Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 5840 din data de 05.10.2016

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr. 3181/180/16.03.2016 din reclamantul A a chemat in judecata pe pârâta B pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

• modificarea modalității de executare a obligației de întreținere datorată minorelor M și N, în sensul executării plății pensie de întreținere în natură

• modificarea programului de vizită stabilit în favoarea sa în sensul că solicită suplimentarea acestuia cu o săptămână ( a doua ) din vacanța de iarnă

Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 40 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că prin sentința civilă nr. 263 / 28.09.2011 pronunțată în dosarul nr. 11085/180/2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, minorele au fost încredințate mamei spre creștere și educare, iar dumnealui a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere de 33% din venitul net realizat, câte 16,5 % pentru fiecare minoră, că a fost încuviințat și un drept de legături personale cu minorele astfel: primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă ora 09,0 până duminică ora 19,00, două zile de Crăciun în ani impari și două zile de Paști în anii pari, precum și două săptămâni în vacanța de vară, în fiecare an, că deși achită unar pensia de întreținere pe parcurs au apărut diferite discuții și tensiuni cu privire la modul în care fosta soție înțelege să gestioneze și să cheltuie acești bani în interesul copiilor, că au fost situații în care a solicitat ca banii să fie folosiți pentru a rezolva probleme medicale ale fetelor, pentru a le cumpăra diferite obiecte ori pentru activități extrașcolare însă s-a izbit de un refuz al pârâtei, că modalitatea de executare în bani a pensiei de întreținere nu oferă nicio garanție că aceste venituri sunt folosite în acord cu necesitățile minorelor, cu atât mai mult cu cât comunicarea devine tot mai dificilă cu cealaltă parte, că în literatura de specialitate se susține tocmai faptul că modul de utilizare a banilor proveniți de la părintele necustodian nu este supus niciunui control astfel că părintele custodian poate deturna acești bani de la nevoile copilului spre alte nevoi,în detrimentul acestuia, că se obligă să întocmească în mod regulat u raport de cumpărături pe care să îl transmită părintelui custodian, pentru ca aceasta din urmă să poată controla îndeplinirea de către dumnealui a îndatoririle ce îi revin, că în acest fel ar exista un control mai bun al modului de folosire al banilor în sensul că aceștia să fie utilizați în interesul minorilor, că în aceste condiții s-ar ocupa mai bine de rolul său în creșterea și educarea fetelor,având dreptul să investească în acele activități educative și recreative care sunt conforme cu viziunea sa asupra nevoilor copiilor, că minorele ar fi expuse unei imagini mai echilibrate cu privire la rolul comun pe care ambii părinți îl au în oferirea de sprijin material copiilor,evitându-se crearea unei înțelegeri greșite pe care fetele și-ar putea-o construi cu privire la rolul mai și al tatălui în viața de familie și că solicită modificarea modalității de executare a pensiei de întreținere. În privința celei de-a doua cereri a arătat în esență că dreptul său de a avea legături personale cu minorele poate viza și perioada vacanței de iarnă, care durează două - trei săptămâni și că programul prezent cuprinde doar două zile, fiind insuficient pentru a păstra o legătură cât mai apropiată de copiii săi.

În drept au fost invocate dispozițiile art 403, 531, 401 cod civ.

În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei și cu martorii X și Y.

Pârâta a formulat întâmpinare ( fl 36 - 41) prin care a invocat excepțiile nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivării în fapt, iar pe fond, respingerea acțiunii.

