Salarizare. Jurisprudență

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 200 din data de 16.03.2017

O clauză generală a unui CCM prin care s-a stabilit obligația partenerilor sociali de a negocia plățile pentru anumite evenimente nu naște dreptul individual în favoarea salariatului iar contractul colectiv de muncă își produce efecte asupra contractului individual de muncă numai în măsura în care clauzele sale au un caracter concret și unul generic.

În lipsa negocierii între parteneri sociali, instanța nu poate interveni, stabilind ce sumă se cuvine fiecărui salariat și nu se poate vorbi de existența unui raport juridic în care societatea să fie obligată la plata unor astfel de drepturi.

Obligațiile stabilite în CCM nu se confund cu obligația de plată a drepturilor respective deoarece prima are la bază obligația de a face pentru patronat și sindicat de a negocia un anume drept, pe când cea de a doua presupune existența unor negocieri pentru concretizarea drepturilor.

Tribunalul Mehedinți - sentința din 26.01.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2016, reclamanta MAD a chemat în judecată pârâta CPR SA București, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se să fie obligată la plata de drepturi rezultate din Contractul Colectiv de Muncă din 2008 valabil 2018 și a Actului adițional înregistrat la I.T.M. București, sub nr. 27/17.04.2016, respectiv art.96 litera A din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv : suma de 400 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie (ziua poștei) pentru anul 2010; suma de 200 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie (ziua poștei) pentru anii 2011,2012, 2013, 2014, 2015 și 2016; suma de 150 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de Paști pentru anii 2011,2012,2013, 2014, 2015 și 2016; suma de 250 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de Crăciun pentru anii 2011,2012,2013, 2014 și 2015.

A mai solicitat, ca aceste drepturi bănești să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale de la data scadenței și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor prevăzute de art. 40 alin.2 lit.f) din Codul muncii, aferente drepturilor salariale neplătite către bugetul general consolidat al statului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451 din noul cod de procedură civilă.

În fapt, a arătat că, pârâta C.PR S.A. (CNPR) în calitate de angajatoare a încheiat cu acesta, în calitate de salariat, contract individual de muncă pe durata nedeterminată, ce a fost înregistrat la ITM.

Deși și-a desfășurat activitatea corespunzător sarcinilor primite, în sensul că și-a efectuat activitatea conform fișei postului și corespunzător unui program impus de compania angajatoare și nu a fost sancționată, nu și-a primit drepturile ce izvorăsc din CCM negociat 2008-2018.

A arătat faptul că o parte din colegii săi au primit aceste drepturi.

A mai susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în ceea ce privește plata muncii prestate încălcând astfel dispozițiile art.161 al.1 Codul Muncii, raportat la CCM negociat 2008-2018 precum și la dispozițiile art.155 și art.156 din Codul Muncii în sensul că pârâta avea obligația să plătească salariile înaintea altor obligații bănești ale acesteia întrucât salariul cuprinde și alte adaosuri așa cum sunt drepturile solicitate prin prezenta acțiune.

Prin atitudinea sa pârâta i-a produs un prejudiciu material constând în contravaloarea drepturilor salariale neacordate, fapt pentru care este obligată să-l despăgubească pentru prejudiciul material suferit din culpa sa, conform dispozițiilor art.269 din Codul muncii dar și conform dispozițiilor OG 9/2000, OG nr.13/2011, noul cod civil cu privire la dobânda legală.

A arătat că, dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuvin fără să fie nevoit să facă dovada prejudiciului, existența acestuia fiind prezumată, iar procentul este stabilit de legiuitor prin OG nr.9/2000 și ulterior prin OG.13/2011 și noul cod civil.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.155,156,236, 241-243, 269 ( vechea numerotare), art.266-269 Codul muncii.

Cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Pe cale de excepție a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești reprezentând cadourile în bani pentru perioada 2010-2013.

A arătat că din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că toate aceste drepturi bănești solicitate de reclamantă își au temeiul (izvorul) în dispozițiile art. 96 din CCM încheiat la nivel de unitate, valabil în perioada 2008/2018, problema care se pune fiind aceea de a stabili dacă sumele de bani solicitate de reclamantă prin acțiune fac parte sau nu din categoria drepturilor salariale.

