Revizuire – cazul special de revizuire prevăzut de art. 21 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Acţiune în restituirea taxei de emisii poluante. Incidenţa hotărârii pronunţate de CJUE în Cauza Manea (C-76/14)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Hotărâre nr. 781/R din data de 04.08.2015
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 07.07.2015, sub nr. dosar 376/64/2015, revizuentul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A.J.F.P. B. - Serviciul Orășenesc S. și A.F.M., revizuirea deciziei nr. 1341/R/16.04.2014 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 3114/62/2013, solicitând anularea deciziei atacate, admiterea recursului și a acțiunii, cu obligarea intimatei AJFP B. la restituirea sumei de 3.101 lei și a dobânzii legale aferente.
În motivare, revizuentul a arătat că a formulat o cerere de restituire a taxei în valoare de 3.101 lei, însă A.J.F.P. B. - Serviciul Orășenesc S. a refuzat, acțiunea promovată ulterior în fața instanței de contencios administrativ fiind respinsă prin sentința civilă nr. 5972/CA/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, hotărâre definitivă prin decizia nr. 1341/R/16.04.2014 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.
Revizuentul a arătat că instanța de contencios administrativ a reținut în considerentele acestor hotărâri judecătorești faptul că taxa de emisii poluante nu este discriminatorie, prin raportare la dispozițiile art. 110 TFUE, însă această soluție este, în opinia sa, nelegală.
Revizuentul a susținut că prin Hotărârea pronunțată în Cauza Manea (C-76/14), CJUE, analizând compatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 din perspectiva neutralității taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat, cu plata unei taxe, a statuat că această percepere de taxă este incompatibilă cu art. 110 TFUE, sens în care a redat paragrafele 44-51 din această hotărâre.
În drept, au fost invocate prevederile art. 21 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cererea de revizuire a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata D.G.R.F.P. B., pentru A.J.F.P. B. - Serviciul Orășenesc S., prin întâmpinare formulată în condițiile art. 513 Cod procedură civilă (filele 32-33) a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, motivat de faptul că față de data pronunțării deciziei - 16.04.2014, prezenta cerere este tardivă, termenul aplicabil fiind cel de 15 zile, prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
În plus, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
În susținerea acestei poziții procesuale a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru că Hotărârea pronunțată în Cauza Manea (C-76/14) nu poate fi aplicată retroactiv.
În drept, au fost invocate prevederile art. 322-328 Cod procedură civilă.
Intimata A.F.M., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 513 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză de către revizuentul B.G., instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 1341/R/16.04.2014 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 3114/62/2013, a fost respins recursul declarat de recurentul reclamant B.G. împotriva sentinței civile nr. 5972/CA/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a menținut-o.
În esență, instanța de recurs a reținut că taxa de emisii poluante instituită de dispozițiile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în intervalul 01.01.2013-14.03.2013, este o taxă compatibilă cu prevederile art. 110 TFUE, normă europeană care prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";.
Prin prezenta cerere, revizuentul invocă pronunțarea de către CJUE a hotărârii în Cauza Manea (C-76/14), prin care s-a statuat că taxa reglementată de Legea nr. 9/2012 este incompatibilă cu art. 110 TFUE.
În drept, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare";.
Prin decizia nr. 1609/2010 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar ulterior declarării acestei dispoziții ca neconstituțională, legiuitorul nu a introdus o altă normă juridică de natură procedurală, astfel că, față de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, termenul de formulare a cererii de revizuire va fi raportat, în condițiile art. 5 alin. 3 Cod procedură civilă, la dispozițiile asemănătoare ale art. 509 alin. 1 pct. 10 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 1039/2012 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 299/2011 de abrogare a art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a constatat că prevederile art. 21 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului UE, atunci când nu evocă fondul cauzei.
Având în vedere aceste norme juridice și deciziile Curții Constituționale, obligatorii în condițiile art. 147 alin. 4 din Constituție, cum hotărârea CJUE în Cauza Manea (C-76/14) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 198 din data de 15.06.2015 (p.12), Curtea constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată în termenul de trei luni de la data publicării hotărârii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel că excepția invocată de intimata pârâtă nu este întemeiată.
În plus, raportat la art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea este admisibilă, chiar dacă decizia 1341/R/16.04.2014 a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 3114/62/2013 nu este o decizie care să evoce fondul.
Pe fond, cererea de revizuire este întemeiată, deoarece hotărârea CJUE pronunțată în Cauza Manea (C-76/14), invocată de revizuent, ca justificare a încălcării de către instanța de recurs a principiului priorității dreptului comunitar, a analizat compatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu art. 110 TFUE și a statuat că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:
- că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
- că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii";.
În considerentele acestei hotărâri, CJUE a arătat expres că regimul de taxare instituit de Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada 01.01.2013-14.03.2013, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop (pct. 43).
Analizând însă neutralitatea acestei taxe față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe (pct. 44-50), CJUE a arătat că "articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă"; și că "scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe";.
În plus, CJUE a mai arătat că "o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare";.