În motivare a arătat, sub aspectul excepției invocate, că deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită ca obligația să fie executată în natură, nu indică în concret prestațiile la care solicită a fi obligat, că obligația de întreținere presupune a pune la dispoziția copilului minor cele necesare traiului zilnic, asigurarea situație locative, să suporte cheltuielile de educație etc, pretenții care nu au fost cuantificate de reclamant. Pe fondul cauzei a arătat în esență, sub aspectul primului capăt de cerere că modificarea modalității de executare a obligației de întreținere nu este posibilă din punct de vedere obiectiv întrucât reclamantul nu locuiește alături de cei doi copii, că prestația în natură impune și existența unor obligații locative pe care le asigură doar dumneaei, întrucât locuiește cu minorele, că această obligație este una complexă iar legiuitorul a avut în vedere că obligația de întreținere se execută în natură atâta timp cât părintele locuiește cu minorul, că prin executarea în natură nu se poate restrânge obligația la a asigura hrană, haine ci trebuie urmărit interesul copilului, că în cazul în care părintele nu locuiește cu copilul obligația se transformă în bani , că relațiile dintre părți sunt tensionate, dovadă fiind existența prezentului litigiu precum și a a unuia de partaj bunuri comune, că este gerau de presupus că ar cădea de acord asupra nevoilor cotidiene ale minorelor, că reclamantul nu este o prezență stabilă și interesată de nevoile copiilor, că din decembrie 2011 până în iulie 2012 a fost amenințată de către reclamant și actuala soție în sensul că vor intra în casă și vor distruge bunurile din locuință, , că în aceste condiții a formulat plângere la Postul de Poliție din comuna S și că minorele sunt criticate de actuala soție a reclamantei atunci când își vizitează tată. A mai arătat pârâta că nu s-a schimbat situația de fapt ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 263/28.09.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 1105/18072011, că nu există nicio suspiciune reală cu privire la modul de administrare de către dumneaei a banilor primiți cu titlu de pensie de întreținere, că reclamantul are sentimentul că pensia de întreținere este un drept al mamei, că numai pentru programul "after school"; al uneia dintre minore costă 396, că dumneaei realizează venituri de 1773 lei și primește ajutor financiar de la părinți pe care l-a investit în principal pentru nevoile minorelor, că după pronunțarea sentinței civile 263/2011 nu au existat discuții contradictorii referitoare al gestionarea veniturilor,astfel că prezenta acțiune este neîntemeiată, că minorele au fost însoțite la control medical doar de către dumneaei, iar atunci când au fost internate în spital reclamantul nici nu le-a vizitat și nici nu a sunat să se intereseze de starea lor de sănătate, deși fusese informat despre starea copiilor, că reclamantul nu s-a implicat în procurarea obiectelor necesare studiului ori activităților extrașcolare, toate materialele fiind procurate de dumneaei la începutul anului școlar, că tot dumneaei suportă costul activităților extrașcolare, că minora M face parte din Ansamblul Bobocul, iar deplasările acesteia și achiziționarea costumelor populare au fost suportate de dumneaei,că reclamantul nu s-a implicat în aceste activități și că solicită respingerea acestei cereri. Sub aspectul celui de-al doilea capăt de cerere pârâta a arătat în esență că nu este de acord cu modificarea programului de vizită, că a doua săptămână din vacanța de iarnă include în mod cert Revelionul iar în unii ani și Crăciunul, că acesta are deja dreptul la vizită în prima și a doua zi de Crăciun în anii impari, că ar fi anormal ca de fiecare revelion minorele să fie la reclamant, că acesta nu a fost la nicio ședință cu părinții, că relațiile dintre minore și actuala soție a tatălui nu este bună, aceasta aducându-le des reproșuri și că solicită respingerea acestei cereri,.

În drept au fost invocate dispozițiile art 205 cod proc civ.

În probațiune pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorii X și Y

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare ( fl 141 ).

În motivare a arătat în esență că în fiecare an de când a divorțat a petrecut vacanțe la mare și la munte cu fiicele sale pe cheltuiala sa, că de fiecare dată când copii doresc să meargă în tabără fosta soție îi îndeamnă să-i ceară tot dumnealui bani, că întrucât plătește pensie alimentară nu își mai permite și alte cheltuieli, că fosta soție le spune însă copiilor că dumnealui nu vrea să le dea bani pentru distracție, că pensia alimentară medie plătită în ultimul an a fost de 2 280 lei, că nu dorește să se sustragă de la plata acestei obligații, că să fie direct responsabil de modul în care sunt cheltuiți banii virați lunar, că acuzațiile pârâtei nu au fost dovedite, dosarul fiind clasat, că referitor la chitanța de la fila 78 arată că din iunie 2012 minora nu a mai fost la acea grădiniță întrucât a început școala în septembrie 2012, la o situație similară este și în privința chitanței de la fl 76, fiica sa nu a mai mers la after school întrucât a trecut în clasa a V-a, că la dosar apar mai multe buletine de analize făcute la clinica Regina Maria, însă dumnealui plătește lunar către această clinică două asigurări medicale private, de 200 lei, pe numele M și AN din care sunt susținute toate analizele menționate, că banii primiți de pârâtă de la părinți sunt folosiți pe cheltuieli de amenajare a casei și că solicită respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată întrucât din conținutul cererii rezultă motivele de fapt.

