Revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)

Comentarii

0

Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 292 din data de 29.10.2015

Dosar nr. XXXX/193/2012 recurs - revendicare imobiliară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOȘANI - SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică de la

Completul compus din:

PREȘEDINTE -

Judecător -

Judecător -

Grefier -

DECIZIA CIVILĂ NR. XXX

La ordine pronunțarea asupra recursului având ca obiect revendicare imobiliară formulat de recurentul reclamant D. M., împotriva sentințelor civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx și nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunțate de Judecătoria Botoșani în dosar nr. XXXX/193/2012 , în contradictoriu cu intimații pârâți R. D. și R. M..

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de față,

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de xx.xx.xxxx, sub nr. XXXX/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul D. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. D. și R. M. ca in urma hotărârii pe care o va pronunța instanța să dispună obligarea acestora din urmă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 800 m.p teren ocupat fară drept și fară titlu dintr-un total de 48 ari, din parcela cadastrală XXX/XXXX, sola XX, de pe raza comunei Vorona, din titlul de proprietate XXXXX/xx.xx.xxxx - dobândit printr-un act juridic de vânzare - cumpărare (promisiune bilaterală - care a făcut obiectul sentinței XXXXX/xx.xx.xxxx din dosarul XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoșani, care a constatat vânzarea și care reprezintă titlul autentic; grănițuirea proprietății de 48 ari din PC XXX/XXXX, sola XX, extravilan Vorona , județul Botoșani, de proprietatea pârâților, în suprafață de 25 ari învecinată pe linia semnelor anterioare de hotar stabilite de comisie la eliberarea titlurilor autorilor distruse ilicit de pârâți; obligarea pârâților să-și ridice gardul din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, amplasată ilicit pe proprietatea reclamantului, închizând terenul revendicat alături de cei 25 de ari, care sunt proprietatea acestora; obligarea pârâților să-i restituie c/v recoltei de pe terenul posedat de reclamant din 1996, respectiv o cultură de cartofi, pe anii agricoli 2009, 2010, 2011, 2012, cu obligarea la plata de cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 C.P.C.

În motivare, arată reclamantul că a cumpărat de la promitenții vânzători Ștefan Dumitru, Rotaru Niculina, Avasiloaie Elena, terenul de 48 de ari din parcela cadastrală XXX/XXXX, sola XX, extravilan, comuna Vorona, județul Botoșani, ce au făcut obiectul acțiunii în constatare admisă prin sentința civilă admisă XXXXX/xx.xx.xxxx, în dosarul XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoșani. Promitenții vânzători i-au predat terenul din 1995, pe o configurație hotărnicită, prin hat, cu borne.

Mai arată că a lucrat terenul an de an, până în 2006, când a intervenit deposedarea terenului revendicat în suprafață de 800 m.p din cei 48 de ari. Pârâții au dobândit proprietatea prin contract în suprafață de 25 de ari de la C. I. V., care este moștenitorul lui C. I., în baza certificatului de moștenitori XXX/xx.xx.xxxx.

Mentionează reclamantul că din primăvara anului 2006 nu a mai putut intra pe teren, fiind alungat cu forța, prin amenințări de către pârâți, care au folosit terenul deposedat, închizându-1 în conținutul proprietății lor, pe care au sporit-o nejustificat cu terenul ocupat de la reclamant.

Precizează reclamantul că pârâții nu au mai respectat lungimile - au recurs la un artificiu, respectiv și-au diminuat lungimile, strămutând lățimea care era hotarul legal, dintre proprietatea de 48 ari și proprietatea C. I.. Această strămutare din informațiile de la comisie s-a făcut la intabulare, însă este posibil ca și la întocmirea contractului să nu se fi respectat întrucât vânzarea s-a făcut în baza unui certificat de moștenitor și nu a unui titlul de proprietate, la o dată când certificatul de moștenitor nu era titlu de proprietate.

In drept acțiunea nu a fost motivată.

În dovedire, a depus în copie, sentința civilă nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, convenție nr. XXXX/xx.xx.xxxx, titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.

Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

În motivare se arată că solicitare reclamantului nu corespunde realității acesta detinând și exploatând în totalitate suprafața în litigiu.Se mai arată că terenul pe care se află casa pârâților și terenul aferent au fost delimitate corect prin expertiză tehnică și intabulare la BNP H. C.. Terenul la care face referire reclamantul s-a aflat tot timpul în stăpânirea sa și a beneficiat anual de recolta de pe acea proprietate.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

În dovedire, a depus în copie, expertiza tehnică întocmită de expert C., certificat de urbanism.

Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, C. S. (filele 73-81 ds), raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, S. C. (filele 122-137 ds.), proba cu martorii I. D. (fila83 ds.), S. M. (fila 84 ds.), I. S. (fila 103 ds.) și P. D. (fila 104 ds.), propusi de reclamant.

De asemenea, pentru justa soluționare a cauzei s-au mai încuviințat și administrat proba cu cercetarea la fața locului, care s-a realizat prin încheierile de ședință din data de xx.xx.xxxx(fila 166 ds.) respectiv din data de xx.xx.xxxx (filele 262 ds.).

Prin sentința civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Botoșani a admis în parte acțiunea având ca obiect revendicare și grănițuire, formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâții R. D. și R. M. și a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului D. M. și proprietatea pârâtului R. D., între punctele 10,13,14 conform schiței de la fila 132 ds., contur de culoare verde conform raportului de expertiză judiciară în specialitatea topo (filele 123-135 ds.), întocmit de către expert S. C. și care face parte integrantă din hotărâre.A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 625 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma taxei judiciare de timbru și onorariu expert. A compensat cheltuielile de judecată privind onorariu avocat. Și a respins restul pretențiilor reclamantului ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în fapt, reclamantul D. M. și pârâții R. D. și R. M., se învecinează cu terenurile lor situate în com. Vorona, jud. Botoșani, asupra cărora au fiecare un drept de proprietate, reclamantul un drept de proprietate sub condiție rezolutorie, ca terenul să nu cadă în urma partajului în lotul altui coproprietar, dobândit prin Sentința nr. XXXXX/xx.xx.xxxx pentru suprafața de 4800 în dosarul nr. XXXX/193/2011, iar pârâții un drept de proprietate, bun comun asupra suprafeței de 2500 m.p. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX rectificat prin act nr. XXXX/XXXX.

Sentința civilă obținută de reclamant, a avut la bază convenția de promisiune de vânzare cumpărare, autentificată sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, care a avut ca temei titlul de proprietate emis pe numele autorilor reclamantului nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, autori aflați în indiviziune. Autorul pârâților, C. I. V., în calitate de vânzător în contractul de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX, a moștenit de la tatăl acestuia C. I., prin certificatul de moștenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx, suprafața de 5000 m.p., pe care a dezmembrat-o în două loturi egale a câte 2500 m.p., unul dintre aceste loturi care se învecinează cu reclamantul l-a înstrăinat pârâților, iar celălalt lot numitului S. I..

Atât reclamantul cât și pârâtul stăpânesc terenurile arătate de la data dobândirii lor, fără tulburare în posesie, iar între cele două proprietăți exista un hat determinat sub forma unei cărări, până când pârâții și-au edificat construcția unui gard în anul 2010, prin care s-a delimitat proprietatea acestora din urmă, împrejurare cu care reclamantul ar fi constat lipsa unei suprafețe de teren, motiv pentru care a formulat și o plângere la S.P.R. II Corni pentru cercetarea pârâtului R. D., pentru infracțiunea de tulburare de posesie.

Prin Rezoluția de clasare din data de xx.xx.xxxx dispusă în dosarul penal nr. XXXX/II/2, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul R. D., pentru infracțiunea de tulburare de posesie, întrucât fapta nu există.

Schițele care redau amplasamentul celor două proprietăți, aferente convenției de promisiune de vânzare cumpărare, autentificată sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx în privința reclamantului cât și contractului de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX în privința pârâților, nu corespund atât ca și configurație geometrică cât și ca suprafață cu realitatea măsurătorilor efectuate pe teren de experții numiți în prezenta cauză, pe de o parte dar nici cu schița efectuată în dosarul XXXX/193/2011 prin care reclamantul a obținut dreptul de proprietate.

