Servitute de trecere. Jurisprudență Servituţi
| Comentarii |
|
Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI Sentinţă civilă nr. 234 din data de 06.03.2013
R O M A N I A
JUDECATORIA ÎNTORSURA BUZAULUI
JUDEȚUL COVASNA
DOSAR NR.(…)
SENTINȚA CIVILĂ NR.234
Ședința publica din data de 06.03.2013
Completul compus din:
Președinte : (…)- judecător
Grefier - (…)
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă având ca obiect "Servitute de trecere";, privind pe reclamanții (...) și (...) în contradictoriu cu pârâții (...), (...), (...) și (...).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din 20.02.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 27.02.2013, iar din lipsă de timp a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când urmare a deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos.
JUDECĂTORIA,
I. Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub nr.(...) la data de 06.03.2013, s-a înregistrat cererea formulată și precizată ulterior (f.30) de reclamanții (...) și (...) ambii cu domiciliul în (…) în contradictoriu cu pârâții (...) și (...), ambii cu domiciliul în (…), (...) și (...) ambii cu domiciliul în (…), prin care au solicitat, ca instanța prin hotărârea ce va pronunța, să dispună următoarele:
1. În principal, să se constatate că asupra terenurilor deținute de pârâți, în vecinătatea imobilului reclamanților, fâneață de 1,16 ha. situat în (…), locul de numit popular (…) , au un drept de servitute de trecere.
2. Să fie obligați pârâții să înceteze orice act de tulburare privind folosința drumului de acces la imobilul lor proprietate extratabulară.
3. Să fie obligați pârâții să desființeze gardul edificat în anul 2011, prin care le îngrădește trecerea pe drumul de acces, spre proprietatea lor și să le permită accesul cu mijloace de transport și pe jos.
4. În subsidiar să se dispună instituirea unui drept de servitute în favoarea terenului fâneață, pentru ieșirea la DN10, pe terenul ce se găsește în folosința pârâților.
5. Să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, susțin reclamanții că dețin cu titlu de proprietate extratabulară un imobil teren situat în (…), iar între acesta și DN 10, se găsesc terenurile ce sunt folosite de pârâți. Se mai arată că, pentru ieșirea la calea publică, a existat și există un drum de trecere, pe care antecesorii lor și ulterior ei l-au folosit în mod pașnic, continuu și netulburat de nimeni din anul 1912 și până în primăvara anului 2011, când pârâții (...) și (...) au edificat un gard prin care au închis accesul spre DN10.
Prin prezenta cerere, reclamanții arată că doresc să-și apere dreptul de servitute pe calea acțiunii posesorii reglementată de art.675 C.civil, întrucât au fost tulburați în luna mai 2011 și nu a trecut un an de la tulburare, iar în subsidiar, în situația în care se consideră ca fiind inadmisibilă solicitarea, să se stabilească un drept de servitute, deoarece locul este înfundat, neavând acces la calea publică.
În drept se invocă dispozițiile art.616 și urm. cod civil de la 1864 și art.675 C.pr.civilă.
II. Pârâții (...) și (...) au depus întâmpinare(f.13-16, 47-49), prin care au arătat că nu sunt de acord cu cererea formulată de reclamanți, solicitând și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, susțin reclamanți că nu există vreun drum de acces vizibil pe terenul proprietatea lor iar antecesorii reclamanților cât și aceștia, au mai trecut pe terenul proprietatea lor, pentru a ajunge la terenul ce le aparține, însă numai atunci când li s-a dat acceptul, trecerea neavând caracter de continuitate ci ocazional, cel mult de două ori pe an când reclamanții au dorit să-și transporte recolta.
Mai arată reclamanții că din anul 2009 și nu din anul 2011, cum aceștia au relatat, le-a interzis reclamanților să mai treacă peste terenul ce le aparține, deoarece au fost acționați în judecată în dosarul nr.(...) de vecinul (...), tot pentru a i se acorda un drept de servitute, motiv pentru care au decis să nu mai acorde niciunei persoane dreptul de a trece peste teren.
