PRETENTII, OBLIGATIA DE AFACE. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 2 din data de 10.01.2014
Prin decizia civilă nr. 2/10.01.2014, tribunalul a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta - pârâtă SC GA SA și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă BRD GSG SA- Sucursala A.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 5695/740/2011 la data de 12.07. 2011, reclamantul CMA a chemat în judecată pe pârâtele B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A și S.C."; GA " S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acestea să fie obligate în solidar la plata sumei de 21.852 lei, încasați de B.R.D. de la reclamant în contul obligației de plată a pârâtei S.C."; GA " S.A., ambele realizând astfel o îmbogățire fără just temei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2008, tatăl său, CȘ a luat un credit pentru nevoi personale de la pârâta B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A, care i-a impus să încheie o asigurare de viață cu pârâta S.C."; GA " S.A. și să cesioneze în favoarea băncii drepturile de despăgubire ; în același an, evenimentul asigurat s-a produs, tatăl reclamantului decedând.
A mai arătat reclamantul că, a informat în timp util ambele pârâte iar în ceea ce-l privește deși nu a acceptat succesiunea, pentru a nu se acumula dobânzi și penalități a plătit în locul tatălui său un nr. de rate de credit, valoarea acestora identificându-se cu valoarea litigiului de față. În aceste condiții, ambele pârâte au realizat o îmbogățire fără just temei, banca deoarece are rezerva unei duble încasări iar firma de asigurare deoarece nu a reținut și stocat în conturile sale o sumă pe care o datora cu titlu de despăgubire în temeiul unei obligații contractuale, cesionate.
Reclamantul a menționat că deși a făcut numeroase demersuri față de pârâte, finalizate cu invitația la conciliere în temeiul dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, acestea nu s-au arătat receptive față de insistențele sale. În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus certificat de calitate de moștenitor nr. 29/201 emis de B.N.A. TM și TM, cerere nr. 2563/2008, cerere de asigurare AG , adresa nr. 7654/2010 emisă de B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A. La data de 10. X. 2011 pârâta BRD GSG SA , a formulat întâmpinare.
În motivare, s-a arătat că urmare a decesului numitului CȘ, reclamantul s-a adresat B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A la data de 09.09. 2010 cu cererea înregistrată sub nr. 6892/2010, comunicând după aproximativ 2 ani decesul tatălui său, care deși decedase la data de 16.08. 2008, nu a informat banca despre decesul acestuia decât la 09.09. 2010 ; banca după ce a luat act prin adresa nr. 6892/2010 de producerea evenimentului, a procedat la comunicarea acestei adrese către S.C."; GA" S.A. și a solicitat cu adresa nr. 7640/2010 un punct de vedere.
Având în vedere că S.C."; GA " S.A. nu a comunicat un punct de vedere, B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A. a revenit cu adresa nr. 8645/2010 recomunicând solicitarea reclamantului.
Urmare acestei adrese, pârâta S.C."; GA " S.A. a răspuns cu adresa nr. 18886/18 .11. 2010 că având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că este moștenitorul legal al defunctului și nici nu a completat și semnat o cerere de despăgubire, dosarul de daună nu a putut fi finalizat. În perioada scursă de la prezentarea reclamantului la sediul societății și până la transmiterea reclamațiilor, reclamantul nu s-a mai interesat care este stadiul dosarului și dacă mai sunt necesare și alte documente și având în vedere că dosarul este prescris nu va acorda despăgubiri.
La data de 26.10. 2011, pârâta S.C."; GA " S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamantul neavând calitatea de beneficiar al contractului de asigurare de viață nr. VBRD nr. 1086513/2008 iar potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 2 ani potrivit art. 3 alin. 2 și începe să curgă de la data îndeplinirii condiției, respectiv de la data decesului, B.R.D. GSG S.A. având posibilitatea de a solicita despăgubirea în temeiul contractului de asigurare până la data de 16.08. 2010.
Pe fond, pârâta S.C."; GA " S.A. arată că și în situația în care ar fi existat o cerere de despăgubire din partea beneficiarului formulată în termenul legal, asiguratorul ar fi avut dreptul să respingă o astfel de cerere în baza prevederilor pct. 3.2.2. din " Condițiile generale privind asigurarea de deces " ce fac parte integrantă din contractul de asigurare împreună cu declarațiile pe propria răspundere date de asiguratul CȘ în cererea de asigurare din 04.04.2008, acesta declarând în chestionarul privind starea sănătății că nu suferă de boli ale aparatului digestiv, fapt contrazis de F.O. nr. 2789/2008 în care se arată că pacientul CȘ era cunoscut și cu ulcer duodenal cronic, circumstanțe care dacă ar fi fost cunoscute de către asigurator la data încheierii contractului de asigurare, acesta nu s-ar mai fi încheiat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, Decretul nr. 167/1958.
