Reziliere contract de intretinere. Jurisprudență Reziliere
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 379 din data de 18.04.2018
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. X/13.11.2017, pronunțată de Judecătoria C, în dosar nr. X/207/2017, s-a respins acțiunea formulata de reclamanta VA împotriva pârâților NJ și NL, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat la BNP LI și ET sub nr. X/13.12.2010, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați LI &TE din C, sub nr. X/13 decembrie 2010 ( fila 10,11), reclamanta VA a vândut fiicei sale NL imobilul proprietatea sa situat in comuna B Jud Olt, compus suprafață de 3.900 m.p. (3.822 m.p. din măsurători) teren intravilan, împreună cu casa de locuit - C 1, în suprafață de 140 m.p., construită din cărămidă, acoperită cu tablă, având 4 camere, baie, bucătărie și pivniță; anexă gospodărească - C2, în suprafață construită de 61 m.p., construită din bolțari, acoperită cu plăci de azbociment; anexă gospodărească - C 3 în suprafață construită de 32 m.p., construită din cărămidă, acoperită cu țigla; anexă gospodărească - C4, în suprafață de 7 m.p., construită din bolțari, acoperită cu plăci de azbociment; teren aferent în suprafață de 3.900 mp (3.822 m.p. din măsurători) ce are ca vecini la N - DI, E - Hotar comuna S, S - NM și V - DJ 1, imobil identificat prin număr cadastral X și înscris în Cartea Funciară a comunei B, județul Olt nr. X.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 9.000 lei din care s-a plătit în numerar suma de 1500 lei înainte de data autentificării contractului, iar pentru diferența de 7.500 lei, cumpărătoarea se obliga să presteze vânzătoarei întreținere cu toate mijloacele traiului (alimente, îmbrăcăminte, asistență medicală) pe tot restul vieții, iar la deces să respecte tradiția creștină.
Instanța a reținut că debitoarea obligației de întreținere NL a decedat la data de 21.07.2016, astfel că obligația de întreținere a rămas in sarcina moștenitorilor acesteia, pârâții din prezenta cauză.
În prezent, reclamanta se află internată în Azilul de Bătrâni din localitatea B, județul Olt, însă nu mai dorește să rămână în acest centru, susținând că are sprijinul unul alt fiu care este de acord să-i asigure îngrijirea în viitor.
A apreciat instanța că obligația de întreținere care incumbă pârâților debitori ai acestei obligații este executată, contravaloarea întreținerii reclamantei fiind achitata de către pârâtul NJ așa cum rezulta din documentele aflate la filele f. 71-86 dosar, reclamanta recunoscând la interogatoriu că beneficiază de condiții corespunzătore de întreținere.
Din adeverința nr. X/205/2017 emisă de Consiliul Județean Olt ( fila 106), a rezultat că pârâtul conform registrului de vizite al Centrului de îngrijire si asistență B a fost prezent în acest centru în următoarele date: 27.07.2016, 08.08.2016, 19.08.2016, 28.08.2016, 4.09.2016, 14.09.2016, 27.09.2016, 3.10.2016, 13.10.2016, 25.10.2016, 16.11.2016, 4.12.2016, 27.02.2017, 22.03.2017, 30.04.2017, însă reclamanta i-a atribuit cuvinte și expresii jignitoare ceea ce rezultata și din răspunsurile la interogatoriul pârâtului și din depoziția martorului VI.
Din referatul medical aflat la f. 107 emis de Spitalul Municipal C a rezultat că reclamanta este o persoană cu handicap suferind de demență mixtă, ceea ce presupune o supraveghere permanentă a acesteia, tratament și asistență medicală permanentă care este realizată în Centrul de îngrijire si asistență B, situație impusă de vârsta înaintată și a problemelor de sănătate.
Astfel, instanța a apreciat că îngrijirea reclamantei este acordată in mod corespunzător in acest centru costurile întreținerii fiind suportate de pârât, beneficiind de asistență medicală permanentă.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite în speță condițiile art. 1020-1021 V.c.civ., întrucât nu s-a dovedit o neexecutare culpabilă a obligației de întreținere a debitorilor pârâți, motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta VA, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și a probatoriului administrat.
A arătat, că a încheiat contractat cu numita NL, în baza relației de rudenie, mamă - fiică, considerând astfel că nevoile specifice vârstei înaintate (în prezent are vârsta de 81 de ani), vor fi pe deplin satisfăcute.