În ceea ce privește situația juridică a terenului ce le aparține, arată reclamanții că inițial până în anul 1978, terenul ce-l dețin împreună cu terenul alăturat deținut de pârâții (...), a aparținut antecesorului pârâților (...) și (...) (...) (frați) - (...) și (...) - iar după anul 1978, fiecare dintre pârâți au folosit o parte din teren iar dacă antecesorii lor au fost de acord să se treacă peste teren, situația nu le este opozabilă. Pârâții (...) arată că, au cunoștință de existența unui drum de acces, înainte de împărțirea terenului, însă acesta se găsește pe terenul cel folosesc pârâții (...).
Mai susțin pârâții (...), că potrivit art.616 Cod civil de la 1864, terenul reclamanților nu este loc înfundat, dovada fiind faptul că din anul 2009 de când le-a interzis să treacă peste teren, aceștia au ajuns la imobilul ce-l folosesc peste proprietatea pârâților (...).
Privitor la solicitarea de a desființa gardul ce (...) proprietatea lor de a pârâților (...), susțin pârâții (...), cum că în anul 2010, folosind punctele de reper, respectiv parii de susținere instalați de pârâții (...), au refăcut gardul, ce delimitează lotul ce-l folosesc ei de lotul ce-l folosesc pârâții (...), astfel reclamanții sunt terți față de modul de separare al celor două proprietăți ce a aparținut părinților lui (...) și (...) (...).
In ceea ce privește dobândirea servituții de trecere prin uzucapiune, se arată că servitutea de trecere este una necontinuă și neaparentă potrivit art.622 alin.2 Cod civil de la 1864, iar potrivit art.623 Cod civil de la 1864, doar servituțile continue și aparente pot fi dobândite prin uzucapiune.
Cât privește acțiunea posesorie prin care își motivează reclamanții apărarea dreptului de servitute, solicită pârâții a se respingerea ca inadmisibilă, deoarece aceștia se prevalează de o detenție precară, care nu echivalează cu o posesie utilă potrivit art.1853 Cod civil de la 1864.
III. Pârâții (...) (...) și (...) (...), nu au depus întâmpinare, astfel nu se cunoaște poziția pârâtei (...) (...) față de acțiunea introductivă de instanță.
Pârâtul (...) (...), s-a prezentat în fața instanței cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, acesta susținând că este de acord cu constituirea unei servituți de trecere însă, pe traseul stabilit de foarte mult timp, respectiv și pe terenul pârâților (...) și (...).(f.96-97)
IV. Sub aspect probator, în temeiul art.167 C.pr.civilă, s-a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse (f.33-34, 51, 80-81), interogatoriu pârâților (f.96-97, 102-103), proba testimonială cu martorii (...) și (...) (f.104-105) și expertiza tehnică judiciară (f.124-134) iar pentru pârâți (...) și (...) proba cu înscrisuri (f.42-44) și interogatoriul reclamanților. (f.98-101) Pârâții (...) (...) și (...), nu au solicitat administrarea de probe.
Din oficiu instanța a dispus efectuarea un cercetări la fața locului.(f.67)
V. Cererea este legal timbrată potrivit tuturor petitelor, astfel cum s-au stabilit și calificat prin încheierea de ședință din 02.05.2012 și valorii obiectului cererii indicat de reclamanți (f.39) cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr.146/1997.(f.20, -21, 55)
VI. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. În fapt, astfel cum reclamanții (...) și (...) au arătat în conținutul cererii introductive, situație necontestată de pârâți, aceștia sunt proprietari extratabulari ai unui teren de categorie fâneață, în suprafață de 11471 mp. situat în (…), locul denumit popular (…) și care se învecinează parțial cu terenurile ce se găsesc în posesia și folosința pârâților (...) și (...), (...) (...) și (...) cât și cu pășunea comunei Sita-Buzăului și proprietatea lui (...). Starea de fapt prezentată este confirmată și potrivit probatoriului administrat în cauă, respectiv: expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing.(...), interogatoriile părților, depozițiile martorilor cât și cu ocazia cercetării locale efectuate de instanță.(f.67, 96-97, 102-10, 134)
Terenul învecinat în suprafață de 8174 mp. identificat ca făcând parte din imobilul înscris în CF nr. (…) Sita-Buzăului, nr. (…) pășune de 12.666 mp., care este situat în localitatea (…), locul denumit popular (…) și care se învecinează cu imobilul pârâților (...) (...) și (...) cât și cu terenul fâneață în suprafață de 11.471 mp. ce aparține reclamanților (...) și (...) și care nu are ieșire la DN10, este proprietatea extratabulară a pârâților (...) și (...), pe o parte din teren fiind edificate, construcții. (f.143)
Terenul în suprafață totală de 14.230 mp, identificat ca făcând parte din imobilul înscris în CF nr. (...) Sita-Buzăului, nr.top(...) pășune de 12.666 mp, și CF nr., (...) nr.top (...) fâneață de 5755 mp. și care este situat în (...), locul denumit popular (...), care se învecinează cu imobilul pârâților (...) și (...) cât și cu terenul fâneață în suprafață de 11.471 mp. ce aparține reclamanților (...) și (...) și care are ieșire la DN10, este proprietatea extratabulară a pârâților (...) (...) și (...) (...), pe o parte din teren fiind edificate construcții.