Litigiul dintre părți își are cauza în neconcordanța lungimii laturilor celor două proprietăți, de la strada principală, fapt care atrage implicit și o modificare a ariei celor două proprietăți, astfel că, dacă în schița întocmită la data încheierii promisiunii de vânzare pentru reclamant, lungimea laturii vecine cu D.C.L. 456 era de 33 metri liniari, în schița efectuată în dosarul XXXX/193/2011 având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, această lungime a laturii este de 29,08 metri liniari.

Din raportul de expertiză întocmit de către expert S. C. (fila 132 ds.), aliniamentul despărțitor dintre proprietatea reclamantului și cel al vecinului P. P., este modificat prin suprapunerea peste terenul reclamantului, așa cum a fost acesta conturat la data promisiunii de vânzare cumpărare, moment asupra căruia reclamantul a insistat pe tot parcursul judecății ca fiind de referință în compararea celor două titluri.

Acest fapt prima instanță l-a coroborat cu altul potrivit căruia la măsurătorile efectuate de expert I. C., în cadrul întocmirii raportului de expertiză extrajudiciară, reclamantul i-a arătat punctul de începere a măsurătorilor lungimii laturii de la stradă, dintr-un punct (25 filele 232,233,234 ds.) care determină lipsă în lungime și cu vecinătatea proprietății moștenitorilor defunctului P. P., dacă se respectă schița aferentă promisiunii de vânzare cumpărare și care în coroborare cu explicațiile oferite de către toți experții, inclusiv de către expertul parte din partea reclamantului, precum că schițele sunt greșite nerespectând situația faptică din teren (fila 271 ds.), dar și cu faptul că în urma măsurătorilor efectuate de experți, reclamantul și-a micșorat câtimea pretențiilor de la 800 m.p. la 104 m.p., instanța reține că, cu toate aceste observații reclamantul stăpânește o suprafață mai mare decât are înscrisă în titlul de proprietate.

În drept, Judecătoria Botoșani a constatat că a fost învestită cu o acțiune în revendicare a unui bun imobil, constând într-un teren în suprafață de 800 m.p. precizată ulterior la o suprafață de 104 m.p., întemeiată pe dispozițiile art. 480 și următoarele cod civil de la 1864, precum și cu o acțiune în grănițuire, întemeiată pe dispozițiile art. 584 Cod civil de la 1864.

Totodată, instanța a constatat că a fost învestită și cu o acțiune pretenții sub forma despăgubirilor, pentru lipsa de folosință a terenului, capăt de cerere la care reclamantul a renunțat la termenul din data de xx.xx.xxxx.

Analizând legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată a reclamantului, instanța a constatat că, aceasta este întemeiată în parte, numai în privința capătului de cerere privind grănițuirea în sensul stabilirii hotarului dintre proprietățile părților care se învecinează, în privința cererii de revendicare acțiunea reclamantului, nefiind fondată.

Prin acțiunea în revendicare, prin care se apără dreptul de proprietate se pune în discuție existența dreptului de proprietate iar reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate, motiv pentru care acțiunea în revendicare este o acțiune reală, deoarece se întemeiază și apără însăși dreptul de proprietate, acesta fiind în esența sa și prin natura lui un drept real, imprimând și acțiunii același caracter.

În ce privește scopul acțiunii în revendicare, acesta este restituirea bunului, ceea ce înseamnă că acțiunea trebuie introdusă împotriva celui ce deține acel lucru.

În cadrul analizei cererii de revendicare formulată de către reclamant, instanța a avut în vedere trei aspecte, respectiv: proba dreptului de proprietate, imprescriptibilitatea acțiunii și efectele acesteia.

Analizând pentru început proba dreptului de proprietate pretins de către reclamant asupra celor 104 m.p. revendicați și precizați prin concluziile pe fondul cauzei, a reținut în primul rând că reclamantul trebuie să facă dovada că el este proprietarul lucrului, potrivit art. 1169 Cod civil de la 1864, iar sub acest aspect se identifică următoarea situație de distins și principiu de dovadă, respectiv: ambele părți atât reclamantul cât și pârâtul au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra suprafeței de 104 m.p. revendicați și care provine de la autori diferiți.

În această situație practica judiciară și doctrina de specialitate au propus mai multe variante de soluționare a acțiunii în revendicare imobiliară, printre care, instanța a făcut referire la următoarele trei, prima potrivit căreia, câștigă pârâtul deoarece se află în posesia lucrului, a doua potrivit căreia câștigă cel cu data mai veche, iar cea de a treia presupune că, se va compara drepturile autorilor de la care provin cele două titluri și are câștig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este mai preferabil.

Prin titlu în această materie, se înțelege și cele declarative prin care doar se recunoaște numai un drept anterior și cu atât mai mult titlurile translative de proprietate, adică cele care creează direct un drept în patrimoniul dobânditorului, așa cum sunt titlurile celor două părți care constau în contracte de vânzare cumpărare și care ar trebui să aibă o forță juridică egală, sub rezerva că, titlul reclamantului este caracterizat de anumite carențe juridice, reprezentate de condiția rezolutorie a căderii suprafeței de 4800 m.p. în lotul înstrăinătorilor dar și a refuzului autorilor reclamantului de a perfecta contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, motiv pentru care reclamantul a obținut Sentința civilă nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, ceea ce reflectă o viciere a dorinței autorilor reclamantului de transmitere a proprietății asupra celor 4800 m.p.

Instanța a constatat că, în toate cele trei variante de analiză a veridicității și legalității acțiunii în revendicare a reclamantului, pârâtul are câștig de cauză, astfel pârâtul se află în posesia suprafeței revendicate, titlul său de proprietate are dată mai veche, reclamantul obținând titlul de proprietate abia în anul 2012, dar afectat de condiția rezolutorie arătată iar în privința comparării celor două drepturi de proprietate, dreptul pârâtului apare preferabil, din perspectiva analizării tuturor aspectelor, avute în vedere de către instanță mai sus.

Totodată, pe fondul cauzei, instanța a reținut că, din probele testimoniale administrate în cauză, cele trei rapoarte de expertiză efectuate din care unul extrajudiciar, precum și cu ocazia celor două cercetări la fața locului, pe de o parte reclamantul deține o suprafață mai mare decât în acte, iar suprafața terenului pârâtului se diminuează.

Chiar în aceste condiții instanța a respins apărările reclamantului, precum că, dacă se respectă lungimea laturilor de la strada principală, reprezentată de DCL 456, pornind de la hotarul numitului S. I., reiese o lungime de aproximativ un metru liniar de suprapunere a gardului pârâților, peste terenul reclamantului, lungime care se îngustează pe măsura înaintării spre trupul comun al celor două proprietăți, cu motivarea că, în realitate nu există concordanță între dimensiunile laturilor înscrise în schițele anexe și situația faptică din teren, concluzie susținută și de expertul parte I. C., propus de către reclamant, care la cercetarea la fața locului a menționat că pârâtul nu deține teren din proprietatea reclamantului, respectând toleranța prevăzută de reglementările în materie în vigoare.

Totodată instanța a mai constatat că, datorită categoriei terenurilor aflate în extravilanul satului și lipsei unor repere fixe și clar determinate, coroborând cu concluziile celor doi experți numiți în cauză S. C. și C. S., care au arătat că pârâtul nu deține teren din proprietatea reclamantului, se impune soluția respingerii cererii având ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară pentru suprafața de 104 m.p. formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâții R. D. și R. M..

În ce privește imprescribilitatea acțiunii în revendicare, instanța a constatat că aceasta este imprescriptibilă, datorită caracterului perpetuu al dreptului de proprietate.

În ce privesc efectele revendicării, acestea constau în principal, în restituirea bunului, liber de orice sarcini, cu toate accesoriile sale, în natură dar și a fructelor, dacă posesorul a fost de rea credință, însă datorită respingerii acțiunii principale dar și a renunțării reclamantului la aceste pretenții, instanța nu va mai analiza aceste aspecte.