La data de 02.06.2016 reclamantul a formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată ( fl 150 - 151 ) prin care a solicitat scutirea sa de la plata pensiei de întreținere pe care o datorează minorelor pentru o lună de zile( de ex luna august ).

În motivare a arătat în esență că prin sentința civilă 263/2011a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 33 % din venitul net realizat ( câte 16,5 % pentru fiecare copil ) și i s-a încuviințat un drept de legături personale în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă ora 09,0 până duminică ora 19,00, două zile de Crăciun în anii impari, două zile de Paști în ani pari și două săptămâni în vacanța de vară, că pentru perioada în care minorele sunt sub directa sa îngrijire și întreținere, în timpul programului de vizită, solicită să fie scutit de plata acestei pensii de întreținere, că la cele două săptămâni din vară se adaugă 24 week- end - uri, totalizând 62 zile, pentru care solicită să fie scutit de plata pensie pentru o lună; a mai arătat că solicită respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată întrucât din cuprinsul acesteia rezultă motivele de fapt pe acre se întemeiază și că noțiunea de prestare în natură cuprinde un ansamblu de îndatoriri referitoare la alimentație, tratament medical,îmbrăcăminte,vacanțe, tabere școlare,activități extrașcolare, asupra cărora nici legiuitorul nu detaliază și că solită acoperirea necesităților celor două minore la un cost care să se ridice în total la 25 % din venitul său lunar.

Pârâta a formulat precizări ( fl 153 - 156 ).

În motivare a arătat în esență, cu referire la cererea completatoare, că nu este de acord cu această solicitare, că reclamantul confundă obligația de întreținere cu dreptul de legături personale, că obligația de întreținere se stabilește în favoarea persoanei aflate în stare de nevoie,neputându-se întreține din muncă sau bunurile sale, că mai mult, reclamantul nu respectă întotdeauna programul de legături personale stabilit prin hotărâre judecătorească și că prin sentința civilă 263/2011 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că programul de vizită nu presupune o incompatibilitate cu plata pensiei de întreținere. A mai arătat că cererea de chemare în judecată este nulă pentru lipsa motivări în fapt, că reclamantul nu indică în mod concret și nici nu cuantifică prestațiile necesare celor două minore și la care solicită a fi obligat, că acesta nu explică cum ar putea să achite obligația de întreținere în natură constând în menajul zilnic al minorelor și nici cum să acopere nevoile locative ale acestora, că în condițiile în care se apreciază că cererea este motivată în fapt solicită a se consta că este lipsită de obiect, că o cerere trebuie să aibă un obiect determinat conform art 194 cod civ iar reclamantul nu a indicat în concret prestațiile în natură și câtimea lor și că înțelege să invoce excepția lipsei unui obiect determinat. Cu referire la întâmpinarea depusă de reclamant a arătat că sumele achitate de reclamant cu titlu de pensie de întreținere nu au acoperit întotdeauna necesitățile minorelor, că pentru acoperirea integrală a acestora a fost ajutată financiar și de părinți, că nu a îndemnat niciodată copiii să ceară bani de la tatăl lor, că reclamantul a fost la mare cu minorele doar în anul 2013, iar in 2015 a fost la munte și la mare, că nevoile copiilor raportat la anul 2012 - 2013 au crescut, că indic ă cu titlu de exemplu următoarele: suportă cheltuielile participării minorei Anamaria la Ansamblul Bobocul, că minorele merg în excursii pentru lărgirea orizonului și dezvoltarea relațiilor sociale, că acestea au nevoie de rechizite, culegeri, caiete auxiliare, bani pentru pachet,transport etc, că participă și la activități recreative, sportive, că reclamantul este nemulțumit și formulează prezenta cerere ca urmare a creșterii veniturilor sale, însă minorele nu pot fi private de drepturile legale ce le sunt recunoscute, că faptul că au crescut posibilitățile reclamantului nu face decât să le dea copiilor o șansă în plus,acestora fiindu-le alocate resurse suplimentare, că dumneaei asigură în principal dezvoltarea normală a copiilor și poate gestiona resursele, că nevoile minorelor sunt în continuă creștere ca urmare a înaintării lor în vârstă, că pensie de întreținere se datorează în raport de posibilitățile debitorului și nevoile copiilor, că efectuarea unor liste cu nevoile minorelor înseamnă a grevare inutilă a persoanei sale în dauna timpului ce trebuie să îl acorde copiilor, că prin aceste cereri reclamantul nesocotește faptul că dumneaei asigură singură necesitățile cotidiene ale copilo: mesaj, dus - întors de la școală, cercuri de instruire, efectuare de cumpărături, etc, că minorul rezultat din actuala căsătorie a reclamantului învață la o grădiniță cu taxe foarte mari,ori copiii trebuie să beneficieze de tratament egal. A mai arătat pârâta că contribuția reclamantului către Clinica Regina Maria se referă la facilități oferite pentru întreaga familie,nereflectând interesul special al acestuia pentru starea de sănătate a copiilor, că în permanență a echilibrat emoțional copii când reveneau acasă întrucât după programul de vizită reveneau cu emoții negative din cauza situaților neplăcute în care se aflau în timpul vizitelor la domiciliul tatălui, că a încercat să le insufle înțelegere, fără a pune accent pe vina adultului care le-a provocat suferința, că minorele îi spun că reclamantul le impune o anumită atitudine față de actuala soție, ceea ce le prilejuiește o stare de disconfort, că nu se poate reduce procentul de pensie datorat de 25 5 întrucât pentru trei copii legea prevede un procent de 1 / 2 din venituri și că solicită respingerea acțiunii.