Față de aceste considerente, este evidentă statuarea CJUE în sensul că principiul neutralității instituit de art. 110 TFUE a fost încălcat prin reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, normă prin care au fost scutite de la plata taxei autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior, dar declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii (01.07.2008-31.12.2012).
În plus, Curtea mai reține că CJUE a arătat în aceeași hotărâre că "nu este necesar ca efectele prezentei hotărâri să fie limitate în timp"; (pct. 59).
În aceste condiții, constatând că principiul neutralității taxei de emisii poluante instituite de Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare în intervalul 01.01.2013-14.03.2013, a fost încălcat în raport cu autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe, instanța națională este obligată să înlăture aplicarea respectivei norme naționale, în acest sens fiind jurisprudența constantă a CJUE (cu titlu de exemplu: Hotărârea din 27 octombrie 1993, van Gemert Derks, C 337/91, Rec., p. I 5435, punctul 33; Hotărârea din 22 octombrie 1998, IN. CO. GE. 90 și alții, C 10/97-C 22/97, Rec., p. I 6307, punctul 21; Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Filipiak, C 314/08, Rep., p. I 11049, punctul 83; Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, punctul 33, Hotărârea din C 591/10, nepublicată).
Nu poate fi reținută susținerea intimatei pârâte în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru că Hotărârea pronunțată în Cauza Manea (C-76/14) nu poate fi aplicată retroactiv, deoarece interpretarea dată de CJUE produce efecte din momentul intrării în vigoare a normei juridice interpretate și se aplică și situațiilor juridice existente anterior hotărârii. Singura excepție este aceea în care CJUE limitează în timp efectele hotărârii sale, ceea ce în cauză nu s-a dispus. În acest sens este jurisprudența CJUE, respectiv hotărârea Hotărârea pronunțată în cauza Defrenne (C 43/75) și Hotărârea pronunțată în cauza Skov Aeg. c. Bilka (C 402/03).
În consecință, Curtea constată că motivul de revizuire special reglementat de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este întemeiat, instanța de recurs pronunțând o decizie cu încălcarea principiului priorității dreptului uniunii, astfel cum acesta a fost interpretat prin Hotărârea din data de 14.04.2015, pronunțată în Cauza Manea (C-76/14), astfel că, în temeiul art. 513 alin. 4 Cod procedură civilă, va încuviința cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G. împotriva deciziei nr. 1341/R/16.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, pe care o va schimba în tot în sensul că va admite recursul declarat de recurentul reclamant B.G. împotriva sentinței nr. 5972/CA/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 3114/62/2013, pe care o va casa în totalitate.
În rejudecare, Curtea va admite cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul B.G. și va obliga pârâtul să restituie reclamantului suma de 3.101 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată conform chitanței seria TS8 nr. 1496739/19.02.2013 (fila 7 dosar tribunal), taxă constatată a fi percepută cu încălcarea principiului neutralității reglementat de art. 110 TFUE, astfel cum s-a reținut anterior.
În ceea ce privește dobânda solicitată, față de Hotărârea din data de 18.04.2013 pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 (Mariana Irimie), prin care s-a stabilit că "dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil";, Curtea reține că dobânda este datorată de pârâtă chiar de la data încasării taxei, însă față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, va fi acordată numai de la data cererii de restituire, astfel cum reclamantul a solicitat prin acțiune.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, în mod corespunzător, față de soluția pronunțată asupra cererii principale, instanța va admite și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta A.J.F.P. B. față de chemata în garanție A.F.M., aceasta urmând a fi obligată la plata sumelor stabilite în sarcina pârâtului.
Instanța va reține că pârâta a virat suma de bani reprezentând taxa de emisii poluante în contul chematei în garanție, în condițiile art. 9 alin. 1, 12 și 13 din O.U.G. nr. 196/2005 și ale art. 3 din H.G. nr. 9/2012, astfel că beneficiar efectiv al acestora a fost chemata în garanție.
În raport de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta A.J.F.P. B. la plata cheltuielilor de judecară efectuate de reclamant în fața instanței de fond, cu titlu de taxe judiciare de timbru, conform dovezilor depuse la dosar (filele 17-18 dosar tribunal).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată din recurs, Curtea va respinge această cerere deoarece această solicitare nu a fost formulată și dovedită în fața instanței de recurs, în condițiile art. 452 Cod procedură civilă, ci au fost solicitate pentru prima dată în revizuire.
Cu privire la cheltuielile de judecată din revizuire, față de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimatele A.J.F.P. B. - Serviciul Orășenesc S. și A.F.M., în solidar, să achite revizuentului B.A. suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire, sumă reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în baza art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, conform dovezii depuse la dosar. Suma achitată în plus de revizuent nu poate fi pusă în sarcina intimatelor, deoarece acesta are la dispoziție alte mijloace procesuale de recuperare a sumelor achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, nedatorată, în condițiile O.U.G. nr. 80/2013.
De asemenea, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 513 alin. 4 Cod procedură civilă, respectiv va dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare pe originalul deciziei astfel revizuite.
| ← Principiul bunei-credinţe în derularea raporturilor de muncă.... | Anularea unui act administrativ nepus în executare şi... → |
|---|