În privința acțiunii în grănițuire, instanța a arătat că aceasta este admisibilă, în condițiile în care reclamantul D. M. este proprietarul suprafeței de teren de 4800 m.p. în p.c.A XXX/XX, situată în extravilanul comunei Vorona, județul Botoșani, dobândită prin Sentința nr. XXXXX/xx.xx.xxxx în dosarul nr. XXXX/193/2011, iar pârâtul este proprietarul unei suprafață de 2500 m.p. în p.c. nr. XXX/XX din extravilanul com. Vorona, jud. Botoșani, dobândite în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX, suprafețe de teren care se învecinează pe o singură latură în lungime de 136 metri liniari, conform schiței de la fila 132 ds., astfel încât în temeiul art. 584 Cod civil vechi, care prevede că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, a admis cererea de grănițuire și a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului D. M. și proprietatea pârâtului R. D., între punctele 10,13,14 conform schiței de la fila 132 ds., contur de culoare verde conform raportului de expertiză judiciară în specialitatea topo (filele 123-135 ds.), întocmit de către expert S. C. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În privința cheltuielilor judiciare instanța a constatat că ambele părți sunt în culpă judiciară, în cote egale, astfel că, instanța în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la suma de 625 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma taxei judiciare de timbru și onorariu expert.

Prin cererea înregistrată în data de xx.xx.xxxx reclamantul D. M., a solicitat completarea dispozitivului Sentinței nr. XXXX/xx.xx.xxxx, în sensul ca instanța să se pronunțe și cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților să-și ridice gardul din tablă pe stâlpi din fier, implantați în temelie de beton amplasat ilicit pe terenul reclamantului.

În motivare, s-a arătat că, dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2012 nu conțin nici o referire la acest petit.

A arătat că gardul a fost înființat cu rea - credință pe terenul proprietatea sa și nu pe lungimea din schița anexă integrantă din contractul de vânzare-cumpărare nr. XXX/XXXX.

Prin sentința civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx instanța a admis cererea de completare a dispozitivului hotărârii, formulată de reclamantul D. M., și a completat dispozitivul Sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2012 în sensul că: "Respinge capătul de cerere accesoriu, având ca obiect obligația de a face - ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, ca nefondat ";.

Prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2012, Judecătoria Botoșani a soluționat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. M., în contradictoriu cu pârâții, R. D. și R. M., prin care a solicitat ca instanța să dispună obligarea acestora din urmă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 800 m.p teren ocupat fară drept și fară titlu dintr-un total de 48 ari, din parcela cadastrală XXX/XXXX, sola XX, de pe raza comunei Vorona, din titlul de proprietate XXXXX/xx.xx.xxxx - dobândit printr-un act juridic de vânzare - cumpărare (promisiune bilaterală - care a făcut obiectul sentinței XXXXX/xx.xx.xxxx din dosarul XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoșani, care a constatat vânzarea și care reprezintă titlul autentic; grănițuirea proprietății de 48 ari din PC XXX/XXXX, sola XX, extravilan Vorona, județul Botoșani, de proprietatea pârâților, în suprafață de 25 ari învecinată pe linia semnelor anterioare de hotar stabilite de comisie la eliberarea titlurilor autorilor , distruse ilicit de pârâți, obligarea pârâților să-și ridice gardul din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, amplasat ilicit pe proprietatea reclamantului, închizând terenul revendicat alături de cei 25 de ari, care sunt proprietatea acestora; obligarea pârâților să-i restituie c/v recoltei de pe terenul posedat de reclamant din 1996, respectiv o cultură de cartofi, pe anii agricoli 2009, 2010, 2011, 2012, cu obligarea la plata de cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 C.P.C.

Prin sentința menționată, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a dispus grănițuirea celor două proprietăți ale părților, a luat act pe parcursul procesului că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâților să-i restituie c/v recoltei de pe terenul posedat de reclamant din 1996, respectiv o cultură de cartofi, pe anii agricoli 2009, 2010, 2011, 2012 și a dispus făcând referire la toate celelalte capete de cerere, respingerea restului pretențiilor reclamantului, fără a arăta în considerentele hotărârii în mod expres, analiza motivelor care au dus la respingerea capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâților de a ridica gardul din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, așa cum a făcut-o în cazul capătului de cerere principal privind acțiunea în revendicare, interpretând că, în mod implicit se înțelege faptul că, neocupându-se teren din proprietatea reclamantului, pe de o parte și că împrejmuirea cu gard a proprietății pârâților, corespunde limitei de proprietate a pârâților, așa cum a constat expertul dar și limitei de hotar dintre cele două proprietăți vecine, pe de altă parte, corespunde soluției de respingere din dispozitivul hotărârii a acestui capăt de cerere.

Totuși, instanța pentru identitate de rațiune și rigoare juridică, așa cum a analizat toate capetele de cerere, atât în considerente cât și în dispozitiv, a arătat că, simpla referire la situația de fapt descrisă precum că, între cele două proprietăți exista un hat determinat sub forma unei cărări, până când pârâții și-au edificat construcția unui gard în anul 2010, prin care s-a delimitat proprietatea acestora din urmă, nu echivalează cu arătarea expresă a considerentelor avute în vedere la pronunțarea soluției și pentru capătul de cerere accesoriu referitor la obligația de a face - ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, deși prin dispozitiv prin expresia "restul pretențiilor"; a acoperit și această chestiune, evidențiată din analiza de detaliu a celorlalte capete de cerere, revendicarea și grănițuirea.

În drept, instanța constată că este învestită cu o acțiune privind completarea dispozitivului unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe dispozițiile art. 2812 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 2812 Cod procedură civilă, se prevede că: "Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare.

Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor, prin hotarare separata. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplica in mod corespunzator. Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul cand instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.";

Așa cum a notat instanța, este necesară analiza și lămurirea în principal a considerentelor, pentru soluționarea capătului de cerere accesoriu revendicării, având ca obiect obligația de a face - ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, sub aspectul completării Sentinței civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunțată în dosarul nr. XXXX/193/2012, în acest sens.

Acest capăt de cerere accesoriu, este nefondat. Reiterând argumentele expuse mai sus, instanța a constatat că, potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, S. C. (filele 123-135 ds.) și pe care instanța l-a avut în vederea la soluționarea și celorlalte capete de cerere ale cauzei de față, la punctul trei din obiectivele formulate de către reclamant, se evidențiază solicitarea acestuia, ca expertul să identifice împrejmuirile și toate bunurile pârâților existente pe porțiunea reclamată ca fiind ocupată de către pârâți, iar prin concluziile raportului, expertul arătând în mod clar că nu este cazul de identificare a gardului pârâților aflat pe proprietatea reclamantului. Expertul a identificat pe schița existentă la fila 132 ds., între punctele 10 și 13, sub formă de "x";, porțiunea de gard a cărei ridicare se solicită, care coincide întocmai, cu limita de hotar dintre cele două proprietăți, fără a se regăsi în proprietatea reclamantului și să justifice ridicarea gardului respectiv.

Din această constatare a lipsei de ocupație a terenului proprietatea reclamantului, constată de expert, decurge și soluționarea tuturor celorlalte capete de cerere accesorii privind obligația de ridicare a gardului amintit, implicit prin conducerea la o soluție de respingere, cu motivarea că, neocupându-se teren din proprietatea reclamantului, pe de o parte și că împrejmuirea cu gard a proprietății pârâților, corespunde limitei de proprietate a pârâților, așa cum a constat expertul dar și limitei de hotar dintre cele două proprietăți vecine, pe de altă parte.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Botoșani a constatat că, este necesară completarea Sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx, în principal în considerente și pentru rigoare juridică și în dispozitivul hotărârii, în sensul că, se impune soluția respingerii capătului de cerere accesoriu, având ca obiect obligația de a face - ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantați în temelie de beton, ca nefondat.

La data de xx.xx.xxxx recurentul a declarat recurs la Sentința civila nr. XXXX din xx.xx.xxxx din Dosarul nr. XXXX/193/2012 a Judecătoriei Botoșani solicitând casarea totală cu privire la cele dispuse prin dispozitiv, in temeiul art. 3041 si 304 pct. 6,7,8,9 din C.P.C. anterior, cu recalcularea cheltuielilor de judecata de la fond si din recurs (reprezentând onorariu de avocat, onorariu expert, taxe timbru), conform art. 274 C.P.C. anterior.

