funciar M nr. 109/30.11.2005, de res¬pin¬gere a cererii, reclamanta formulează contestație, respinsă de Comisia Județeană Ma¬ra¬mu¬reș de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Hotărârea nr. 771/C/ 13.11.2006.

Respingerea contestației prin hotărârea nr. 771/C/2006 este argumentată pe conside¬ren-tul că nu se face dovada cetățeniei reclamantei.

Este indiscutabil că respingerea contestației pe acest unic considerent, față de actul de-pus în probațiune la dosar, justifică admiterea acțiunii și anularea hotărârii contestate (orice alt argumente ulteriore aduse în apărare în litigiu neavând relevanță prin prisma argumentului pentru care s-a propus invalidarea cererii), consideră recurenta.

Nu numai că acest considerent avut în vedere de comisiile de fond funciar nu se jus¬ti¬fi-că dar reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra te¬-renurilor ce au aparținut antecesorului său, arată recurenta.

Dovada dreptului de proprietate s-a făcut atât cu extras de carte funciară cât și cu re-gis¬trul agricol (pentru parte din teren), precum și cu actul denumit "proces verbal de inven¬ta¬ri-e¬re din 15.12.1958";.

Astfel cum rezultă din arborele genealogic depus la dosar coroborat cu actele de stare civilă reclamanta F.E., născută K, este succesoarea lui K A. fiul lui K. I. - proprietarii înscriși în cartea funciară.

Au fost depuse în acest sens la dosarul cauzei extrasele de carte funciară depuse și la do¬¬sarul de fond funciar. Astfel anexat contestației formulate împotriva Hotărârii Comisiei Lo-ca¬le de fond funciar, au fost anexate extrase de carte funciară după colile 1537, 4531, 4572, 3184, 3185, 1918, 1867, 3116, 7358, 756, 4503, 3414, 4653, 4606, 4645.

În același sens s-a depus de către reclamantă un tabel al terenurilor ce au aparținut an¬¬-tecesorilor cuprinzând terenurile înscrise în colile CF 786, 416, 118, 1142, 1151, 1146, 1137, 119, 1057, 1053, 1039, 831, 821, 816, 543, 445, 431, 347, 254, 171, 170, 397, 398, 168, 89, 1079, 1083, 2615, 291, 316, 1044, 1050, 1225, 1247, 1308, 1309, 1311, 1312, 1331, 1354, 1363, 1364, 1377, 1395, 1441, 1442, 1449, 1470, 1472, 1473, 1490, 1449, 1538, 1543, 1569, 1612, 1729, 1730, 1731, 1732, 1788, 2012, 2169, 2185, 2220, 2221, 2222, 2223, 2410, 2629, 3149, 3190, 3273, 3523, 4266, 4250, 4267, 4384, coli CF care se găsesc deopotrivă la dosarul ca¬uzei (depuse și se expertul T. judiciar împreună cu raportul de expertiză).

Prin precizarea de acțiune depusă la fila 286 din vol. II al dosarului, reclamanta a pre-cizat câtimea obiectului cererii, în sensul solicitării de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 168,2 ha teren situat în comuna M. Toate acestea se co-roborează cu restul probațiunii administrate atât în dosarul instanței cât și în dosarul de fond funciar.

De altfel, chiar instanța fondului reține dreptul de proprietate al petentei, constatând că în cartea funciară sunt întabulați antecesorii acesteia și reținând prezumția instituită de art. 32 din legea nr. 115/1938.

În vederea identificării terenurilor ce fac obiectul cererii de reconstituire și care au a¬par-ținut antecesorilor reclamantei, s-a dispus efectuarea unei expertize, în considerarea în¬dru¬ma-rului deciziei de casare nr. 160/R/17.02.2011 a Tribunalului Maramureș pronunțată în pri¬mul ciclu procesual.

În acest sens a fost efectuat în cauză un raport de expertiză T.ă judiciară de către dl. ing. P.G., împreună cu o completare de expertiză întocmită de către același expert (de¬pusă la termenul din 28.05.2015).

Intimata Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar M a depus în¬tâm-pinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate ca fiind legală și temeinică.

În motivarea întâmpinării, intimata Comisia Locală M de aplicare a legilor fon¬du¬lui funciar a arătat că, în opinia sa, în cauză nu se regăsește niciuna dintre ipotezele pre¬vă¬zu¬te de codul de procedură civilă 1865 pentru casarea cu trimitere spre rejudecare a unei ho¬tă¬râri judecătorești, iar prezentul dosar este înregistrat pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus din anul 2007.

