Revizuire. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui lucru cerut (art. 322 pct. 2 C.proc.civ.). Înţeles
| Comentarii |
|
Omisiunea soluţionării unor excepţii procesuale nu echivalează cu nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
Secţia civilă, Decizia nr. 544 din 7 octombrie 2008
Petenții V.Ș., V.M. și C.R.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 193/18.03.2008 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 6149/44/2005, invocând, în drept, dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
în esență, revizuienții au arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat, excepție ce a fost invocată de recurenți în raport de decizia civilă nr. 2227/29.09.1999 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă în dosarul nr. 2854/1999, apreciind că această situație se încadrează în cazul de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
Prin precizările ulterioare, revizuienții au mai arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe și cu privire la alte excepții invocate pe parcursul procesului, respectiv cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active.
Au solicitat, pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 193/18.03.2008 a Curții de Apel Galați.
Prin decizia civilă nr. 544/07.10.2008, Curtea de Apel Galați a apreciat cererea de revizuire formulată de petenți ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect s-a reținut că, potrivit art. 322 alin. (1) C.proc.civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când acestea evocă fondul.
Prin urmare, pentru această din urmă categorie de hotărâri, legiuitorul stabilește o condiție expresă pe care acestea trebuie să o îndeplinească pentru a putea face obiectul revizuirii și anume să fie vorba de hotărâri pronunțate de tribunale sau curți de apel în urma rejudecării fondului după modificare, nu și de hotărâri prin care recursul a fost respins sau a fost admis, dar s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
în speță, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei Tribunalului Galați, astfel încât, raportat la dispozițiile art. 322 alin. (1) C.proc.civ. mai sus citate, Curtea a constatat că această hotărâre nu poate fi atacată pe calea revizuirii, neîndeplinind condiția specială prevăzută de lege.
S-a mai reținut că cererea de revizuire este inadmisibilă și dintr-un alt punct de vedere, respectiv raportat la dispozițiile exprese ale art. 322 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., invocate ca temei de drept al cererii formulate de petenți.
Astfel, potrivit textului mai sus menționat, se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Articolul 322 pct. 2 C.proc.civ. are în vedere, așadar, trei ipoteze, revizuienții invocând în speța de față cea de-a doua ipoteză referitoare la nepronunțarea instanței asupra unui lucru cerut, susținând în acest sens că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate pe parcursul procesului.
Curtea a reținut că situația invocată nu se încadrează în motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C.proc.civ., întrucât ipoteza avută în vedere de legiuitor se referă la acele cazuri în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă ele au caracter principal sau accesoriu, cum ar fi de exemplu cazurile în care instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate, nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale, asupra cererii de chemare în garanție ori asupra unei cereri de intervenție sau altele asemănătoare.
Deci nu este vorba de situația în care instanța a rezolvat toate capetele de cerere, dar pretențiile au fost admise doar în parte, revizuirea pe acest motiv neputând fi primită nici atunci când unele capete de cerere accesorii au fost rezolvate implicit prin respingerea capătului de cerere principal.
Prin urmare, eventuala nepronunțare asupra unor excepții invocate de părți în apărare pe parcursul soluționării unei cauze nu echivalează cu nepronunțarea instanței asupra unui lucru cerut în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ., întrucât excepțiile invocate în cursul procesului civil nu reprezintă cereri principale sau accesorii formulate în proces, ci doar mijloace de apărare folosite de pârât pentru a obține respingerea cererii reclamantului sau întârzierea judecății ei, în sens larg sau, într-un sens mai restrâns, mijloace care îi permit să invoce obiecțiuni îndreptate împotriva fondului pretenției reclamantului, tinzând la respingerea cererii acestuia.
în consecință cererea de revizuire formulată de petenți și întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
| ← Nemotivarea hotărârii. Casarea acesteia | Titluri executorii emise în baza unor titluri de creanţă care... → |
|---|