A apreciat că este necesară refacerea probei expertizei cadastrale; cu ascultarea experților in instanța efectuarea unei noi cercetări la fața locului împreună cu experții și respectarea actelor de proprietate ale părții parate întrucât li s-a considerat greșit amplasamentul raportat numai la conceptul de suprafață ocupată de pârâți și nu în raport cu schița Contractului autentic nr. XXX/XXXX rectificat prin încheierea nr. XXXX/XXXX. a B.N.P. C. H. din Botoșani - cu consecințe de a stabili greșit întreaga situație de fapt, ceea ce determinat si aplicarea greșita a legii ; admiterea in parte a revendicării prin dispozitiv in condițiile în care in considerente s-a dispus respingerea ca nefondata; omisiunea de a soluționa tot cererea de ridicarea împrejmuirii in condițiile din acțiune (neregasindu-se analiza acest* cereri in considerente) - motiv pentru care a cerut separat in termen legal completarea dispozitivului Sentinței recurate in temeiul art. 2812 alin 1 din C.P.C. anterior (art. 444 N.C.P.C.).

În cazul in care instanța apreciază ca este vorba de o veritabile necercetare a fondului, cât și datorită analizei foarte sumare a condițiilor de aplicare a art. 480 si art. 584 din C.( anterior, instanța poate dispune si casarea cu trimitere conform art. 312 pet 5 din C.P.C anterior.

A cerut ca tribunalul sa verifice ca prim motiv aplicarea art. 304 pct 1 C.P.C. anterior -când instanța nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale.

A considerat că in cauză litigiul fiind tratat ca unul in principal de hotare si cum cererea principala de stabilire a liniei de granița este o cerere neevaluabila, in raport de dispozițiile art. 282 alin 1 si art. 2821 alin l2, din C.P.C. anterior, calea de atac este apelul.

Pe de altă parte a ceruta se verifica dacă sunt date dispozițiile art. 304 pct. 6 din C.P.C. anterior - daca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Prima instanță prin sentința recurata nr.XXXX/2015, a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere din petitul acțiunii care cerea: obligarea paraților sa-si ridice gardul din tabla pe stâlpi din fier, implantați in temelie de beton, amplasat ilicit pe proprietatea reclamantului,. Deși am formulat cerere de completare sentință- formulează si ca motiv de recurs omisiunea de pronunțare menționată.

Sunt date și condițiile aplicării art. 304 pct 7 din C.P.C anterior cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cand cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Astfel cer sa se observe prin verificarea conținutului considerentelor prin raportare la dispozitiv, ca ne aflam in fata unei sentințe cu considerente insuficiente/chiar sumare. Aceasta se deduce din elementele reținute cu privire la situația de fapt in contextul căreia s-au enunțat si actele (începând cu aliniatul de dupa analiza actelor si lucrărilor dosarului de la pag. 2 a sentinței, si pe care le prezentam in ordine:

a) s-au enunțat titlurile pârtilor insuficient (aici nu vorbim de interpretare ci doar de enunțare; enunțarea completa trebuia sa asigure si interpretarea ulterior ca probe). Astfel, in privința proprietății mele s-a enunțat Sentința nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani - lipsind nominalizarea titlului vânzătorilor lui, respectiv T.P. nr. XXXXX din xx.xx.xxxx pentru terenul de 4.800 mp din p.c. XXX/XX sola XX din Convenția sub semnătura privata autentică nr. XXXX din xx.xx.xxxx a B.N.P. R. A.-L. B. din Botoșani).

In privința paratului, enunțarea s-a făcut la fel incomplet, referindu-se la Contractul de vanzare-cumparare nr. XXX/xx.xx.xxxx fara a arăta data contractului indicând ca se bazează pe Certificatul de moștenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx pentru un teren de 5.000 mp dezmembrat in : loturi egale de 2.500 mp, fara a mai arata ca autorul este C. I.si ca acesta Ia dat contractului paratului nr. XXX/XXXX nu avea acte de proprietate - facandu-se o trimitere general la actele de reconstituire al Legea nr. 18 (adeverința de proprietate; fara menționare ca această adeverința se afla in dosar si fara menționare ca C. I.a avut si punere in posesie cu Procesul verbal din xx.xx.xxxx fila 196 dosar, cu dimensiuni ale proprietății primita in posesie de aici rezultă pentru interpretare datele privind posesia de autor transmisa paratului. Nenominalizarea acestor înscrisuri s-a răsfrâns asupra soluției .

Instanța folosește inoportun in datele situației de fapt, trimiterea la tulburarea de posesie, făcând referire la Rezoluția de clasare din xx.xx.xxxx din Dosarul nr. XXXX/II/2 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani - care nu ar fi constatat existenta faptei întrucât pârâtul a făcut o simpla prezentare a contractului care ii permitea sa invoce un drept de proprietate si sa isi faca susținerea credinței subiective ca ce stăpânește este proprietatea sa si nu s-a analizat situația de deposedare culpabila - de avut in vedere in cadrul aplicării art. 480 din CC. anterior - respectiva Rezoluția neavand autoritate de lucru judecat pentru cauza - pentru că aici există propria cercetare a procesului in raport de normele substanțiale specifice (pentru fiecare petit din acțiune) astfel că mențiunile legate de aceste rezoluții de tulburare de posesie, sunt irelevante .

Caracterizarea sentinței constitutive de drepturi a pârtii reclamante nr. XXXX/2011 a Judecătoriei Botoșani, pentru proprietatea terenului de 4.800 mp din p.c. XXX/XXXX sola XX extravilan Vorona jud. Botoșani - ca fiind sub condiție rezolutorie, cu specificarea ca o astfel de condiție nu este de natura sa afecteze plenitudinea beneficiului apararii dreptului reclamantului prin acțiunea in revendicare — si nici superioritatea titlului sau, care deriva din superioritatea autorului pârtii reclamante, respectiv Titlul de Proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx (care este un act juridictional - fara condiții) cu observarea ca autorul C. I. nu avea deloc titlu la data contactului paraților (aceștia dobândind de la un autor fara titlu.

In cadrul situației de fapt s-a făcut trimitere la schițele proprietăților vecine in litigiu in sensul ca " configurația geometrica cat si ca suprafața nu corespund cu realitatea măsurătorilor efectuate in teren de experți" aspect nedemonstrat efectiv; sumara motivare ce se regăsește in alin 4 pag. 3 sentința este o veritabila eroare determinata de greșeala că instanța și-a însușit conceptul de proprietate ocupată conform contractului- in realitate expertul S. si expertul C. au măsurat amplasamente de fapt, in căutarea de variante favorabile pentru parat ca sa poată incadra in respectivele schite terenul ocupat ilicit din proprietatea pârtii reclamante; pe niciuna dintre schite pentru proprietatea paraților nu se găsesc ,dimensiunile din schița contractului paraților, (schitele intabularii au alte dimensiuni decât schița contractului paraților) instanța in respectivul aliniat menționat concluzionând ca reclamantul ar avea o viziune simplista - bazandu-si susținerea pe diferentele lățimilor de la strada - ori problema principala era ca paratul împreuna cu S. I. de la același autor a suprafeței de 50 ari - cu latimi egale la strada de 19,25 ml pentru fiecare - acestea însumând 38,5 ml - paratul intrând pe proprietatea reclamantului — are o latime ocupata de 20,26 ml, condiții in care si lungimea învecinată cu proprietatea de 48 ari a reclamantului nu se mai regăsește in punctul de intersecție cu lățimea de 19,25 ci in punctul de intersecție cu alta latime de 20,26 ml . Ocuparea s-a făcut prin strămutarea lățimii de la stradă si a lungimii care intersectează această lățime . Trimiterea la schița filei 132 dosar din pag. 3 sentința - este o trimitere la o schiță- ulterior contrazisă de chiar același expert S. prin schița ultimei lucrări depuse in care a inventat un alt "artificiu" privind " încropirea" unei schite in care sa se realizeze o asa-zisa respectare a dimensiunilor din actele paratului insa cu strămutarea lățimilor de 19,25 ml atat pentru proprietatea paratului cat si pentru proprietatea lui S. I. spre interiorul proprietății acestora abandonând lățimile de ocupare de la strada ale celor doi contractanți de 19,6 ml si de 20,60 ml realizând o excludere a acelui triunghi cu lățimile de la stradă , . S-a exclus o porțiune din proprietatea respectiva a ambilor contractanți, la origini de 50 ari - paralel cu strada pentru a justifica extinderea lățimilor de la stradă, care au alte dimensiuni decât cele din acte, tratându-le ca fara importanta in calculul ariei - desi sunt linii de perimetru care se regăsesc si in Procesul verbal de punere in posesie a autorului C. I., neretinut de instanța si care nu poate fi exclus de la determinarea proprietății acestui autor, reconstituita legal.

