Acţiune în constatare - clauze abuzive
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 3651 din data de 31.05.2016
Prin cererea (f.3-5) înregistrată la data de 30.10.2015 sub nr.12995/180/2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanții GM și IV, în contradictoriu cu intimata SC , au solicitat constatarea caracterului abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în convenția de credit nr...., respectiv a art.III, pct.7, 8, 9, 10 din condiții generale, art.IV, pct.5, 6, 7 din condiții generale, art.V., pct.3.2. din condiții generale, art.VII pct.1 teza 3 din condiții generale și art.2 pct.2.3., pct.2.4.1., pct.2.4.3., pct.2.4.4. din condiții speciale și art.3, pct.3.3. din condiții speciale.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că au încheiat la data de 29.09.2010 convenția de credit cu pârâta conform căreia banca acorda acestora un credit de nevoi personale în sumă de 40.000 euro pe o perioadă de 300 luni garantat cu ipotecă Asupra bunului imobil casă și teren situate în jud.Bacău.
Conform acestui contract s-a perceput un comision de analiză dosar de 2% din valoarea totală a creditului (adică 800 euro), a fost prevăzut un comision unic pentru servicii prestate la cererea împrumutatului de 250 lei, un comision de administrare cont curent de 1,5 lei/lună și o dobândă penalizatoare de 25% pe an.
Reclamanții apreciază că aceste clauze au un caracter abuziv raportat la dispozițiile art.4 din Legea nr.193/2000 deoarece nu există justificare pentru perceperea lor, banca neoferind niciun serviciu în schimbul perceperii comisioanelor, neexistând o echivalență a prestațiilor, contractul de credit este preformulat, cu clauze standard, fără posibilitatea reală și efectivă de a influența în orice mod conținutul clauzelor, nu este prevăzută în contract posibilitatea returnării unor comisioane, reclamanții au constituit în favoarea băncii o garanție reală astfel încât orice risc este practic inexistent, clauzele nu au fost negociate, dobânda penalizatoare de 25% pe an creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, comisionul de analiză ar trebui să fie în cel mai bun caz fix, și nu procentual.
Arată reclamanții că dezechilibrul financiar produs de perceperea comisioanelor și dobânzii penalizatoare de 25% pe an constă în faptul că pe toată perioada de desfășurare a contractului sunt obligați să achite băncii un sfert de datorie ceea ce duce la o împovărare excesivă a acestora. Apreciază perceperea dobânzii penalizatoare și comisioanelor ca o dobândă mascată, suplimentară.
În drept au fost indicate dispozițiile art.969 Cod civil, Legii nr.193/2000, OUG nr.50/2010, Legii nr.288/2010, art.453 Cod proc. civ.
În dovedire au depus înscrisuri și au solicitat și proba cu expertiză.
Legal citată pârâta a depus întâmpinare (f.23-31) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a arătat că pretinsele clauze abuzive nu au acest caracter, reclamanții putând alege între diferite oferte de produse, fiind legale și în concordanță cu practicile bancare la momentul încheierii contractului.
Comisionul de acordare credit acoperă operațiunile necesare analizării profilului reclamanților și a fost clar și matematic explicat și perceput.
Comisionul de administrare este prevăzut de dispozițiile art.9 ind.3 lit.d teza I din Ordonanța nr.21/1992, acoperă costul serviciilor prestate de bancă pentru administrarea contului, este exprimat matematic, clar și precis raportat la soldul creditului.
Clauza referitoare la dobânda penalizatoare se întemeiază pe prevederile Codului civil 1864 privind daunele - interese moratorii, precum și a celor privind clauza penală și intervin doar în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile contractuale.
În ceea ce privește clauza referitoare la rambursarea anticipată a creditului care instituie un comision de rambursare anticipată și condiționează rambursarea anticipată de acordul băncii arată că era legală la momentul încheierii contractului, cererea este lipsită de interes deoarece reclamanții nu au solicitat vreodată rambursarea anticipată și a rămas lipsită de obiect datorită intrării în vigoare a OUG nr.50/2010.
