Rovinieta.calitatea de contravenient.data certa. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 73 din data de 23.01.2018
Dosar nr. ...
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 73/2018
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2018
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE ...
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere -S.A., împotriva sentinței civile nr. ..., pronunțată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Calafat, în contradictoriu cu intimatul .., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, în ordinea de pe lista de ședință nu au răspuns părțile.
Instanța, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. ..., Judecătoria Calafat a admis plângerea formulată de petentul .. împotriva procesului verbal de contravenție seria .. încheiat de agentul constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CNADNR. A anulat procesul verbal de contravenție și exonerează pe petent de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentul nu se face vinovat de contravenția descrisă în procesul verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere -S.A. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivare a arătat că intimatul se apără ca nu ar avea calitatea de contravenient in prezenta cauza întrucât autoturismul ar fi făcut obiectul contratului de vânzare.
Este adevarat ca actul sub semnătură privata este de natura a transmite dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător prin simpla tradițiune a lucrului si plata concomitenta a prețului dar, in condițiile in care legea impune formalități prin care transferul dreptului de proprietate sa devină opozabil, părțile contractului erau obligate a efectua aceste demersuri.
Din prevederile art. 1 al. 1 lit. b) și art. 7 din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 970/2017 și pe fond respingerea plângerii contravenționale.
În drept, dispozițiile art. 466 și următoarele din Noul Cod de proc. Civ., O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006.
Analizând apelul formulat, instanța reține:
Prin procesul verbal seria ..., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 11 din OG nr. 15/2002, reținându-se că la 09.12. 2016 ,autovehiculul înmatriculat sub numărul ... a circulat pe DN 56 în localitatea Podari din județul Dolj fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând din oficiu cerințele de legalitate prevăzute de lege, instanța de fond a considerat că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, s-a reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că actul contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că, în mod greșit prima instanță a apreciat că fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat.
Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Instanța nu poate reține susținerile intimatului-petent în sensul că nu mai deține calitatea de utilizator de la data de 28.03.2016, întrucât contractul de vânzare cumpărare întocmit produce efecte numai între părți.
Mai mult, potrivit art. 278 Cod de procedură civilă "Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință;
2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului."
Or, având în vedere că intimatul-petent a depus la dosar doar contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu ..., însă nu a făcut dovada și datei certe a acestuia în una din modalitățile prevăzute de lege, instanța apreciază că aceasta nu a făcut dovada că, la data săvârșirii contravenției, nu mai avea calitatea de utilizator al vehiculului.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 2 C.pr.civ., va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 970/05.10.2017, pronunțată de Judecătoria Craiova și va schimba sentința apelată în sensul că va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE -S.A., ...împotriva sentinței civile nr. ... pronunțată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Calafat .. ..., în contradictoriu cu intimatul ..., domiciliat în ...
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2018
| ← Actiune în răspundere patrimonială.obligarea pârâtului la... | Autorizatie de constructie. prescriptie constatare contraventie → |
|---|