Astfel cum chiar pârâții au recunoscut, terenurile folosite de aceștia au aparținut antecesorului lui (...) și (...) (...) - (...) - până în anii 1978, când acesta a format două parcele, una dintre acestea fiind folosită de pârâții (...) , iar cea de a doua parcelă, fiind folosită de pârâții (...).
Cert și de necontestat, reclamanții (...) și pârâții (...), au fost în bună vecinătate până aproximativ în perioada anilor 2009 - 2010, când, astfel cum au și recunoscut, pârâții (...) nu au mai permis reclamanților (...), să transporte cu atelajele, recolta (fân) de pe terenul de 11471 mp. pe un traseu ce străbătea terenul ce le aparține, care trecea prin spatele anexelor și continua pe drumul de acces ce și pârâții (...) îl folosesc pentru ieșire la DN10.(a se vedea CFL f.67)
Judecătoria mai reține potrivit probelor administrate în prezenta cauză, situație necontestată de pârâții (...) și (...) și (...) (...) și (...), că între antecesorii acestora - (...) și (...) - și antecesorii reclamantei (...), în urmă cu foarte mulți ani, a existat o înțelegere, în sensul ca accesul la terenul fâneață ce a aparținut antecesorilor reclamantei (...) și ulterior preluată posesia și folosința de către reclamanți, cât și transportul recoltei de pe acest teren, să se facă, pe un drum de recoltă ce să străbată proprietatea antecesorilor pârâților (...) și (...) (...) - (...) și (...)-.
În speță, controversa părților, vizează existența și traseul drumului de acces pe care antecesorii reclamanților și ulterior reclamanții, l-au folosit, pentru a transporta recolta culeasă de pe terenul de 11471 mp. până la drumul public - DN10.
Astfel cum rezultă din conținutul expertizei tehnice judiciare întocmită de expert (...), cât și potrivit constatărilor instanței cu ocazia cercetării locale, terenul fâneață de 11.471 mp. este un loc înfundat, fiind înconjurat de diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant - în speță reclamanții (...) - să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică DN10.
Nu poate fi primită apărarea pârâților (...) și (...) privitor la faptul că terenul proprietatea reclamanților nu este loc înfundat, deoarece apărarea nu a fost dovedită în condițiile art.129 teza ultimă C.pr.civil și a fost combătută prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză.
De asemenea nu poate fi primită susținerea reclamanților (...), cum că drumul de acces pornind de la terenul proprietatea lor, spre drumul public, dintotdeauna a avut traseul și pe terenul proprietatea pârâților (...) și (...), deoarece această susținere este combătută de martora (...) (...)na - martor propus de reclamanții (...) -. Astfel martora a arătat, că locuiește în apropierea terenului proprietatea reclamanților și că în timpul vieții antecesorilor pârâților (...) și (...) (...), drumul de acces din DN10, spre terenul proprietatea reclamanților (...), se făcea pe un drum - denumit în termeni populari Hulă - și care străbătea terenul lui (...) în linie aproape dreaptă, în prezent prin parcela folosită de pârâții (...) (...) și (...) -, însă ulterior, motivat de faptul că (...) a transformat o parte din terenul fâneață, în arătură s-a convenit cu acesta ca accesul să se facă și prin parcela ce în prezent este folosită de pârâții (...) și (...) , prin spatele grajdului acestora. (f.104)
Aceste împrejurări nu au fost contestate de către pârâții (...), recunoscând că pentru a se transporta recolta de fân, la solicitarea reclamanților (...), au permis transportul cu atelajele, prin abaterea de la hulă, pe terenul lor prin spatele grajdului ( a se vedea schita întocmită cu ocazia CFL), însă în anul 2010, motivat de existența unor incidente cu vecinii (...) tot pentru stabilirea unui drept de servitute, au decis să nu mai accepte nici reclamanților sau vreunei alte persoane, folosirea terenului ce le aparține pentru transportul recoltei.