Petenta a beneficiat la fondul cauzei de apărare calificată, fiind reprezentată de doi avocați, nefiind sustenabile criticile vizând nerespectarea dreptului la apărare.

Completarea la lucrarea de expertiză a fost depusă la dosar cu zece zile înainte de ter-me¬nul de judecată, reprezentanții petentei având timp suficient pentru a lua cunoștință de con-ți¬nutul acestei completări și a formula eventuale obiecțiuni.

Expertiza răspunde tuturor obiectivelor stabilite, iar instanța fondului a respectat în¬dru-marul deciziei de casare.

Pe fondul cauzei, intimata arată că localitatea M nu a fost cooperativizată.

Îi revenea petentei sarcina probei în a dovedi că terenul solicitat a fost preluat de către Statul Român în mod abuziv.

Din concluziile completării raportului de expertiză rezultă că terenurile identificate în cărțile funciare acolo menționate nu au fost preluate de către Statul Român.

Prin cererea de recurs, recurenta critică raportul de expertiză susținând că nu este lă¬mu¬-ritor sub acest aspect, însă nu aduce nicio dovadă din care să rezulte că suprafața reven¬di¬ca¬tă a fost preluată în mod abuziv. Prin urmare, intimata consideră că recurenta nu poate ob¬ți¬ne reconstituirea dreptului de proprietate prin legile fondului funciar, legi reparatorii, res¬pec¬tiv de repunere în drepturi a foștilor proprietari deposedați abuziv de Statul Român în timpul re-gimului comunist sau a moștenitorilor acestora, prima instanță reținând corect, în opinia in¬ti¬-matei că recurenta, în măsura în care se consideră îndreptățită, are posibilitatea să le re¬ven¬di¬ce de la actualii deținători persoane fizice pe calea dreptului comun.

Intimata arată că bunurile care fac obiectul procesului verbal de inventariere din 1958 puteau face obiectul Legii nr. 10/2001, cu respectarea procedurii și a termenului de de¬pu¬nere a notificării, însă petenta a depus cererea la data de 30.11.2005, sub nr. 109, funda¬men¬¬tată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005. Imobilele care fac obiectul procesului verbal de in¬ven¬tariere din 1958 nu au putut fi identificate deoarece petenta nu a adus date suplimentare des¬¬pre acele terenuri pentru a putea fi identificate.

În etapa procesuală a recursului, în acord cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă 1865, a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost emisă adresa către Comisia Locală M, în sensul criticii formulate în recurs.

Analizând sentința civilă nr. 1014/17.06.2015 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe baza motivelor de recurs formulate, a apărărilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a constatat că recursul este în parte fondat și ur-mea¬ză a fi admis în parte.

În ceea ce privește solicitarea din memoriul de recurs de casare a sentinței nr. 1014/ 17.06.2015 a Judecătoriei Vișeu de Sus cu trimitere a cauzei spre rejudecare, aceasta este ne¬în-temeiată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului Judecătoriei Vișeu de Sus în rejudecare nu se identifică niciuna dintre ipotezele prevăzute de Codul de procedură civilă 1865 pentru ca¬sa¬rea hotărârii.

Analizând dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus în rejudecare, se remarcă faptul că ins¬tan-ța de trimitere a respectat dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 care arată că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, pre¬cum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 160/R/17.02.2011 a Tribunalului Ma-ramureș, îndrumarul deciziei de casare conținea în esență ideea necesității administrării pro¬¬bei cu expertiza T.ă judiciară în specialitatea topografie.

În rejudecare, instanța de trimitere, cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod pro-cedură civilă 1865 a pus în discuție îndrumarul deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tri¬bu¬na-lului Maramureș, dispunând citarea petentei cu mențiunea să indice exact suprafețele de te¬ren ce urmează a fi identificate și punând în vedere formularea de obiective pentru lucrarea de ex-pertiză judiciară în specialitatea topografie ce urma a fi efectuată în conformitate cu în¬dru¬ma-rul deciziei de casare.

