Sancţiunea nemotivării apelului. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 119 din data de 27.02.2015
Obiect : Sancțiunea nemotivării apelului
Decizia Tribunalului nr. 119/27.02.2015
În caz de nemotivare, apelul nu se anulează sau respinge ca nemotivat, întrucât art. 476 alin. 2 NCPC, consacrând în mod expres caracterul devolutiv al apelului, prevede că în cazul în care apelul nu se motivează sau dacă motivarea apelului nu cuprinde motive sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În speță, prima instanță a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție în sensul exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 5000 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, intimatul fără a-l motiva nici în scris și nici verbal în fața instanței.
Legal citată, intimata-petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea apelului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea acestuia.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Tribunalul a reținut următoarele :
În primul rând, în caz de nemotivare, apelul nu se anulează ori respinge ca nemotivat, întrucât art. 476 alin. 2 NCPC, consacrând în mod expres caracterul devolutiv , prevede că în cazul în care apelul nu se motivează sau dacă motivarea apelului nu cuprinde motive sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, deci nu pe baza unor motive de apel.
Sancțiunea pentru nemotivarea apelului este, așadar, doar imposibilitatea apelantului de a invoca în apel motive noi, astfel că instanța de apel nu va analiza calea de atac pe baza unor critici ale apelantului.
Analizând, așadar, legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în limitele mai sus arătate, Tribunalul a reținut că, în fapt, intimata-petentă a fost sancționată pentru încălcarea disp. art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, nefăcând dovada luării măsurii reparatorii în termen de 15 zile privind ceasul Doxa achiziționat de numitul M.I. la data de 10.08.2012.
Conform art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, remedierea defecțiunilor apărute la produse care nu corespund sau înlocuirea acestora se face în termen de 15 zile din momentul în care operatorul economic a luat cunoștință de deficiențele respective.
În speță, M.I. a cumpărat de la petentă un ceas marca Doxa care, potrivit contractului de garanție, permite contactul cu apa.
Ulterior achiziționării, cumpărătorul a prezentat de trei ori ceasul, care prezenta condens, de fiecare dată el întorcându-se cu același defect.
Din înscrisurile depuse de intimata-petentă la dosar, rezultă că de fiecare dată s-a efectuat testul de etanșeitate a ceasului, rezultând că ceasul este etanș.
În aceste condiții, revenea intimatei-petente obligația de a proba că defectarea ceasului s-a datorat unor cauze imputabile cumpărătorului, o astfel de probă nefiind însă făcută.
Așa fiind, Tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada că lipsa de conformitate e imputabilă consumatorului, astfel că, intimata-petentă se face vinovată de contravenția reținută în sarcina ei.
Procesul-verbal este legal întocmit, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Față de acestea, apelul a fost admis, cu consecința modificării sentinței apelate, iar, în rejudecare plângerea a fost respinsă ca nefondată.
| ← Litigiu de muncă. Adeverinţă eliberată de angajator | Contract de credit. Forţa majoră ca şi cauză exoneratoare de... → |
|---|