În ceea ce privește clauza conținând dreptul băncii de a considera creditul exigibil anticipat consideră că nu are caracter abuziv fiind o transpunere în această materie a dreptului pe care partea unui raport juridic obligațional care și-a executat obligațiile ce-i reveneau îl are de a rezilia acel contract în cazul în care constată că debitorul își încalcă obligațiile ce îi revin în temeiul aceluiași raport juridic.
Referitor la clauza care cuprinde obligația împrumutaților de a încheia contracte de asigurare la o societate de asigurări agreată de pârâtă o apreciază ca lipsită de interes nefiind făcută dovada posibilității concrete a reclamanților de a încheia contracte de asigurare mai avantajoase și nici dovada unui prejudiciu.
Consideră ca inadmisibil capătul de cerere privind restituirea sumelor de bani plătite "abuziv"; deoarece aceste se întemeiază pe raporturile contractuale.
Solicită respingerea probei cu expertiză, martori sau interogatoriu ca urmare a deciziei nr.3661/20.11.2014 pronunțată de ICCJ secția a II-a civilă în recurs prin care s-a hotărât că în litigiile dintre profesioniștii care sunt specializați în acordarea de credite și consumatori, nu se poate administra decât proba cu înscrisuri, dar cu înscrisuri preexistente la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205-208 Cod proc. civ.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând cererea formulată, actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
La data de 29.09.2009 între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr..... prin care pârâta a acordat reclamanților GM, în calitate de împrumutat, și IV, în calitate de garant ipotecar, un credit în sumă de 40.000 euro, reprezentând un credit de nevoi personale nenominalizate cu ipotecă pentru o perioadă de 300 luni.
Reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv a următoarelor clauze din condițiile generale ale contractului, cu următorul conținut: art.III. Dobânzi, comisioane bancare și alte costuri percepute din contract: dobânda curentă, dobânda anuală efectivă, dobânda penalizatoare, comisioanele bancare și alte costuri percepute de Bancă și/sau tarife, taxe și speze percepute în beneficiul unor terți și care vor fi suportate de către Împrumutat sunt menționate în CSC specifice fiecărui tip de credit. pct.7 comisionul de analiză se va calcula de Bancă și se va plăti prin reținere din suma creditului, integral, la data primei trageri din credit sau prin depunere în contul curent al Împrumutatului, pct.8 comisionul de rambursare anticipată reprezintă suma calculată ca un procent din valoarea creditului rambursat anticipat parțial sau total și are valoarea menționată în CSC. Comisionul de rambursare anticipată se va achita de către Împrumutat înainte de procesarea efectivă de către Bancă a rambursării anticipate, pct.9 comisionul unic pentru servicii prestate la cererea Împrumutatului reprezintă suma fixă percepută de Bancă pentru prestarea oricărui serviciu ulterior tragerii creditului și are valoarea menționată în CSC, pct.10 comisionul de administrare cont curent reprezintă costul cu întreținerea și administrarea contului dedicat operațiunilor de plată și retragere a sumelor de credit, precum și a altor servicii efectuate prin intermediul acestuia, dacă este cazul și are valoarea menționată în CSC.
