Sanctiune complementara. Dezincriminare. Aplicarea legii mai favorabile.
| Comentarii |
|
Tribunalul stabileste ca art 8 alin 3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza aplicarii sanctiunii complementare privind plata tarifului de despagubire in valoarea de 1210 euro) a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012. Potrivit prevederilor art 12 alin 2 din OG nr 2/2001 :”Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. (…) ”. Este de principiu ca in materie penala momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudenta CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile si in domenii care, in dreptul intern se circumscriu dreptului contraventional. In aceste conditii, vazand si argumentele expuse de Curtea Constitutionala in cuprinsul Deciziei nr 228/2007, tribunalul considera ca legea mai favorabila se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii contraventiei si momentul executarii integrale a sanctiunii.
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.
Cod operator de date cu character personal: 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2012
Şedinţa publică de la Instanţa constituită din: PREŞEDINTE:
Judecător: Judecător: Grefier:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurenta S. împotriva sentinţei civile nr..2012 pronunţată în dosar nr. /2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca privind şi pe intimat C.N.A.D.N.R.-D.R.D.P. CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică de la data de 19 septembrie
2012, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:
I N S T A N Ţ A
Prin Sentinta civila nr pronuntata in dosarul civil nr /2011 Judecatoria Huedin a respins plangerea formulata de petenta in contradictoriu cu intimata CNADNR/DRDP CLUJ avand ca obiect anularea procesului/verbal de contraventie nr din 23.03.2011.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut că prin procesul verbal
de constatare a contravenţiei nr. petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională pentru fapta prev. şi pedepsită de art. 8 alin. 1 din OG 15/2001 constând în aceea că, la data de 23.03.2011, ora 18.23, autoutilitara cu nr. de înmatriculare a circulat fără a deţine rovinietă valabilă. Totodată, petenta a fost obligată la achitarea tarifului de despăgubire.
Procesul verbal de contravenţie a cărui anulare se solicită, ca act de constatare a contravenţiei, este un act oficial, autentic şi cu forţă probantă în ceea ce priveşte existenţa faptei contravenţionale şi a împrejurărilor săvârşirii acesteia.
Ca orice act autentic, procesul verbal de contravenţie trebuie să respecte anumite condiţii de formă şi de fond, acestea fiind menţionate în cuprinsul dispoziţiilor art. 16-19 OUG 2/2001.
Procedând, faţă de dispoziţiile art. 17 OUG 2/2001 teza finală, la analiza acestor condiţii, instanţa constată că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor de fond si de formă, nelipsind nici una dintre menţiunile care, potrivit art. 16 alin. 1 şi art. 17 din OUG 2/2001 ar atrage nulitatea absolută a acestuia.
În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de către petentă referitor la lipsa martorului care să certifice lipsa contravenientului , martor a cărui prezenţă ar reprezenta o cerinţă imperativă impusă de art. 19 alin. 1 teza 2 şi 3 şi alin. 3 din OG
2/2001, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001 , lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele , prenumele contravenientului, a faptei săvârşite şi a datei sau lipsa semnăturii agentului
constatator atrage nulitatea procesului verbal. per a contrario, lipsa celorlalte semnături atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei. În consecinţă, nerespectarea cerinţei înscrise în art. 19 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei. Aşadar, numai în
măsura în care petentului i se aduce o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod procesul-verbal de contravenţie poate fi anulat pentru acest motiv, ori în speţă nu s-a făcut dovada vreunei vătămări. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. XXII/2007 pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat în sensul că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe legale la încheierea procesului verbal de constatare a contravenţiei atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict delimitate prin reglementarea dată în art. 17 OG 2/2001.
Raportat la invocarea jurisprudenţei europene instanţa apreciază că aceasta nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă. Spre exemplu, în cauza Anghel vs. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la nerespectarea garanţiilor fundamentale prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a prezumţiei de nevinovăţie, raportat la împrejurarea că fapta contravenţională pentru care petentul fusese sancţionat prevedea ca şi sancţiune, alternativ cu amenda, închisoarea contravenţională. În cauza dedusă judecăţii nu se poate pune o astfel de problemă, nu se poate asimila cu o judecată în materie penală, atâta vreme cât sancţiunea prevăzută pentru fapta contravenţională incriminată este de natură pecuniară, sancţiune în esenţă de natură civilă, nefiind prevăzută , alternativ, şi o sancţiune cu caracter penal.
În ceea ce priveşte prezumţia de legalitate a procesului verbal de constatare a contravenţiei, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate până la proba contrară.
Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 380/14.10.2003 că „nici art. 33 al.1 şi nici art. 34 alin. 1 din ordonanţa dedusă controlului, texte care reglementează procedura de judecată, inclusiv administrarea probatoriilor de către instanţa învestită prin plângere să exercite controlul de legalitate şi temeinicie asupra procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu conţin nicio dispoziţie care să evidenţieze o inegalitate de arme între părţile în litigiu şi cu atât mai puţin un dezechilibru manifest”.
Legislaţia contravenţională română instituie prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie, iar aceasta nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. În cauza Bosoni contra Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că forţa probantă a rapoartelor sau proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează şi apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenţei CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe legi sau fapte operează în toate
sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku vs Franţa, cauza Vastberga Takti Aktiebolag şi Vulig vs Suedia.
Ori, în speţă, petentei i s-a asigurat dreptul la apărare, a invocat toate motivele de nulitate pe care le-a apreciat întemeiate, i s-a dat dreptul să propună probe.