Încuviințând administrarea probei cu expertiza T.ă judiciară în specialitatea topo¬gra¬fie, instanța de trimitere, cu luarea în considerare a tuturor obiectivelor propuse de părți, a solicitat expertului B.I., numit conform art. 202 Cod procedură civilă 1865:

1. să identifice, ca amplasament, întindere și vecinătăți, terenurile care fac obiectul ce-rerii de reconstituire a petentei FE potrivit extraselor de carte funciară existente la do¬sar și procesului-verbal de inventariere din 15.12.1958 încheiat cu Sfatul Popular M, existent la dosar;

2. să se pronunțe dacă aceste terenuri au fost preluate sub orice formă de către Statul Ro¬mân sau organele executive ale fostului Consiliu Popular M după anul 1945;

3. să arate dacă aceste terenuri sunt afectate de sarcini sau nu, cine le folosește în pre-zent, de cât timp și cu ce titlu, precum și natura acestora;

4. să întocmească schițe topografice pentru terenurile de la pct. 2 și 3;

5. să se pronunțe dacă există suprapunere între terenul reconstituit numitului T V potrivit sentinței civile nr. 2308/17.09.2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, înscris în CF 1079 M nr. top. 4298/7 și terenurile solicitate de petentă;

6. să precizeze dacă există vreo posibilitate de restituire în natură a vreunei suprafețe de teren, în caz afirmativ să precizeze suprafața restituibilă;

7. să efectueze dezmembrări, dacă se impun, ținând cont de normele impuse de către OCPI privitoare la dezmembrări, parcelări, acordare de numere topografice;

8. să arate dacă terenurile au fost în administrarea autorităților publice locale la data ce-rerii de reconstituire și până în prezent și în care UAT se situează.

La data de 27.07.2012, petenta a solicitat înlocuirea dlui expert BI cu dl. expert PG.

Urmare unor cereri repetate ale petentei având ca obiect înlocuirea dlui expert Bo¬roi¬ca Ioan și a timpului scurs de la numirea acestuia fără să se fi efectuat lucrarea de expertiză, la data de 08.11.2012 instanța de fond a procedat la înlocuirea dlui expert B cu dl. expert PG, comunicându-i-se acestuia din urmă obiectivele expertizei.

La data de 23.04.2013, dl. expert P G încunoștiințează instanța fondului că nu poate efectua raportul de expertiză ordonată de instanță doar ținând cont de extrasele de car¬te funciară depuse la dosar și de procesul verbal de inventariere din 1958. Dl. expert PG semnala faptul că în unele extrase de carte funciară nici nu apare suprafața, cărțile fun¬¬¬ciare indicând proprietari, fără a garanta suprafața.

Dl. expert P G, semnala prin adresa comunicată la dosar la data de 23.04. 2013, imposibilitatea identificării suprafețelor de teren solicitate de petentă - fără efectuarea de măsurători concrete în teren în prezența părților și de asemenea faptul că expertul nu are drep-tul de a intra pe terenurile deținute de anumite persoane fără ca acestea să fie chemate în ju-decată în calitate de pârâți, nu are posibilitatea să le măsoare terenurile, să le stabilească su¬pra-fețele, să le identifice, să stabilească vecinătăți, să identifice suprafețe în vederea retroce¬dă¬rii.

La termenul de judecată din 09.05.2013, instanța de trimitere a pus în discuție as¬pec¬te-le semnalate de către dl. expert, respectiv imposibilitatea realizării expertizei T.e ju¬di¬ci¬a¬re în specialitatea topografie fără efectuarea de măsurători concrete în teren în prezența păr¬ți¬lor, aspecte consemnate în practicaua încheierii ședinței publice din 09.05.2013.

Instanța de fond a pus în discuție petentei necesitatea prezentării și punerii la dis¬po¬ziția expertului a tuturor elementelor necesare întocmirii raportului de expertiză sub sancțiunea sus-pendării judecării cauzei în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865.

Prin cererea de amânare depusă la dosar la data de 31.05.2013, petenta prin avocat ales a învederat instanței că doamna avocat, reprezentanta petentei, i-a solicitat d-lui expert să în-trebe locuitorii din zonă dacă pot să ajute în identificarea terenurilor. Din înscrisul depus de pe¬tentă prin avocat ales la dosar la data de 31.05.2013 rezultă că petenta nu era în măsură să ofere dlui expert elementele de identificare necesare identificării terenurilor solicitate.

Prin încheierea ședinței publice din 12.09.2013, instanța de trimitere, constatând că, deși i s-a comunicat petentei, respectiv apărătorului acesteia, necesitatea de a pune la dispo¬zi¬ția expertului toate înscrisurile și datele necesare efectuării raportului de expertiză, aceasta nu s-a întâmplat, în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865, constatând că judecata ca¬u¬zei este împiedicată din vina petentei, care nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția ex-pertului toate datele necesare efectuării expertizei, a dispus suspendarea judecării cauzei.