Art.IV. Rambursarea creditului pct.5 la solicitarea prealabilă scrisă a Împrumutatului este permisă rambursarea anticipată, parțială sau totală a creditului. În cazul rambursării anticipate parțiale/totale a creditului, Banca va percepe Împrumutatului, dacă este cazul, un comision în conformitate cu cele menționate în CSC. Cererea de rambursare anticipată se va depune numai la sediul unității teritoriale a Băncii care a acordat creditul și va fi analizată de Bancă în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii. Suma minimă ce poate fi rambursată anticipat parțial de către Împrumutat nu poate fi mai mică decât echivalentul a 500 Euro (cincisute euro), pct.6 împrumutatul este de acord ca toate sumele plătite de acesta/recuperate de la acesta vor fi utilizate pentru acoperirea debitului sau în următoarea ordine: cheltuieli de conservare și executare, orice alte taxe de înscriere, inclusiv de modificare a înregistrării garanțiilor constituite în temeiul prezentului Contract în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, alte comisioane, dobânda penalizatoare, dobânda restantă, credit restant, dobânda curentă, credit curent, prime de asigurare, pct.7 în cazul neachitării la scadență a oricărei sume datorate sau a neîndeplinirii oricărei obligații asumate prin Contract, Împrumutatul va fi considerat de drept în întârziere, iar Banca poate declara scadența anticipată a creditului în ziua imediat următoare datei de scadență. În acest sens, prin comunicarea unei simple adrese Împrumutatului, Banca poate considera Contractul reziliat de plin drept, fără altă notificare și fără intervenția instanței și poate declanșa procedura de recuperare a întregii sume a creditului, cu toate dobânzile, comisioanele și costurile aferente. În cazul creditelor ipotecare acordate în baza Legii nr.190/1999, Contractul se consideră reziliat de plin drept și Banca poate declara exigibilitatea anticipată a creditului numai dacă în termen de 30 de zile de la data primirii notificării trimise de Bancă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc ori bancar, Împrumutatul nu execută obligațiilor scadente și plătibile asupra cărora a fost notificat.
Art.V. pct.3.2. contractele de asigurare de mai sus, vor fi încheiate cu societăți de asigurare acceptabile pentru Bancă și vor include prevederi acceptate de către Bancă cu privire la: riscurile asigurate, excepțiile, suma asigurată, despăgubirea, perioada asigurării, procedura de reînnoire, scadența la plata primei, etc. Societatea de asigurare va putea fi schimbată de către Împrumutat numai cu acordul scris eliberat în prealabil de Bancă.
Art.VII Cazuri de neîndeplinire a obligațiilor pct.1. oricare din următoarele situații vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligațiilor asumate în temeiul Contractului și pot avea efect declararea de către Bancă a exigibilității anticipate a creditului: 3) orice întârziere în legătură cu îndeplinirea obligației de plată la data scadentă (sau după caz la cerere) de către Împrumutat a oricărei sume scadente și plătibile Băncii. Neplata oricărei rate scadente sau a oricărei sume conform Contractului atrage după sine și informarea Biroului de Credit S.A. și/sau Centralei Riscurilor Bancare cu privire la datoriile Împrumutatului. Informarea instituțiilor menționate se va face de către Bancă în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Și a următoarelor clauze din condițiile speciale ale contractului, cu următorul conținut: art.2 pct.2.3. dobânda penalizatoare se calculează pentru fiecare zi de întârziere și are valoarea de 25% pe an, pct.2.4.1. comisionul de analiză a dosarului de credit este de 2,00% din valoarea totală a creditului, adică 800 euro, pct.2.4.3. comisionul unic pentru servicii prestate la cererea Împrumutatului este în valoare de 250,00 RON/solicitare, pct.2.4.4. comisionul de administrare cont curent este în valoarea de 1,50 RON/lună, art.3 pct.3.3. împrumutatul înțelege și acceptă ca sumele menționate în precedentele două paragrafe sunt estimative și că suma totală plătibilă de către Împrumutat, respectiv costul total al creditului, pot varia în funcție de, printre altele, operațiunile efectuate de către Împrumutat în conformitate cu prevederile contractului ori respectarea prevederilor contractuale de către Împrumutat sau de variația RD.
Conform art. 4 din Legea nr.193/2000:
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Cu privire la caracterul negociat al clauzelor care fac obiectul prezentei cauze instanța va reține că raportat la dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 consumatorii nu aveau posibilitatea de a influența natura clauzei privind comisioanele, cel mult având posibilitatea de a influența cuantumul acesteia, astfel încât aceste clauze urmează a fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, susținerile pârâtei neputând face dovada că a negociat aceste clauze preformulată.