Potrivit art. 159 alin. 1 din Codul Muncii ,, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca.

Pentru munca prestată în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani."

Conform art. 166 alin. 1 ,, salariul se plătește în bani cel puțin o data pe luna, la data stabilită în contractul individual de munca, în contractul colectiv de munca aplicabil sau în regulamentul intern, după caz."

Astfel a arătat că, în cazul în care sumele ce se solicită a fi achitate au caracterul unor drepturi salariale, ele puteau fi pretinse în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art. 171 alin. l din Codul muncii sau în cel la care face referire art. 268 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 , texte care stabilesc un interval de 3 ani ce încep să curgă de la data la care erau datorate sumele de bani respective ori, de la momentul la care s-a născut dreptul la acțiune.

Pârâta a susținut că, din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege suscitate rezultă că drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca si contra prestație a muncii depuse în baza contractului individual de munca, plătindu-se cel puțin o data pe luna.

Or, cadourile în bani pentru sărbătorile de Paști, Crăciun si pentru Ziua de 9 octombrie (ziua poștașului) nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus, definiție extrasă prin interpretarea normelor juridice redate anterior. Aceasta pentru ca ele nu sunt stipulate prin clauze cuprinse în contractul individual de munca, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajat (au natura unor drepturi suplimentare decurgând dintr-un contract colectiv de munca) și nu se plătesc cel puțin o data pe luna, ci au caracter anual, adică se achită o data pe an, cu prilejul Paștelui, Crăciunului, respectiv al zilei de 9 Octombrie.

Faptul că nu este vorba despre drepturi salariale este confirmat, a arătat pârâta, și de împrejurarea ca prin contractul colectiv de munca, sumele de bani cuvenite pentru Crăciun, Paste si Ziua Poștașului au fost desemnate prin expresia ,, cadouri în bani", apreciind că, aceste sume se cuvin salariaților nu în considerarea muncii pe care au efectuat-o în baza contractului individual de munca, ele neputând fi calificate nici ca sporuri ori adaosuri la salariu în sensul art.160 din Codul muncii (text care enumera elementele componente ale salariului), câtă vreme nu sunt prevăzute prin clauze ale contractului individual de munca ca fiind un echivalent al activității prestate de angajat .

Așa fiind, a arătat că, în cazul lor nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 171 si nici cele ale art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, ce prevăd un termen de prescripție de 3 ani în care pot fi protejate pe calea formulării unei acțiuni în justiție.

Mai mult a susținut că, fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ale unui contract colectiv de munca, clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, în situația lor sunt incidente prevederile art. 268 alin. 1 litera e) din Codul muncii, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusa "in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".

Întrucât aceste drepturi bănești trebuiau acordate cel mai târziu în cursul anului 2013 și având în vedere prevederile art. 268 alin. 1 litera e din Legea nr. 53/2003, concluzia care se impune este aceea că acțiunea în justiție prin care puteau fi solicitate trebuia introdusă pana la 30 iunie 2014.

Or, în cauza de față, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, cererea de chemare in judecata a fost formulata abia în cursul lunii noiembrie 2016, cu mult după expirarea termenului legal de prescripție extinctiva de 6 luni.

A mai susținut că, chiar daca s-ar accepta teza că termenul de prescripție este de 3 ani așa cum prevăd dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, totuși acțiunea reclamantei este prescrisa întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la sfârșitul lunii noiembrie 2016 și se referă la obligarea pârâtei la plata cadourilor în bani aferente anilor 2010-2013.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Intre C.N. PR S.A., legal reprezentata de Directorul General si Federația Sindicatelor, reprezentata prin Președintele acesteia, a fost semnat Contractul Colectiv de Munca valabil în perioada 1 mai 2008 - 1 mai 2018, înregistrat la MM cu nr. 2576/29 aprilie 2008. Potrivit art. 1 lit. i) din Legea 62/2011, contract colectiv de munca este "convenția încheiata in forma scrisa intre angajator sau organizația patronala si reprezentanții angajaților, prin care se stabilesc clauze privind drepturile si obligațiile ce decurg din relațiile de munca. "