La data de 21.07.2016 fiica sa, NL a decedat, iar un accept al său de a continua relația contractuală cu moștenitorii cumpărătoarei nu a fost exprimat. Dat fiind caracterul strict personal al obligației de întreținere, continuarea relației contractuale după decesul cumpărătoarei (debitoare a obligației de întreținere) mai putea avea loc doar dacă vânzătoarea (creditoare a obligației de întreținere), consimțea aceasta.
În afara caracterului strict personal al obligației de întreținere ce caracterizează astfel de contracte de întreținere, ca motiv suficient de reziliere a unui contract de întreținere, în cauză s-a probat cert că pârâții nu și-au executat obligația corelativă de întreținere asumată prin contract.
Mai întâi, trebuie evidențiat că despre vreo prestație din partea pârâtei NL, moștenitoare a cumpărătoarei decedate NL, nu poate fi vorba, aceasta fiind de mai mulți ani plecată în străinătate.
În ceea ce-1 privește pe pârâtul NJ, acesta se prevalează de internarea sa în Azilul de Bătrâni din localitatea B, județul Olt, cu toate că potrivit contractului obligația de întreținere trebuia să se presteze în natură de către debitorul cumpărător (asigurarea de alimente, îmbrăcăminte, asistentă medicală pe tot restul vieții, iar la deces să respecte tradiția creștină).
Învederează că deși are o vârstă înaintată de 81 de ani, cu eforturi rezonabile, atât în acea perioadă, cât și în prezent, era și este în măsură să-și poarte singură de grijă.
În aceeași zi în care s-a produs decesul fiicei sale, 21.07.2016, soțul și respectiv fiica acesteia (pârâții NJ și NL) au întreprins demersuri pentru internarea sa în Azilul de Bătrâni din localitatea B, județul Olt, așa încât de atunci se află internată în acest centru de îngrijire.
Demersul pârâtului NJ de a o interna în azilul de bătrâni de notă o cruzime aparte, ce poate fi greu exprimat în cuvinte. Înainte de toate, deși avea acest drept și și-ar fi dorit nespus de mult, nu a putut participa la funeraliile fiicei sale.
Apoi, persoanele ce sunt internate în centru sunt grav bolnave, căzute la pat, sau cu care nu se poate comunica, ori în ceea ce o privește este o persoană cu aptitudini fizice satisfăcătoare, specifice însă vârstei înainte.
S-a probat totodată că pentru internarea sa în centru pârâții s-au folosit doar de pensia ce o primea, în cuantum de 579 lei, iar după ce a întreprins demersuri pentru procurarea actelor necesare deschiderii procesului pârâții nu s-au mai folosit de pensia ce i se cuvenea și au achitat ei costurile internării.
Poate că cea mai elocventă probă ce evidențiază culpa gravă în executarea obligației de întreținere este dată de interogatoriul ce a fost luat pârâtului NJ la termenul de judecată din data de 06.11.2017, în care pârâtul recunoaște că de la data de 21.07.2017, data internării sale în acel azil, și până în prezent, a fost dusă acasă doar o singură dată, pentru o singură zi, când pârâtul a cules via. Prin violență, în ciuda insistențelor sale de a rămâne acasă, în aceeași zi a fost readusă în acel azil (întrebările 11, 12, și 13).
Pe toată această perioadă a internării sale, în afara faptului de a trece pe la casierie să achite contravaloarea internării, pârâtul nici măcar nu s-a obosit să o viziteze.
De asemenea, la întrebarea nr. 16, pârâtul recunoaște că înainte de internare, apelanta avea economii de 10.000 lei, bani care și i-a însușit și i-a cheltuit.
La interogatoriul suplimentar luat în aceeași zi, pârâtul recunoaște că doar el deține cheie de la casă și nu concepe sub nici o formă să-i remită un rând de chei pentru a folosi această gospodărie.