Prin sentință s-a omis reținerea si interpretarea probei martorilor care confirmau întreaga situație de fapt din acțiune sub aspect cronologic. Existau doi martori relevanți (martorul I. S. din Comisia Locala Vorona (care confirmă măsurătoarea si hatul si recomandarea de a se fixa garduri) si martorul P. (care confirmă existenta unui gard de nuiele pe respectivul hat care a fost stricat de parat cand reclamantul a fost plecat la spital, si a reînființat un alt gard intrând cca 2 m spre interiorul proprietății reclamantului - ocazie cu care a înființat si gardul nou pe alt aliniament diferit de propietatea reclamantului. Din aceasta proba rezulta situația deposedării culpabile prin strămutarea liniei de granița, distrugerea gardului vechi si înființarea altui gard pe alt aliniament care lua teren de la reclamant si îl includea in proprietatea paratului - incat schitele experților redau tocmai aeeasta situație a faptului ocupării care a creat alte dimensiuni ale laturilor proprietății paratului, aceasta fiind adevărata cauza pentru care nu se mai "regăsește" proprietatea sa din contract .Lățimea diferita mărită de la stradă s-a creat prin ocupare culpabilă iar gardul actual este conturul lungimii strămutate existând interes sa nu se releve acest lucru din partea paratului, care a reușit sa inducă in eroare instanța si sa adopte o interpretare propusa de el si situația de fapt prezentata de el - nu cea care rezulta din proba martorilor, si cea care rezulta din schița contractului acestuia, posibil de delimitat si găsit . Prin urmare considerentele sumare se refera la aceste aspecte de situație de fapt.

Din cele relatate anterior rezultă si aspecte vădit contradictorii în ce privește raportarea situației de fapt greșit reținută la situația ca schitele proprietăților nu sunt valabile, ajungandu-se la concluzia contradictorie din considerente ca exista suprapunere de teren pe suprafața de 104 mp - suprafața care nu se regăsește pe schița reținuta in sentința de la fila 132 - prin urmare aceasta suprafața de 104 mp este o suprafața ocupata ilicit si care trebuia sa faca obiectul admiterii acțiunii de revendicare a părții .A cerut instanței sa constate ca existenta suprapunerii este o eroare a instanței fondului întrucât nu rezulta suprapunere din titluri in condițiile in care autorul paratului nici nu avea titlu si in condițiile in care raportând schița contractului de vanzare-cumparare la schița Procesului verbal de punere in posesie a lui C. I.- care sunt identice - rezulta categoric excluderea suprapunerii de terenuri .

Mai mult, la acest motiv de recurs sunt de avut in vedere si aspectele legate de motive străine de natura pricinii întrucât s-a considerat că are teren în plus desi el a revendicat teren ocupat de parat doar din schița sentinței si nu alt teren de la P. sau de la alte persoane.

S-a mai reținut ca aspect "imputabil" ca și-a restrâns petitul de la 800 mp la 104 mp - insa - aceasta nu este o situație negativa care sa justifice dispozitivul si considerentele - cat timp a cerut constatarea deposedării ilicite din obiectul titlului lui si nu din alte terenuri vecine .

In aplicarea art. 304 pet 8 din C.P.C. anterior trebuie ca instanța să constate ca revendicarea si granituirea nu s-au judecat prin analiza conținutului amplasamentului exact din actele de proprietate, nu s-au raportat posesiile la acele amplasamente, respectiv înscrise în actele de proprietate - judecata făcându-se pe alte amplasamente - cu reținerea ca respectivele amplasamente ar fi din actele pârtilor, in realitate procesul s-a transformat intr-un cadru de a schimba obiectul proprietății paratului ca încadrare obiectiva pe alt contur, cu includerea a 104 mp teren de la parat, din titlul autorului acestuia, si prin strămutarea proprietății de 48 ari intr-o varianta deschisa, iar in alta prin lăsarea sa ca diminuata .

A cerut să se observe ca sunt îndeplinite condițiile aplicării art. 304 pct 9 din C.P.C. privind cazul hotărârii lipsite de temei legal dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii. Astfel art. 480,584 CC. anterior s-au enunțat formal , fiind greșit aplicate in condițiile în care nu s-a făcut distincția intre suprafața pentru care are posesie de proprietar, de schița actului si diferența de suprafața de 104 mp care aparține reclamantului. Deposedarea culpabila a paratului care atrăgea răspunderea conform art. 480 CC. anterior, nu s-a analizat deloc conform probei mărturiilor, nici culpa in ce privește strămutarea gardului de nuiele, stricarea sa si construirea gardului actual pe proprietatea reclamantului cu rea credința îngrădind si terenul revendicat in limita precizata.

Astfel, in revendicare aplicarea greșita a legii a fost cauzata de reținerea acelei suprapuneri -care a condus la abordarea regulii cand pe terenul suprapus părțile revendicării au terenuri de la autori diferiți. Instanța concluzionează in bloc îndeplinirea in favoarea paratului a celor 3 ipoteze - insa cere să se constate nelegalitatea pentru lipsa de motivare a fiecărei ipoteze, prin reținerea comparativa a titlurilor :

-situația mai buna a posesorului nu aparține paratului care este un deposedant culpabil de rea credința prin strămutarea hotarului si a împrejmuirilor; aceasta nu este posesie in sensul pretins de instanța ci fapta care atrage raspunderea civila - si care s-a consumat cu mult ulterior contractului paratului - pentru ca un timp acesta a respectat linia de hotar a gardului cu nuiele făcut chiar de el.

- compararea titlurilor in raport de valabilitatea titlurilor autorilor - titlu valabil si primul titlu, cel mai vechi il are autorul reclamantului (dar instanța nu 1-a reținut), respectiv T.P. nr. XXXXX/xx.xx.xxxx - anterior certificatului de moștenitor din contractul paratului, care nu este titlu de proprietate - in raport de data emiterii sale (certificatul de moștenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx fila 194) pe care s-a bazat contractul de vanzare-cumparare a paratului din xx.xx.xxxx nu are de titlu de proprietate, deci paratul este dobanditor de la un autor fara titlu in timp ce reclamantul este dobanditor de la un autor cu titlu si cu posesia respectata de autorul C. I.cu care nu a avut litigii de nici un fel . Simpla comparare a Procesului verbal al autorului paratului care nu are titlu cu schița contractului paratului denota si dovedește concludent deposedarea abuziva a paratului de teren revendicat de reclamant. Dealtfel dispozitivul spune ca se admite revendicarea in parte - dar nu s-a scris soluția legala de admitere - nu s-a menționat suprafața de 104 mp de restituit reclamantului ce are titlul cel mai vechi de la autorul cu titlul cel mai vechi si cu posesia cea mai veche . Nu se justifica reținerea ca preferabil a titlului paratului in revendicare, mai mult nu sunt de comparat titluri pentru că nu exista suprapunere - terenul de 104 mp aparține doar reclamantului si nu aparține schiței contractului paratului.

S-a aplicat greșit legea si in privind judecării fondului granituirii - linia de granița nu era cea dintre punctele indicate de instanța in dispozitiv, respectiv intre punctele 10,13,14 - care nu corespund schiței contractului paratului si nici vechiului hotar cu gard de nuiele, ci schița anexei 2 a expertizei T. (cu reținerea ca cercetarea la fata locului a fost mereu incompleta pentru ca instanța nu a agreat insistenta reclamantului la judecata acțiunii conform cu schița contractului paratului incat linia de hora este cea din .anexa 2 - care situează gardul pe proprietatea reclamantului făcut cu rea credinta si de aceea se impune a fi ridicat (cu aplicarea regulilor de la accesiune).