In accepțiunea principiului pacta sunt servanda, contractul colectiv de munca, ca orice alt contract, este rezultatul unui acord de voințe, care poate suferi modificări sau completări prin încheierea de acte adiționale. În timp, C.C.M. a suferit modificări prin semnarea actelor adiționale succesive, prin care se stabileau si cuantumul drepturilor bănești acordate de către angajator. In conformitate cu disp. art. 150 alin. 1 din Legea 62/2011, modificările aduse C.C.M. se consemnează într-un act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul, iar potrivit art. 3.7 din C.C.M. menționat, recunoscut si însușit de către S.L.P.R. conform notificării nr. 13 din 28 octombrie 2011 depusă la I.T.M. București " actele adiționale vor fi semnate de reprezentanții legali ai pârtilor si vor produce efecte de la data înregistrării lor la Direcția Generala a Ministerului Muncii".

In același sens este și reglementarea cuprinsă de art. 150 alin. 2 din Legea 62/2011: "actul adițional se transmite in scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de munca si tuturor pârtilor semnatare si produce efecte de la data înregistrării acestuia in condițiile prezentei legi sau de la o data ulterioara, potrivit convenției pârtilor."

Însă, a arătat pârâta că, procesele verbale, acordurile din care izvorăsc drepturile pretinse în cauza pendinte, pentru anul 2011 nu au fost înregistrate conform dispozițiilor legale invocate, acestea nefiind materializate în acte adiționale.

In condițiile in care nu a fost îndeplinita procedura înregistrării actului adițional la Direcția Generala a MM in temeiul art. 3.7 din C.C.M., acesta nu poate produce efecte juridice, în sensul că nu poate da naștere la drepturi și obligații în sarcina părților semnatare în privința cuantumului drepturilor bănești care fac obiectul prezentului litigiu.

A mai arătat faptul că, în ceea ce privește pretențiile reprezentând drepturile bănești pe anul 2011 - în suma totala de 600 lei/salariat pentru sărbătoarea de Paști, Ziua Poștei si Crăciun, nu s-a încheiat nici un act adițional, precizând că orice completare a contractului colectiv de munca poate fi efectuata numai printr-un act adițional care să prevadă înțelegerea dintre părțile contractante. Orice alt act juridic (proces verbal, protocol etc.) nu poate avea valoarea juridică și forța obligatorie consfințită de lege unui contract, și pe cale de consecință, nu poate aduce completări clauzei prevăzute la art. 96 lit. A, teza finală din CCM ("C.N.P.R. S.A., împreuna cu F.S.P.C. vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri).

S-a mai arătat că, la închiderea exercițiului financiar 2011, C.N. PR S.A. a "înregistrat o pierdere netă în valoare de 182.932.117 lei, așa cum rezulta din Contul de profit si pierdere la data de 31.12.2011 (înscris depus la dosarul cauzei), astfel că, în condițiile înregistrării de pierderi, compania nu putea angaja cheltuieli peste limitele bugetare impuse de lege, cu atât mai mult cu cât fiind o societate la care statul este acționar majoritar, bugetul de venituri si cheltuieli al C.N. PR S.A. intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr.79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici si ale H.G. nr.738/25.07.2012.

A susținut că prezintă relevanță în cauză dispoziții art.2 din H.G. nr.738/25.07.2012 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012 pentru CN "PR" - S.A., la care MCSI îndeplinește atribuțiile pe care statul roman le are în calitate de acționar precum și art.6 alin. l, 4 si 6 din O.U.G. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, învederând faptul că, cheltuielile totale, inclusiv cele aferente fondului de salarii, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite, iar rectificarea bugetelor de venituri și cheltuieli în sensul majorării cheltuielilor se face în limita veniturilor încasate peste nivelul programat.

Programele de achiziții de bunuri și servicii pentru desfășurarea activității se fundamentează pe baza cheltuielilor aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli, iar în execuție angajamentele legale vor fi făcute ținându-se seama de posibilitățile reale de "încasare a veniturilor programate.

