Litigiu de muncă. Adeverinţă eliberată de angajator
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 308 din data de 06.03.2015
Litigiu de muncă. Adeverință eliberată de angajator Adeverința eliberată de angajator, trebuie să cuprindă anumite mențiuni pentru a putea fi valorificate la pensia de asigurări sociale, mențiuni care trebuie să se bazeze pe evidențe scriptice certe. Prin acțiunea având ca obiect eliberarea unei adeverințe, nu se poate contesta modul de stabilire a salariului de către angajator.
Secția civilă, sentința nr. 308/06.03.2015
Reclamanta L T a chemat în judecată pe pârâta SC G SA Galați, pentru a fi obligată să-i elibereze o adeverință care să ateste indexările care au fost acordate conform HG nr. 1163/1990, în cuantum de 750 lei pentru lunile noiembrie și decembrie 1990, în cuantum de 975 lei pentru lunile ianuarie, februarie și martie 1991, precum și compensația fixă de 1.000 lei care a fost acordată în luna aprilie 1991.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat să i se elibereze o adeverință cu toate veniturile realizate în perioada ianuarie 1990-martie 1991, întrucât în adeverința eliberată nr. 510/03.03.2014 nu au fost evidențiate și aceste sume, deși în statele de plată și în fișele anuale sunt menționate.
Adeverința cu veniturile solicitate îi este necesară pentru recalcularea pensiei.
Prin sentința civilă nr. 308/06.03.2015 cererea a fost respinsă ca nefondată.
S-a reținut că potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile nete de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 și salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În consecință, adeverința eliberată de angajator, trebuie să cuprindă anumite mențiuni pentru a putea fi valorificate la pensia de asigurări sociale, mențiuni care trebuie să se bazeze pe evidențe scriptice certe.
În cauză, pentru perioada ianuarie 1990-martie 1991 pârâta a eliberat deja reclamantei adeverința nr. XXX/03.03.2014, în care se menționează toate veniturile realizate de aceasta în perioada solicitată. Instanța a reținut că veniturile consemnate în cuprinsul adeverinței corespund cu cele consemnate în statele de retribuții aferente perioadei ianuarie 1990-martie 1991 depuse la dosarul cauzei.
Nu se poate reține tardivitatea formulării cererii de eliberare a unei adeverințe invocată de către pârâtă, întrucât nu există o dispoziție leală care să prevadă un termen în care se poate formula o astfel de acțiune.
Însă, pe fondul cauzei, pornind de la semnificația noțiunii de eliberare a unui înscris care să conțină date cu privire la veniturile reclamantei, instanța a constatat că într-o astfel de acțiune trebuie să se verifice dacă mențiunile din adeverința deja eliberată au fost efectuate pe baza înscrisurilor originale emise de angajator. În cauză, se contestă mențiunile referitoare la modul de calcul al salariului care nu ar cuprinde toate indexările, însă se reține că singura verificare ce trebuie făcută este dacă salariul încasat de reclamantă și menționat în adeverință este conform statului de plată.
Din actele depuse la dosarul cauzei, se constată că, în fapt, mențiunile din adeverința eliberată reflectă situația drepturilor salariale încasate în perioada analizată, dar reclamanta contestă modul de stabilire a acestui salariu de către angajator. Acest aspect nu poate fi soluționat pe calea unei acțiuni prin care se solicită eliberarea unei adeverințe.
În consecință, în condițiile în care pârâta a eliberat reclamantei deja o adeverință cu veniturile realizate în perioada solicitată, potrivit statelor de plată existente, instanța nu poate obliga pârâta să emită o nouă adeverință care să stabilească alte drepturi salariale decât cele consemnate în statele de plată și efectiv realizate de către reclamantă.
| ← Contestaţie la executare. Putere de lucru judecat. | Sancţiunea nemotivării apelului. Jurisprudență Cereri → |
|---|