La solicitarea petentei, cauza a fost respusă pe rol.

Prin încheierea ședinței publice din 09.01.2014, instanța fondului constatând din nou că desfășurarea normală a cursului judecății este împiedicată din vina petentei, care nu se pre-zen¬tase în instanță nici personal, nici prin reprezentant, apărător ales, în baza art. 1551 Cod procedură civilă 1865 instanța de fond a dispus pentru a doua oară suspendarea judecării ca-uzei.

Este important de reținut că sarcina probei incumbă petentei. Instanța de fond, cu a¬pli-carea dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 vizând rolul activ al ins¬tan¬țe¬lor și în respectarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 și respectiv a în¬dru¬ma¬-rului deciziei de casare, ce conținea referirea la efectuarea expertizei T.e judiciare în spe-cialitatea topografie, a acordat un număr foarte mare de termene de judecată în vederea efectuării expertizei, a dispus suspendarea judecății în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865 și a procedat de două ori la repunerea cauzei pe rol, deși aspectele puse în discuție de către expertul topograf nu fuseseră elucidate tocmai în vederea administrării probei cu expertiza T.ă judiciară în specialitatea topografie și respectiv în vederea respectării îndrumarului deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tribunalului Maramureș.

În conformitate cu dispozițiile art. 211 Cod procedură civilă 1865, dl. expert PG a fost invitat în ședința publică din 24.04.2014, pentru a da lămuriri. Expert PG a explicat faptul că pe hărțile concretuale nu se poate măsura suprafața, că în obiectivele so¬licitate de petentă i se solicită să măsoare terenuri, să facă dezmembrări, comasări, alipiri, dez¬lipiri, în timp ce reprezentanta petentei, dna avocat M.G.E.arătat că a so¬li¬citat verificarea situației cărții funciare, care este suprafața naționalizată. Din înscrisul de la filele 98-99 rezultă că petenta nu era în măsură să arate elementele de i¬den¬tificare în teren.

Conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, datată 11.07.2014, petenta și-a de¬-semnat un nou reprezentant convențional, pe dl. avocat SF, care a formulat în ca¬u¬ză, în fața instanței de fond, cereri de amânare succesive - filele 189, 198, 206, 214 - vol. I din dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus în rejudecare și respectiv filele 423, 436 din volumul al doi¬lea din dosarul de fond.

Raportul de expertiză T.ă judiciară întocmit de către dl expert P G a fost de¬pus la dosar fiind înregistrat la data de 25.02.2015.

Cererea de amânare la care se referă recurenta în memoriul de recurs înregistrată la da¬ta de 09.04.2015 - fila 423, a fost avută în vedere de către instanța de fond, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 09.04.2015, în care instanța de fond consemnează că, având în ve¬-dere motivele invocate de reprezentantul petentei, dl avocat SF, instanța con¬si¬de¬ră întemeiată cererea de amânare formulată de acesta, admite cererea de amânare și amână ju¬de¬¬cata cauzei la data de 28.05.2015, termen de judecată dat în cunoștință petentei prin avocat MGE și prin avocat SF.

Instanța de fond a dispus dlui expert completarea lucrării de expertiză, iar din înscrisul aflat la fila 428 rezultă aducerea la cunoștința reprezentantului petentei a dispo¬zi¬ți¬ilor date de către instanță.

Dl expert a depus la dosar completarea lucrării de expertiză la data de 18.05.2015, fiind adusă la cunoștință părților și discutată în ședință publică.

Prin urmare, din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanței de fond în rejudecare nu se constată existența niciunei nulități în condițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă1865, în mod eronat afirmându-se în memoriul de recurs încălcarea prin¬ci¬piului dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil, ipotezele analizate în cauzele Curții Europene a Drepturilor Omului invocate în memoriul de recurs neregăsindu-se în speță.

Conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 și respectiv conform îndru¬ma¬ru¬lui deciziei de casare nr. 160/R/2011 a Tribunalului Maramureș, instanța de fond în rejudecare avea obligația administrării probei cu expertiza judiciară și și-a îndeplinit această o¬bli¬ga¬ție, obligație care nu este însă sinonimă cu satisfacerea solicitărilor petentei astfel cum a¬ces¬tea au fost redate în memoriul de recurs.

Îndrumarul deciziei de casare este obligatoriu sub două aspecte: asupra modului în ca¬re instanța de recurs a rezolvat problema de drept și asupra necesității de a se administra a¬nu¬mite probe. Per a contrario, situația de fapt va fi stabilită de instanța care rejudecă fondul și care poate ajunge la aceeași concluzie cu aceea reținută prin hotărârea casată.

