Nemotivarea hotărârii. Casarea acesteia
| Comentarii |
|
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., judecătorul este obligat să arate în corpul hotărârii pe care o pronunţă, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa şi cele pentru care a înlăturat cererile părţilor. Hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este supusă reformării, în calea de atac a recursului, sub forma modificării ei [art. 304 pct. 7 şi art. 312 alin. (3) C.proc.civ.].
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 327 din 10 octombrie 2008
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.10.2002, reclamantele M.C. și N.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul E.S. să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma autorilor comuni E.I., decedat la data de 5.05.2000 și E.M., decedată la 8.08.1975, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamantele au arătat că de pe urma autorilor au rămas ca moștenitori părțile, în calitate de descendenți cu câte 1/3 fiecare din masa succesorală, care se compune din: 0,60 ha teren arabil, pct. „La Mâinea”; 0,35 ha teren „Sub Coastă”; 0,08 ha fânețe în pct. „în Deal”; 0,06 ha teren arabil în pct. „Pod Spital Racovița”; 0,85 ha pădure, 0,31 ha teren arabil, curți construcții situat în pct. „Acasă”, o casă cu 4 camere plus dependințe.
Prin cererea reconvențională pârâtul E.S. a solicitat scoaterea de la masa partajabilă a unor bunuri proprii și să se țină cont de pasivul succesoral, respectiv 7.000.000 lei (ROL) cheltuieli de înmormântare.
Prin sentința civilă nr. 3291/05.06.2007 a Judecătoriei Pitești a fost admisă în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională, a fost sistată starea de indiviziune în varianta II cu loturile și sultele corespunzătoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 8.08.1975 a decedat autoarea părților, E.M., cu ultimul domiciliu în comuna Racovița, județul Argeș, iar la data de 5.05.2000 a decedat soțul acesteia, E.I., cu ultimul domiciliu în Mioveni, județul Argeș, potrivit certificatelor de deces.
De pe urma celor doi autori au rămas ca moștenitori comuni reclamantele și pârâtul, în calitate de descendenți de gradul I, cu câte o cotă de 1/3 fiecare din masa succesorală, astfel cum rezultă din certificatele de stare civilă depuse la dosar.
Având în vedere că defuncții au moștenitori comuni, instanța a reținut o singură masă succesorală, rămasă de pe urma ambilor soți, E.M. și E.I.
Potrivit titlului de proprietate nr. 130791/10.11.2004, autorului E.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 2,19 ha aflate pe raza orașului Mioveni, sat Racovița, jud. Argeș.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat introducerea în masa partajabilă și a suprafeței de 0,06 ha aflată în pct. „Pod Spital Racovița”, nu au făcut în nici un fel dovada existenței dreptului de proprietate în patrimoniul defuncților, în conformitate cu art. 1169 C.civ. în consecință, instanța nu a reținut acest teren în masa partajabilă.
în ceea ce privește construcția din masa partajabilă, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu adresa depusă la dosar, a rezultat că pârâtul E.S. a edificat cele două camere adăugate la casa veche, cămară și hol, astfel încât acestea nu vor fi reținute la masa de partaj. în ceea ce privește pasivul succesoral, instanța reține din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantei M.C. că pârâtul ar fi suportat cheltuielile de înmormântare ale autorului E.I. în cuantum de 3.000.000 lei (ROL). De asemenea, potrivit recunoașterii pârâtului la interogatoriu, acesta a încasat ajutorul de înmormântare în cuantum de 1.600.000 lei (ROL), suportând astfel numai diferența de 1.400.000 lei (ROL). în ce privește restul pasivului succesoral, până la 7.000.000 lei (ROL), instanța constată că pârâtul nu a făcut nici o dovadă a acestei sume (cheltuielile cu înmormântarea), conform art. 1169 C.civ.
Asupra îmbunătățirilor aduse la casa aparținând autorului, se reține că, potrivit recunoașterii făcute de reclamante la interogatoriu și declarațiilor martorilor audiați, pârâtul a reconstruit zidul din spatele casei, a tencuit locuința, a învelit-o cu internită și a introdus gaze. Aceste îmbunătățiri fac parte integrantă din imobilul la care au fost făcute, sporind valoarea acestuia, neavând o existență de sine stătătoare. Prin urmare, pârâtul are un drept de creanță constând în contravaloarea acestor îmbunătățiri reținute.