Analizând plângerea contravenţională prin prisma motivelor de netemeinicie invocate, instanţa reţine următoarele :
Petenta nu a contestat în cuprinsul plângerii contravenţionale nici faptul că la data reţinerii faptei de a circula pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă era utilizatorul – în accepţiunea dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 –
autovehiculului cu nr. de înmatriculare BH-18-ASG, nici faptul că la data săvârşirii contravenţiei nu deţinea rovinietă valabilă pentru acest autovehicul. A menţionat numai aspectele arătate anterior şi care vor fi analizate în continuare.
Potrivit art. 1, teza II din OUG 2/2001, constituie contravenţie “ fapta
săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă…” iar caracterul contravenţional al faptei este înlăturat, potrivit dispoziţiilor art.11 din acelaşi act normativ, “in cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită,,.
În speţă, petenta nu a contestat faptul că la data de 19.02.2011 autovehiculul cu nr. de înmatriculare a circulat pe un drum naţional european cu fără a deţine rovinietă valabilă. Dimpotrivă, prin reprezentantul său prezent în instanţă la
termenul de judecată din data de a arătat că autoutilitara avea rovinietă valabilă pentru ziua anterioară iar la data constatării contravenţiei, nu deţinea rovinietă valabilă . Sub acest ultim aspect, menţiunea reprezentantului petentei se coroborează cu menţiunea din cuprinsul bonului de achiziţionare a rovinietei (f. 19), conform căreia rovinieta a fost achiziţionată la data de 23.03.2011, ora 19.26, la o oră după constatarea contravenţiei. Ori, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie, raportat la dispoziţiile art. 8 din OG 15/2002 , contravenţie şi nu a făcut dovada faptului că această faptă a fost săvârşită fără vinovăţie sau că ar exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 11 din OG 2/2001 care să înlăture caracterul contravenţional al faptei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen , legal , petenta solicitand modificarea hotararii de fond in sensul admiterii plangerii si anularii procesului-verbal de contraventie.
In motivarea declaratiei de recurs se arata, in esenta, ca prima instanta a pronuntat sentinta recurata ca urmare a gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor legale incidente precum si ca urmare a gresitei aprecieri a probelor administrate in cauza, fiind astfel incident motivul de recurs prevazut de art 304 pct 9 Cod procedura civila.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine urmatoarele:
Recurenta a fost sanctionata contraventional pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.8 alin 1 din OG nr 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum
aceasta a fost modificata.
Corect a retinut prima instanta ca nerespectarea cerinţei înscrise în art. 19 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei si numai în măsura în care petentului i se aduce o vătămare care nu
poate fi înlăturată în niciun mod procesul-verbal de contravenţie poate fi anulat pentru acest motiv, ori în speţă nu s-a făcut dovada vreunei vătămări.
De asemenea tribunalul retine ca petentei i s-a asigurat dreptul la apărare, aceasta invocand toate motivele de nulitate si netemeinicie pe care le-a apreciat întemeiate motive care au fost analizate pe larg si argumentat de catre prima instanta , instanta care care a pus in discutie toate probele solicitate in cauza, pronuntandu-se motivat asupra pertinentei, concludentei si utilitatii acestora in economia cauzei.
Prima instanta a stabilit corect ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art 8 alin 1 din OG nr 15/2002, fiind evident ca anterior ivirii defectiunii care a determinat imobilizarea sa pe marginea soselei autovehiculul proprietatea recurentei a circulat pe drumurile publice( distanta dintre cariera Bologa si localitatea Cerbesti fiind parcursa pe drumul public) fara a exista o rovinieta valabila pentru acesta.
In acelasi timp, insa , tribunalul stabileste ca art 8 alin 3 din OG nr 15/2002 ( care a stat la baza aplicarii sanctiunii complementare privind plata tarifului de
despagubire in valoarea de 1210 euro)a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012.
Potrivit prevederilor art 12 alin 2 din OG nr 2/2001 :”Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. (…) ”.
Este de principiu ca in materie penala momentul intervenirii legii mai
favorabile este irelevant iar jurisprudenta CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile si in domenii care, in dreptul intern se
circumscriu dreptului contraventional.
In aceste conditii,vazand si argumentele expuse de Curtea Constitutionala in cuprinsul Deciziei nr 228/2007, tribunalul considera ca legea mai favorabila se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii
contraventiei si momentul executarii integrale a sanctiunii.
Astfel fiind tribunalul urmeaza sa admita recursul declarat de impotriva sentintei civile nr pronuntata in dosarul civil nr /2011 al Judecatoriei Huedin pe care o va modifica in parte , in sensul ca, facand aplicarea legii mai favorabile, va
dispune anularea sanctiunii complementare reprezentand tariful de despagubire in cuantum de 1210 Euro stabilit prin procesul-verbal de contraventie contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarata de recurenta impotriva sentintei civile nr pronuntata in dosarul civil nr /2011 al Judecatoriei Huedin pe care o va modifica in parte , in sensul ca va dispune anularea sanctiunii complementare reprezentand tariful de despagubire in cuantum de 1210 Euro stabilit prin procesul-verbal de contraventie contestat.
Decizia este irevocabila. Pronuntata in sedinta publica din
Presedinte Judecatori
Grefier
| ← Cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei.... | Calitatea de subiect activ al contravenţiei. Obligaţia... → |
|---|
