Plângere contravenţională. sancţiune complementară. mod de aplicare al sancţiunii. greşita interpretare a legii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal Decizie nr. 1712/A din data de 15.12.2017
Potrivit art. 190 din H.G. nr. 1391/ 2006, "în cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, polițistul rutier sau, după caz, polițistul de frontieră reține permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz";, iar conform art. 210 din același act normativ, " în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.";
Din interpretarea acestor dispoziții a rezultat că suspendarea dreptului de a conduce are loc de drept.
În aplicarea normelor legale invocate, petentului i s-a reținut efectiv permisul de conducere, context în care i s-a eliberat dovada înlocuitoare menționată în actul constatator, aspect ce rezultă din cuprinsul actului constatator, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la textul incriminator (art.102 alin.3 lit.e din OUG.195/2002) operând cu începere din ziua următoare celei în care ar fi expirat valabilitatea dovezii înlocuitoare, în cazul în care nu s-ar fi contestat procesul verbal de contravenție.
Aplicarea acestei măsuri tehnico-administrativă este stabilită de lege dacă se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 și excede limitelor de apreciere în care instanța învestită cu soluționarea plângerii poate reforma aplicarea sancțiunii.";.
Prin sentința civilă nr. 3431 din 20.04.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 10526/182/2016 s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B G, în contradictoriu cu intimatul IPJ MM, împotriva procesului-verbal seria PMMX nr. 0072525din data de 02.11.2016, a fost înlăturată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile ca fiind nelegal aplicată, s-au menținut celelalte dispoziții din cuprinsul procesului-verbal seria PMMX nr. 0072525 din data de 02.11.2016.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul verbal de contravenție seria PMMX nr. 0072525, încheiat la data de 02.11.2016, ora 10:38, în localitatea Cicîrlău, pe DN 1C, în calitate de conducător auto, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ---, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române cu numărul de înmatriculare MAI 34716.
Din cuprinsul procesului verbal reiese că fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002. Acesta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1125 lei, 9 puncte-amendă, aplicându-i-se totodată sancțiunea tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, însă nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
La analiza din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost formulată în termen și nu sunt incidente cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa, dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Procesul verbal încheiat cuprinde data și locul încheierii sale, datele de identificare ale petentului, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele și prenumele agentului constatator, descrierea faptei precum și locul săvârșirii acesteia.
În analiza realizată din oficiu asupra legalității fiecărei sancțiuni contravenționale în parte, instanța, a reținut că măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile nu a fost în legal aplicată, din următoarele considerente.
Într-adevăr, luând în considerare, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, gravitatea acestei contravenții, legiuitorul a considerat temeinic ca respectivului conducător auto care a nesocotit normele rutiere să-i fie interzis dreptul de a conduce pe drumurile publice pe perioada de 90 de zile.
Însă, această sancțiune complementară, nu poate fi considerată ca aplicată de drept în momentul constatării și sancționării, ci, precum orice sancțiune, trebuie trecută prin filtrul de oportunitate și proporționalitate, conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, al agentului constatator și, de asemenea, este la aprecierea instanței în situația învestirii acesteia cu o plângere contravențională.
Conform art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Art. 96 alin. 2 lit. b prevede, în categoria acestui tip de sancțiuni, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.
Potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
În acest sens conform art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. De asemenea, potrivit alin. 7 în cazul prevăzut la alin. 6 - când se poate achita pe loc jumătate din minimul amenzii - agentul constatator eliberează contravenientului chitanța reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menționează data, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele, prenumele și semnătura agentului constatator, nemaifiind necesară încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției dacă nu se dispune și o sancțiune contravențională complementară.
Din aceste dispoziții legale rezultă că regimul de aplicare al sancțiunilor contravenționale atât principale cât și complementare este strict reglementat. În acest sens, competența de a aplica sancțiunile revine exclusiv polițiștilor care au calitate de polițiști rutieri, iar despre fiecare sancțiune aplicată trebuie să se facă mențiune în cuprinsul procesului-verbal întocmit de aceștia, urmând ca, în cazul în care contravenientul formulează plângere împotriva acestuia, instanța să aibă posibilitatea să analizeze legalitatea și temeinicia lor.
Examinând cuprinsul procesului-verbal instanța a constatat că în acesta s-au făcut mențiuni despre sancțiunea principală aplicată este amenda în cuantum de 945 lei, fără a se preciza dacă s-a dispus și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
De altfel, în cuprinsul procesului-verbal se prevede că s-a luat măsura reținerii permisului de conducere, măsura, însă, care nu satisface condițiile impuse de OG nr. 2/2001, constituind o simplă măsura tehnico-administrativă, iar nu materializarea aplicării vreunei sancțiuni complementare.
O astfel de aplicare a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate.
Instanța nu a putut achiesa opiniilor conform cărora, în analiza plângerii contravenționale, instanțele de judecată nu pot înlătura din considerente de nelegalitate sau netemeinicie sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice timp de 90 de zile, ci doar, dacă se impune, pot anula întreg procesul-verbal de constatare contravenției.
