Înscrierea în carte funciară. Principiul consensualismului şi efectul constitutiv de drepturi în cazul art. 17 alin1. din Decretul-lege nr. 115/1938.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 451/R din data de 06.07.2015
Caracterul constitutiv al înscrierii în cartea funciară reprezintă o excepție de la principiul consensualismului, care guvernează încheierea actelor juridice civile, inclusiv a celor care au ca obiect constituirea, transmiterea, modificarea ori stingerea drepturilor reale asupra imobilelor.
În privința efectului constitutiv de drepturi prevăzut de art. 17 alin.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 susținerile reclamantei au avut în vedere principiul consensualismului cât și principiul relativității actului juridic, apreciind că în cauză s-a încheiat un act valabil ce leagă părțile contractante, fiind opozabil avânzilor cauză chiar dacă nu a fost înscris în cartea funciară. Ca o primă observație, se reține că dispozițiile exprese ale art. 17 alin.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 arată că "drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară";. Prin urmare, dreptul de proprietate în materia imobilelor se dobândește doar la momentul înscrierii în cartea funciară, izvorul transmisiunii unui drept real fiind reprezentat de actul obligațional (titlul transmisiunii), în speță fiind contractul nr. 212/1948, iar modul de transmitere este cel prevăzut de lege, și anume înscrierea în cartea funciară. Prin acest efect asociat cărților funciare, drepturile reale imobiliare se nasc, sunt modificate, se transmit, sau se sting doar din momentul înregistrării cererii de înscriere, iar nu la momentul încheierii actului autentic notarial.
Principiul consensualismului, reprezintă regula de drept prin care, prin simpla manifestare de voință a părții sau a părților, fără nicio altă formalitate, se formează în mod valabil un act juridic. Înscrierea în carte funciară reprezintă însă o formalitate ulterioară încheierii unui act juridic, care are rolul de a amâna transferul proprietății sau a altui drept real, astfel că în cazul incidenței art.17 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, principiul consensualismului nu este aplicabil.
Dreptul real anterior înscrierii în cartea funciară, denumit și "proprietate extratabulară"; este caracterizat de faptul că până la data înscrierii în cartea funciară, cel împotriva căruia se realizează înscrierea nu poate să îi opună dobânditorului inexistența dreptului de proprietate, întrucât între aceștia există un contract valabil, iar sub acest aspect intervine principiul relativității actului juridic. Această valabilitate a convenției privită în legătură cu sistemul de publicitate imobiliară căreia îi era supusă, nu poate semnifica decât că este vorba, între părți, de o convenție creatoare de obligații, adică de raporturi juridice obligaționale - respectiv, dreptul de a dobândi prin întabulare un bun nemișcător, care este un drept de creanță, fiind opozabil numai debitorului care rămâne ținut de obligația asumată prin convenție, de a preda dobânditorului înscrisurile trebuitoare pentru întabularea dreptului. Așadar, este adevărat că între părți se naște un drept chiar de la încheierea contractului, drept ce îi permite dobânditorului să introducă acțiunea în prestație tabulară sau să ceară predarea bunului, însă acesta nu este un drept real, ci unul personal. Caracterul constitutiv al înscrierii în cartea funciară reprezintă, așa cum am arătat mai sus, o excepție de la principiul consensualismului, care guvernează încheierea actelor juridice civile, inclusiv a celor care au ca obiect constituirea, transmiterea, modificarea ori stingerea drepturilor reale asupra imobilelor.
În consecință, s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu a fost transmis și nu dobândit de către cumpărătoarea T.M. prin actul autentic notarial nr.212/1948, că a existat acordul vânzătorului proprietar tabular Ș.N.D. pentru întabulare și a fost emisă și autorizația prevăzută de Legea nr. 203/1947, actul producând efecte juridice, fiind opozabil și succesorilor celor două părți contractante. Sub acest aspect, fiind întrunite condițiile art. 19 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, în sensul că există un act notarial, acordul de întabulare și autorizația specială prevăzută de Legea nr. 203/1947, s-a admis cererea de înscriere în CF nr. […] a dreptului de proprietate în favoarea cumpărătoarei T.M. în baza actului autentic nr. 212/1948 corectat.
| ← Revizuire - art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă. | Anulare parţială H.C.L. PUZ în rejudecare după casare.... → |
|---|