A mai arătat că, pierderile acumulate au determinat implicit un deficit de lichidități constant, de peste 200 milioane lei, deși, în cursul anilor 2012 si 2013, compania a recurs inclusiv la concedieri colective în vederea redresării situației economice, datoriile existente la data de 30.04.2013 fiind în cuantum de 613.059.318,59 lei, așa cum reiese din situația depusă la dosarul cauzei, iar pentru acoperirea parțială a necesarului de lichidități în vederea desfășurării activității și îndeplinirii obligațiilor legale, pe care C.N. PR S.A. le are in calitate de furnizor de servicii poștale, precum și a obligațiilor asumate în temeiul contractelor încheiate cu diferiți parteneri, persoane fizice sau juridice, compania a fost obligată să contracteze împrumuturi bancare a căror restituire este deosebit de oneroasă pentru societate.

Datorita dificultăților financiare și lipsei fondurilor necesare achitării salariilor, în scopul redresării situației economice a Companiei, pârâta a arătat că în temeiul art.52 alin.3 Codul muncii, a fost nevoită să ia măsura restrângerii activității, respectiv măsura reducerii programului de lucru cu reducerea corespunzătoare a salariului pentru întreg personalul angajat, în perioada iunie 2011 - decembrie 2011 și în perioada decembrie 2011 - iunie 2012, iar ulterior acestor masuri, C.N. PR S.A. a fost obligată să adopte o strategie de reorganizare a activității, care a generat efectuarea de concedieri colective la nivelul companiei, concedieri care au avut loc in cursul anilor 2012 si 2013.

A mai învederat faptul că dificultățile economico-financiare majore și lipsa acută de lichidități, precum și pericolul intrării în incapacitate de plată există și în prezent așa cum rezultă din evidenta din Bilanțul contabil la data de 31.12.2015 si a Contul de profit și pierdere la data de 31.12.2015, potrivit cărora la sfârșitul anului 2015, subscrisa a înregistrat profit 0 si o pierdere in cuantum de 33.014.586 lei.

Mai mult, a arătat că, la nivelul lunii mai 2016, C.N. PR S.A. avea către stat obligații fiscale în cuantum de 187.44.253 lei, obligații pentru care a solicitat MFP - ANAF - DGA a MC eșalonarea la plata.

A învederat că, Act adițional la CCM 2008/2018 încheiat la nivel de unitate, înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale București cu nr. 833/19.03.2010, părțile au convenit modificarea art. 96 lit. A din C.C.M., stabilindu-se că la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli sociale, vor fi suportate cheltuieli pentru cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști si Crăciun, precum si cu ocazia zilei de 9 octombrie ,, Ziua Poștei".

De asemenea, a arătat că, prin același înscris, pentru anul 2010 CNPR si FSPC au stabilit acordarea de cadouri in bani tuturor salariaților astfel:

- cu ocazia sărbătorilor de Paști - suma de 300 lei/salariat;

- cu ocazia zilei de 9 octombrie - suma de 400 lei/salariat

- cu ocazia sărbătorilor de Crăciun - suma de 300 lei/salariat.

Potrivit art. 149 din Legea nr. 62/2011, a susținut că, clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori toate părțile îndreptățite să negocieze contractul colectiv de munca convin acest lucru, iar potrivit dispozițiilor art. 150 din același act normativ, "(1) Modificările aduse contractului colectiv de munca se consemnează intr-un act adițional semnat de toate partite care au încheiat contractul. (2) Actul adițional se transmite in scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de munca si tuturor pârtilor semnatare si produce efecte de la data înregistrării acestuia in condițiile prezentei legi sau de la o data ulterioara, potrivit convenției părților."

Prin urmare, a învederat că unica modalitate de modificare a unui contract colectiv de munca constă în încheierea unui act adițional semnat de toate părțile ce au semnat CCM și înregistrarea acestuia la MMFPS sau, după caz, inspectoratele teritoriale de munca, singurele organe abilitate prin lege cu competența de a înregistra contractele colective de munca, în condițiile art. 143 si art. 145 din Legea nr. 62/2011, astfel că, proces verbal, deși este rezultatul unei negocieri colective dintre partenerii sociali, nu este înregistrat la autoritățile competente în condițiile art. 143 si art. 145 din Legea nr. 62/2011, fapt ce îl lipsește de caracterul obligatoriu, specific contractelor colective de munca legal încheiate si înregistrate.

