Bibliotecar cu studii superioare. Act adiţional la contractul de muncă privind reîncadrarea şi diminuarea salariului. Anularea actului adiţional, reîncadrarea salariatului şi obligarea angajatorului la plata diferenţelor
| Comentarii |
|
salariale Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 895 din 28 februarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 5063 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis acţiunea formulată de către reclamanta S.E. în contradictoriu cu pârâţii BIBLIOTECA Centrală Universitară L.B. şi MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI şi, în consecinţă s-a anulat actul adiţional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă al reclamantei
Pârâta de rândul 1 a fost obligată la reîncadrarea reclamantei începând cu data de
01.01.2010 conform dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, respectiv majorarea salariului cu 15% faţă de cuantumul brut al salariului din luna octombrie 2010.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să plătească reclamantei diferenţele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispoziţiilor art. 1, alin. 1 şi 5 din Legea nr. 285/2010 pe perioada cuprinsă între 01.01.2011 şi până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport de rata inflaţiei.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să efectueze menţiunile corespunzătoare în evidenţele salariale ale reclamantei.
Pârâtul de rândul 2 a fost obligat să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor salariale solicitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că reclamanta este angajata pârâtei de rd. 1 pe postul de bibliotecar cu studii superioare, iar prin actul adiţional nr. 1/2011
la contractul său individual de muncă, s-a stabilit reîncadrarea sa conform Legii nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010, a Ordinului nr. 42/2011 şi a adresei M.E.C.T.S. nr. 169/2011, începând cu data de 01.01.2011, stabilindu-i-se un salariu brut inferior salariului din luna octombrie 2010.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.” Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, începând cu data de 01.01.2011 salariul din luna octombrie 2010 trebuia majorat cu 15%, neputând fi inferior acestuia.
În mod nelegal pârâta de rd. 1, calculând salariul cuvenit începând cu data de
01.01.2011, nu s-a raportat la salariul din luna octombrie 2010, ci l-a diminuat, scăzând compensaţiile tranzitorii care intrau în componenţa acestuia.
Conform dispoziţiilor art. 1 al. 5 din Legea nr. 285/2010, în baza de calcul trebuie incluse şi compensaţiile tranzitorii acordate potrivit OUG nr. 1/2010, fiind prevăzut că „în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.
În consecinţă, instanţa a constatat că pârâta de rd. 1 a calculat salariul cuvenit reclamantei de la data de 01.01.2011 cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, astfel că se impune, potrivit art. 40 din Codul muncii, a proceda la reîncadrarea reclamantei şi la despăgubirea acesteia pentru paguba produsă prin neplata în întregime a drepturilor sale salariale prevăzute de lege, sume actualizate cu rata inflaţiei, urmând a proceda la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidenţele salariale.
Potrivit art. 38 din Codul muncii, „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.” Prin urmare, actul adiţional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă al reclamantei, fiind încheiat cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, este lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei şi respingerii acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare a arătat că instanţa de fond a ignorat cadrul legislativ în vigoare şi anume Legea nr.63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, lege care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr.575/2011 Curtea Constituţională a constatat că obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este neîntemeiată, caz în care legea este constituţională.
Reclamanta a solicitat instanţei să constate că majorarea salariilor personalului didactic şi didactic auxiliar ar trebui să se facă cu un anumit coeficient de multiplicare fără a ţine cont de faptul că acest coeficient a fost modificat printr-un act normativ ulterior Legii nr.285/2010, ignorând astfel în mod vădit principiul efectului imediat al legii noi şi cadrul legislativ în vigoare, respectiv Legea nr.63/2011.
Instanţa de judecată a arogat competenţe noi aplicând şi după data de 13 mai 2010 o lege a cărei aplicare în sistemul de învăţământ a încetat.
Legiuitorul a statuat faptul că plata salariilor personalului didactic din învăţământ cu intrarea în vigoare a Legii nr.63/2011, se face raportat la modul de calcul prevăzut de lege, până la data de 31 decembrie 2011.
Mai arată că în mod eronat instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
O parte poate fi menţinută în proces în situaţia în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecăţii.
Prin definiţie raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existenţa numai a două părţi contractante, spre deosebire de raporturile juridice civile şi cele comerciale.
Calitatea de angajator, aşa cum este definită această noţiune la art.10 şi art.14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai conducătorul bibliotecii.