Instanța din oficiu a dispus efectuarea de anchete psihosociale la domiciliile părților ( fl 135 - 136; 159 - 160 )

Părțile au fost legal citate.

Prin încheierea de ședință din data de 04.07.2016 au fost respinse excepțiile nulității cererii de chemare în judecată pentru neinvocarea motivelor de fapt și excepția lipsei obiectului cererii de chemare în judecată.

Pârâta a depus concluzii scrise.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:

Din căsătoria părților s-au năsut minorele M și N

Prin sentința civilă nr. 263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr. 11085/180/2011 a fost desfăcută căsătoria părților, cei doi copii au fost încredințați mamei spre creștere și educare, tatăl a fost obligat la plata unei obligații lunare de întreținere, în cuantum de 33 % din venitul net realizat ( câte 16,5 % pentru fiecare minoră ), până la majorat și a fost încuviințat un drept de legături personale al acestuia cu minorele, conform următorului program: primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 09,00 până duminică ora 19,00; două zile de Crăciun în anii impari, două zile de paști în anii pari, precum și două săptămâni în vacanța de vară a fiecărui an.

Prin prezenta cerere, astfel cum a fost completată, reclamantul a solicitat modificarea modalității de plată a pensiei de întreținere ( în natură ), scutirea de la plata acestei obligații pentru o perioadă de o lună, cu diminuarea procentului stabilit de prima instanță, precum și lărgirea dreptului de legături personale cu fiicele sale.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acestor cereri.

Asupra cererii de modificare a modalității de plată a pensiei de întreținere instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, urmare a înțelegerii foștilor soți reclamantul a fost obligat în favoarea minorelor la plata unei pensii de întreținere în bani, în cotă procentuală, în raport de venitul net realizat.

Argumentele invocate de reclamant în sprijinul solicitării sale vizează în esență modalitatea de gestionare a sumelor sus amintite de către reclamantă precum și percepția copiilor asupra sprijinului material pe care dumnealui îl oferă.

