Obligaţia de a face. Obligarea pârâţilor să asigure o semnalizare corespunzătoare a intersecţiei.
Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 206 din data de 12.03.2015
Obligația de a face. Obligarea pârâților să asigure o semnalizare corespunzătoare a intersecției. Obligația instituită prin art. 33 din OUG nr. 195/2012 are ca drept corelativ, dreptul oricărui cetățean de a beneficia de o semnalizare corespunzătoare care să permită circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice.
Secția civilă decizia nr. 206/12.03.2015
Reclamanta G O A, în contradictoriu cu parâții Consiliul Local Galati si Politia Rutiera Galati a solicitat obligarea paratilor sa asigure semnalizarea corespunzatoare a intersectiei strazilor Frunzei si Slanic din Municipiul Galati, sa fie obligati paratii sa repare integral prejudiciul suferit de reclamanta prin pierderea totala a autoturismului cu nr. inmatriculare xxxxx si sa fie obligati paratii sa-i plateasca daune morale.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 16.07.2012 în timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. inmatriculare xxxxxx, a fost implicata intr-un eveniment rutier ce s-a soldat cu pierderea totala a autoturismului marca xxxxx, iar accidentul a fost cauzat de modul în care a fost asigurata semnalizarea intersectiei strazilor Frunzei si Slanic din Municipiul Galati.
Prin sentința civilă nr. xxxx/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. xxxx/2012, instanța a respins cererea de chemare in judecata, formulată de reclamanta G O A, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL GALATI și I.P.J. GALAȚI, ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanta nu a înteles sa conteste procesul verbal de contraventie seria XXXX nr. XXXXX din 18.07.2012, în care s-a retinut vinovatia acesteia în producerea evenimentului rutier.
Totodată s-a reținut că pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este îndeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat cu vinovatie.
Cu privire la cuantumul daunelor materiale de 5.500 euro reprezentand valoarea de piata a autoturismului marca XXXXX avand in vedere uzura acesteia, instanta a reținut ca reclamanta nu a administrat nicio proba în dovedirea acestui prejudiciu.
Totodata, a apreciat că, prin probatoriul administrat, reclamanta nu a facut dovada distrugerii autoturismului marca XXXX cu nr. inmatriculare XXXX, mentionand doar, in actiunea introductiva ca i s-a remis Cetificatul de distrugere nr XXXX din data de 03.09.2012 de catre o firma specializata, însă acest Cerificat nefiind depus la dosar.
Cu referire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro, instanța a reținut ca nu sunt îndeplinite conditiile faptei ilicite a paratului Consiliul Local Galati.
Împotriva sentinței civile nr. XXX/10.07.2014, a declarat apel reclamanta B O A. A solicitat apelanta admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, apelanta-reclamantă a arătat că răspunderea civilă delictuală a celor două pârâte trebuie angajată, întrucât, prin modul în care au înțeles să semnalizeze intersecția în cauză, au supus pe toți participanții la trafic la un risc de a deveni contravenienți fără nicio vină.
Apelul este fondat.
S-a reținut că, potrivit procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției seria XXXX nr. XXXX/08.07.2012, întocmit de IPJ Galați - Biroul Rutier, apelanta - reclamantă B (fostă G) O - A a fost sancționată cu avertisment și cu reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 de zile reținându-se, în sarcina sa, fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. S-a consemnat că, la data de 11.07.2012, în timp ce conducea autoturismul marca xxx, cu nr. de înmatriculare xxxx la intersecția str. Frunzei cu str. Slănic din mun. Galați, nu a respectat semnificația indicatorului rutier "Oprire";, intrând în coliziune cu autoturismul ce avea prioritate de trecere marca xxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx, condus de numitul B D D, rezultând avarierea celor două vehicule.
Potrivit art. 118 din OUG nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Dat fiind faptul că legea prevede o cale specială de atac împotriva procesului - verbal prin care a fost constatată culpa apelantei în săvârșirea faptei ce a condus inclusiv la avarierea autoturismului propriu, în împrejurarea în care apelanta nu a înțeles să conteste cele reținute în sarcina sa în termenul și în condițiile prevăzute de lege, aceasta nu s-ar putea folosi de prezentul cadru procesual pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului - verbal de contravenție cu referire la culpa sa în producerea evenimentului rutier din data de 11.07.2012.
Angajarea răspunderii contravenționale a apelantei pentru fapta reținută în sarcina sa și constatarea culpei acesteia au importanță în cauza de față, întrucât împrejurările invocate pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților prin plata unor sume de bani vizează o cauză de înlăturare a propriei culpe în producerea evenimentului. Or, astfel de împrejurări nu mai pot fi analizate în afara cadrului conturat prin dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că răspunderea civilă delictuală a pârâților prin plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri nu poate fi angajată, nefiind îndeplinită una dintre condițiile indicate de lege, respectiv cea referitoare la existența unei culpe a acestora. În acest context, reține că, potrivit procesului - verbal seria XXXXX nr. XXXX/08.07.2012, întocmit de IPJ Galați - Biroul Rutier, necontestat de apelantă, a fost reținută culpa exclusivă a acesteia în producerea evenimentului rutier din data de 11.07.2012.