Cu privire la capătul II al cererii reconvenționale, prima instanță a reținut că, atât din răspunsurile reclamantelor la interogatoriu, cât și din declarațiile martorilor, a rezultat că pârâtul a edificat o magazie, un grajd, un gard de fier, un puț, a reparat gardul vechi și a învelit gardul vechi. Instanța nu poate însă dispune scoaterea de la masa partajabilă a unor bunuri asupra cărora nu a fost învestită în nici un fel, niciuna dintre părți nesolicitând introducerea în masa succesorală a bunurilor menționate.
Imobilul construcție a fost evaluat de expert P.M. prin rapoartele depuse la dosar.
Astfel, valoarea casei vechi a fost stabilită la 22.520 lei (RON), iar valoarea camerelor, holului și cămării menționate în decizia tribunalului la 21.445,5 lei.
Valoarea lucrărilor pentru care pârâtul are drept de creanță a fost stabilită la 87.177.644 lei (ROL).
Aceste lucrări, potrivit recunoașterii părților din ședința publică din 29.05.2007, au fost edificate de pârât la casa veche, iar nu la camerele, holul și cămara menționate în decizia tribunalului.
Terenurile au fost evaluate de expert N.Gh., expert ce a fost desemnat să alcătuiască și propunerile de lotizare.
Pasivul succesoral a fost reactualizat de expert S.I.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză cu privire la modul de evaluare a bunurilor și de calcul al dreptului de creanță al pârâtului, ci doar cu privire la modul de alcătuire a loturilor prin raportare la posesia exercitată de părți asupra bunurilor.
Cu privire la varianta de lotizare întocmită de expert N., în urma admiterii obiecțiunilor părțile nu au formulat noi obiecțiuni.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 6739C.proc.civ., prima instanță a omologat raportul de expertiză alcătuit de expert N.Gh. în varianta a treia, raport ce a fost modificat prin excluderea de la masa de partaj, respectiv din lotul pârâtului-reclamant, a camerelor 3, 4, holului și cămării în valoare de 21.445,5 lei, cu consecința modificării sultei datorate și valorii loturilor.
în lotul pârâtului s-a inclus casa veche în valoare de 13.802,23 lei, fără îmbunătățiri.
întrucât casa veche a fost reținută fără îmbunătățiri și a fost atribuită în lotul pârâtului, instanța a mai reținut dreptul de creanță al pârâtului constând în contravaloarea îmbunătățirilor întrucât acestea urmează să-i profite.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 728 C.civ., prima instanță a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională și a sistat starea de indiviziune creată în urma decesului autorilor E.I. și E.M.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta M.C. și pârâtul E.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a invocat două critici, și anume cu privire la variantele de lotizare intervenite în cauză, în sensul că lotul nr. 1 atribuit pârâtului privește majoritatea bunurilor, suprafețele de teren sunt în mod excesiv fărâmițate, iar pe cale de consecință, valoarea lor economică este mult redusă fie cu privire la suprafețele de teren reținute în componența masei succesorale, prin aceea că terenurile nu au fost evaluate corespunzător, expertul a găsit alte suprafețe decât cele menționate în titlul de proprietate și nu a făcut schițe separate cu terenurile ce urmau a fi atribuite, conform fiecărei variante de lotizare.
Pârâtul E.S., prin apelul formulat arată că, deși instanța i-a admis în parte cererea reconvențională, i-a atribuit în lot mai multe bunuri decât a solicitat și în acest mod s-a ajuns ca sulta să fie împovărătoare.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 137/24.06.2008, a admis apelurile și a schimbat sentința, în sensul că a omologat raportul de expertiză întocmit de expert N.Gh. în varianta C, potrivit dispozitivului deciziei.
în adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în urma refacerii raportului de expertiză, în sensul de a măsura terenurile, de a împărți în 3 părți terenul din pct. „Acasă” în așa fel încât să revină tuturor părților și de a efectua mai multe variante de lotizare, următoarele:
„Obiectivele stabilite au fost încuviințate astfel încât să fie în concordanță cu motivele de apel formulate, care să dispună atribuirea în natură a bunurilor și să aibă în vedere nivelul de stabilire a acestora”.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanta N.A. și pârâtul E.S., care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.proc.civ.
Reclamanta N.A. arată că părțile au solicitat omologarea variantei C din completarea la raportul de expertiză.
Instanța a omologat expertiza în varianta sa finală, dar în expunerea loturilor face referire la raportul de expertiză față de care s-au admis obiecțiunile formulate de pârâtă, preluând loturile din varianta B din aceasta de la filele 41-42, iar în acest mod a comis o greșeală de fapt, de ordin procedural.
Pârâtul E.S., în dezvoltarea recursului său, susține că instanța i-a agravat situația în propria cale de atac, decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu a răspuns în nici un fel la motivul de apel prin care arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 6739C.proc.civ.
în apel, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize, împotriva acesteia a formulat obiecțiuni, care au fost admise și s-a dispus completarea raportului de expertiză de către același expert N.Gh. Prima expertiză cuprindea două variante de lotizare, respectiv A și B, iar completarea cuprinde trei variante - A, B și C.
Deși a solicitat omologarea expertizei în varianta B, iar reclamanta în varianta C, tribunalul, admițând apelurile, a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a omologat expertiza într-o variantă care nu există nici în prima expertiză și nici în completarea la aceasta.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Examinând actele de la dosar, Curtea a constatat că recursul declarat de către reclamanta N.A. este inadmisibil, iar recursul formulat de pârâtul E.S. este fondat, cu consecința admiterii acestuia, casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal.
în considerentele acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut următoarele:
După cum se știe, recursul este o cale de atac de reformare, nedevolutivă; hotărârea primei instanțe nu poate fi atacată direct cu recurs, ci trebuie exercitată mai întâi calea de atac a apelului.
în speță, reclamanta N.A. nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, această cale de atac fiind exercitată de către cealaltă reclamantă - M.C. - astfel că recursul de față, declarat împotriva unei hotărâri care nu a fost atacată prin calea de atac a apelului, fiind exercitat deci omisso medio, este inadmisibil și se va respinge în consecință.
în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul E.S., acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
în cauza de față, în apel, instanța a dispus completarea expertizei efectuate la fond, de către expertul tehnic N.Gh., în sensul de a se întocmi noi variante de lotizare care să țină cont de solicitările părților, iar terenul din punctul „Acasă” să fie împărțit în trei părți.
Expertul desemnat a efectuat lucrarea și a întocmit două variante de lotizare - A și B.
în ședința publică din data de 15.04.2008 s-au admis obiecțiunile formulate de părți la această expertiză și s-a dispus o altă completare, în sensul de a se întocmi două variante de lotizare conform acestei obiecțiuni.
De data aceasta, același expert a întocmit trei variante de lotizare, respectiv A, B și C.
Instanța de apel a schimbat sentința, prin aceea că a omologat expertiza în varianta C din raportul întocmit de expert N.Gh., menționând paginile 41-42 - la aceste pagini se află deja varianta B din prima completare la expertiză, dispusă în apel, iar varianta C există în cea de-a doua completare de la paginile 64-69.
Cu toate acestea, instanța nu și-a motivat în nici un fel soluția adoptată, singura așa-zisă motivare constituind-o următoarea frază: „Obiectivele stabilite au fost încuviințate astfel încât să fie în concordanță cu motivele de apel formulate, care să dispună atribuirea în natură a bunurilor și să aibă în vedere nivelul de stabilire a acestora”.
Prin urmare, decizia este nemotivată, contrar prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., mai sus enunțat, care consacră principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, judecătorii fiind datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea.
Simpla referire generică la raportul de expertiză nu constituie o motivare convingătoare, iar în această situație este imposibil de exercitat controlul judiciar, ceea ce atrage casarea deciziei.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C.proc.civ., a fost admis recursul declarat de pârâtul E.S. și casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
| ← Legalitatea căilor de atac. Nerespectare. Consecinţe | Revizuire. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui... → |
|---|