În dovedire, pârâta a depus dosar de daună nr. VBRD nr. 1086513/2008, certificat medical constatator al morții, certificat de asigurare, cerere de asigurare AG, condiții generale privind asigurarea de deces, adresa nr. 2624/2008 emisă de A S.A., bilet de ieșire din spital, C.I. reclamant, certificat de deces, contract de credit și scadențar de plăți, înștiințare referitoare la producerea evenimentului, scrisoare de solicitare a despăgubirii iar în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În completarea probatoriului s-a administrat proba cu interogatorii reciproce, reclamantul a mai depus la dosar răspunsul pârâtei B.R.D. GSG S.A., urmare a cererii nr. 6892/09.09. 2010, Biletul de ieșire din Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București pentru bolnava CP.
Prin sentința nr.1149/21.02.2012, Judecătoria Alexandria a respins acțiunea reclamatului ca neîntemeiată iar ulterior această sentință a fost casată prin decizia nr. 204/22.03.2013 a Tribunalului Teleorman și a fost trimisă cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 23.04.2013 sub nr. 5695/740/2011*.
La data de 23.05.2013 reclamantul și-a completat cererea cu un nou capăt constând în obligarea pârâtei S.C."; GA " S.A. la plata către pârâta BRD GSG SA a despăgubirii rezultând din contractul de asigurare încheiat cu reclamantul.
Totodată, ulterior, la termenul din data de 07.06.2013 reclamantul, cu acordul pârâtei BRD GSG SA a solicitat introducerea în cauză a cesionarului creanței, respectiv SC KI SRL, pentru ca ulterior să se dispună introducerea în cauză și a cesionarului subsecvent și anume S S.A.R.L. prin reprezentant legal KR SRL.
Intervenienții au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii dat fiind faptul că nu au încasat sume din partea reclamantului în contul creanței cesionate către aceștia.
În completarea probatoriului, au fost depuse la dosar acte medicale comunicate de medicul din cadrul Spitalului Prof.dr. Constantin Angelescu. Totodată s-a solicitat și obținut din partea dr. VG răspuns cu privire la neconcordanțele dintre actele medicale emise de acesta. Pârâta s-a depus la dosar de către pârata BRD GSG SA -Sucursala A contractul de credit nr.2675870/08.04.2008 și graficul de plăți.
Prin sentința civilă nr. 4162 din 15. XI. 2013, Judecătoria Alexandria, a respins excepția prescripției invocată de pârâta SC GA SA, ca neîntemeiată.
A admis cererea având ca obiect obligația de a face formulată de reclamantul CMA față de pârâta SC GA SA.
A obligat pârâta SC GA S.A. la plata către pârâta BRD GSG-Sucursala A. a despăgubirii datorate în temeiul contractului de asigurare de viață nr. VBRD 1086513 din 08.04.2008, reprezentând creditul și dobânzile aferente rămase de restituit la data de 16.08.2008 conform contractului de credit nr.2675870 din 08.04.2008.
A admis cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei BRD GSG SA -Sucursala A. având ca obiect pretenții-restituire plăți.
A obligat pârâta BRD GSG -Sucursala A la plata către reclamant a sumei de 21.852 lei cu titlu de restituire plăți.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant față de pârâta SC GA SA. având ca obiect pretenții-restituire plăți.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva intervenienților SC KI SRL și S S.A.R.L. prin reprezentant legal KR SRL.
A obligat pârâta SC GA S.A. la plata către reclamant a sumei de 2616,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
A obligat pârâta BRD GSG-Sucursala A la plata către reclamant a sumei de 4108,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: În baza contractului de credit nr. 2675870/08.04. 2008 , CȘ, tatăl reclamantului, în calitate de împrumutat și CP, în calitate de co-împrumutat, au obținut de la B.R.D. GSG S.A.- Sucursala A. un credit în valoare de 42.600 lei , pentru care CȘ a încheiat o poliță de asigurare de viață cu GA S.A. La data de 16.08.2008 CȘ, tatăl reclamantului a decedat, reclamantul având calitatea de moștenitor al asiguratului CȘ conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 29/16.02.2011.