Instanța de față a apreciat că instanțele de control contravențional au căderea de a analiza legalitatea și temeiniciei fiecărei sancțiuni contravenționale în parte, conform art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001.
Dacă sancțiunea principală contravențională este constatată ca fiind aplicată nelegal, într-adevăr, acest aspect va atrage sancțiunea nulității întregului proces-verbal, datorită faptului că orice sancțiune este dependentă de aplicarea unei sancțiuni principale contravenționale.
Însă, aceeași argumentație nu poate fi susținută și în ceea ce privește sancțiunile contravenționale complementare care, așa cum le arată și denumirea, sunt sancțiuni auxiliare, care prezintă o dependență de sancțiunea principală, însă de a căror aplicare nu depinde sancțiunea principală.
Astfel, din interpretarea articolelor pertinente, instanța a reținut că odată cu întocmirea procesului-verbal, în cuprinsul căruia trebuie menționată sancțiunea principală a aplicării punctelor amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, cât și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, agentul constatator eliberează dovada înlocuitoare cu drept de circulație pe o perioadă de 15 zile. În cazul în care în acest interval se formulează plângere contravențională, se suspendă executarea atât a sancțiunii principale a amenzii, cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. Dar, acest efect suspensiv de executare pe care îl are plângerea contravențională nu echivalează cu exonerarea agentului constatator de obligația de a aplica, prin procesul-verbal, atât sancțiunile principale, cât și cele complementare.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice timp de 90 zile a fost luată față de petent fără a se respecta dispozițiile legale cu caracter imperativ, ceea ce impune înlăturarea ei, fără, însă, a se atrage nulitatea întregului procesul-verbal, sancțiunea principală subzistând.
Cu privire la analiza temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în raport de dispozițiile art. 6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de "acuzație în materie penală";, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale. Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale.
Instanța a reținut că petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art. 48 din O.U.G. 195/2002, potrivită căruia "Conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță.";, iar art. 49 din același act normativ prevede că limita maximă în localități este de 50 km/h.
În cauză, instanța a constatat că prezenta contravenție și anume depășirea vitezei legale este o contravenție constatată prin mijloace tehnice de către agentul constatator și nu în mod direct, prin propriile simțuri. În cazul acestui tip de contravenții, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal este mai atenuată, agentul constatator având sarcina de a aduce în sprijinul procesului verbal și anumite probe. Potrivit jurisprudenței CEDO, în cauza Anghel contra României, s-a reținut că această prezumție de veridicitate și legalitate nu are caracter absolut, în sensul că aceasta poate opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge la situația în care persoana învinuită ar fi pusă în imposibilitate de a face proba contrară celor consemnate în procesul verbal. Astfel, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției, aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil.
În cauză, instanța a constatat că situația de fapt constată prin prezentul proces verbal este susținută de probe și anume de înregistrarea video a aparatului radar, verificat și omologat metrologic (așa cum rezultă din înscrisurile atașate pe Cd-ul depus la dosar), agentul constatator având atestat de operator radar (fl. 20). Astfel, din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei reiese că la ora 10:38:02 petentul a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 103 km/h, iar la ora 18:38:10 se evidențiază numărul de înmatriculare respectiv 9484 JPX. În momentul în care s-a înregistrat viteza reținută de către agentul constatator în dreptul literei T apare valoare de 103 km/h, aparatul radar fiind setat pentru a urmării autoturismele care circulă din sens opus, autovehiculul condus de petent fiind primul din coloană, astfel că nu există dubii cu privire la faptul că viteza înregistrată aparține acestuia.
Cu privire la erorile tolerate ale aparatului radar invocate de petent în apărare, instanța a reținut că măsurătorile efectuate cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare. Operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Din momentul în care se eliberează un buletin de verificare metrologică, iar măsurătorile sunt realizate în termenul de valabilitate al acestuia, aparatul este prezumat absolut că afișează viteza corectă până la limita minimă de la care încep erorile măsurate și este prezumat relativ că afișează viteza corectă în cadrul acestei limite, iar nu contrariul, în sensul că s-ar prezuma că afișează o viteză mai mare decât cea reală.
Aceste prezumții ar putea fi răsturnate de exemplu în cazul în care nu ar fi existat verificare metrologică la zi, aparatul radar nu ar fi fost omologat ori petentul ar fi produs alte probe în acest sens, lucru care nu s-a întâmplat în cauză.
Din acest motiv, având în vedere și prevederile OUG 195/2002, viteza în funcție de care se aplică sancțiunea contravențională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prezumându-se că aceasta reprezintă viteza reală.
În acest context, îi revine petentului sarcina de a face dovada contrară, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal. În cauză, petentul nu a solicitat nicio probă în sprijinul răsturnării prezumției procesului-verbal de constatare a contravenției, deși a avut posibilitatea de a propune probe.
Astfel, întrucât petentul nu a adus dovezi care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție, instanța a constatat că în cauză a fost păstrat echilibrul procesual și nu s-a încălcat prezumția de nevinovăție a acestuia. În aceste condiții, instanța a respins susținerile petentului ca neîntemeiate.