În pofida faptului că sub aspectul executării obligației corelative ce incumba cumpărătoarei această obligație de întreținere avea un caracter strict personal (decesul cumpărătoarei fiind o cauză suficientă pentru a constata rezilierea contractului ca o consecință a încetării obligației de întreținere), în pofida faptului că pe perioada scursă de la decesul cumpărătoarei și până în prezent a fost pur și simplu abandonată într-un centru de îngrijire și asistență socială unde sunt internate persoane cu afecțiuni foarte grave, în pofida afirmației exprese a pârâtului că și în viitor "se va achita de obligații" în aceeași manieră ca și până în prezent, în pofida restrângerii libertății lor mele prin internarea sa în acel azil, în pofida faptului că unul dintre moștenitori nu a prestat niciun fel de obligație de întreținere, instanța de fond apreciază că nu poate reține în sarcina pârâților vreo culpă în executarea acestei obligații de întreținere și prin urmare respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este vădit netemeinică și profund nelegală motiv pentru care a solicitat admiterea apelul și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați LI -TE, sub nr. X/13 decembrie 2010 ce a avut ca obiect imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent acestora în suprafață de 3.900 m.p. (3.822 m.p. din măsurători), identificate potrivit mențiunilor din contract.
Intimații NJ și NL au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința civilă prin prisma criticilor formulate în apel, instanța reține următoarele:
În fapt, între apelanta-reclamantă VA, în calitate de vânzătoare- creditoare a întreținerii și numita NL, în calitate de cumpărătoare- debitoare s-a încheiat la data de 13.12.2010 contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.X/13.12.2010 de BNP IL, prin care părțile au stipulat că, în schimbul imobilelor teren, casă de locuit și anexe gospodărești situate în localitatea B, debitoarea să achite suma de 1.500 lei, iar pentru diferența de 7.500 lei să presteze creditoarei întreținere cu toate mijloacele necesare traiului: alimente, îmbrăcăminte, asistență medicală, pentru tot restul vieții, iar la deces să respecte tradiția creștină.
La data de 21.07.2016 a avut loc decesul debitoarei întreținerii, numita NL. În aceeași zi, reclamanta a fost internată la azilul de bătrâni din localitatea B, fiind adusă în vizită, în gospodăria ce face obiectul contractului de întreținere, o singură dată, după cum rezultă din răspunsul pârâtului la întrebarea nr.11 din interogatoriul administrat de reclamantă (f.119).
Conform răspunsului la întrebarea nr.9 din același interogatoriu, în primele 2 luni de la internarea reclamantei la azil, cheltuielile aferente au fost achitate din pensia acesteia, după care, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la filele 71-82 din dosar, cheltuielile au fost achitate de pârâtul NJ.
În drept, prin raportare la data încheierii contractului analizat, față de disp. art.6 N.C.civ. și art.5 din Legea de aplicare a acestuia, contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.X/13.12.2010 de BNP IL îi sunt aplicabile disp. Vechiului Cod civil.
Întrucât în vechiul cod civil contractul de întreținere nu beneficia de o reglementare specifică, fiind un contract nenumit, în materie de rezoluțiune, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din partea generală a dreptului obligațiilor, în speță art.1020-1021 V.C.civ..
Art. 1020 - Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său (C. civ. 830, 832, 943, 1075, 1081 și urm., 1012 și urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).
Art. 1021 - Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate, intuitu personae, iar caracterele juridice menționate au consecințe specifice asupra obligațiilor asumate de părți.
Astfel, debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în natură în condițiile prevăzute în contract, chiar dacă creditorul are mijloace materiale suficiente pentru întreținerea sa.
O consecință a caracterului aleatoriu al contractului este faptul că întreținerea se prestează în funcție de nevoile curente ale creditorului, acestea putând varia de la o prestație la alta, în raport de starea de sănătate, nevoile de hrană, îmbrăcăminte ale beneficiarului.
În privința locului executării întreținerii, doctrina a reținut, prin derogare de la regula executării obligației la domiciliul debitorului prev. de art.1104 alin.3 V.C.civ., că plata urmează să se execute la domiciliul creditorului întreținerii dacă nu s-a stipulat altfel sau din împrejurări nu rezultă un alt loc al executării întreținerii.
Urmare a caracterului intuitu personae al contractului de întreținere, obligațiile asumate de debitor se execută personal de către acesta, întrucât atributele particulare ale celui obligat prin contract au fost cele care au stat în primul rând la baza alegerii sale de către creditorul obligației de întreținere. Încheierea acestui contract implică o alegere de persoană, o încredere a întreținutului că persoana întreținătorului îi va acorda întreținere zi de zi, prestație care nu este dinainte determinată. La fel, nu-i este indiferentă nici întreținătorului persoana față de care își asumă obligația de a o îngriji, adăposti și întreține. Astfel, prestațiile trebuie să se execute nu periodic, ci permanent, zi de zi, în limita duratei contractului. Din aceste motive, obligația de întreținere, care implică fapta personală a debitorului, este intransmisibilă.