Asupra excepției prescripției dreptului la material la acțiune invocată de pârâta GA S.A trebuie avute în vedere dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 aplicabil în cauză potrivit art. 6 alin 4 Noul Cod Civil, astfel că în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani.
În cauză trebuie avut în vedere că între CȘ, tatăl reclamantului , și pârâta GA S.A. s-a încheiat Contractul de asigurare de viață nr. 1086513 din 08.04.2008 care a avut ca obiect acoperirea riscului de deces al asiguratului CȘ. Potrivit contractului (fila nr. 40 dos. fond inițial) nivelul despăgubirii este reprezentat de creditul rămas de restituit și dobânzile aferente la momentul producerii evenimentului asigurat conform graficului de rambursare anexat contractului. Așadar, beneficiar al drepturilor la despăgubiri născute din producerea riscului asigurat (decesul) a fost indicat ca fiind pârâta BRD GSG S.A (fila 36 dos. fond inițial).
Instanța a respins susținerile reclamantului formulate prin apărător, potrivit cărora obligația de a face este una nepatrimonială și imprescriptibilă. Obligația pârâtei G de a plăti despăgubirea către BRD este una de a face (obligația de a plăti o sumă de bani este indiscutabil o obligație de a face (și nu una de a da) cu caracter patrimonial fiind indiferent în favoarea căreia urmează să fie executată și pe cale de consecință supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 alin 2 din Decretul 167/1958.
Se poate observa că respectivul contract de asigurare s-a încheiat exclusiv între reclamant și pârâta GA S.A, din acest contract născându-se pentru asigurat obligația de plată a primelor de asigurare iar pentru asigurător obligația de plată a despăgubirii. Totodată, privitor la drepturi, în favoarea asigurătorului s-a născut dreptul la primele de asigurare iar pentru beneficiarul poliței (BRD) dreptul la despăgubiri.
Însă este greșit a se considera că dreptul de cere despăgubirea rezultată din producerea riscului asigurat aparține exclusiv beneficiarului atâta vreme cât contractul a fost încheiat exclusiv între reclamant și asigurător. Împrejurarea că asiguratul a decedat face, în mod firesc, imposibilă posibilitatea faptică a acestuia de a dispune asigurătorului să achite despăgubirea către beneficiar, însă acest drept de a cere asigurătorului să-și îndeplinească obligația se transmite moștenitorilor asiguratului.
Contractul de asigurare încheiat între părți are la bază mecanismul stipulației pentru altul prin care promitentul(asigurătorul) în schimbul primelor de asigurare s-a obligat față de stipulant( asiguratul) să achite către beneficiar (BRD) despăgubirea născută o dată cu producerea evenimentului asigurat (decesul). Regulile care cârmuiesc acest mecanism sunt clare și indiscutabile , în sensul că promitentul asigurător rămâne, în primul rând, obligat față de asigurat/sau moștenitorii acestuia) să achite despăgubirea. Plata despăgubirii putea fi cerută nu doar de către beneficiar ci, foarte important, de moștenitorii asiguratului.
De altfel, în alte tipuri de asigurare care acoperă alte forme de riscuri decât decesul, mecanismul stipulației pentru altul permite asiguratului să ceară și să impună asigurătorului să achite deîndată despăgubirea către beneficiarul despăgubirii indicat cu ocazia încheierii contractului dintre asigurat și asigurător.
Din această perspectivă, instanța nu poate accepta punctul de vedere al pârâtei GA SA, potrivit căruia plata despăgubirii ar fi putut fi făcută doar la solicitarea beneficiarului BRD, ignorând faptul că asiguratul fie personal fie prin succesorii săi (cum este cazul de față dat fiind faptul că asiguratul-cocontractant) îi poate cere și chiar impune să-și îndeplinească obligațiile contractuale constând în plata despăgubirii către beneficiar.
Nu trebuie confundat dreptul la despăgubiri ce se naște direct în patrimoniul beneficiarului cu dreptul de cere asigurătorului să-și îndeplinească obligația de plată către beneficiar, prerogativă ce aparține atât beneficiarului cât și asiguratului sau moștenitorilor acestuia.
Eventualele mențiuni din condițiile contractului potrivit cărora despăgubirea poate fi solicitată doar de către beneficiar ar avea un ostensibil caracter abuziv ignorând drepturile asiguratului, plătitor al primelor de asigurare, de a cere și impune cocontractantului său asigurător să-și îndeplinească obligația născută din contract, sfidând principiile mecanismului stipulației pentru altul.