In consecință, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constituie ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, procesul verbal fiind temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate petentului, instanța a reținut că aceasta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1125 lei precum și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Această sancțiune este prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 conform căruia "Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic";. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002 în temeiul clasei a IV a de sancțiuni se pot aplica de la 9 sau 20 puncte amendă, iar un punct-amenda reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, potrivit art. 98 alin. 2 din același act normativ. Astfel reiese că agentul constatator a aplicat minimul sancțiunii amenzii pentru contravenția săvârșită, respectiv 9 puncte amendă.
Instanța a constatat că pentru a aprecia proporționalitatea sancțiunii aplicate trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, respectiv: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele persoanele ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, referitor la sancțiunea aplicată petentului pentru depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, aceasta este în deplină concordanță cu gradul de pericol social al faptei reținute și al împrejurărilor în care a fost săvârșită, fiind de notorietate multitudinea de evenimente rutiere cauzate de nerespectarea regulilor privind viteza de circulație, satisfăcând în acest fel principiile legii contravenționale.
În aceste împrejurări, instanța a considerat că măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este nelegal aplicată și a o înlăturat-o, plângerea formulată de către petent a fost admisă în parte în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile și a menținerii celorlalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Împotriva sentinței a declarat apel IPJ MM solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii plângerii și a menținerii procesului verbal de contravenție.
Reprezentanta apelantului arată că , raportat la probele administrate în cauză, rezultă faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, astfel că prima instanță a pronunțat o soluție greșită.
Se invocă art.190 și 210 din HG 1391/2006, art.111 alin.1 lit. c, alin.2 și alin.5, art. 100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, arătând că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu e lăsată de lege la latitudinea agentului constatator, ea operează ope legis, astfel că după reținerea permisului , suspendarea dreptului de a conduce a fost operată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 458 și art. 466 Cod procedură civilă, art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar și a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria PMMX nr. 0072525, încheiat la data de 02.11.2016, ora 10:38, s-a reținut în sarcina petentului că în localitatea Cicîrlău, pe DN 1C, în calitate de conducător auto, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ---, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române cu numărul de înmatriculare MAI 34716.
Din cuprinsul procesului verbal reiese că fapta reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată în drept, fiind invocate dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește dispoziția din procesul verbal de contravenție, privind reținerea permisului de conducere, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, Tribunalul constată următoarele:
Suspendarea exercitării dreptului de a conduce este prevăzută, ca sancțiune contravențională complementară, de dispozițiile art. 95-96 din O.U.G. nr. 195/2002 și anume : "se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. 2";, ";Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Potrivit art. 97 din O.U.G. nr. 195/2002 în cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare (se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație) (…).Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b).
Potrivit art. 190 din H.G. nr. 1391/ 2006, "în cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, polițistul rutier sau, după caz, polițistul de frontieră reține permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz";, iar conform art. 210 din același act normativ, " în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.";
Din interpretarea acestor dispoziții a rezultat că suspendarea dreptului de a conduce are loc de drept.
În aplicarea normelor legale invocate, petentului i s-a reținut efectiv permisul de conducere, context în care i s-a eliberat dovada înlocuitoare menționată în actul constatator, aspect ce rezultă din cuprinsul actului constatator, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la textul incriminator (art.102 alin.3 lit.e din OUG.195/2002) operând cu începere din ziua următoare celei în care ar fi expirat valabilitatea dovezii înlocuitoare, în cazul în care nu s-ar fi contestat procesul verbal de contravenție.
Aplicarea acestei măsuri tehnico-administrativă este stabilită de lege dacă se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 și excede limitelor de apreciere în care instanța învestită cu soluționarea plângerii poate reforma aplicarea sancțiunii.
Dispozițiile legale menționate sunt imperative, iar sancțiunea contravențională complementară se aplică automat, pe lângă o sancțiune contravențională principală.
În consecință, sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule și implicit măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, nu poate fi modificată decât ca urmare a anulării sancțiunii contravenționale principale, iar acest lucru nu se putea realiza decât prin anularea actului administrativ - proces-verbal de contravenție.
Analizând pericolul social al acestui gen de contravenții, se poate observa că ele aduc atingere siguranței rutiere.
Ca urmare, nu se poate vorbi de o faptă de o gravitate redusă și lipsită de pericol.
Așadar, în speță se impune menținerea celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție, sancțiunea complementară fiind necesară pentru a preîntâmpina săvârșirea faptelor interzise de lege.
Față de cele reținute, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul declarat de IPJ MM, împotriva sentinței civile nr. 3431 din 20.04.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. Maramureș, pe care o schimbă în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de petentul B G, împotriva procesului verbal de contravenție seria PMMX 0072525 dresat la data de 02.11.2016.
| ← Obligație de a face. transcrierea dreptului de proprietate | Executare silită. . Jurisprudență Executarea silită → |
|---|