A arătat astfel că, deși a insistat ca banii din pensie fie folosiți pentru a rezolva problemele medicale ale copiilor sau să fie direcționați în activități extrașcolare, a fost refuzat de pârâtă. În concret, după cum a specificat martorul X, nemulțumirile dumnealui au fost legate de faptul că ar fi trebuit să suporte costurile unui aparat dentar, unor lecții de înot sau a unor tabere școlare.

Interogată sub acest aspect ( fl 180) pârâta a negat formularea de solicitări către fostul soț pentru plata unor sume de bani în plus de cele stabilite prin hotărâre judecătorească. A arătat că aparatul dentar a fost montat în iunie 2016 pe cheltuiala sa ( fl 176 ) la finalul anului școlar, în urma unei înțelegeri cu fiica dumneaei, pentru ca aceasta să se poată obișnui cu dispozitivul medical ( întrebarea 2, fl 180 ). Cu referire la tabere școlare a menționat că, în condițiile în care a refuzat deplasarea fiicei mai mari în afara țării de teama atentatelor, copilul a ales să-i ceară bani tatălui.

Instanța remarcă faptul că nici probatoriul administrat în cauză ( depoziții de martori, înscrisuri, interogatorii )și nici ancheta psihosocială efectuată la domiciliul minorelor nu au evidențiat deficiențe în gestionarea veniturilor de către mamă, astfel că nu au fost dovedire susținerile reclamantului din cererea formulată în sensul că necesitățile copiilor au rămas neacoperite.

Deși prin acțiunea formulată reclamantul și-a justificat pretențiile și prin aceea că ar avea dreptul să investească în activități recreative și educative care sunt conforme cu viziunea sa asupra nevoilor copiilor, instanța remarcă faptul că acest argument vizează modalitatea în care părinții își exercită drepturile și obligațiile în cadrul exercițiului comun a autorității părintești, neputând constitui fundament pentru executarea obligației de întreținere în natură.

Cert este însă, astfel cum rezultă din pozițiile părților exprimate în cererile formulate și la interogatorii, dar și din depozițiile martorilor audiați, că între foștii soți există persistă încă o stare de tensiune. Acesta este practic contextul în care este formulată cererea reclamantului și în care urmează a fi analizată de către instanță.

Potrivit dispozițiilor noului cod civil, regula în materia obligației de întreținere este aceea a executării în natură. Îndeplinirea obligației în această modalitate presupune ca fiecare dintre părinți să pună la dispoziția copilului alimente, îmbrăcăminte și alte produse, conform nevoilor rezonabile, ceea ce necesită o bună cooperare între părinți, în sensul de a conveni asupra celor necesare copilului și a modului în care fiecare dintre ei urmează să le furnizeze.

Cu referire la modalitatea concretă de executare a îndatoririi care face obiectul litigiului, reclamantul a arătat prin cererea formulată că se obligă să întocmească regulat un raport de cumpărături pe care să-l transmită celuilalt părinte. Nu a furnizat alte elemente de detaliu, mărginindu-se a specifica că înțelege să asigure fiicelor sale cele necesare traiului ( alimentație, tratament medical, îmbrăcăminte, tabere școlare, activități extrașcolare ). Această soluție nu a fost primită însă de către pârâtă ( fl 180, întrebarea 5 ).

Alineatul al doilea al art. 530 NCC stipulează că dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.

Argumentele reclamantului se circumscriu în principal ideii de comunicare dificilă cu pârâta, în condițiile în care viziunea dumnealui asupra nevoilor copiilor este diferită de cea a fostei soții. Acest tip de comunicare a rezultat de altfel și din probatoriul administrat în cauză.

Rațiunea instituirii posibilității de plată a pensiei de întreținere a fost aceea de a forța comunicarea între părinți, decizia luându-se în comun. Deopotrivă, este adevărat că părinte care face o astfel de plata apare fiind implicat în toate ariile legate de îngrijirea copiilor, nu doar în partea recreativă.

Cu toate acestea, pentru a se respecta regula dictată de art. 530 alin. (1), în situațiile în care nu există comunicare între părinți, cum este cazul de față, ar trebui indicat, în plus față de plafonul stabilit, și modalitatea în care se concretizează efectiv contribuția în natură. Solicitarea concretă a reclamantului de a întocmi un raport de cheltuieli nu se circumscrie însă acestor exigențe. O dispoziție de natura celei solicitate de reclamant, pe lângă faptul că ar fi greu de pus în executare, ar da naștere unor noi conflicte, aspect care ar contraveni interesului superior al minorilor.