Schița de la fila 123 nu respecta dimensiunile din nici un act al pârâților - respecta doar suprafețele ocupate samavolnic de parat - reflecta strămutarea hotarului dintre proprietăți instanța din eroare alegând hotarul strămutat, ca fiind hotar legal de proprietate de transpus într-o sentința/sentința înlocuind cu încălcarea legii, actele de proprietate .

La data de xx.xx.xxxx a declarat recurs recurentul reclamant D. M. și împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr. XXXX/193/2012 prin care a solicitat casarea totala a sentinței recurate pentru aceleași motive indicate și în cererea de recurs la Sentința anterioara din aceeași cauza , fiind si aici dată condiția necercetarii fondului in totalitate . Sentința de fata a confirmat omisiunea de pronunțare - insa nu a realizat cercetarea fondului, fapt ce rezulta din conținutul considerentelor care nu justifica dispozititul de respingere a sentinței prezente.

Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct 7,8,9 C.P.C. anterior, 312 si 315 din C.P.C. anterior, 3041 C.P.C. anterior.

Necercetarea fondului cererii pronunțate prin completarea dispozitivului Sentinței nr. XXXX/xx.xx.xxxx din dosarul prezent. Desi in motivarea cererii din data de xx.xx.xxxx - am atenționat instanța ca intrucat sentința anterioara nu conține nici o referința in considerente in legătura cu situația de fapt legata de acest gard instanța nu a luat in considerare necesitatea acestei atenționări, importanta acesteia pentru soluția legala a cererii. Insa era vădit si pentru el, chiar si pentru orice observator care ar fi citit dosarul prin raportare la sentința anterioara nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani - ca nu erau șanse de soluționare corectă, in raport de soluționările total greșite ale cererii de revendicare si granituire si era de așteptat o soluție care nu putea contrazice cele statuate in soluțiile acelor cereri. Prin urmare instanța nu a intrat in detalii de nici un fel, lipsind total analiza situației de fapt din acțiune - in legatura cu împrejmuirea.

II. Nejustificat legal s-a omis de către instanță analiza probelor existând doar o analiza eronata astfel ca soluția de respingere s-a dat fara baza probatorie, in condițiile in care răspunderea civila are la baza stabilirea situație de fapt printr-un probatoriu concludent. Respingerea cererii - nu demonstrează lipsa de culpabilitate in infiintarea imprejmuirii. Astfel, din proba martorilor care solicit a fi analizata in recurs, rezulta existanta gardului vechi lăsat de autorul vânzător - pana la care a cumpărat paratul proprietatea - respectând acel hotar cu gard pana in momentul cand 1-a stricat profitând de lipsa lui din localitate, fiind la un tratament in urma unui accident) . Pârâtul a înființat un gard nou prin care a realizat o asa-zisa aliniere a proprietății sale, cum i-a convenit lui, intrând pe proprietatea lui, luând porțiunea revendicata si infiintand gardul nou .

A solicitat ca instanța sa constate, ca rezulta din considerentele sentinței că părerile expertului S. îl avantajează pe parat întrucât a afirmat că pârâtul nu ocupă teren iar instanța s-a rezumat la insusirea acestei aprecieri ca suficienta. Instanța neanalizand schița expertizei insusita nemotivat - nu a raportat-o la schița contractului paraților - deoarece daca o raporta rezulta ca traseul gardului din punctele 10-13 este in afara schiței contractului si nu pe lungimea din schița contractului paratului . Sentința de fata cat si anterioara - prin dispozitivul lor - inlocuiesc schița contractului paratilor cu o noua schița pusa la dispoziția paraților de către expertul S. - in mod fraudulos . Totuși instanța a dat soluția fara analiza titlului paratului si fara raportarea dreptului de proprietate la schița actului. Susținerea expertului privind neocuparea terenului este nedemonstrată, chiar contrazisa de toate probele. El nu și-a bazat acțiunea pe conturul legal la terenului lui sau, ca ar avea plusuri - si ca el trebuie sa profite de aceste pretinse (nedemonstrate) plusuri - pentru ca sa se considere legala sentința - fara a ne mai interesa situația din actul sau. In aceasta maniera a deturnat discuțiile de la fond - care au fost impinse "spre o latura derizorie" de dezbatere - reușind sa forțeze abaterea instanței de la datele de dovada obligatorii - respectiv respectarea lățimii de la strada din contractul său . A fost atât de corect incat a cerut măsurătoarea incepand de la proprietatea paratului conform cu dimensiunile din schița actului său pentru că proprietatea lui cu conturul sau strict (fara plusuri sau minusuri) se aliniază la aceasta linie de granița din actul paraților si nu pe poziția strămutată din schița insusita de sentința.

Cat despre analiza condițiilor de construire a gardului cu rea credința și stabilirea ca este pe proprietatea lui acestea lipsesc cu desăvârșire. Justifică ambele recursuri si cererea de admitere in intregime a acțiunii in toate petitele.

La data de xx.xx.xxxx au depus întâmpinare la dosar intimații R. D. și R. M. prin care au solicitat respingerea recursurilor declarate de recurent precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Au cerut să se constatate că recursul este calea extraordinară prevăzută de vechiul cod de procedură civilă care se poate exercita, având în vedere că principalul capăt de cerere îl constituie revendicarea suprafeței de 800 m.p. teren ( diminuată ulterior la 104 m.p. ) din extravilan comuna Vorona. Celelalte capete de cerere sunt accesorii față de capătul principal constituit de revendicarea suprafeței și față de normele de competență materială și după valoarea obiectului cererii recursul exercitat de pârâtul recurent este calea de atac legala în speță.

Referitor la al doilea motiv de recurs invocat, acesta este nefondat, mai ales în condițiile în care s-a pronunțat s.c. nr. XXXX din xx.xx.xxxx prin care s-a admis cererea recurentului de completare a dispozitivului .

Cu privire la motivul 3 de recurs prin care se critică soluția pe fond pronunțată de prima instanță prin s.c. nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, pe motiv că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, în mod corect prima instanță a respins capătul principal de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren.

Prima instanță, contrar celor menționate de recurent, a făcut o analiză detaliată și comparativă a titlurilor de proprietate, observând în mod corect că titlul acestuia este sub condiție rezolutorie întrucît nu s-a efectuat încă partajul între coproprietarii autori ai reclamantului.

Autorul lor C. I. V. a dobândit terenul printr-u mod originar, respectiv prin moștenire de la tatăl său C. I., conform certificatului de moștenittor nr. XXX/xx.xx.xxxx, dezmembrînd suprafața de 5000 m.p. în două loturi egale de 2500 m.p., pe care ulterior le-a vândut lui și numitei S. I..

Nu este fondată critica recurentului potrivit căreia ar fi avut loc deposedare de teren proprietatea acestuia, în condițiile în care recurentul a dobândit un drept de proprietate sub condiție rezolutorie asupra terenului de 4800 m.p. abia în anul 2011, până atunci deținînd terenul ca arendaș, fară contract de arendă.

Organele de cercetare penală au constatat prin rezoluția de clasare din xx.xx.xxxx dată în dosar nr. 1289/2012 că fapta de tulburare de posesie, de care au fost acuzați de recurent, nu există în materialitatea ei.

Din nici o probă administrată în mod nemijlocit în fața instanței de judecată pe parcursul celor 3 ani de proces, nu rezultă că l-ar fi deposedat pe reclamant de un teren proprietatea sa și că l-ar fi ocupat în mod abuziv. Sarcina probei i-a revenit în totalitate reclamantului, ori prin toate probele administrate, respectiv 2 expertize dispuse de instanță, martori, 2 cercetări la fața locului, mai multe suplimente la expertiză, relații de la diferite instituții ale statului, a rezultat fară putere de tăgadă că reclamantului nu-i lipsește din teren, dimpotrivă deține mai mult teren decât i s-a atribuit prin sentința de partaj.