Pârâta GA SA ignoră mecanismul pe care se grefează contractul de asigurare când susține prin întâmpinarea sa (fila 32 dos.fond inițial) că doar beneficiarul BRD poate solicita plata despăgubirii născute din contractul de asigurare. Ca parte contractantă, asiguratul sau succesorii acestuia pot cere nu doar desființarea contractului dar , îndeosebi, îndeplinirea obligațiilor de către asigurător către beneficiar. A achiesa la punctul de vedere al pârâtei ar echivala cu pervertirea gravă a filozofiei contractului, prin considerarea că asiguratul are exclusiv obligații (plata primelor de asigurare) și nu și drepturi. Reiterăm că asigurătorul este obligat în principal față de asigurat ( moștenitorii săi) care îi achită primele de asigurare, răspunzând în primul rând față de acesta, doar că mecanismul stipulației pentru altul permite și beneficiarului să pretindă plata despăgubirii.
Mai mult, buna -credință în executarea contractelor la care obligă art. 970 alin 1 din C.civ. din 1864 (aplicabil în cauză) impune ca asigurătorul, de îndată ce este informat cu privire la producerea riscului asigurat să manifeste diligență și bună credință, prin consilierea asiguratului (moștenitorilor) și a beneficiarului cu privire la documentația necesară pentru întocmirea dosarului de daună și pentru plata cât mai curând posibil a despăgubirii.
De îndată ce se produce riscul asigurat,(în speța de față - decesul ) se naște automat și necondiționat în sarcina pârâtei-asigurător obligația de plată a despăgubirii către beneficiarul indicat și acceptat de către asigurat la încheierea contractului, asigurătorul trebuind să manifeste bună-credință și diligență în a-și îndeplini de îndată obligația, bineînțeles sub rezerva ca producerea evenimentului asigurat să-i fie adusă la cunoștință în termenul de prescripție.
În cauză, este dincolo de orice dubiu că decesul asiguratului CȘ, persoană față de care pârâta-asigurător s-a obligat prin contractul de asigurare, i-a fost adusă la cunoștință , imediat după ce a intervenit evenimentul asigurat. Astfel, la dosar există înscrisuri care fac dovada irefutabilă că pârâta GA SA a luat cunoștință de decesul asiguratului încă din luna august 2008.
Astfel, adresa emisă de pârâta G către Spitalul Prof. DR. C-tin Angelescu din data de 01.09.2008 (fila 43 dos fond inițial), adresa emisă de către aceeași pârâtă către Cabinet Medical Individual IC la data de 22.08.20008 (fila 79 dos.fond inițial) , conținutul adresei emise de către pârâta G către pârâta BRD (fila 18 dos.fond inițial) precum și răspunsul pârâtei la interogatoriu ( fila 70 dos. fond. Inițial), constituie dovezi clare și neechivoce că pârâta GA SA a fost încunoștiințată în luna august 2008 despre decesul asiguratului CȘ, intervenit la data de 16.08.2008, ceea ce exclude posibilitatea reținerii împlinirii termenului de prescripție de 2 ani.
Informațiile furnizate de reclamant pârâtei GA SA au vizat, fără îndoială, nu doar informarea acesteia asupra decesului tatălui său ci, în mod logic au avut ca finalitate plata despăgubirii către pârâta BRD.
Obiecțiunile pârâtei G privind lipsa calității de moștenitor a reclamantului sunt lipsite de substanță, astfel că, deși reclamantul a obținut certificatul de moștenitor abia la data de 16.02.2011, era logic că la momentul anunțului decesului era imposibil a se putea deschide și încheia procedura succesorală. De altfel, chiar în lipsa unor moștenitori ai asiguratului, pârâta G, de îndată ce a cunoscut producerea evenimentului asigurat , avea născută în patrimoniul său obligația de plată către BRD, putându-i solicita să completeze înscrisurile necesare , demersuri care, raportat la forța obligatorie a contractului care i se impune pârâtei, au un caracter formal.
Pe cale de consecință, dat fiind faptul că pârâta GA SA a fost încunoștiințată despre producerea riscului asigurat încă în luna august 2008, instanța va respinge ca vădit neîntemeiată excepția prescripției invocate de către aceasta.
Privitor la cererea având ca obiect obligația de a face formulată împotriva pârâtei GA SA, instanța, pornind de la argumentele expuse privitor la analiza excepției prescripției (necesare a fi luate în considerare și în acest context), o apreciază ca întemeiată.
