Schimbarea obiectului pricinii în apel. Sancţiune
| Comentarii |
|
Instanţa de apel, deşi a recalificat corect acţiunea, nu o putea rezolva pentru prima dată în apel fără a încălca principiul dublului grad de jurisdicţie, prin schimbarea obiectului şi analizarea unui alt temei juridic faţă de cel examinat de prima instanţă
Secţia civilă, Decizia nr. 456 din 21 noiembrie 2007
Prin acțiune, așa cum a fost ulterior modificată, reclamanții B.S. și B.D., au solicitat instanței de judecată să dispună evacuarea pârâtului D.M. de pe terenul lor în suprafață de 172 mp, aflat în intravilanul Mun. Botoșani, pe Aleea M. Kogălniceanu și să-l oblige pe același pârât să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Botoșani, investită cu soluționarea, prin sentința civilă nr. 85 din 8 iunie 2003 a admis acțiunea, a dispus evacuarea pârâtului de pe teren și l-a obligat să-și ridice construcțiile și plantațiile edificate pe același teren și să plătească cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 445/A din 14.11.2006, Tribunalul Botoșani a admis apelul pârâtului și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii, calificată ca fiind în revendicare și ridicare construcții.
Pronunțând această hotărâre instanța de apel a concluzionat că intenția reală a reclamanților a fost aceea de a promova o acțiune în revendicare și ridicare de construcții, dar că pretențiile de proprietari ai terenului nu sunt întemeiate, întrucât titlul lor, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1763 din 30.08.2002 a fost anulat prin sentința civilă nr. 389 din 26.01.2004 a Judecătoriei Botoșani.
Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei decizii pe care au criticat-o ca nelegală.
în dezvoltare au arătat că apelul a fost soluționat în lipsa lor și fără a fi legal citați, că nu s-a cercetat soluția pronunțată în dosarul penal nr. 4755/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, chestiune prejudicială pentru care judecata apelului a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ. și nici faptul că pârâtul nu justifică posesia exercitată asupra terenului, de vreme ce prin sentința civilă nr. 4390 din 14.09.2005 a Judecătoriei Botoșani, actul privat din 23.06.1991 pe care pretinde că l-ar fi încheiat cu V.S. pentru vânzarea-cumpărarea terenului în litigiu, a fost anulat, definitiv și irevocabil.
Pe de altă parte, în prezent, contractul lor, autentificat sub nr. 1763 din 30.08.2002 de Notarul Public C.Șt., prin care au cumpărat același teren de la V.S. și V.L., este în ființă, întrucât sentința civilă nr. 389 din 26.01.2004 a Judecătoriei Botoșani a fost desființată în revizuire, prin sentința civilă nr. 5245 din 20.11.2006 a aceleiași instanțe. în astfel de circumstanțe au apreciat că tribunalul a respins nelegal acțiunea, fără examinarea în fond a drepturilor părților.
Recursul poate fi încadrat în motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. și se dovedește a fi întemeiat în sensul considerentelor ce urmează:
Cu privire la prima critică exprimată, verificarea dosarului evidențiază că, în apel, judecata a fost suspendată a doua oară, la data de 8.03.2005, când reclamanții, citați la adresa declarată din Botoșani, Aleea M. Kogălniceanu au fost prezenți. Cauza a rămas în nelucrare până la data de 14.11.2006, când a fost repusă pe rol din oficiu, iar reclamanții au fost citați de la aceeași adresă. Procedura de citare a fost restituită cu mențiunea că destinatarii s-au mutat de la adresă, situație în care s-a trecut totuși la dezbaterea apelului, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 98 C.proc.civ., cu motivarea că schimbarea de domiciliu nu a fost comunicată instanței. Decizia a fost ulterior comunicată acelorași reclamanți, mai întâi la adresa din Aleea M. Kogălniceanu, de unde procedura a fost restituită și. mai apoi, în Botoșani, acesta din urmă fiind domiciliul nou, declarat și în recurs, dar evidențiat și în preambulul deciziei civile nr. 576 din 16.03.2006 a Curții de Apel Suceava pe care tribunalul a avut-o la dispoziție.
Potrivit art. 98 C.proc.civ., sancțiunea neluării în seamă a schimbării de domiciliu constă în citarea părții, în continuare, la vechea adresă și considerarea procedurii de citare în acest fel, ca fiind valabilă.
Așadar, subzistă condiția îndeplinirii procedurii de citare, în mod legal, chiar și la domiciliul declarat.
în speță, pe lângă faptul că această condiție nu a fost îndeplinită datorită restituirii procedurii, reclamanții nici nu au avut posibilitatea efectivă de a anunța că s-au mutat întrucât inevitabil nu au avut cum să cunoască despre repunerea pe rol a cauzei, la 14.11.2006, după suspendarea dispusă în 8.03.2005. în schimb instanța, deși nu la inițiativa reclamanților, putea cunoaște noul domiciliu, din conținutul deciziei civile nr. 576 din 16.03.2006 a Curții de Apel Suceava și să dispună citarea, câtă vreme comunicarea deciziei s-a și făcut la această adresă.
Potrivit art. 107 C.proc.civ., judecata pricinii va fi amânată ori de câte ori se constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.
Or, cele mai sus arătate demonstrează că în cazul de față, normele legale în materie de citare nu au fost respectate iar reclamanții au fost privați de dreptul la apărare, încât este dat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., constând în încălcarea dispozițiilor art. 89 C.proc.civ. și art. 107 C.proc.civ. a cărei consecință nu este alta decât nulitatea deciziei, conform art. 105 alin. (2) C.proc.civ.
Cu privire la celelalte aspecte criticate în recurs curtea constată că nu se poate pronunța deoarece există o imposibilitate efectivă de efectuare a vreunui control judiciar.
Astfel, instanța de apel, deși a efectuat o corectă calificare a acțiunii nu o putea rezolva, ca atare pentru prima dată în apel, fără a încălca principiul dublului grad de jurisdicție a dispozițiilor art. 294 alin. (1) C.proc.civ., prin schimbarea obiectului și analizarea unui alt temei juridic față de cel examinat de judecătorie.
Este evident că, prima instanță, cu încălcarea dispozițiilor art. 84 C.proc.civ., fără a decela natura dreptului afirmat de reclamanți și scopul urmărit, s-a investit greșit cu o evacuare, care este o acțiune posesorie, deși reclamanții introduseseră o revendicare cu ridicare de construcții ce este o acțiune reală cu caracter petitoriu.
Aceasta fiind situația, tribunalul nu putea decât să observe că judecătoria, s-a pronunțat pe un temei juridic diferit de cel avut în vedere de reclamanți, că la rândul său nu poate face un control judiciar și că devin incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C.proc.civ., datorită necercetării fondului revendicării.
Inaplicabilitatea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ., care sunt norme procedurale de ordin formal, cu toate că aceasta s-ar fi impus, întrunește conținutul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Așa fiind și văzând că nu există un fond care să poată fi verificat, cu parcurgerea dublului grad de jurisdicție și că revendicarea, nu a fost cercetată în prima instanță, ci pentru prima dată în apel, curtea, având în vedere considerentele expuse în integralitatea lor și dispozițiile art. 312 alin. (3)C.proc.civ., va admite recursul reclamanților și va casa atât decizia cât și sentința cu trimiterea cauzei la aceeași judecătorie, aceasta urmând să rezolve acțiune a în revendicare și ridicare de construcții.
| ← Regula legalităţii căilor de atac. Nerespectare. Consecinţe | Contestaţie în anulare. Tardivitate → |
|---|