Însă o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul poate fi apreciată ca abuzivă doar dacă creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pe de altă parte atât prevederile art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, cât și prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 CEE exclud de la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor care privesc obiectul principal al contractului și caracterul adecvat al prețului sau remunerației pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte (motivat de faptul că nu există nici un barem sau criteriu juridic care să poată încadra sau ghida un asemenea control - considerentul 50 expus de CJUE în cauza C-26/13 Kasler vs. OTP).
Astfel, dacă se apreciază (și raportat și la dispozițiile art.3 lit.g și i din Directiva 2008/48, prețul unui contract de credit - costul total al creditului - este reprezentat de dobânda anuală efectivă DAE formată din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor) că prevederile contractuale referitoare la dobândă și comisioane determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar acestea sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, fiind înțelese și acceptate de consumatori, acestea sunt exceptate, în speță, de la controlul caracterului abuziv.
Dacă s-ar considera că aceste clauze privind comisioanele percepute de bancă pentru anumite activități efectuate de bancă conexe obiectului principal al contractului nu fac parte din acesta, instanța ar trebui să aprecieze asupra dezechilibrului creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe.
Având în vedere principiul bunei-credințe prezumate și faptul că reclamanții nu au făcut dovada contrară, instanța reține că prevederile contractuale contestate au fost inserate cu bună-credință de către pârâtă.
În ceea ce privește crearea unui dezechilibru instanța apreciază că în cazul unui contract de credit pe lângă obiectul central al contractului, cumpărarea folosinței unei sume de bani de către debitori în schimbul unui preț constând în dobândă, creditorul desfășoară o serie de activități conexe, obligatorii și necesare, constând în analiza cererii de credit (dosarului debitorului), și administrarea creditului pe parcursul derulării acestuia. Desfășurarea acestor activități auxiliare activității principale de creditare presupune costuri suplimentare cu personalul și logistica aferentă. Chiar dacă personalul și logistica creditorului nu sunt folosite doar pentru activitățile prestate exclusiv în interesul celor creditați (banca având și alte obiecte de activitate - de exemplu depozitare active) este evident că pentru acordarea și derularea creditului sunt prestate servicii exclusiv pentru debitori, analizarea dosarului pentru acordarea creditului și administrarea acestuia ulterior acordării fiind evident necesare și comune tuturor instituțiilor de creditare.
Din acest punct de vedere instanța nu poate decela, raportat la cuantumul comisionului de administrare credit, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților constând serviciile auxiliare prestate de pârâtă și cuantumul comisioanelor plătite de reclamanți, respectiv un comision de 1,50 lei/lună pentru administrarea creditului, același raționament aplicându-se și comisionului de analiză dosar cuantificat la suma de 800 euro (2% din valoarea creditului).
Aceeași analiză este aplicabilă și cuantumului dobânzii penalizatoare aplicabilă exclusiv în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către debitori. Prevederea unei clauze penale în cazul neexecutării obligațiilor de către o parte a contractului este legală și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
Instanța apreciază că atât timp cât consumatorul a acceptat în cunoștință de cauză comisioanele contestate, acestea fiind clare și neechivoce, și reprezintă prețul unor servicii auxiliare prestate de bancă în derularea obiectului principal al contractului, iar prețul acestora nu creează un dezechilibru semnificativ între părți, instanța nu poate aprecia ca abuziv caracterul prevederilor contractuale prin analiza modului în care au fost stabilite aceste comisioane (în cuantum forfetar sau raportat la valoarea creditului, în cuantum egal pentru fiecare consumator sau, diferențiat de la consumator la consumator sau pe categorii de consumatori), acesta neputând face obiectul analizei instanței în acțiuni de acest gen.
Pentru toate aceste motive instanța reține că prevederile contractuale afirmate ca fiind abuzive nu au acest caracter din perspective reglementărilor interne și europene aplicabile, urmând a respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate, și, pe cale de consecință, urmând a respinge și capetele de cerere subsecvente constând în restituirea sumelor pretins plătite nedatorat.