Reclamantul, în calitatea sa de moștenitor al asiguratului, a dobândit drepturile autorului său derivând din Contractul de asigurare de viață nr. 1086513 din 08.04.2008. Din acest contract s-a născut pentru asigurat nu doar obligația de plată a primelor de asigurare ci și dreptul de a cere asigurătorului să-și îndeplinească obligația de plată a despăgubirii. Fără a reitera argumentele expuse detaliat anterior în contextul analizei excepției prescripției, instanța subliniază că moștenitorilor asiguratului nu li se pot refuza acest drept, succesorul reclamant dobândind dreptul derivând din contractul de asigurare tot astfel cum i s-a transmis și obligația de plată a creditului contractat de către autorul său cu pârâta BRD.
Prin mecanismul stipulației pentru altul pe care s-a grefat contractul de asigurare se explică și se justifică, prerogativa reclamantului succesor de a solicita fie direct asigurătorului, fie pe cale de justiție în caz de refuz din partea asigurătorului, ca asigurătorul să-și îndeplinească obligația născută în sarcina acestuia la data de 16.08.2008 când s-a produs evenimentul asigurat.
Așa cum a arătat instanța, nu trebuie confundat dreptul la despăgubiri ce se naște direct în patrimoniul beneficiarului cu dreptul de cere asigurătorului să-și îndeplinească obligația de plată către beneficiar, prerogativă ce aparține atât beneficiarului cât și asiguratului sau moștenitorilor acestuia.
Apărările pârâtei GA SA legate de veridicitatea declarațiilor defunctului CȘ cu privire la starea sănătății sale nu pot fi reținute de către instanță, din întreaga documentație existentă la dosar nereieșind în vreun fel că autorul reclamantului ar fi suferit anterior încheierii contractului de asigurare de vreo boală care să infirme declarațiile sale.
Astfel, din înscrisurile comunicate de Spitalul Prof. DR. C-tin Angelescu (filele 57-127 dos. fond actual) rezultă că bolnavul CȘ s-a internat la data de 09.04.2008 (file 57), urmând subsecvent alte internări care au culminat cu diagnosticarea acestuia cu cancer gastric și ulterior cu decesul la data de 16.08.2013.
Privitor la dispoziția instanței de recurs de a se proceda la lămurirea diferențelor dintre cele două bilete de ieșire din spital ( fila 85 dos. recurs și fila 44 dos. fond inițial) instanța a procedat la emiterea a două adrese succesive (filele 55 și 141 dos fond subsecvent) către medicul VG pentru a lămuri neconcordanțele. Răspunsurile acestuia existente la dosarul cauzei (filele 57 și 144 dos fond subsecvent) confirmă faptul că ambele înscrisuri sunt semnate de același medic, fiind redactate de către asistentul medical prin dictarea medicului.
Din răspunsul doctorului V (fila 57 dos. fond subsecvent) rezultă clar că diagnosticul de cancer gastric care a constituit cauza decesului a fost pus pentru prima dată abia în urma examenului histopatologic subsecvent intervenției chirurgicale realizate în cadrul internării pacientului din data de 20.05.2008.
Mai mult, medicul de familie CI a menționat în răspunsul său (fila 41 dos. recurs) că numitul CȘ nu a suferit în ultimii 5 ani niciuna din afecțiunile înscrise la punctele 2 lit. a, b. c, d, e,f din chestionarul privitor la starea de sănătate a acestuia.
Prin urmare, obiecțiunile pârâtei G privitoare la declarațiile asiguratului CȘ la momentul completării chestionarului privind starea sa de sănătate nu sunt întemeiate, neexistând probe din care să rezulte că asiguratul ar fi făcut declarații neconforme realității.
Din toate documentele medicale atașate la dosar, inclusiv din răspunsurile comunicate de doctorul chirurg V, rezultă clar că toate internările în spital și intervențiile chirurgicale au fost ulterioare semnării contractului de asigurare.
Pentru aceste motive instanța apreciază nu există motive care să justifice refuzul pârâtei GA SA de a-și îndeplini obligația de plată a despăgubirii, rezultate din contractul de asigurare, către beneficiarul BRD.
Privitor la cererea având ca obiect obligarea, în solidar, a pârâtelor BRD și G la restituirea către reclamant a sumelor achitate de reclamant după decesul tatălui său, trebuie analizat, distinct dreptul reclamantului la o asemenea restituire, pe de o parte în raportul cu pârâta BRD iar pe de altă parte în raporturile cu G.
