Reconstituirea dreptului de proprietate. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 398 din data de 26.04.2018
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. X din 11.10.2017, pronunțată de Judecătoria B în dosarul civil nr. X/184/2017, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul F P. C ,în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ B PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul F P. C, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B, Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Olt, a solicitat instanței obligarea Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar B să restituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 700 mp teren situat în intravilanul orașului B, , în T64 și să înainteze actele premergătoare către Comisia Județeană Olt de aplicare a legilor fondului funciar, să completeze titlul de proprietate nr. X/28 emis la data de 27.10.2005 pe numele autorului F P, cu suprafața de 700 mp teren situat în intravilanul orașului B, str. , în T64.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este moștenitorul autorului F P în calitate de fiu. Acesta a deținut în proprietate un imobil casă și teren intravilan aferent imobilului în suprafață de 0,66 ha, situate în intravilanul orașului B, str. , , județul Olt.
În anul 1983, prin decretul de expropriere nr. X/28.06.1980 s-a dispus exproprierea terenurilor și construcțiilor aferente din str. , , demolându-se imobilul construcții. Autorul a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață cu care figura în registrul agricol dar comisia a reconstituit doar suprafața de 3852 rămânând diferența de 2784 mp. Din această diferență, o parte este afectată de construcții-blocuri și numai 700mp teren suprafață este liberă. Arată că această suprafață se regăsește în natură pe vechiul amplasament și nu este afectată de construcții și utilități.
A arătat că a făcut numeroase cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate și completarea titlului de proprietatea dar Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B nu a răspuns solicitărilor reclamantului.
S-au depus înscrisuri în susținerea cererii.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 09.08.2017, Comisia Județeană Olt de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia. S-a arătat că reclamantului i-a fost reconstituită întreaga suprafață de teren după autorul F P și a fost emis titlul de proprietate nr. X/28 din 27.05.2005. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile legilor fondului Funciar ci prevederile legii nr.10/2001 care are ca obiect restituirea imobilelor expropriate în anii 1945-1989.
La data de 24.08.2017, Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar B a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a arătat că în urma cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamantul a primit suprafața de teren conform titlului de proprietate nr. X/28/27.05.2005, iar în prezent mai are de primit suprafața de 4,00 ha pădure și 1,00ha teren intravilan conform legii 247/2005. Pentru suprafața de 700mp teren solicitată de către reclamant se arată că nu exisă temei pentru a fi retrocedată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța de fond a reținut că prin art. 4 din Decretul de expropriere nr. X/28.06.1980 emis de Consiliul de stat al Republicii Socialiste România (f.57-60) în scopul realizării a 473 apartamente, în zona centrală a orașului B, etapa a II-a au fost expropriate, trecute în proprietatea statului și date în administrarea directă a orașului B, jud. Olt, terenurile în suprafață de 23.875 mp și construcțiile în suprafață de 2.491,33 mp, situate în orașul B, jud. Olt, identificate potrivit planului de situație nr. 4 anexat, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă nr. 3 la prezentul decret.
Reclamantul a arătat că dintre persoanele expropriate a făcut parte și tatăl său, defunctul F P.
Prin cererea introductivă, în baza Legii 18/1991, reclamantul a solicitat obligarea Comisiei Locale B la restituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 mp teren situat în intravilanul orașului B, str. , T64 și să înainteze actele premergătoare iar Comisia Județeană să completeze titlul de proprietate nr.X/28 emis la data de 27.10.2005 pe numele autorului F P cu suprafața de 700 mp teren intravilan.
Raportând temeiul legal invocat la situația de fapt, instanța de fond a găsit întemeiată excepția inadmisibilității formulării acțiunii, însă cu o altă motivare.
Potrivit art. 8 din Legea 18/1991 (1) Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite.
Potrivit art.1 din Legea 10/2001 obiectul legii menționate îl reprezintă (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
În interpretarea articolelor mai sus menționate, instanța de fond a reținut că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, stabilește că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
Prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul Legii nr. 10/2001 se înțeleg: imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare; imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate; imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial; imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile; orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare; orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Prin urmare, legea-cadru în materie de restituiri de imobile preluate în mod abuziv este această lege, celelalte prevederi în materie de retrocedare având caracter special. De asemenea, conform art. 8 alin. (1) din aceeași lege, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și terenurile situate în intravilan vizate de legile funciare și care au fost cerute conform Legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997.
Imobilul în discuție nu este unul care să se circumscrie ipotezelor reglementate de Legea nr. 18/1991, pentru că detenția terenului nu aparține reclamantului și pentru că din actele dosarului nu rezultă că terenul s-ar fi aflat în proprietate cooperatistă.
Față de cele mai sus arătate, având în vedere că Legea nr. 10/2001 este un act normativ special în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite continuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța de fond a reținut că situația dedusă judecății se circumscrie dispozițiilor legii speciale, și implicit procedurii reglementate de aceasta.