A arătat că este de notorietate că, în ultimii ani, volumul prestațiilor poștale la nivel național si internațional a scăzut continuu, fapt ce a determinat scăderea semnificativa a veniturilor companiei, or, acordarea cadourilor în bani pentru salariați din fondul pentru cheltuieli sociale este posibilă numai în condițiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2011 ( care la data de 15.03.2011 nu era aprobat prin Hotărâre de Guvern) și numai în condițiile in care exista lichidități pentru acordarea acestora.

A mai arătat că, prin procesul-verbal nr. 101/2304/15.03.2011 părțile s-au înțeles cu privire la cuantumul și modalitățile de plata (plata eșalonată) a sumelor reprezentând cadouri în bani pentru salariați cu ocazia sărbătorilor pascale, zilei de 9 octombrie i a sărbătorii Crăciunului, așa cum prevăd dispozițiile art. 96 lit. A din C.C.M., însă acest acord a fost condiționat în mod obiectiv, la acel moment (martie 2011) de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: includerea in BVC aferent anului 2011 a acestor sume; existența lichidităților pentru acordarea acestora. Însa, în BVC pentru anul 2011 nu au fost prevăzute asemenea cheltuieli, prin HGR nr. 283/23.03.2011, în categoria cheltuieli de personal (rândul d3) neregăsindu-se noțiunea de cheltuieli prevăzute de art. 96 lit. A din Contractul Colectiv de Munca 2008/2018, respectiv cadouri in bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun, ori Ziua poștașului.

Pentru anii 2012 si 2013, precum și pentru perioada 2014-2016, pârâta a arătat că nu pot fi administrate dovezi privind stabilirea de către CNPR împreuna cu Sind.LP din România a sumelor necesare acordării acestor cadouri în condițiile reglementate prevederile art. 96 lit. A alin 2 din CCM încheiat la nivel de unitate 2008/2018 și ale actului adițional la acesta cu nr. 833/19.03.2010, întrucât nu au fost încheiate cu sindicatele procese verbale, acorduri pentru acordarea cadourilor în bani solicitate de reclamantă.

De asemenea, a arătat că pentru anii 2015 și 2016, reclamantei s-a acordat tichete cadou de Crăciun 2015, cadouri în bani de Paște 2016 și tichete cadou de Crăciun 2016 .

Concluzionând a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din ședința publică din 23.02.2017, instanța față de excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în baza dispozițiilor art.248 alin.4 C.proc.civ. a dispus unirea acestei excepții cu fondul cauzei.

În completarea probei cu înscrisuri, pârâta a mai depus la dosar în copie situația analitică a plăților efectuate de pârâtă decembrie 2010, decembrie 2012, decembrie 2016, decembrie 2015,

În baza rolului activ instanța a solicitat relații la pârâtă pentru a preciza ce reprezintă sumele acordate reclamantei și modalitatea de constituire a fondului pentru cheltuieli sociale, relații ce au fost comunicate cu adresa depusă la data de 06.03.2017, la care s-a mai anexat în copie actul adițional la CCM nr. 27/17.04.2012.

Pârâta a depus la dosar concluzii scrise.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor.

Reclamanta MAD este salariata pârâtei CPR, potrivit susținerilor părților.

Prin acțiunea adresată acestei instanțe la data de 28.11.2016 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie (ziua poștei) pentru anul 2010; suma de 200 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie (ziua poștei) pentru anii 2011,2012, 2013, 2014, 2015 și 2016; suma de 150 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de Paști pentru anii 2011,2012,2013, 2014, 2015 și 2016; suma de 250 lei reprezentând cadou în bani cu ocazia zilei de Crăciun pentru anii 2011,2012,2013, 2014 și 2015.

În cauză pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești reprezentând cadourile în bani pentru perioada 2010 -2013.

In cazul in care sumele ce se solicita a fi achitate de către autoarea acțiunii au caracterul unor drepturi salariale, ele puteau fi pretinse in cadrul termenului de prescripție prevăzut de art. 171 alin. l din Codul muncii sau in cel la care face referire art. 268 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 , texte care stabilesc un interval de 3 ani ce începe sa curgă de la data la care erau datorate sumele de bani respective ori de la momentul la care s-a născut dreptul la acțiune.

Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a textelor de lege suscitate rezulta ca drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca și contraprestație a muncii depuse in baza contractului individual de munca, plătindu-se cel puțin o data pe luna.

Or, cadourile în bani pentru sărbătorile de Paști, Crăciun si pentru Ziua de 9 octombrie (ziua poștașului) nu pot fi considerate drepturi salariale in sensul definiției de mai sus, definiție extrasă prin interpretarea normelor juridice redate anterior. Aceasta pentru ca ele nu sunt stipulate prin clauze cuprinse in contractul individual de munca, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajat (au natura unor drepturi suplimentare decurgând dintr-un contract colectiv de munca) si nu se plătesc cel puțin o data pe luna, ci au caracter anual, adică se achita o data pe an, cu prilejul Paștelui, Crăciunului, respectiv al zilei de 9 Octombrie.

Faptul că nu este vorba despre drepturi salariale este confirmat și de împrejurarea că prin contractul colectiv de munca , sumele de bani cuvenite pentru Crăciun, Paște și Ziua Poștașului au fost desemnate prin expresia ,,cadouri în bani".

Aceste sume se cuvin salariaților nu în considerarea muncii pe care au efectuat-o în baza contractului individual de muncă. Ele nu pot fi calificate nici ca sporuri ori adaosuri la salariu în sensul art.160 din Codul muncii (text care enumeră elementele componente ale salariului), câtă vreme nu sunt prevăzute prin clauze ale contractului individual de muncă ca fiind un echivalent al activității prestate de angajat .

Așa fiind, în cazul lor nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 171 și nici cele ale art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, ce prevăd un termen de prescripție de 3 ani în care pot fi protejate pe calea formulării unei acțiuni în justiție.

Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ale unui contract colectiv de munca, clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, în situația lor sunt incidente prevederile art. 268 alin. 1 litera e) din Codul muncii, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusă "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".

Or, în cauza de față, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cererea de chemare în judecată a fost formulată abia în cursul lunii noiembrie 2016, cu mult după expirarea termenului legal de prescripție extinctivă de 6 luni.

Chiar dacă s-ar accepta teza ca termenul de prescripție este de 3 ani așa cum prevăd dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, totuși acțiunea reclamantei este prescrisa întrucât cererea de chemare în judecata a fost formulată la sfârșitul lunii noiembrie 2016 și se referă la obligarea pârâtei la plata cadourilor în bani aferente anilor 2010/2013.

În ceea ce privește natura juridică a drepturilor solicitate prin prezenta acțiune (cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie (ziua poștei), cadou în bani cu ocazia zilei de Paște, cadou în bani cu ocazia zilei de Crăciun) se circumscrie sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă, potrivit art. 159 alin.1 din Codul muncii, contraprestația muncii depuse de către salariat, iar acesta, la rândul lui, cuprinde - în raport cu prevederile art. 160 din Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

Cererile având ca obiect plata drepturilor de mai sus vizează "suplimentări ale drepturilor salariale"; și sumele reprezentate de ajutoarele materiale de Paști, de Crăciun, de Ziua Poștei au semnificația drepturilor salariale chiar dacă regimul de deducere al contribuțiilor lor este diferit, fiind plătite în executarea unui raport de muncă și în considerarea calității reclamantului de salariați, indiferent de izvorul lor, chiar dacă acestea sunt prevăzute numai în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Față de dispozițiile art. 148 din Legea nr. 62/2011 și art. 1270 din Codul civil, instanța apreciază că intenția părților relevată de contractele colective de muncă a fost aceea de recunoaștere a acordării unor suplimentări ale drepturilor salariale în cuantum variabil în funcție de felul activității desfășurate (a se vedea anexa la procesul verbal din 101/15.03.2011)..

Natura acestor drepturi derivă și din termenii contractuali stabiliți și este determinată de caracterul accesoriu al contraprestației pentru munca desfășurată de către fiecare salariat. Sindicatul salariaților a negociat acordarea acestor drepturi, ca și a altor beneficii bănești, dar nu ca drepturi independente de activitatea prestată.