Rezultă cu certitudine din probele administrate la dosar - interogatorii, probe testimoniale și cercetarea la fața locului - că reclamanților (...) și (...), li s-a permis să folosească, pentru transportul recoltei - aproximativ de 2-3 ori pe an - o porțiune de teren, de către pârâții (...) , însă datorită refuzului acestora intervenit în anul 2010, de a mai folosi ca și drum de recoltă terenul, după anul 2010, au transportat recoltă pe drumul de acces "Hulă";, ce se găsește pe terenul pârâților (...) (...) și (...), după care, traseul drumului de acces a continuat tot pe terenul ce se găsește în folosința pârâților (...) (...) și (...), până la ieșire spre DN10. (f,.67, 157)
Astfel cum expertiza concluzionează, cât și potrivit constatărilor instanței cu ocazia cercetării locale, pornind dinspre terenul proprietatea reclamanților (...), pe terenul proprietatea pârâților (...) (...) și (...), este vizibil un drum de recoltă, însă, numai până la un anumit punct, după care, chiar și expertiza tehnică a concluzionat existența doar a ușoare urme vizibile de acces, tot pe terenul pârâților (...).
Nu există vreun drum de recoltă vizibil, pe terenul proprietatea pârâților (...) și (...). De asemenea, cele două terenuri limitrofe proprietățile pârâților, sunt delimitate printr-un gard.
2. Privitor la calitatea procesual pasivă a pârâților (...) și (...) (...).
Judecătoria va constata că terenurile aflate în posesia și folosința pârâților, parțial au făcut parte din masa succesorală a antecesorului pârâților (...) și (...) (...) ca și proprietate extratabulară - potrivit certificatului de moștenitor nr.(...) eliberat de B.N.P. (...) (f.42), iar ca urmare a partajului voluntar intervenit, pârâtul (...) a preluat parcela ce o folosește în prezent iar pârâta (...) (...) cealaltă parcelă. Cu toate acestea, pârâtul (...), a arătat că încă din anul 1978, cele două terenuri sunt folosite astfel cum s-a stabilit prin partajul voluntar, această împrejurare nefiind combătută de pârâții (...) (...) și (...), cea de pe urmă fiind sora pârâtului (...).
Cum pârâții (...) și (...) (...), au calitate de soți ai celorlalți doi pârâți și sunt în posesia și folosința imobilelor față de care se solicită a se stabilii un drept de servitute, instanța va constata că se justifică în speță calitatea procesual pasivă a acestora alături de ceilalți doi pârâți ce au calitatea de soți, deoarece potrivit art.1854 Cod civil de la 1864, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început să posede pentru altul.
3. Asupra petitului privind constatarea dobândirii dreptului de servitute prin uzucapiune și apărarea acestui drept prin acțiune confesorie și acțiune posesorie.
Sub un prim aspect, apărarea pârâților (...) și (...), a vizat nedovedirea cu înscrisuri, de către reclamanții (...), a dreptului de proprietate asupra terenului pentru care solicită servitute de trecere.
Judecătoria reține că terenul fâneață de 11.471 mp. ce reprezintă fondul dominant în speță, a fost în posesia și folosința antecesorilor reclamantei (...) ca proprietate extratabulară, iar ulterior posesia și folosința a fost transmisă reclamanților. Aceștia sunt înscriși în registrul agricol cu suprafața de teren fâneață (f.33) iar martorii au confirmat această situație juridică a imobilului.