Față de cele arătate în precedent, constatând că reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile unei alte legi speciale, Legea 18/1991, lege care nu este incidentă în cauză, s-a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant F P. C, prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Arată că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică șt nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, întrucât instanța de fond în mod nelegal a respins cererea formulată de reclamant, fără a cerceta fondul cauzei, și a pronunțat o hotărâre bazată pe propriile convingeri, fără a se administra probe.
Susține că instanța a pronunțat o hotărâre pe ceva ce nu s-a solicitat și nu a fost invocat de nicio parte, motivând excepția inadmisibilității pe considerente care nu au fost puse în discuția părților, sentința conținând motive contradictorii, astfel cum se poate observa din contradicția dintre dispozitiv și considerente.
Menționează că prin întâmpinarea formulată de Comisia Județeană Olt, aceasta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă, motivat de faptul că autorului său i s-ar fi reconstituit întreaga suprafață de teren, fiindu-i înscrisă în T.P. nr. X/28, aspect nereal, terenul situat în intravilan în T 64 nu i-a fost reconstituit în totalitate autorului său, acest lucru rezultă din T.P. amintit în coroborare cu actele depuse la dosarul cauzei, respectiv registrul agricol, cererile de reconstituire formulate de autorii săi, respectiv nr. X/13.03.1991, Y/19.09.2005 formulată în baza Lg. 247/19.07.2005 precum și cererea de înscriere în CAP.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că imobilul solicitat de reclamant în calitate de moștenitor al autorilor F P și V nu intră sub incidența Lg 18/1991, deoarece nu le-ar fi aparținut și că nici nu rezultă că nu s-ar fi aflat în proprietatea cooperatistă și că situația dedusă judecății s-ar circumscrie dispozițiilor legii speciale Lg. 10/2001.
Precizează că nu există nici o dovadă la dosarul cauzei în sensul că terenul solicitat de reclamant ar fi fost expropriat, întrucât așa cum rezultă din anexa nr. 3 la decretul X/28.06.1980, autorului său F P i s-ar fi expropriat numai imobilul construcții și teren în suprafață de 250 mp, astfel că terenul în discuție nu poate intra sub incidența Legii 10/2001.
Mai mult, prin cererea înregistrată la data de 12.01.1962 , autorul său F P se în scrie în "GA.C. 7 Noiembrie" cu 1 ha arabil, 0,33 ha în fundul grădinii, 0,05 ha vie și 0,2 ha arabil, situate în str. , nr. 42.
Din cererea de înscriere în CAP aflată la dosarul cauzei dar și din registrul agricol din 1962 în care se face o mențiune că 0,25 ha vie a fost trecută la CAP, a rezultat foarte clar că autorul său a fost membru cooperatist.
Consideră că nu a avut parte de un proces echitabil și instanța a respins cererea de chemare în judecată în mod netemeinic și nelegal, necercetând fondul cauzei, neanalizând ce suprafață de teren a fost expropriată, deși din anexa 3 rezultă foarte clar suprafața de 250 mp teren.
Terenul în suprafață de 700 mp, a cărui reconstituire a solicitat-o, nu s-a aflat niciodată în posesia unei entități publice, nu a fost reconstituită altei persoane și nici nu este afectată de utilități.
Față de motivele invocate, solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să cerceteze fondul cauzei și să administreze probele solicitate.
În subsidiar, solicită reținea cauzei spre rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea Comisiei Locale să înainteze actele premergătoare și respectiv Comisiei Județene să completeze titlul de proprietate nr. X/28 emis la data de 27.10.2005 pe numele autorului meu F P prin reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafața de 700 mp. teren situat în intravilanul orașului B , str. , jud. Olt.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.470 și următoarele C.proc.civ..
La data de 19.02.2018, intimata pârâtă COMISIA LOCALĂ B pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul apelant F C.
Arată că reclamantul a formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, acesta primind suprafața de teren conform Titlului de Proprietate nr. X/28/27.05.2005, iar in prezent nu mai are de primit decât suprafața de 4,00 ha pădure si 1,00 ha teren extravilan conform Legii 247/2005, suprafețe pentru care Comisia locala de Fond Funciar a făcut deja oferta.
In ceea ce privește suprafața de teren solicitată, de 700 mp teren intravilan, precizează ca nu exista temei pentru a fi retrocedata.
In mod corect instanța de fond a considerat ca imobilul in discuție nu este unul care sa se circumscrie ipotezelor reglementate de Legea 18/1991, pentru ca detenția terenului nu aparține reclamantului si pentru ca din actele dosarului nu rezulta ca terenul s-ar fi aflat in proprietate cooperatista.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ..
La data de 13.03.2018, apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata pârâtă, reiterând susținerile din apel.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în fața Judecătoriei B rezultă că, în cauză, părțile au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar instanța de fond a respectat principiile fundamentale ale procesului civil.
Astfel, tribunalul reține că sub marginala "Scopul judecării procesului";, în condițiile art. 211 C.proc.civ. prevede că completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare și dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia.