Instanța apreciază ca drepturile solicitate de reclamant prin acțiune sunt drepturi de natura salarială, fiind incluse în noțiunea de alte adaosuri prevăzuta de art. 160 din Codul Muncii.

Nu se poate reține susținerea pârâtei că acestei drepturi sunt drepturi prevăzute în contractul colectiv de munca, iar dreptul la acțiune privind aceste drepturi sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni potrivit art. 268 alin.1 lit.e) din Codul Muncii, deoarece sunt încadrabile în noțiunea de adaosuri la salariu cuvenite în raport cu munca prestata de salariat și datorită calității de salariat. Mai mult chiar în BVC-urile depuse la doar reiese că sumele necesare plății acestor drepturi sunt cuprinse in capitolul Cheltuieli cu salariile.

Potrivit art. 268 alin.1 lit. c) din Codul Muncii " Cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate …";

Art. 171 din Codul Muncii prevede că "(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

Potrivit art. 2500 Noul cod Civil " Dreptul material la acțiune, denumit in continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.";

Art. 2526 din noul Cod Civil prevede ca " Când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe a curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă";

Cum pentru perioada octombrie 2010 -27.11.2013 dreptul material al reclamantului este prescris instanța va analiza legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamantei pentru perioada 28.11.2013- 09.10.2016, perioadă pentru care s-au solicitat: suma de 250lei pentru sărbătoarea de Crăciun 2013, 150 lei pentru sărbătorile de Paști 2013, 150 lei pentru sărbătorile de Paști 2014, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie 2014 (Ziua Poștei), 250 lei pentru sărbătoarea de Crăciun 2014, 150 lei pentru sărbătorile de Paște 2015, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie 2015, 250 lei pentru sărbătoarea de Crăciun 2015, 150 lei pentru sărbătoarea de Paști 2016 și 200 lei pentru ziua de 9 octombrie 2016.

Reclamanta a susținut că aceste drepturi sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă din anul 2008 valabil până în anul 2018 și act adițional la CCM înregistrat la ITM București sub nr. 27/17.04.2016.

Prin CCM valabil pentru perioada 01 mai 2008 - 1 mai 2018, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 2576/29.04.2008 s-a prevăzut în art. 96, alin.1, lit. A că la nivelul CNPR din fondul de cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și cu ocazia Zilei de 9 octombrie.

În teza finală a articolului s-a prevăzut că sumele de bani necesare pentru acordarea cadourilor respective vor fi stabilite de CNPR împreună cu SLPR.

La CCM au fost încheiate acte adiționale în anul 2010 prin care s-a stabilit acordarea pentru fiecare salariat a sumelor de 300 lei pentru sărbătorile de Paști, 400 lei pentru Ziua de 9 octombrie și 300 lei pentru sărbătoarea de Crăciun, toate fiind aferente anului 2010.

De asemenea a mai fost încheiat un act adițional la CCM în anul 2012, înregistrat la ITM București sub nr. 27/17.04.2014 prin care, însă nu s-a adus nicio modificare art. 96 din CCM:

Ultimul act adițional la CCM a fost încheiat la data de 01.07.2015 care prevede la art. 96 că la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuielile sociale constituit conform prevederilor legale vor fi suportate cheltuieli pentru: pct. A - cadouri in bani oferite copiilor minori ai salariaților cu ocazia zilei de 1 iunie: cadouri in bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști si Crăciun: cadouri in bani oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie: cadouri in bani oferite salariaților cu ocazia zilei de 9 octombrie, iar sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri vor fi stabilite de CNPR împreună cu SLPR.

Referitor la constituirea acestui fond, instanța reține și constată următoarele:

Din bugetul de venituri și cheltuieli, anexa 2 - execuția cheltuielilor bugetete pentru perioada ianuarie - decembrie 2013, la categoria C) cheltuieli privind personalul s-au prevăzut la punctul C2.a) bonusuri - cheltuieli sociale pentru care au fost bugetate 40,7, s-au realizat 40,11, rezultatul fiind negativ, procentul de realizare fiind de 98, 50% .