Raportat la concluziile raportului de expertiză și completării raportului de expertiză, instanța fondului în rejudecare nu a considerat utile alte su¬pli¬men¬te ale lucrării de expertiză, administrarea acestei probe derulându-se de altfel pe o durată de timp de aproape 5 ani de zile.

În cauză nu se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.

Obiectul prezentului dosar îl constituie plângerea petentei F.E. împotriva Ho¬tă¬rârii Comisiei Județene Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar nr. 771/C/13.11. 2006, prin care a fost respinsă contestația depusă de petenta F E pentru o suprafață nes¬pecificată de teren agricol solicitată prin cererea nr. 109/30.11.2005, în hotărâre mo¬ti¬vându-se că petenta nu face dovada cetățeniei române.

Petenta a făcut dovada redobândirii cetățeniei române în temeiul art. 37 din Legea nr. 21/1991. Așadar, petenta urma a face dovada îndreptățirii asupra terenului agricol solicitat.

Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Consiliul Local al comunei M sub nr. 109/30.11.2005, petenta a solicitat reconstituirea dreptului de pro¬pri¬etate asupra terenurilor pe care antecesorii săi le-au avut în proprietate în comuna M, jud. Maramureș, conform enumerării din anexă, anexă care face parte integrantă din cererea de reconstituire, după cum afirmă petenta.

În anexa ce face parte integrantă din cererea depusă cum însăși petenta afirmă, sunt men¬ționate te¬re¬nuri identificate în CF 1079, 1537, 4531, 4572, 3184, 3185, 1918, 1867, 3116, 1363, 7358, 756, 4503, 3414, 4653, 4606, 4645, 4503 M, cărți funciare ale căror copii și respectiv tra¬du¬ceri au fost depuse și în etapa procesuală a recursului, la solicitarea instanței de recurs.

Prin urmare, potrivit cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 109/2005, astfel cum se reflectă în lucrările Comisiei Locale M acestea erau elementele supuse analizei pentru verificarea îndreptățirii la reconstituire.

Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 109/2005, înregistrată la Co-misia Locală M de aplicare a legilor fondului funciar nu rezultă că petenta ar fi so¬li¬ci¬tat reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenurilor care au făcut obiectul pre¬ci¬ză¬ri¬lor de acțiune depuse pentru termenele de judecată din 01.10.2008 și respectiv 26.11.2008 prin care în final se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 168,2 ha - teren agricol.

Conform Legii nr. 18/1991 și respectiv a Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere și presupune urmarea unei proceduri administrative prevăzute în lege, respectiv depunerea unei cereri de reconstituire la Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a localității în raza teritorială a căreia se află terenurile, cu indicarea suprafețelor de teren și cu anexarea actelor doveditoare, conform art. 9 din Legea nr. 18/1991, respectiv Titlul VI art. III din Legea nr. 247/2005.

Precizările de acțiune prin care petenta solicită în final reconstituirea dreptului de pro-prietate pentru 168,2 ha de teren agricol sunt întemeiate în drept pe art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă 1865 care se referă la ipoteza în care reclamantul mărește sau mic¬șo¬rea¬ză câtimea obiectului cererii, ipoteză care nu se regăsește în speță, extinderea cererii de către pe-tentă de maniera expusă neputând fi întemeiată în drept pe dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă 1865.

Pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 18/1991 și res¬pec¬tiv a Legii nr. 247/2005, solicitantul trebuie să facă dovada, printre alte aspecte, și a fap¬tu¬lui că terenul solicitat a fost preluat de către stat în perioada de referință a legii și în mod a¬bu¬ziv. Această probă poate fi făcută, într-adevăr, și prin dovedirea deținerii terenului de către stat la un moment dat ulterior anului 1945, ceea ce prezumă preluarea abuzivă, atâta timp cât sta¬tul însuși nu dovedește o modalitate de preluare fără caracter abuziv. În lipsa unor mijloace de probă concrete, inclusiv prezumția decurgând din faptul deținerii terenului de către stat men¬-ționată mai sus, instanța de judecată nu poate întemeia însă o prezumție judecătorească de pre-luare abuzivă de stat în perioada de referință doar întemeiat pe faptul de notorietate al e¬fec¬tu-ării acestui gen de preluări în perioada regimului comunist. Faptul notoriu al efectuării unor pre¬luări abuzive de către statul comunist nu este suficient pentru a extrage o prezumție ju¬de¬că-torească în sensul că într-o anumită cauză concretă a operat o asemenea preluare.

Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, cel care solicită re¬con-stituirea dreptului de proprietate trebuie să facă dovada continuității deținerii suprafețelor de terenuri în cazul unor acte primare datând din secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, cum este situația unor coli funciare în speță, prin acte ulterioare, fie translative sau de¬cla¬ra¬tive de proprietate, înscrierea în registrul agricol dând naștere unei prezumții potrivit căreia, la data înscrierii în registrul agricol, persoana solicitantă mai era proprietarul doar al su¬pra¬fe¬ței înscrise.

În speță, conform Registrului agricol din anul 1956, antecesorul petentei era înscris cu suprafața totală de teren de 1 ha 60 ari - fila 65 vol. I, iar în Registrul agricol 1958, mai figura cu suprafața de 30 ari total teren arabil, pe fila din Registrul agricol 1958 existând men¬ți¬unea "plecat în Statul Israel cu toată familia în anul 1958";.

În colile de carte funciară menționate în anexa la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate care face parte integrantă din cererea de reconstituire, există mențiuni despre exproprierea de la Reforma Agrară din 1921, preluări de către statul maghiar în 1943, sentințe prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către persoane fizice care nu sunt părți în proces, iar din calculul matematic al suprafețelor de teren înscrise în aceste cărți funciare și neafectate de astfel de mențiuni rezultă o suprafață de teren mai mi¬că decât cea înscrisă în Registrul Agricol din 1956.

Din expertiza administrată reiese că o parte din terenurile din căr¬țile funciare ana¬li¬za¬te au la ora actuală alți proprietari decât antecesorii petentei, aceștia fiind întabulați în baza u¬nor ho¬tărâri judecătorești cu titlu de drept uzucapiune, vânzare-cum¬pă¬rare etc. Însăși petenta a de¬-pus la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare în¬cheiate între membri ai fa¬¬mi-liei K, în calitate de vânzători, și locuitori ai comunei M, în calitate de cum¬pă¬ră¬tori, în perioada 1940-1949, pentru terenuri pe care aceștia le-au a¬vut în proprietate. Petenta con¬¬testă realitatea acestor contracte, deși unele sunt legalizate no¬ta¬ri¬al, dar nu face nicio do¬va¬dă în sensul afirmațiilor potrivit cărora respectivele înscrisuri ar fi fal¬se.

Trebuie precizat că, așa cum arată intimata Comisia Locală M de fond funciar, co¬¬muna M nu a fost cooperativizată anterior anului 1990.

Reconstituirea unui drept de proprietate în baza legilor fondului funciar sau al Legii nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 presupune ca o condiție e¬sen¬-țială, ca imobilele asupra cărora se cere să se reconstituie dreptul de proprietate să fi fost pre-luate de stat (sau cooperativele agricole de producție) în mod abuziv, fără un titlu valabil, sau în baza unui titlu valabil, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării (art. 8,9 din Legea nr. 18/1991, art. 3, 4 din Legea nr. 1/2000, art. 1, 2 din Legea nr. 10/2001).

Revenind la necesitatea verificării preluării abuzive de către stat a terenului solicitat, sin¬gurul act în acest sens este procesul verbal de inventariere întocmit de Sfatul Popular M în 1958, din care rezultă un total de 2,29 ha te¬ren agricol preluat în mod abuziv de la antecesorii petentei.

În aceste limite petenta a făcut dovada unei preluări abuzive și prin urmare plângerea pe¬tentei este considerată fondată în parte.

Așadar, având în vedere condițiile instituite de dispozițiile Legii nr. 247/2005, res¬pec-tiv de art. 8-11 din Legea nr. 18/1991, petenta, decedată în cursul procesului, acesta fiind con-tinuat de moștenitorul său, a probat îndreptățirea pentru suprafața de 2,29 ha teren agricol, re-constituirea dreptului de proprietate urmând a fi efectuată potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în natură, pe vechiul amplasament dacă acesta este disponibil, pe un alt am¬pla¬sa¬ment acceptat de către părți sau prin măsuri compensatorii.

← Fond funciar. termenul pentru contestarea hotararii comisiei...		Nerespectarea îndrumarului instanței superioare.consecințe →

Respectarea îndrumarului de casare. netemeinicia motivelor de recurs invocate.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Respectarea îndrumarului de casare. netemeinicia motivelor de recurs invocate.