Potrivit prevederilor Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu funcţii publice specifice care implică exerciţiul autorităţii de stat şi funcţii de conducere, îndrumare şi control.
În nici un caz Ministerul nu are calitate de angajator faţă de reclamantă întrucât nu poate, conform principiului specialităţii capacităţii de folosinţă, încheia contracte individuale de muncă cu personalul care lucrează în cadrul bibliotecilor centrale universitare, nu are competenţa de a recalcula salarii şi implicit nici de a plăti salarii.
Activitatea bibliotecilor centrale universitare este reglementată de prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completări le ulterioare (în vigoare la momentul întocmirii actului adiţional nr. 1/2011 la contractul de muncă), art. 137, care stipulează că în sistemul de învăţământ funcţionează, ca parte integrantă, o reţea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare şi biblioteci pedagogice, ca instituţii cu personalitate juridică.
Potrivit Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 17, 18, 19, bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat, care au ca utilizatori principali studenţii, cadrele didactice şi cercetătorii din instituţiile de învăţământ superior. Din această categorie fac parte şi bibliotecile centrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanţă naţională, cu personalitate juridică. Bibliotecile centrale universitare sunt parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi participă la procesul de instruire, formare şi educaţie, precum şi la activitatea de cercetare din instituţiile de învăţământ superior; acestea pot avea şi departamente proprii de cercetare ştiinţifică.
Personalul bibliotecilor se compune din: personal de specialitate; personal administrativ; personal de întreţinere (conform art. 44 (l) din Legea nr. 334/2002).
Potrivit art. 45(1) şi 46 din acelaşi act normativ „Angajarea personalului de specialitate din bibliotecile finanţate din fonduri publice, cu personalitate juridică, se realizează prin concurs organizat de conducerea bibliotecii. potrivit legii”, iar „angajarea personalului administrativ şi de întreţinere stabilit prin organigrama bibliotecii se realizează în conformitate cu prevederile legale”.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice: „conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz”.
Deci, în speţa dedusă judecăţii, calitatea de ordonator de credite îi aparţine directorului Bibliotecii Centrale Universitare şi nu ministrului.
Totodată, potrivit art. 68 din Legea nr. 334/2002 „Bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă şi profesională în raport cu autoritatea finanţatoare”.
MECTS nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a asigurat plata tuturor drepturilor băneşti, biblioteca
centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinaţie.
În drept, a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la momentul încheierii actului adiţional la contractul de muncă), Legea 334/2002 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi a apărărilor invocate, Curtea reţine următoarele:
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
În esenţă, motivul de recurs vizează lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului, faţă de împrejurarea că angajatoarea este Biblioteca Centrală Universitară, care are personalitate juridică.
Se mai susţine că nu există raport juridic între recurentă şi reclamantă.
Raportat la acestea, Curtea reţine că trebuie avut în vedere specificul raporturilor de muncă în cadrul unităţilor bugetare, în care deşi încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate şi angajat, în fond, raportul este unul între stat şi angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor şi obligaţiilor angajaţilor, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajaţi. Ca atare, chemarea în judecată a Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Sub acest aspect, se reţine calitatea acestuia de ordonator principal de credite ca şi dispoziţiile art. 18 al. 1 lit. a din Legea nr. 334/2002, ce stipulează că bibliotecile centrale universitare sunt subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi finanţate de către acesta.
Trebuie observat că recurentul nu a fost obligat la plata drepturilor salariale pretinse, ci, în virtutea calităţii lui de ordonator de credite, la alocarea fondurilor necesare plăţii acestor drepturi.
Potrivit art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice: „conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz”.
Prin urmare, directorul pârâtei Biblioteca Centrală Universitară (aceasta din urmă cu personalitate juridică, conform art. 137 din Legea nr. 84/1995, art. 17, 18, 19 din Legea nr. 334/2002) este ordonator secundar de credite şi se afla în subordonarea recurentului care este ordonatorul principal de credite.
De altfel, în acest sens şi-a exprimat poziţia procesuală însuşi recurentul prin cererea de recurs prin care a subliniat punctual că „întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar MECTS a asigurat plata tuturor drepturilor băneşti, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinaţie”. Or, prin această aserţiune, recurentul îşi recunoaşte calitatea de ordonator principal de credite şi implicit calitatea procesuală pasivă în cauză. (Judecător Dana Cristina Gârbovan)
| ← Decizie de imputare pentru recuperarea sumei acordate nelegal... | Dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor români în... → |
|---|