Din bugetul de venituri și cheltuieli - execuția planului de cheltuieli pe anul 2014, rezultă că la categoria C) cheltuieli privind personalul s-au prevăzut la punctul C2.a) bonusuri - cheltuieli sociale pentru care s-au bugetat 40,00, s-au realizat 17,20, rezultatul fiind negativ, gradul de realizare fiind 43 % .

Pentru anul 2015, din bugetul de venituri și cheltuieli - execuția planului de cheltuieli rezultă că la aceeași categorie C) cheltuieli privind personalul, s-au prevăzut la punctul C2.a) bonusuri - cheltuieli sociale pentru care s-au bugetat 71,05, s-au realizat 68,69, rezultatul fiind negativ, gradul de realizare fiind de 96,68% .

De asemenea, din bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2016 - execuția planului de cheltuieli rezultă că la categoria C) cheltuieli privind personalul, s-au prevăzut la punctul C2.a) bonusuri - cheltuieli sociale pentru care s-au bugetat 72,22, s-au realizat 72,22, rezultatul fiind negativ, gradul de realizare fiind de 100% .

Prin urmare, în bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2013-2015 s-au prevăzut cheltuieli sociale, însă rezultatul financiar a fost negativ, iar în anul 2016 procentul cheltuielilor bugetate a fost egal cu procentul cheltuielilor realizate.

Pentru anii 2013 și 2014 nu a avut loc nicio întâlnire între patronat și sindicat în vederea stabilirii sumelor de bani pentru cadourile prevăzute în CCM.

În anul 2015 a fost încheiat un protocol între reprezentanții CN PR SA și cei al Sind.LP din România în data de 18.12.2015 când s-a stabilit de comun acord acordarea tichetelor cadou cu ocazia sărbătorii de Crăciun 2015 pentru salariații care au copii minori, în beneficiul acestora, precum și celorlalți salariați conform următoarelor criterii: salariații încadrați cu normă întreagă vor primi tichete cadou în valoare de 90 lei, cei încadrați cu fracțiunea de normă de 70 % vor primi tichete cadou de 70 lei, salariații încadrați cu fracțiune de normă de 50 % vor primi tichete cadou în valoare de 50 lei, stabilindu-se și data acordării acestora, respectiv data plății drepturilor salariale aferente chenzinei a II-a din luna decembrie 2015.

Au fost stabilite și categoriile de salariați care nu beneficiază de acordarea tichetelor cadou, respectiv salariații care în data de 31.12.2015 se vor afla în una din următoarele situații: concediu medica, concediu pentru creșterea copilului, concediu maternal, detașați, concediu fără salariu, absențe nemotivate. Exercită o funcție în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, îndeplinește o funcție de conducere salarizată în sindicat, arestat preventiv, concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, sau în cazul copilului cu handicap pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, concediu paternal.

În anul 2016 a avut loc o întrunire între reprezentanții părților semnatare ale CCM materializată prin procesul verbal din data de 15.12.2016 și care au hotărât, având în vedere prevederile art. 96 lit. A din Contractul Colectiv de Muncă 2008- 2018 că salariații vor beneficia de tichete cadou cu ocazia sărbătorilor de Crăciun în valoare de 80 lei/ salariat, tichete ce se vor acorda până la data de 12.12.2016, stabilindu-se că nu vor beneficia de tichete cadou salariații care la data acordării vor avea contractul individual de muncă suspendat în conformitate cu art. 50, 51, 52 sau 54 Codul Muncii pe perioade mai mic de 30 zile.

Din înscrisurile depuse la dosar și necontestate de reclamantă s-a făcut dovada executării înțelegerii dintre semnatarii CCM.

Așa cum s-a arătat mai sus în CCM valabil pentru perioada 2008- 2018 și în actul adițional încheiat în anul 2015 este prevăzută acordarea unor cadouri salariaților pentru anumite evenimente, sumele necesare urmând să fie stabilite prin negocieri între părțile semnatare ale CCM.

Față de aceste considerente acțiunea reclamantei pentru perioada 28 octombrie 2013 -octombrie 2016 este nefondată.

← Revendicare imobiliară - excepţia de inadmisibilitate a...		Excepţia necompetenţei instanţelor române admisă →

Salarizare. Jurisprudență

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Salarizare. Jurisprudență