Astfel, atît din expertiza efectuată de expert C. S., dar mai ales din expertiza efectuată de expert S. C., a rezultat că reclamantul nu respectă amplasamentul schiței terenului atribuit prin sentința nr. XXXX/2011 a Judecătoriei Botoșani, aspect menționat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat de expert C. S.. Prin concluziile formulate la obiectivele stabilite chiar de reclamant, a rezultat că ei nu ocupă vreo suprafață din terenul reclamantului.

Nemulțumit de concluziile acestei prime expertize, reclamantul a solicitat, iar instanța i-a admis, pentru a-i da posibilitatea încă o dată să probeze afirmațiile nefondate ale unei ocupări ilicite din partea subsemnaților a terenului, o nouă expertiză topocadastrală, cu obiective mult mai ample, urmată de 2 cercetări la fața locului, pentru edificarea în concret, prin măsurători în prezența expertului oficial desemnat.

Expertiza efectuată de expert S. C. a concluzionat același lucru, respectiv că nu ocupă nici un teren al reclamantului, doar modul greșit în care se interpretează noțiunea de lățime de către acesta și de expertul I. C., ducând la concluzia greșită și fară suport probatoriu că ei i-ar ocupa teren.

Schițele cu dimensiuni ale terenurilor sunt diferite, respectiv într-o schiță terenul recurentului are lățimea la stradă de 33 m.L, iar în alta 29,08 m.l.

De altfel, expertul S. a menționat extrem de precis și clar că aliniamentul despărțitor dintre terenul proprietatea recurentului și cel al vecinului P. P. este modificat prin suprapunerea peste terenul recurentului, așa cum a fost acesta conturat la data contractării promisiunii de vânzare cumpărare încheiată de recurent.

Reclamantul nu acceptă ideea existenței unei lățimi a acestor terenuri, dorind să impună în mod indirect și instanței ideea existenței unei dimensiuni, fară a justifica această solicitare din punct de vedere legal, având în vedere că nici în actele lor de proprietate, nici în ale reclamantului nu s-au folosit dimensiuni, ci lățimi determinate liniar.

Ambele expertize au confirmat și demonstrat ca reclamantului nu numai că nu îi lipsește din terenul proprietatea sa, dar deține mai mult teren decît are în actul de proprietate, rezultând că deține 5228 m.p., în loc de 4800 m.p., dar despre care reclamantul nu menționează absolut nimic pe parcursul cercetării judecătorești.

Expertiza efectuată de expert I. C. este o probă extrajudiciară, subiectivă, efectuată la indicațiile reclamantului, lipsită de contradictorialitate față de ei, realizată după indicațiile și solicitările reclamantului.

Chiar dacă subsemnații deținem 2642 m.p. din măsurătorile expertului S.. nu înseamnă că ocupăm terenul recurentului, așa cum se observă din planșa 2 a raportului de expertiză, recurentul deține suprafața de 4902 m.p. în p.c. AXXX/XX, deci cu 102 m.p. mai mult decât suprafața din act de 4800 m.p. sau chiar 5228 m.p. din intabulări, iar terenul lor împreună cu cel al lui S. I. de 2344 m.p. din măsurători totalizează suprafața de 4986 m.p., deci mai puțin decît 5000 m.p. din titluri.

Esențial este că expertul a constat că nu există nici o suprapunere a terenului subsemnaților peste terenul reclamantului, mai ales că recurentul deține teren în plus.

Cu privire la motivul de recurs prin care se critică soluția de grănițuire a proprietăților noastre, arătăm că și acesta este nefondat și trebuie respins ca atare, întrucât grănițuirea dispusă de prima instanță, prin verificarea în teren de 2 ori a proprietăților în prezența experților la fața locului, este una corectă.

Prin probele administrate trebuie să se dovedească numai traseul hotarului real, care urmează a fi marcat prin semne exterioare, fiind necesară și dovedirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru acest teren. Ori tot probatoriul administrat a dus la ideea și concluzia certă că ei nu au ocupat terenul reclamantului. Ei au construit gardul pe hatul preexistent.

La data de 27.10.2015 recurentul D. M. a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute în recursurile declarate.

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului stabilește în primul rând că în prezenta cauză calea de atac ce putea fi exercitată împotriva sentințelor civile XXXX din xx.xx.xxxx și nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunțate de Judecătoria Botoșani este recursul și nu apelul așa cum greșit a afirmat D. M.. Din acțiunea introductivă și din precizările ulterioare inclusiv concluziile scrise aflate la filele 227-231 dosar rezultă că reclamantul D. M. a solicitat în principal admiterea capătului de cerere în revendicare întrucât a considerat că pârâții i-au ocupat o suprafață importantă de teren de 800 metri pătrați. Capetele de cerere privind grănițuire și ridicare împrejmuiri sunt accesorii acțiunii în revendicare întrucât reclamantul nu a invocat în principal că este necesară stabilirea unei linii de hotar și eventual obligarea la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a unei suprafețe de teren ce ar intra în cadrul proprietății după trasarea liniei de hotar ci o mutare a hotarului dintre terenurile celor două părți ca urmarea a admiterii capătului de cerere privind revendicare.

Cum acțiunea în revendicare este capăt de cerere principal atât competența de soluționare a cererii cât și calea de atac împotriva hotărârii de primă instanță se stabilesc în funcție de criteriul valoric indicat de art. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă . Conform precizărilor de la fila 25 dosar fond reclamantul a evaluat terenul revendicat la suma de 1000 lei astfel că acțiunea era în competența de soluționare a judecătoriei iar conform art. 282 indice 1 din Vechiul Cod calea de atac ce putea fi declarată era recursul, cale de atac corect indicată de prima instanță în cele două sentințe.

Cu privire la recursul declarat în cauză Tribunalul observă că recurenții au indicat prevederile art. 304 pct. 1,6,7,8,9 și art. 304 indice 1 din vechiul Cod . Potrivit acestor texte

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;

……………………………….

6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;

9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

În ceea ce privește primul motiv de recurs Tribunalul constată că nu a explicat recurentul de ce instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale . A făcut acesta trimitere la calea de atac stabilită prin sentință dar calificarea corectă a căii de atac nu privește alcătuirea completului de judecată de la primă instanță. Din actele dosarului de fond rezultă că în cauză in vederea soluționării a fost desemnat completul C21 compus din domnul judecător C. L , magistrat care a soluționat cauza atât prin sentința civilă XXXX din 2015 cât și prin sentința în completare a dispozitivului XXXX/2015 .

În ceea ce privește prevederile art 304 punctul 6 din codul de procedură civilă vechi recurentul a făcut trimitere la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în legătură cu capătul de cerere privind ridicare gard .Însă prin calea de atac declarată aduce la cunoștință că a formulat o cerere de completare dispozitiv iar din actele dosarului rezultă că Judecătoria Botoșani s-a pronunțat în legătură cu acest capăt de cerere prin sentința civilă XXXX din xx.xx.xxxx . Mai mult conform art . 281 indice 3 din vechiul Cod de Procedură Civilă nepronunțarea asupra unui capăt de cerere nu poate fi invocată în calea de atac a recursului fiind necesar ca partea să solicite completarea dispozitivului potrivit art 281 indice 2 din vechiul cod de procedură civilă .

În ceea ce privește dispozițiile art. 304 punctul 7 din vechiul Cod de Procedură Civilă recurentul a considerat ne aflăm în fața unei sentințe cu numărul XXXX din 2011 considerate insuficiente chiar sumare .

Conform art.261 din vechiul Cod hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde:

1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată;

2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților;

3. obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor;

4. arătarea concluziilor procurorului;

5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

6. dispozitivul;

7. calea de atac și termenul în care se poate exercita;

8. mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului. Cum se observă legiuitorul nu a stabilit în dispozițiile art . 261 din vechiul cod enunțate mai sus cât de întinse trebuie să fie considerentele unei hotărâri . Ceea ce trebuie sa indice instanța sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia sau cele pentru care s-au înlăturat cererile părților . Din analiza sentinței XXXX/2015 rezultă că hotărârea cuprinde toate mențiunile arătate de art. 261 din vechiul Cod de Procedură Civilă . Ceea ce este important pentru o hotărâre judecătorească este ca instanța să stabilească în mod corect situația de fapt și respectiv să facă aplicarea dispozițiilor legale la această situație . Or Judecătoria Botoșani a învederat la soluționarea cauzei faptul ca părțile dețin titluri de proprietate și a verificat corespondența terenului stăpânit în fapt în raport cu aceste titluri , atâta timp cat a desemnat în cauză 2 experți topograf-cadastru care să verifice realitatea susținerilor părților . A arătat prima instanță că are în vedere la soluționarea cauzei părerile acestor specialiști și că acestea sunt coroborate cu probele administrate în cauză respectiv declarații de martori .