Cu toate că textul art.616 Cod civil de la 1864, se referă la proprietar, instanța reține că exercițiul dreptului îl are orice posesor animo domini, deci care își fondează deținerea bunului pe voința de a poseda pentru sine. Textul art.1854 Cod civil de la 1864, prevede că "posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început să posede pentru altul. Rezultă astfel, că orice posesor al unui imobil este prezumat, până la proba contrară, ca fiind proprietarul terenului.
Astfel, împrejurarea că reclamanții (...) și (...) nu sunt înscriși cu acest titlu în cartea funciară, nu-i împiedică de a-și exercita dreptul de a solicitat instituirea unei servituții de trecere.
Sub un alt aspect, instanța a constatat că motivarea acțiunii formulate de reclamanți este sumară și contradictorie cu cererea formulată, ceea ce ar prefigura conservarea servituții de trecere deja creată, prin convenție sau uzucapiune și apărarea acestui drept prin acțiune confesorie și acțiune posesorie, motiv pentru care reclamanților ce au beneficiind de asistență juridică calificată, li s-a pus în vedere să stabilească clar obiectul petitelor cererii. S-a depus la f.30 precizare și modificare a acțiunii, iar după punerea în discuție a acestora instanța a stabilit obiectul fiecărui petit. (f.53)
Judecătoria reține cu certitudine că în speță, nu se poate vorbi de constituirea unui drept de servitute de trecere prin titlu, deoarece nu a fost dovedită existența titlului. Prin titlu se înțelege un act juridic, ce poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, convenție, ori testament. Împrejurarea că între antecesorii părților și ulterior între aceștia, a existat o înțelegere privind transportul recoltei, nu constituie titlu.
În ceea ce privește dobândirea prin uzucapiune de 30 de ani a servituții de trecere a reclamanților (...), Judecătoria va constata ca fiind inadmisibilă cererea, argumentele fiind următoarele: dispozițiile art. 623 Cod civil de la 1864 prevăd că servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani, iar potrivit art.624 Cod civil de la 1864, servituțile continue neaparente și servituțile necontinue și neaparente, nu se por stabili decât prin titlu,
Dreptul de trecere având nevoie de un act al omului pentru a fi exercitat, este o servitute necontinuă iar dacă se realizează pe un drum vizibil, poate fi o servitute aparentă, dar o asemenea împrejurare, nu îi schimbă caracterul de necontinuitate, motiv pentru care nu poate fi uzucapat prin prescripție achizitivă de 30 de ani. De altfel chiar reclamanții au arătat că au folosit drumul de acces permis de pârâți doar de 2-3 ori pe an când transportau recolta, împrejurare confirmată și de martorul (...).
Cum instanța a constatat inexistența titlului pentru dobândirea dreptului de servitute și inadmisibilă dobândirea prin efectul uzucapiune, apărarea dreptului de servitute prin acțiune confesorie, astfel cum reclamanții au solicitat, urmează a se respinge ca lipsită de obiect.
În ceea ce privește petitul privind apărarea servituții de trecere prin acțiune posesorie, instanța urmează a-l respinge și pe acesta, argumentele fiind următoarele: sub un prim aspect deoarece doar servituțile constituite prin titlu pot fi apărate prin acțiuni posesorii, sub un alt aspect ținând seamă că instanța a constatat inexistența titlului pentru dobândirea dreptului de servitute iar ca și ultim argument, constatarea instanței ca fiind inadmisibilă dobândirea prin uzucapiune a dreptului servituții de trecere.
4.Asupra petitului privind constituirea unui drept de servitute.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-i folosi propriul fond.
Așa cum prevede art. 616 Cod civil, prin loc înfundat se înțelege acel fond care nu are nici o ieșire la calea publică. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și pe locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit, conform art. 617 Cod civil.
Pentru a da naștere la un drept de servitute de trecere, practica judecătorească a statuat că lipsa ieșirii la calea publică, trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat, impediment ce în cauză nu subzistă.
În speță, reclamanții au solicitat constituirea unei servituți de trecere, în favoarea terenului lor peste terenul proprietatea pârâților (...) și (...) și (...) (...) și (...), motivat de intervenirea unor neînțelegeri cu pârâții (...).
Prin "loc înfundat"; se înțelege acel teren care este înconjurat de diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.