Cu referire la primul capăt de cerere, însă, reține că obligația instituită prin art. 33 din OUG nr. 195/2012, în sarcina pârâților are, ca drept corelativ, dreptul oricărui cetățean de a beneficia de o semnalizare corespunzătoare care să permită circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice.
În consecință, constată că, independent de evenimentul rutier din data de 11.07.2012 și de culpa reținută pentru producerea acestuia, reclamanta, în calitate de locuitor al municipiului Galați este îndreptățită de a beneficia de o semnalizare rutieră corespunzătoare care să îi permită circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice atât în prezent, cât și pentru viitor.
Conform art. 5 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
Potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.
Potrivit art. 65 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers, iar, în cazul în care condițiile locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spațiu interzis circulației vehiculelor, deasupra părții carosabile sau de cealaltă parte a intersecției, în loc vizibil pentru toți participanții la trafic.
Conform art. 128 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, autoritățile administrației publice locale au atribuții legate de luarea unor măsuri pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației, conform standardelor în vigoare, ținând evidența acestora.
În sensul art. 138 alin. 1lit. c și alin. 2 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când întâlnește indicatorul "Oprire"; în locul în care există vizibilitate fără a trece de indicator.
Potrivit art. 57 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, Pătrunderea unui vehicul într-o intersecție este interzisă dacă prin aceasta se produce blocarea intersecției.
Analizând planșele foto atașate la dosar, necontestate în cauză, tribunalul constată că indicatorul rutier "STOP";, cu semnificația "Oprire";, este instalat pe partea dreaptă a străzii Frunzei, înainte de intersecția cu strada Slănic, însă, dat fiind faptul că, pe partea dreaptă a străzii Frunzei, există garduri de beton continue (până în intersecție) de aproximativ 2 metri înălțime, vizibilitatea celui care încearcă să intre în intersecție și oprește în dreptul indicatorului "STOP";, conform dispozițiilor art. 138 din OUG nr. 195/2002, este inexistentă. Astfel, pentru a putea observa un alt participant la trafic ce ar circula din dreapta străzii Frunzei, pe strada Slănic, ar fi necesar ca un conducător auto ce ar circula pe strada Frunzei către intersecția cu strada Slănic să intre efectiv în intersecție, depășind indicatorul "STOP";, cu încălcarea obligației prevăzute de art. 57 alin. 3 și art. 138 din OUG nr. 195/2002.
În aceste condiții, instanța reține că administratorul drumului public și poliția rutieră nu și-au îndeplinit din culpă obligația de a asigura siguranța circulației publice în intersecția străzii Frunzei cu strada Slănic din municipiul Galați.
Reține că ,față de considerentele de mai sus, neindicarea măsurilor concrete ce se cer a fi luate pentru semnalizarea corespunzătoare a intersecției nu este de natură a conduce la concluzia netemeiniciei cererii formulate.
Astfel aceste măsuri pot fi determinabile de către instanță față de planșele foto existente la dosar și față de vizibilitatea ce se impune pentru cei care traversează intersecția. Faptul că prima instanță a omis să se pronunțe asupra probei cu cercetarea la fața locului nu este de natură să impună, în sine o reformare a hotărârii pronunțate, mai ales în împrejurarea în care și instanța de apel a apreciat proba ca nefiind utilă soluționării cauzei, neputând fi dedusă, astfel, o vătămare a apelantei pentru acest motiv.
Față de toate aceste considerente, date fiind și dispozițiile art. 1349 și următoarele C.civ., instanța a admis și apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 7645/10.07.2014, pronunțate de Judecătoria Galați, a schimbat în parte sentința contestată și, în consecință, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta B (G) O - A, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Galați și IPJ Galați și a obligat pârâții să asigure o semnalizare corespunzătoare a intersecției dintre strada Frunzei cu strada Slănic din municipiul Galați în sensul de a monta, la colțul intersecției menționate, pe partea stângă a străzii Frunzei (direcția dinspre str. Frunzei spre str. Slănic) o oglindă rutieră care să asigure vizibilitatea în intersecție pentru cei care sunt obligați să respecte semnificația indicatorului "Stop"; montat înainte de intersecție pe partea dreaptă a străzii Frunzei.
← Despăgubiri accident de circulaţie. Asigurare de răspundere... | Contestaţie la executare. Putere de lucru judecat. → |
---|