În consecință, executarea prin reprezentant a obligațiilor asumate este de neconceput în contextul în care este unanim acceptat că relațiile personale de apropiere existente între creditor și debitor sunt determinante în încheierea și derularea contractului și, în consecință, schimbarea debitorului întreținerii (de exemplu, în caz de deces al debitorului inițial) poate avea loc doar cu acordul creditorului.
Deși creditoarea a afirmat că nu și-a dat acceptul pentru continuarea relației contractuale cu succesorii fiicei sale, cu toate acestea, instanța are în vedere că un acord expres nu era necesar, fiind suficientă acceptarea unora dintre prestații, chiar urmată de nemulțumiri privind modul de executare a contractului. Totodată, instanța reține că reclamanta a solicitat rezilierea contractului or, decesul debitoarei nu poate avea drept consecință o sancțiune, ci desființarea contractului pentru neexecutare fortuită.
În privința modului de executare a contractului, din probatoriul administrat rezultă că, începând cu data de 21.07.2016, succesorii debitorului obligației de întreținere au transferat, fără acordul creditoarei, obligația de întreținere către Centrul de Îngrijire și Asistență B.
Lipsa acordului reclamantei rezultă atât din sesizarea instanței cu prezenta acțiune la data de 04.04.2017, deci la mai puțin de 9 luni de la data internării reclamantei, cât și din demersurile efectuate de aceasta anterior sesizării instanței, respectiv adeverință solicitată de avocat în luna ianuarie 2017.
Refuzul de executare a obligației prin reprezentant a rezultat și din declarația martorului SA (f.123) care a arătat că, în anul 2016, cu ocazia alegerilor, s-a deplasat la căminul de bătrâni unde este internată reclamanta, iar aceasta a afirmat că înțelegerea a fost să stea la cămin o lună sau două, că refuză să stea în locul respectiv și dorește fie dusă la domiciliul său.
Deși posibil real aspectul ca partea creditoare să beneficieze de asistență și îngrijire superioare celor pe care le-ar avea la domiciliu, cu toate acestea, din punctul de vedere al îndeplinirii obligațiilor contractuale, nu poate fi transformată unilateral obligația de întreținere în natură într-o rentă viageră constând în suma pe care debitorul o plătește căminului de bătrâni.
Astfel, deși debitoarea întreținerii și-a asumat obligația de a asigura creditoarei hrană, medicamente, îmbrăcăminte, cu toate acestea, obligațiile contractuale nu au mai fost respectate începând cu data de 21.07.2016, succesorii numitei NL internând-o pe apelanta-reclamantă într-un cămin de bătrâni.
Prin urmare, contrar concluziei primei instanțe, se constată că debitorii au modificat unilateral atât locul de executare a contractului cât și conținutul obligației asumate, nerespectându-și obligațiile contractuale asumate și încălcând disp. art.969 V.C.civ. conform căruia Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În raport de art.1020-1021 V.C.civ. care prevăd rezilierea contractului în caz de neexecutare culpabilă, instanța va admite apelul formulat, va schimba hotărârea primei instanțe și va dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.X/13.12.2010 de BNP IL și încheiat între apelanta-reclamantă VA, în calitate de vânzătoare- creditoare a întreținerii și numita NL, în calitate de cumpărătoare- debitoare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art.482 Cpc privind completarea cu alte norme coroborat cu disp. art.451 alin.1 Cpc privind cuantumul cheltuielilor de judecată și art. 453 Cpc privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că, potrivit disp. art.44 alin.3 din OUG 80/2013 încheierea prin care s-a acordat apelantului-reclamant ajutor public judiciar la prima instanță sub forma eșalonării reprezintă titlu executoriu, în considerarea faptului că pârâtul a căzut în pretenții, instanța va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.378 lei, reprezentând taxă de timbru în primă instanță și în apel.
Data publicarii pe portal:09.05.2018
| ← Reconstituirea dreptului de proprietate. Jurisprudență Fondul... | Sechestru asigurator. Jurisprudență Sechestru. Confiscare... → |
|---|