În cauză, s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice judiciare, probă ce a concluzionat cu certitudine că terenul de 11.471 mp. proprietatea reclamanților (...), este un loc înfundat, iar singura ieșire spre drumul public, respectiv DN10, se poate face, pe un drum de acces ce să străbată terenurile proprietatea pârâților, lucrarea propunând două variante.(f.157)
Astfel, o primă variantă, stabilește traseul pornind de la terenul fond dominant proprietatea reclamanților (...), pe vechiul drum de recoltă ( Hulă) vizibil până la punctele A-B pe fondul aservit proprietatea pârâților (...) și (...), după care se continuă pe lângă gardul ce desparte proprietatea acestora de proprietatea pârâților (...) și (...), continuând apoi prin trecerea limitei de graniță stabilită prin gard a proprietăților pârâților, pe terenul proprietatea pârâților (...) - fond aservit -, pe lângă gard până în punctele E-F, după care traseul revine din nou pe fondul aservit proprietatea pârâților (...).
Cea de a doua variantă, stabilește traseul pornind de la terenul fond dominant proprietatea reclamanților (...), pe vechiul drum de recoltă (Hulă) vizibil până la punctele A-B pe fondul aservit proprietatea pârâților (...) și (...), după care se continuă pe lângă gardul ce desparte proprietatea acestora de proprietatea pârâților (...) și (...), continuând apoi până în punctele 34-35, ieșire la DN10. Potrivit acestei variante, se poate constata ca fiind afectat de servitute, doar terenul pârâților (...) (...) și (...).
În raport cu dispozițiile legale precitate și concluziile expertizei, este de luat în considerare susținerea reclamanților (...), deoarece, terenul fâneață de 11.471 mp. este un loc înfundat, însă, solicitarea acestora de a se stabilii un drum de acces cu titlu de servitute de trecere, pe vechiul traseu - printre construcțiile proprietatea pârâților (...)- ce să străbată atât proprietatea pârâților (...) cât și cea a pârâților (...) , nu poate fi primită. De altfel , nici expertiza tehnică judiciară, nu a propus o variantă în acest sens.
Din dispozițiile art. 618 și 634 Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Judecătoria apreciază temeinicia acțiunii reclamanților privind stabilirea dreptului de servitute cu precădere din perspectiva dispozițiilor art. 616 și urm. Cod civil de la 1864, care reglementează condițiile servituții legale de trecere, stabilind în fapt că nu există vreun impediment legal pentru instituirea acestui drept, instanța opinând pentru stabilirea servituții de trecere, potrivit variantei II stabilită prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expert (...) iar argumentele sunt următoarele:
- Fondul dominant reprezentat de terenul fâneață de 11.471 mp. proprietatea reclamanților (...) și (...), este loc înfundat, în înțelesul dispozițiilor art. 616 Cod civil de la 1864.
- Trecerea pe care au practicat-o reclamanții (...), pornind pe vechiul traseu - Hulă, și printre construcțiile proprietatea pârâților (...)- ce să străbată atât proprietatea pârâților (...) cât și cea a pârâților (...) , nu poate fi primită, fiind o cale mai lungă, mult împovărătoare pentru pârâții (...) și (...) și fiind contrară dispozițiilor art.617 Cod civil de la 1864.
- Dovedirea vechiului drum de recoltă - după cum martora (...) (...) a arătat -, până la momentul în care fostul proprietar (...) a transformat o porțiune de fâneață în arătură și s-a stabilit un alt traseu, coroborat cu împrejurarea că întregul teren are categoria fâneață și nu arătură, nemaiexistând impedimentul trecerii și care a determinat schimbarea traseului drumului prin care se transporta recolta.
- Varianta I, astfel cum s-a stabilit prin lucrarea de expertiză, nu poate fi avută în vedere, deoarece afectează două fonduri aservite, parcurgând efectiv același traseu ca și varianta II , cu excepția traseului din punctele C-D până la E-F pe fondul proprietatea pârâților (...) . Nu există vreo argumentație juridică și logică, pentru a se opina pentru acest traseu, ținând seamă că însăși terenul proprietatea pârâților (...) nu are ieșire la calea publică, aceasta făcându-se pe drumul de acces existent pe proprietatea pârâților (...). Împrejurarea că pârâții (...) și (...), nu au mai permis transportul recoltei pe terenul proprietatea lor, nu are nicio relevanță în stabilirea dreptului servituții de trecere în speță potrivit variantei I. De asemenea, expertiza nu a concluzionat vreo diferență privind practicabilitatea sau accesul mai ușor prin traseul variantei I între punctele C-D până la E-F față de traseul variantei II între punctele C-D până la G-H.