Susținerile recurentului cum că R. D. și R. M. au dobândit terenul de la un autor neproprietar sunt contrazise de documentele aflate la dosarul notarial, în baza căruia a fost întocmit contractul de vânzare cumpărare numărul XXX/xx.xx.xxxx rectificat prin încheierea din 10 noiembrie 2008 . La solicitarea primei instanțe notarul care a instrumentat încheierea respectivului act a comunicat toată documentația ce a stat la baza întocmirii contractului , documentație ce se găsește la filele 192-204 dosar . Din certificatul numărul XXXX/xx.xx.xxxx, depus la dosarul notarial, rezultă că Primăria Comunei Vorona a confirmat faptul că numitul C. D. este proprietarul unei suprafețe de 36.235 metri pătrați conform adeverinței de proprietate numărul XX din xx.xx.xxxx și a procesului verbal numărul XX/XX/XXXX .

Certificatul de moștenitor numărul XXXX/xx.xx.xxxx nu este un act constitutiv de drepturi ci un act declarativ dar în acesta s-a făcut mențiune că pentru suprafața respectivă de teren există eliberată adeverință de proprietate, în baza căreia partea interesată avea posibilitatea să întocmească un contract de vânzare cumpărare. De altfel , la dosarul notarial, ulterior a fost depus și titlul de proprietate XXXXXXX/xx.xx.xxxx emis în baza adeverinței de proprietate XX/XXXX iar din acesta rezultă că in tarlaua XX parcela XXX / XXXX, C. I. avea în proprietate o suprafață de teren de 5.000 de metri pătrați după reconstituire, învecinată cu Ș. D, S. F , Drumul comunal XXX și Drumul de exploatare XXX . În baza acestui titlu de proprietate a fost chiar îndreptată eroarea materială din contractul de vânzare cumpărare din 2001 în care s-a consemnat în mod greșit parcela cadastrală XX / XXX în loc de sola XX parcela cadastrală XXX/XXXX . Din acest punct de vedere pârâtul a demonstrat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 2.500 de metri pătrați pe raza Comunei Vorona fiind depus la dosar și titlul autorului acestuia.

Prima instanță a analizat în mod corect în continuare titlurile părților reținând în mod legal că pârâții nu au ocupat nici o suprafață de teren din cea aflată în proprietatea reclamantului . Potrivit art 201 si următoarele din vechiul Cod de Procedură Civilă Judecătoria Botoșani a procedat la numirea a doi experți topograf-cadastral care să verifice susținerile părților iar concluziile acestor 2 a fost că R. D. și R. M. nu ocupă nici o suprafață de teren din cea revendicată de D. M.. Prima instanță nu putea avea în vedere un raport de expertiză extrajudiciară ,întocmit de către expert I. C. la solicitarea reclamantului din dosar, întrucât regulile de desemnare a expertului și desfășurare a lucrărilor expertizei sunt stabilite în mod expres de dispozițiile art. 201 din vechiul Cod de Procedură Civilă . Numai instanța putea să desemneze prin tragere la sorți , dacă părțile nu se înțeleg, un anumit expert iar lucrarea trebuia întocmită , mai ales pentru că a fost nevoie de cercetare la fața locului, numai după citarea părților în așa fel încât acestea să poată exprima punctul de vedere în legătură cu situația de fapt a terenurilor.

Cei doi experți desemnați în cauză au explicat că schițele inițiale nu pot fi luate în considerare cu privire la lățimea terenurilor la Drumul comunal 456 întrucât acestea nu reflectă realitatea din teren. S-a specificat în mod expres că suprafețele de teren ale celor două părți nu sunt perpendiculare pe drumul respectiv ci oblice și din acest motiv există diferențele sesizate de reclamant cu privire la lățime.

În ceea ce privește martorii audiați în cauză Tribunalul stabilește că nu poate avea în vedere declarația martorului P. întrucât acestea nu sunt întărite de ceilalți martori audiați în cauză. Astfel niciunul dintre cei trei martori audiați I. D., Ș. M. și I. S. (filele 83,84,103 dosar fond) nu a confirmat vreo faptă de ocuparea a terenului reclamantului de către pârâți. Pe de altă parte martorul P. D. a menționat că el este cel ce lucrează terenul reclamantului astfel că este în slujba uneia dintre părți în sensul art. 192 alin. 3 din vechiul Cod. Nu în ultimul rând instanța observă că acest martor a menționat despre întinderea suprafeței de teren stăpânită de către pârât în condițiile în care nu a confirmat că ar fi participat vreodată la efectuarea unei măsurători a acestui teren. În consecință nu sunt aplicabile nici prevederile art. 304 pct. 7 și 304 ind . 1 din vechiul Cod.

Cu privire la art. 304 pct. 8 din vechiul Cod Tribunalul observă că prima instanță a soluționat tocmai capetele de cerere formulate de reclamant respectiv revendicare imobiliară, grănițuire și obligație de a face-ridicare împrejmuiri. Aceasta a avut în vedere contractele de vânzare cumpărare depuse de părți și a stabilit în mod corect ordinea de preferință atât timp cât nu s-a demonstrat o faptă de ocupare abuzivă a terenului de către pârâți. În plus cât timp reclamantul a cerut grănițuirea celor două proprietăți prin pronunțarea unei soluții privind aliniamentul 10,13,14 de la fila 132 dosar a fost soluționat capătul de cerere chiar dacă aceasta înseamnă implicit neacordarea unei suprafețe suplimentare reclamantului.

Privitor la prevederile art. 480 din vechiul Cod Civil în mod corect prima instanță a stabilit că nu sunt date în cauză întrucât pârâtul nu ocupă nicio suprafață de teren din cea a reclamantului. Esențial în confirmarea acestui punct de vedere este faptul că reclamantul nu cunoaște în mod exact întinderea de teren ci i s-ar cuveni atâta timp cât inițial a formulat o cerere în revendicare cu privire la o suprafață de 800 mp iar mai apoi și-a restrâns pretențiile la suprafața de 104 metri pătrați fără a oferi nicio explicație în legătură cu această diminuare drastică de peste 7 ori a întinderii suprafeței revendicate.

Nu în ultimul rând mai reține Tribunalul că reclamantul stăpânește o suprafață de teren mai întinsă decât cea cumpărată cu contractul validat de instanță prin sentința civilă XXXX din xx.xx.xxxx . În plus în raportul de expertiză ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. XXXX /2011 lățimea terenului la drumul comunal 456 era de 29.08 metri și nu de 33 metri cum s-a consemnat în schița depusă de reclamant la fila 14 dosar. Nu sunt îndeplinite astfel nici prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod.

Cu privire la sentința civilă XXXX din 31.07.2005 atâta timp cât s-a reținut că pârâții nu au ocupat vreo suprafață de teren a reclamantului rezultă că nu este necesară obligarea acestora la ridicarea împrejmuirilor . Restul chestiunilor invocate de recurent ce privesc modalitatea de soluționarea a cauzei în ansamblu au fost analizate de Tribunal mai sus în raport cu cele consemnate în prima sentință recurată.

Pentru aceste motive

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D. M. cu domiciliul în sat Vorona Nouă, com. Vorona, jud. Botoșani în contradictoriu cu intimații pârâți R. D. și R. M., ambii cu domiciliul în sat Vorona Nouă, com. Vorona, jud. Botoșani împotriva sentințelor civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx și nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunțate de Judecătoria Botoșani pe care le menține.

Obligă recurentul să plătească intimaților R. D. și R. M. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.

Președinte, Judecători, Grefier,

← acţiune în constatare		Daune interese. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

acţiune în constatare Daune interese. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte) Partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare Uzucapiune si partaj. Jurisprudență Partaj; Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)