În raporturile cu pârâta BRD, instanța constată că reclamantul a achitat în contul acesteia ratele aferente creditului nr. 2675870/08.04. 2008, începând cu anul 2008 și până în luna a anului 2011, conform dovezilor atașate de reclamant și conform extrasului de cont comunicat instanței de BRD.
Cu privire la natura acestor plăți și îndeosebi cu privire la dreptul reclamantului la restituire, instanța are în vedere faptul că reclamantul , după decesul autorului său, prin calitatea sa de moștenitor, a dobândit toate drepturile și obligațiile care au aparținut defunctului CȘ, debitor în contractul de credit încheiat cu BRD.
În calitatea de moștenitor, reclamantul avea în continuare obligația de plată a creditului transmisă prin succesiune, împreună cu co-împrumutatul CP.
Însă în același timp, în calitate de succesor al asiguratului CȘ a dobândit dreptul de a cere asigurătorului să plătească polița de asigurare către beneficiarul BRD, demersuri pe care le-a făcut către G încă din luna august 2008.
Întrucât la data de 16.08.2008 s-a produs riscul asigurat iar nivelul despăgubirii este reprezentat, potrivit contractului de asigurare, de creditul rămas de restituit și dobânzile aferente la momentul producerii evenimentului asigurat conform graficului de rambursare anexat contractului de credit, rezultă că reclamantul, devenit parte în contractul de credit, nu mai avea obligația de plată a ratelor de credit după producerea riscului asigurat, despăgubirea având ca scop acoperirea întregului rămas nerestituit.
Prin urmare, plățile efectuate începând cu luna septembrie 2009 nu mai aveau nici un temei, creditul rămas trebuind să fie acoperit de despăgubirea născută din contractul de asigurare.
Apar astfel ca nedatorate toate plățile efectuate de reclamantul ulterior datei de 16.08.2008.
Instanța respinge susținerile BRD care invocă natura specifică gestiunii de afaceri în efectuarea plăților. În primul rând reclamantul nu putea gera actele unei persoane decedate pe care a moștenit-o iar pe de altă parte nu putea gera actele co-împrumutatului CP alături de care reclamantul avea calitatea dobândită de împrumutat.
Pe de altă parte referirea apărătorului BRD la așa numita executare a unor obligații naturale este lipsită de orice pertinență, în speță neputându-se pune problema unor obligații naturale care reprezintă acel tip de obligații cu privire la care s-a prescris dreptul de a cere concursul forței publice pentru executarea lor.
Instanța apreciază că sunt întrunite condițiile unor plăți nedatorate, eroarea reclamantului cu privire la existența /inexistența unei datorii către BRD trebuind înțeleasă circumstanțiat la particularitatea speței.
Astfel, pe de o parte , reclamantul avea cunoștință de obligația de plată a despăgubirii din partea asigurătorului care ar fi făcut stins debitul său către BRD, dar pe de altă parte, în fapt, i se refuza de către BRD și G demararea și finalizarea de acoperire a debitului prin plata despăgubirii de către asigurător. Din această perspectivă, apare ca evident că reclamantul nu avea certitudinea obligației sale de a continua plata creditului rămas neachitat. Mai mult, refuzul de a achita regulat ratele de credit l-ar fi expus inevitabil unei executări silite.
Prin urmare, instanța apreciază că sumele achitate de către reclamant în contul BRD după data de 16.08.2008 au reprezentat plăți nedatorate, având în vedere că despăgubirea datorată de pârâta G era destinată și va fi destinată să acopere și să stingă întregul credit scadent la data de 16.08.2008.Această împrejurare impune restituirea sumei de 21.850 lei către reclamant.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 21.850 lei anexând dovezi în acest sens, pretențiile sale fiind dovedite, cu atât mai mult cu cât din extrasul de cont comunicat de BRD rezultând chiar o sumă mai mare, respectiv 22215,22 lei, sume care au fost achitate în contul creditului după data de 16.08.2008.
Privitor la cheltuielile de judecată, instanța va admite cererea reclamantului, urmând a obliga distinct pârâtele la plata acestora, potrivit cererilor admise.
Onorariul de avocat plătit de reclamant s-a ridicat la suma de 4500 lei din care 1500 lei în primul ciclu procesual (fila 4 dos fond inițial), 1000 lei în recurs (fila 14 și 93 recurs), și 2000 lei în rejudecare (chitanțele nr.392/21.05.2013 și nr.395/18.06.2013). Instanța apreciază că suma de 4500 lei achitată cu titlu de onorariu de avocat este una justificată, neimpunându-se reducerea acesteia sub nici o formă. Cauza reclamantului s-a judecat pe parcursul a mai mult de 2 ani de zile, în două cicluri procesuale, scindate printr-o judecată în recurs, numeroasele termene de judecată și complexitatea cauzei justificând cuantumul acestui onorariu.