În aceste condiții apreciind asupra argumentelor avute în vedere de părți pentru executarea în natură a obligației, luând în considerare specificul raporturilor de familie, concretizat în dificultăți de comunicare între foștii soți, faptul că nu s-a probat o gestionate defectuoasă de către pârâtă a veniturilor rezultate din pensia de întreținere precum și modalitatea concretă de plată indicată de reclamant, instanța apreciază că executarea în continuare în natură a obligației de întreținere nu corespunde interesului minorilor, pensia de întreținere urmând a fi plătită în continuare în bani.

Asupra cererii de completatoare privind a scutirea reclamantului de la plata a pensiei de întreținere pentru o perioadă de o lună de zile și stabilirea pentru ambele minore a unei obligații de întreținere de 25 % din venitul său lunar instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă 263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău a fost stabilită în sarcina reclamantului, prin acord cu fosta soție, obligația de plată a unei pensii de întreținere în cuantum de 33 % din venitul net realizat ( câte 16,5 % pentru fiecare minoră ).

La stabilirea obligației de întreținere s-a avut în vedere faptul că reclamantul realiza venituri din muncă și avea în întreținere doi copii.

Prin cererea de față se solicită practic diminuarea a acestui procent la un total de 25 % din venitul net realizat, la care să se adauge scutirea de plata obligației pentru o perioadă de o lună de zile.

Potrivit art. 499 al 1 cod civ " tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului,precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională"; iar al 4 al aceluiași art. prevede că " în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării,precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă";.

Art 524 cod civil prevede că are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, iar art 529 cod civ stipulează că întreținerea este datorată porivit cu nevoia celui care a cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Potrivit art 520 al 2 cod civ Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.

Conform art 531 cod civ " dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei";

În ceea ce privește mijloacele materiale ale debitorului, instanța reține potrivit anchetei psihosociale efectuate în cauză că pârâtul are calitate de salariat la SC București, realizând lunar un salariu net de 8000 lei.

În întreținerea sa se află trei copii minori, respectiv minorele rezultate din căsătoria cu reclamanta dar și fiul R, rezultat dintr-o căsătorie ulterioară.

În ceea ce privește cota ce va fi avută în vedere, instanța apreciază că în interesul minorilor este de a stabili pensia de întreținere înspre plafonul maxim, copiii trebuind să se bucure de condiții materiale corespunzătoare. Cum în întreținerea reclamantului sunt trei copii, în interiorul plafonului de 1 / 2 din venitul net realizat, stabilit de dispozițiile art 529 al 2 cod civ, instanța apreciază că o pensie lunară de întreținere de 33% din venitul net lunar realizat de reclamant ( câte 16,5 % pentru fiecare dintre minorele M și N ) este de natură a satisface necesitățile copiilor săi. Reținând acest procent instanța a avut în vedere vârsta celor două fiice, nevoile acestora raportat la stadiul dezvoltării lor, precum și veniturile pârâtei, inferioare atât reclamantului cât și soției acestuia. Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea sus amintită.

Cu probatoriul administrat nu a evidențiat diminuarea nevoilor celor doi copii ai reclamantului din prima căsătorie, ci dimpotrivă, sporirea acestora, nu se justifică nici acordarea unei scutiri reclamantului de la plata obligației de întreținere pentru o perioadă determinată pe parcursul unui an, împrejurare ce ar echivala cu o reducere a pensiei întreținere stabilită sentința civilă 263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău.

Cu referire la cererea de modificare a programului de legături personale instanța reține următoarele:

Programul de legături personale stabilit în favoarea reclamantului prin sentința civilă nr. 263 CC/28 septembrie 2011 este în sensul următor: primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 09,00 până duminică ora 19,00; două zile de Crăciun în anii impari, două zile de paști în anii pari, precum și două săptămâni în vacanța de vară a fiecărui an.

Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat suplimentarea acestui program cu o săptămână ( a doua ) în vacanța de iarnă.

Conform art. 401 cod civ și dispozițiilor Legii nr. 272/2004, părinții separați de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.

Acest drept se poate exercita în diferite moduri ca de exemplu, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, lăsarea copilului la locuința părintelui căruia nu i-a fost încredințat, corespondență ori altă formă de comunicare. Textele anterior menționate nu stabilesc modalitatea concretă de realizare a acestui drept, însă din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate , încât să nu se ajungă la îngrădirea lui, ambii părinți trebuind să se implice activ în toate aspectele vieții copilului, revenind instanței de judecată obligația de a stabili timpul și modalitatea în care se poate exercita menționatul drept, ținând seama că drepturile părintești trebuie exercitate numai în interesul copilului .

Raportat la dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere neînțelegerile dintre foștii soți instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată, apreciind că interesul superior al copiilor presupune ca acesta să mențină contactul cu tatăl cât mai mult timp posibil, legăturile personale între părinte și copilul său reprezentând un element fundamental al vieții de familie chiar dacă relațiile dintre părinți s-au rupt, de natură a contribui la crearea unui mediu socio-familial în care copilul să se poată dezvolta din punct de vedere emoțional, educativ și social.

La stabilirea programului de vizită, instanța va ține seama, însă de circumstanțele specifice prezentei cauze:

Astfel, instanța va avea în vedere că dreptul de legături personale stabilit de către instanță a fost efectiv realizat de către reclamant. În concret, cei doi copii s-au deplasat la domiciliul tatălui, petrecând timp alături de acesta și actuala sa familie ( fiul minor R și soția O ).

Deși din probatoriul administrat în cauză se desprinde existența unei relații firești între tată și fiice, instanța constată că minorele nu au reușit încă să stabilească o bună relație de comunicare cu soția acestuia, ceea ce creează copiilor disconfort emoțional pe parcursul șederii alături de acest părinte. Această împrejurare rezultă din conținutul întâmpinării formulate de pârâtă care se coroborează cu depoziția martorului x ( fl 184 ) dar și cu mențiunile anchetei psihosociale efectuate la domiciliul reclamantului ( fl 135 - 136).

În aceeași ordine de idei au foste exprimate și pozițiile celor doi copii ascultați în camera de consiliu. Întrucât aceștia se află la vârstă la care discernământul nu este încă format iar percepția despre lumea înconjurătoare este influențată în primul rând de persoanele alături de care copii conviețuiesc, opțiunea minorilor, nu lipsită de importanță, este analizată de instanță luând în considerare factorii de influență anterior menționați. Instanța remarcă astfel dorința celor doi copii de a petrece timp exclusiv alături de tată întrucât percepția lor este în sensul că accesul la părinte le este îngrădit prin prezența soției acestuia.

De principiu, instanța reține că trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinți și copilului să aibă legături firești cât mai mult timp posibil, având în vedere că numai astfel pot veghea la creșterea și educarea copilului. Pe de altă parte derularea legăturilor personale cu minorii trebuie sa se faca in conditii care sa nu îi influenteze negativ si sa nu le puna in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala.

În cazul de față, fără a contesta legăturile de atașament dintre tată și copii precum și preocuparea față de aceștia în perioada în care petrec timp în domiciliul său, instanța apreciază că, solicitarea reclamantului nu poate fi admisă decât în parte acordându-i-se posibilitatea de a lua copii în vacanța de iarnă, in intervalul 29 decembrie - 30 decembrie, în anii pari.

Cererea nu a fost admisă integral în modalitatea solicitată de reclamant întrucât ceea ce s-a urmărit este a se asigura minorelor confort și stabilitate emoțională, acestea nefiind adaptate suficient în acest moment la mediul oferit de tată în actuala familie.

În baza art 453 al 2 cod proc civ,având în vedere admiterea în parte a pretențiilor părților, va admite în parte cerererile acestora referitoare la cheltuielile de judecată.

Va compensa cheltuielile de judecată până la limita sumei de 20 lei și va obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 980 lei cheltuieli de judecată.

← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi  Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Stabilire domiciliu minor. Jurisprudență Minori