Contract de împrumut. Cauză ilicită
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 966, art. 968
- Legea nr. 58/1998: art. 74
Cauza contractului de împrumut în discuţie este una ilicită, contrară ordinii publice, de vreme ce activitatea desfăşurată de către pârât este una incriminată de legea penală ca infracţiune.
(Secţia civilă, decizia nr. 255/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 3413 din 1 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă completată, formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâtul V.B.A., şi în consecinţă:
1. s-a constatat nulitatea absolută contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 977/6.06.2000 de notarul public G.G., cu sediul în Sf. Gheorghe.
2. s-a dispus anularea încheierii nr. 3106/2000 a Biroului de carte funciară Sf Gheorghe privind notarea interdicţiei de înstrăinare şi întabularea ipotecii în CF nr. (...) şi restabilirea situaţiei anterioare de CF, precum şi restituirea de către reclamantă a sumei împrumutate în cuantum de 6.000 lei.
3. s-a dispus întoarcerea executării silite din dosarul execuţional nr. 1002/ex/2001 al executorului judecătoresc K.J.G., în sensul anulării procesului verbal de licitaţie imobiliară din 12.02.2002 şi a actului de adjudecare imobiliară din 12.02.2002, precum şi anularea încheierii de întabulare nr. 2095/2002 privind întabularea imobilului pe numele pârâtului în CF nr. (...) şi reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului apartament situat în Sf. Gheorghe, str. (...).
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este nefondat astfel că în baza art. 312 alin. 1 teza a ll-a urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de fond a analizat caracterul licit sau ilicit al cauzei ca şi condiţie de valabilitate a contractului de împrumut autentificat sub nr. 977/6.06.2000 de notarul public G.G., cu sediul în Sf. Gheorghe şi nu a tratat cauza din punct de vedere penal.
Potrivit art. 966 C. civ. obligaţia fondată pe o cauză ilicită nu poate avea nici un efect, iar art. 968 din acelaşi cod stabileşte când cauza este nelicită: când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri sau ordinii publice.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă cauza contractului de împrumut în discuţie este una ilicită, contrară ordinii publice, de vreme ce activitatea desfăşurată de către pârât este una incriminată de legea penală ca infracţiune.
Ca principiu, încheierea unor contracte de împrumut între persoane fizice este legală, cu condiţia ca acestea să nu fie perfectate în scopul producerii unor profituri. în acest din urmă caz fapta este incriminată ca şi infracţiune de prevederile art. 74 din Legea nr. 58/1998.
Numărul mare de contracte încheiate, clauzele similare stipulate, cu garanţie imobiliară, coroborate cu efectuarea unor anunţuri de mică publicitate prin ziare, referitoare la acordarea unor împrumuturi denotă faptul că pârâtul şi-a făcut o îndeletnicire în copul obţinerii de profit din împrumutarea unor sume în valută. în plus, cu ocazia executărilor silite ce avea loc, pârâtul împrumutător a devenit de regulă adjudecatarul imobilului care a constituit garanţia împrumutului, pe care îl prelua în contul sumei împrumutate şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.
Pentru această activitate pârâtul recurent a şi fost condamnat definitiv în prin decizia penală nr. 465/2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Contrar susţinerilor recurentului instanţa nu a denaturat prevederile O.G. nr. 9/2000, privind dobânda legală, ci a constatat că dobânda de 50% are caracterul unei clauze penale, iar nulitatea obligaţiei principale pentru cauză ilicită atrage şi nulitatea clauzei penale conform art. 1067 C. civ.
O altă critică din recurs se referă la inadmisibilitatea dovedirii cu martori peste cuprinsul înscrisului autentic precum şi starea de duşmănie dintre el şi martorii audiaţi în cauză.
Nici această critică nu este fondată, de vreme ce probaţiunea testimonială administrată a vizat alte împrejurări de fapt anterioare şi ulterioare încheierii contractului în litigiu, decât cele reglementate prin clauzele contractuale, astfel că restricţia prevăzută de art. 1191 alin. 2 C. civ. nu este operantă în speţă. Pe de altă parte proba cu martori
este admisibilă chiar şi contra unui înscris autentic atunci când se face dovada cauzei icite.
Susţinerile privind starea de duşmănie nu au fost probate, şi oricum existenţa unor itigii civile între părţi nu constituie un impediment în ascultarea ca martor.
Motivul de recurs vizând necomunicarea concluziilor scrise este lipsit de orice :emei, de vreme ce în faţa instanţei de fond nu au fost depuse astfel de concluzii, cronunţarea fiind amânată doar din lipsă de timp pentru deliberare.
Probabil că pârâtul recurent are în vedere concluziile scrise depuse în primul ciclu crocesual, înainte de casarea dosarului cu trimitere spre rejudecare, însă aceste concluzii au putut fi studiate şi discutate atât în recursul din dosarul 9010/190/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, cât şi apoi în rejudecare.
Având în vedere cauza ilicită a contractului de împrumut, în mod temeinic şi legal crima instanţă a procedat la constatarea nulităţii absolute a acestuia, şi a actelor subsecvente, buna credinţă a adjudecatarului neputând fi reţinută, de vreme ce el este chiar împrumutătorul.
în ceea ce priveşte dispoziţia de repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, tribunalul reţine că pârâtul nu a investit instanţa de fond cu vreo cerere econvenţională prin care să fi solicitat restituirea prestaţiei efectuate în baza contractului nul absolut.
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 6 C. pr. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Aşa fiind, instanţa din oficiu nu putea să dispună restituirea contravalorii apartamentului adjudecat la licitaţie, iar formularea unei astfel de cereri direct în recurs este -admisibilă, prin prisma prevederilor art. 294 coroborat cu art. 316 C. pr. civ.
în lipsa investirii sale cu o cerere de restituire a sumei de 6.000 lei, prima instanţă ~j putea adopta o astfel de dispoziţie, însă faţă de lipsa recursului reclamantei şi de cnncipiul neînrăutăţirii situaţiei recurentului în propria cale de atac, consacrat de art. 296 C. pr. civ., tribunalul nu o poate desfiinţa (judecător Simionescu lldiko).
| ← Contract având ca obiect teren şi construcţie. Natură... | Contract de întreţinere viageră. Rezoluţiune. Noţiunea de... → |
|---|