Onorariul de avocat în cuantum de 4500 lei va fi suportat în proporție de ½, ( adică 2250 lei ) separat, de fiecare dintre pârâtele BRD și G.
Prin urmare, instanța a obligat pârâta SC GA S.A. la plata către reclamant a sumei de 2616,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs BRD GSG SA- prin Sucursala A și SC GA SA, în termen și legal motivat.
În recursul său, recurenta BRD GSG SA-Sucursala A. a criticat sentința solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâta SC GA B, și respingerii capătului de cerere privind obligarea BRD la restituirea către reclamant a sumei de 21.852 lei precum și suspendarea executării sentinței civile nr. 4162 / 15.XI. 2013.
Criticile au vizat următoarele:
1. Hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În acest sens, s-a criticat faptul că, deși în considerentele sentinței instanța reține că în raporturile ce izvorăsc din asigurare termenul de prescripție este de 2 ani conform dispozițiilor art. 3 din D. 167 /1958 aplicabil în cauză, respinge excepția pe motive contradictorii, întrucât :
- Aducerea la cunoștința asiguratorului la un moment dat despre producerea evenimentului asigurat nu echivalează cu formularea cererii în justiție pentru plata despăgubirilor;
- Reclamantul a adus la cunoștința Asiguratorului producerea evenimentului asigurat în termenul de prescripție, dar nu a depus diligențele necesare pentru completarea dosarului de daună cu actele necesare care să justifice dreptul său la despăgubiri, adică certificat de moștenitor care să - l îndreptățească la despăgubiri și care să facă dovada vocației sale succesorale, de succesor universal în drepturile și obligațiile autorului său;
- Momentul în care se declanșează calitatea de succesor care primește drepturile și obligațiile care au aparținut autorului său, este momentul deschiderii succesiunii- 16.02. 2011 - conform certificatului de moștenitor- deci mult peste împlinirea termenului de prescripție de 2 ani;
- Reclamantul în mod nejustificat nu a procedat la valorificarea dreptului sau material la acțiune în termenul de prescripție, astfel încât de la data producerii riscului asigurat, data decesului 16.08.2008 și data formulării cererii în justiție 12.07.2011, au trecut mai mult de 2 ani.
- Mai mult de atât, instanța de fond analizează excepția prescripției numai pentru capătul de cerere privind obligarea G SA formulat prin cererea completatoare și precizatoare, fără însă să analizeze și pentru capătul de cerere privind obligarea BRD la restituirea sumelor solicitate.
2. Hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Sub acest aspect s -a susținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1093 alin. 2 cod civil conform cu care, oricine poate face plata, obligația putând fi achitată de orice persoană, chiar și de un terț neinteresat.
Drept urmare, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 992 -993 și 970 Cod Civil, reclamantul nefăcând plățile din eroare și în calitate de moștenitor al autorului său, plătind o parte din obligațiile asumate autorul său CȘ în calitate de împrumutat și CP în calitate de coîmprumutat, plățile fiind făcute pentru stingerea obligațiilor asumate de părinții săi prin contract, plăți pentru a căror recuperare reclamantul se poate întoarce împotriva mamei sale CP, dovada îmbogățirii fără just temei nefiind făcută.
3. Neavând nici o culpă, greșit recurenta - pârâtă BRD GSG SA-Sucursala A. a fost obligată la cheltuieli de judecată.
S-a susținut în acest sens, în esență, că reclamantul a informat banca de producerea riscului asigurat după împlinirea termenului de prescripție, astfel că reclamantului îi aparține culpa, acesta lăsând dosarul de daună în nelucrare din vina sa, nedepunând certificat de moștenitor în termenul de prescripție care să îi recunoască vocația la succesiune pentru despăgubiri, astfel că asigurătorul nu a acordat nici o despăgubire în acest dosar.
4. Cererea de suspendare a executării sentinței atacate este justificată de prejudiciul încercat de recurentă în condițiile în care împrumutul acordat nu a fost recuperat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 și 3041 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de recurenta SC GA B, a fost formulat pentru motive care au vizat pretins greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului față de recurentă și de obligare a sa către BRD GSG SA-Sucursala A la plată ca urmare a acțiunii în pretenții pe care BRD nici nu a formulat-o în cauză.