În ceea ce privește clauzele prevăzute la art.III.9. din condiții generale și 2.4.3. din condițiile speciale privind comisionul unic pentru servicii instanța reține că nicăieri în cuprinsul contractului nu se explicitează ce se înțelege prin servicii prestate la cererea împrumutatului. Această formulare, datorită caracterului său de generalitate și a lipsei unor elemente de ordin obiectiv și concret de raportare pune împrumutatul într-o evidentă poziție dezavantajoasă față de bancă. Instanța remarcă și faptul că, așa cum s-a reținut mai sus, banca percepe un comision pentru administrarea contului, acesta acoperind tocmai serviciile prestate de bancă ulterior tragerii sumei împrumutate astfel încât se poate aprecia că există o suprapunere de prestații ale băncii pentru care se percep două comisioane și că poate expune împrumutatul la abuzuri din partea băncii la momentul prestării unui serviciu solicitat de acesta în condițiile în care din cuprinsul contractului nu reiese clar și fără echivoc care sunt serviciile prestate de bancă în activitatea de administrare a creditului și care ar fi serviciile care ar putea fi solicitate de împrumutat și care nu se încadrează în activitatea de administrare a creditului. În opinia instanței activitatea de administrare a creditului include serviciile prestate la cererea împrumutatului în legătură cu creditul, astfel încât această clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, urmând a fi constatată ca având caracter abuziv.
Clauza prevăzută la art.IV.5 din condiții generale privind stabilirea unei sume minime ce poate fi rambursată anticipat are, de asemenea, caracter abuziv, deoarece, legea nu impune o astfel de sumă minimă de rambursare, interzicând perceperea unor comisioane pentru rambursarea anticipată, de unde rezultă că împrumutatul poate rambursa anticipat orice sumă. Este adevărat că rambursarea unei sume anticipat presupune prestarea unor servicii de către bancă, recalcularea dobânzii și elaborarea unui nou grafic de rambursare, dar, așa cum s-a arătat mai sus, aceste servicii sunt acoperite de comisionul de administrare credit.
În fine clauzele înscrise la art.V.3.2. din condițiile generale și art.3.3. din condițiile speciale ale contractului au caracter abuziv deoarece pun consumatorul într-o situație dezavantajoasă în raport cu banca datorită caracterului său de generalitate și a lipsei unor elemente de ordin obiectiv și concret de raportare. Astfel în contract nu se precizează elementele concrete în funcție de care părțile convin alegerea asiguratorului, acesta fiind practic ales de bancă după bunul său plac, fapt ce expune consumatorul la eventuale abuzuri și costuri suplimentare și disproporționate. Condiționarea alegerii și schimbării asiguratorului de acordul băncii fără precizarea criteriilor obiective pe care trebuie să le îndeplinească acesta pentru a satisface, pe de o parte nevoia băncii de asigurare efectivă și sigură a investiției sale, și, pe de altă parte, a nevoii consumatorului de a obține un cost total al împrumutului cât mai redus, este de natură a pune consumatorul într-o poziție dezavantajoasă față de bancă, iar clauza are caracter abuziv.
În fine instanța apreciază că față de clauzele constate abuzive prin prezenta hotărâre clauza prevăzută la art.3 pct.3.3 din condițiile speciale nu are caracter abuziv, ci doar un rol explicativ, prin care împrumutatul este atenționat asupra costului total al creditului, al cărui cuantum poate varia în funcție de rata dobânzii. Având în vedere că rata dobânzii a fost convenită de părți la art.II.2 din contract ca fiind determinată după următoarea formulă: EURIBOR la 3 (trei) luni + Marja fixă, rezultă că, din motive obiective, care țin de variația EURIBOR, indice care nu poate fi influențat nici de consumator și nici de bancă, costul total al creditului este variabil, aspect asupra căruia consumatorul este avertizat, clauza neconținând o prevedere care să permită băncii să influențeze costul total al creditului având în vedere ansamblul contractului și clauzele constatate ca abuzive prin prezenta hotărâre.
Instanța reține faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, reclamanții, prin apărător. În concluziile verbale arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
| ← Situaţie juridică minor. Jurisprudență Minori | Pretenţii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