Pentru toate aceste motive, se va stabilii servitute de trece fondului dominant proprietatea extratabulară a reclamanților (...) și (...) reprezentând teren categoria fâneață, în suprafață de 11471 mp. situat în (...) locul denumit popular "(...), identificat parțial în cartea funciară Buzăul Ardelean nr.top(...) și nr. (...), pe fondul aservit proprietate extratabulară a pârâților (...) și (...) reprezentând teren în suprafață de 14230 mp. situat în (...) locul denumit popular "(...) identificat în CF nr. (...) nr.top (...) și CF nr. (...) nr.top (...), potrivit variantei II a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (...) pe următorul traseu: punctele 23-24, A-B, C-D, urmează linia gardului despărțitor la o distanță de 1 m. de gard până în punctele G-H și continuă pe drumul existent și ieșirea la DN 10 pe poarta amplasată în punctele 34-35.
5.Petitul privind obligație de a face.
Reclamanții (...), au mai solicitat ca pârâții (...) și (...), să fie obligați să desființeze gardul edificat și care le împiedică exercitarea dreptului servituții de trecere, or, în cauză, fiind stabilit acest drept pe traseul materializat de varianta II a expertizei tehnice judiciare întocmite de expert (...), și care parcurge doar fondul aservit proprietatea pârâților (...), urmează a se respinge acest petit ca neîntemeiat.
6. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamanții (...) și (...), deși au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, au renunțat la această pretenție.
În ceea ce privește pretenția pârâților (...) și (...), de a li se achita de către reclamanții (...), cheltuielile de judecată, urmează a fi admisă, deoarece nu au căzut în pretenții, reclamanții fiind în culpă procesuală în raport cu aceștia.
Astfel, în temeiul art.274 și art.276 C.pr.civilă, reclamanții (...), urmează a fi obligați în solidar să achite pârâților (...) și (...), cheltuieli de judecată în cuantum de 3015 lei reprezentând onorar avocat (f.168) și onorariu expert.(f.115, 144)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților (...) și (...) (...), ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții (...) și (...) ambii cu domiciliul în (...) în contradictoriu cu pârâții (...) și (...), ambii cu domiciliul în (...), (...) și (...) ambii cu domiciliul în (...) și drept consecință,
Stabilește servitute de trece fondului dominant proprietatea extratabulară a reclamanților (...) și (...) reprezentând teren categoria fâneață, în suprafață de 11471 mp. situat în (...) locul denumit popular "(...), identificat parțial în cartea funciară Buzăul Ardelean nr.top(...) și nr. (...), pe fondul aservit proprietate extratabulară a pârâților (...) și (...)na reprezentând teren în suprafață de 14230 mp. situat în (...) locul denumit popular "(...) identificat în CF nr. (...) nr.top (...) și CF nr. (...) nr.top (...), potrivit variantei II a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (...) pe următorul traseu: punctele 23-24, A-B, C-D, urmează linia gardului despărțitor la o distanță de 1 m. de gard până în punctele G-H și continuă pe drumul existent și ieșirea la DN 10 pe poarta amplasată în punctele 34-35.
Respinge petitul prin care s-a solicitat a se constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiune, servitutea de trecere, ca inadmisibil.
Respinge petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâților (...) și (...), la desființarea gardului amplasat, ca neîntemeiat.
Respinge celelalte petite, ca lipsite de obiect.
Se ia act că reclamanții au renunțat la petitul prin care au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanții în solidar să achite pârâților (...) și (...), cheltuieli de judecată în cuantum de 3015 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
(...) (...)
Redact.jud. (...)
Tehnored. (...).
02.04.2013/8 ex
| ← Obligaţie de a face. Jurisprudență Concesionări, concesiuni;... | Inselaciune. Elemente constitutive. Jurisprudență Înşelăciune → |
|---|