În subsidiar, pe fond s -a susținut netemeinicia sentinței atacate, față de împrejurarea că din probatoriul administrat rezultă că după încheierea asigurării de viață la 8.04.2008 , în ziua următoare, la 9.04. 2008, asiguratul s -a internat pentru analize în urma cărora a rezultat diagnosticul de cancer duodenal care i -a cauzat și decesul. Pe de altă parte, s -a mai susținut că reclamantul nu a respectat instrucțiunile asigurătorului și nu a depus la dosarul de daună fișa medicală de la medicul de familie din care ar fi rezultat antecedentele medicale ale asiguratului, document obligatoriu pentru plata despăgubirilor.
S-a mai susținut sub același aspect că instanța a motivat eronat că asiguratul nu și - a asumat și " Condițiile de asigurare"; care au caracter de ofertă publică și au fost acceptate prin semnarea contractului de asigurare, instanța nu a lămurit neconcordanța între cele două seturi de acte medicale și nu a luat în considerare valabilitatea contractului de asigurare care prevede că acesta este nul de drept dacă declarația privind starea de sănătate este inexactă sau reticentă, făcută cu rea credință de către asigurat, situație care se regăsește și în cauză.
S-a mai criticat și obligarea sa la plata unui cuantum neprecizat și a cheltuielilor de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 și 3041Cod procedură civilă.
Cât privește acest din urmă recurs, respectiv al recurentului pârât SC GA B, tribunalul constată că deși recurenta a primit personal prin funcționarul desemnat cu primirea corespondenței citația emisă pentru acest termen cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 750 lei (f. 15), recurentul nu și - a executat obligația impusă de dispozițiile art. 11 din Legea 146/ 1997 urmând ca în consecință să suporte sancțiunea anulării acestei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din legea sus citată
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței criticate prin recursul declarat de recurenta BRD GSG SA-Sucursala A, prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
1.- Critica adusă pretinsei contradicții din considerentele sentinței cu privire la termenul de prescripție aplicabil în cauză și soluția de respingere a excepției invocate de cel de - al - II - lea recurent, este neîntemeiată, aceste contradicții neexistând.
Astfel, instanța de fond a arătat că speței deduse judecății îi este aplicabil termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 3 din Decret 167/1958(alin. 2) însă, a arătat printr-o motivare temeinică și laborioasă de ce dreptul la acțiune nu este prescris.
De altfel, tribunalul constată că dreptul la acțiune al reclamantului CMA nu este prescris, demersurile făcute pe lângă asiguratorul SC G fiind efectuate între data decesului - 16 .08. 2008 și 22.08. 2008 respectiv 1. IX.2008- Tribunalul constată că la aceste date asiguratorul s -a adresat medicului de familie al asiguratului CȘ și Spitalului M.J - pentru a intra în posesia documentelor medicale necesare deschiderii dosarului de daună, demersuri pentru care, este logic că asiguratorul nu le-ar fi făcut în lipsa unei înștiințări primite de la reclamant, chiar în mod verbal , despre decesul asiguratului.
În acest sens dovada o reprezintă adresa nr. 18.886 din 18.XI. 2010 a recurentului asigurator către recurenta BRD (f. 18 dosar fond)
2. Sentința atacată este temeinică și legală și sub aspectul fondului criticat, referitor la obligarea BRD GSG SA-Sucursala A la restituirea plăților făcute către aceasta de către intimatul - reclamant CMA după decesul autorului său în sumă de 21.852 lei,.
În mod legal a reținut că aceste plăți nu sunt datorate în condițiile în care de la data intervenirii riscului asigurat, decesul în speță, produs la 16.08. 2008, asiguratorul era obligat să avanseze despăgubirea pentru acoperirea întregului credit scadent la data decesului.
Nu sunt pertinente nici susținerile recurentei privitor la incidența dispozițiilor art. 1092 și 1093 Cod Civil, judecătorul fondului făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 993 Cod Civil și o motivare judicioasă care face inutilă o repetare a acesteia.
3. Cât privește obligarea recurentului la cheltuieli de judecată, în condițiile în care acesta " a căzut " în pretenții, în mod corect s -au aplicat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și 276 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței atacate până la judecarea recursului, prin judecarea recursului la acest termen, cererea nu mai are obiect.
Drept pentru care, găsind recursul nefondat pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta a fost respins ca atare.
| ← VALIDARE POPRIRE. NERESPECTAREA TERMENULUI PREVĂZUT DE OGR... | SUCCESIUNE, PARTAJ JUDICIAR. Jurisprudență Partaj → |
|---|