Din analiza actelor de procedură de la dosar, tribunalul constată că excepția de fond a inadmisibilității cererii reclamantului a fost invocată de pârâta Comisia județeană prin întâmpinarea depusă la data de 09.08.2017, întâmpinare comunicată la data de 24.08.2017 reprezentantului convențional al reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată cu acea ocazie.
În cuprinsul întâmpinării, la pagina 2, paragraful nr. 4, pârâta susține că "în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legilor fondului funciar ci prevederile Legii nr. 10/2001, lege al cărei obiect viza restituirea imobilelor expropriate în perioada 1945-1989";.
În aceste condiții, în mod nejustificat susține apelantul că nu i s-au comunicat suficiente informații legate de excepția inadmisibilității, pentru ca să poată expune un punct de vedere argumentat asupra problemei pusă în discuție, și cu atât mai nejustificată este afirmația privitoare la analizarea unei chestiuni care nu a fost invocată de părți.
Contradictorialitatea reprezintă un principiu fundamental, în sensul că în temeiul acestuia, părțile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe și să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a procesului. El este exprimat prin adagiul audiatur et altera pars - să fie ascultată și cealaltă parte, rezumând esența întregului proces.
Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului.
Regula este că judecătorul reprezintă factorul de echilibru în "duelul judiciar";.
Principiul contradictorialității este intrinsec legat de principiul egalității armelor, fiind principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului. Mai precis, părțile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta și de a combate susținerile făcute de fiecare dintre ele și de a-și exprima opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice (finalitate prevăzută de dispozițiile art. 211 C.proc.civ).
În cauza de față, cele două principii au fost în mod evident respectate, apelantul putând să expună, în cunoștință de cauză, o apărare reală în raport invocarea de către pârâtă a neincidenței în cauză a dispozițiilor Legilor fondului funciar și a aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Este nefondată și critica privind pretinsa contradicție dintre considerente și dispozitiv, atât timp cât în considerentele sentinței apelate se regăsesc argumente privind temeinicia excepției inadmisibilității cererii, iar instanța de fond s-a oprit, în dispozitiv, la soluția corespunzătoare, dispunând admiterea excepției, astfel că motivarea conduce la o anumită soluție, cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Cât privește temeinicia hotărârii, tribunalul reține că, potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, "(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.";
Rezultă, din textul legal citat anterior, că reconstituirea dreptului de proprietate este utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate și a pierdut această proprietate în condițiile avute în vedere de lege.
Fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate suprafețe de teren deținute de cooperativele agricole de producție la 1 ianuarie 1990, înscrise în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991).
Așadar, în cazul terenurilor care nu au format obiectul cooperativizării, nu sunt aplicabile dispozițiile privind procedura de reconstituire a dreptului de proprietate cuprinse în Cap. II din Legea fondului funciar.
Aceste terenuri, astfel cum corect a reținut instanța de fond, intră sub incidența dispozițiilor art.1 din Legea 10/2001, potrivit cu care (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.
Diferența dintre Legea nr. 10/2001 cu prevederile nr. Legii 18/1991 și Legii nr. 1/2000 completate și modificate este dată de prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Textul a suferit o modificare prin Legea nr. 247/2005 prin care s-a introdus sintagma "(terenurile) situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele…";.
Interpretarea istorico-teleologică a prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (având în vedere evoluția în timp a acestui text) duce la concluzia că acesta are în vedere excluderea a două categorii de terenuri: a) terenurile situate în extravilan și b) terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
Concluzia se impune, având în vedere că, până la apariția Legii nr. 247/2005, art. 8 privea numai terenurile supuse Legii nr. 18/1991, pe când prin modificare s-a adăugat și ipoteza a II-a pe lângă cea inițială, după cum reiese din folosirea sintagmei "precum și…";.
Comparând prevederile Legii nr. 18/1991 cu cele ale Legii nr. 1/2000, se poate observa cu ușurință că, deși în principiu privesc imobile preluate abuziv de stat, totuși, câmpul de aplicare al Legii nr. 18/1991 este limitat la "terenurile care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție"; (art. 8 alin. 1) pe când Legea nr. 10/2001 este (cum s-a arătat anterior) de maximă aplicabilitate referindu-se la imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Astfel, cum terenul deținut de autorul reclamantului nu a intrat în patrimoniul C.A.P., apelantul nu avea calitatea specială cerută de lege (art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991) pentru a putea beneficia de reconstituire, rezultând, fără putință de tăgadă, că nu putea beneficia de măsurile de restituire prevăzute de această lege specială.
Legea nr. 10/2001, la art. 7 alin. 3, statuează că în situația în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptățite dintre cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, și cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate la art. 2 alin. (1), se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii.
Drept urmare, terenul ce face obiectul prezentei cauze, situat în intravilanul mun. B, la data exproprierii, nu poate face obiectul restituirii în baza Legii nr. 18/1991.
Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelantul reclamant, ca nefondat.
Data publicarii pe portal:04.06.2018
| ← Obligarea asiguratorului de servicii medicale la plata... | Reziliere contract de intretinere. Jurisprudență Reziliere → |
|---|
