Succesiune. Testamente autentificate. Cerere de anulare a titlului de proprietate. Dreptul la acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive
| Comentarii |
|
Ca efect al testamentelor lăsate de cei doi defuncţi în favoarea recurenţilor şi mai cu seamă din dispoziţia testamentară vizând testarea cotităţii disponibile şi menţiunea luării la cunoştinţă de către testatori de dispoziţiile art. 841 C. civ. în ce priveşte rezerva descendenţilor, intimaţii, descendenţi ai defuncţilor, au fost exheredaţi prin voinţa testatorilor.
Cum nu au obţinut reducţiunea pentru neexercitarea dreptului la acţiune în termenul legal, în mod nelegal tribunalul a schimbat sentinţa sub acest aspect, considerând că intimaţii sunt îndreptăţiţi a figura în titlul de proprietate, soluţie care ar fi fost corectă dacă după depunerea cererii pe Legea nr. 18/1991 intimaţii redobândeau vocaţia concretă la moştenire în limita rezervei succesorale prin aplicarea reducţiunii testamentare în contra recurenţilor.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 504 din 21 februarie 2003)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la nr. 9529/15.12.2000, reclamanţii Gh. A. şi Gh. V. au chemat în judecată pe pârâţii M. M., A. M. şi P. I., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate deschisă succesiunea autorului lor 1.1. şi că moştenitorii sunt reclamanta în calitate de fiică - cotă de 1/4, M. M. - fiică - cota 1 /4 ca şi A. M şi P. I. descendenţi ai aceluiaşi autor cu aceeaşi cotă de câte 1/4.
Masa succesorală, susţin reclamanţii, este compusă din teren extravilan de 6576 m. p. situat în
comuna Popeşti-Leordeni şi teren intravilan de 1.852 m. p. în aceeaşi comună, ambele terenuri rezultând din titlul de proprietate nr. 23830/13.11.1995.
De asemenea, reclamanţii au precizat că pe terenul intravilan ei au construit o casă cu ajutorul autorilor lor, din care decurge dreptul lor de creanţă asupra moştenirii.
Mai învederează reclamanţii că autorii lor 1.1. şi I. A. i-au instituit legatari universali prin testamentele autentificate sub nr. 1889/14.03.1967 şi nr. 1890/
14.03.1967 în virtutea cărora au o cotă succesorală mai mare asupra moştenirii decât pârâţii.
La fila 17 dosar, pârâta M. M. a formulat cerere reconvenţională prin care s-a învederat că autorii părţilor 1.1. şi I. A., prin testamente autentice au testat întreg patrimoniul în favoarea reclamanţilor, testându-şi în mod reciproc rezerva uzufructului viager.
Autorii lor, procedând în acest fel, au încălcat rezerva succesorală a celorlalţi descendenţi, rezervă care este de 3/4 fiind vorba de mai mult de 3 descendenţi ai autorilor.
Aceştia puteau dispune prin testamente în limitele cotităţii disponibile de 1/4.
Prin cererea reconvenţională pârâta-reclamantă a solicitat prin urmare, să se dispună reducţiunea liberalităţii excesive până la limita cotităţii disponibile realizate de autorii lor în favoarea reclaman-ţilor-pârâţi.
în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 848,841 C.
civ.
La fila 23 dosar, reclamanţii au depus cerere precizatoare şi completatoare, prin care au solicitat instanţei ca prin sentinta ce o va pronunţa să dispună dezbaterea succesiunilor defuncţilor I. I., decedat la
4.07.1990 cu ultim domiciliu în comuna Popeşti-Leordeni, judeţ Ilfov şi I. A., decedată la
8.04.1991 cu acelaşi ultim domiciliu; să se constate că reclamanţii sunt unici moştenitori ai defuncţilor ca efect al testamentelor autentificate sub nr. 1889 şi 1890/14.03.1967, să se constate că în virtutea acestui drept sunt proprietarii întregii averi succesorale, să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 23830/13.11.1995 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 în ce-i priveşte pe numiţii M. M., A. M. şi P. I., să se dispună obligarea Primăriei comunei Popeşti-Leordeni la emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamanţilor-pârâţi Gh. A. şi Gh. V. cu privire la întreaga suprafaţă de teren rămasă de pe urma autorilor lor.
Cu caracter de întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâta M. M., reclamanţii-pârâţi au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive ca şi excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a pârâtei.
A formulat cerere reconvenţională cu acelaşi conţinut şi pârâtul P. I.
Prin sentinţa civilă nr. 4068/23.11.2001, Judecătoria Buftea a admis excepţia prescripţiei
extinctive a dreptului la acţiunea privind reducţiunea liberalităţilor excesive, s-a admis în parte cererea principală, s-a constatat deschisă succesiunea defuncţilor I. I. şi I. A. la 4.07.1990 şi respectiv
8.04.1991. ambii cu ultim domiciliu în comuna Popeşti-Leordeni, judeţ Ilfov, s-a constatat că pârâţii-reclamanţi Gh. A. şi Gh. V. sunt unicii moştenitori ai defuncţilor în calitate de legatari universali, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 23830/13.11.1995, s-a dispus obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/ 1991 a comunei Popeşti-Leordeni să înainteze documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pe numele Gh. A. şi obligarea Comisiei Judeţene Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991 să elibereze titlul de proprietate pe numele reclamantei-pârâte Gh. A. pentru suprafaţa de 8.424 m. p. situaţi în satul Popeşti, comuna Popeşti-Leordeni, judeţ Ilfov, în calitate de moştenitoare a defunctului I. I.; s-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei extinctive a dreptului de a solicita stabilirea calităţii de moştenitor, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi M. M. şi P. I., ca prescrisă. S-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, au fost obligaţi pârâţii-reclamanţi la cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor-pârâţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în ce priveşte excepţia prescrierii dreptului la acţiune în reducţiunea liberalităţilor excesive că aceasta este o acţiune personală, patrimonială căreia i se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, iar în cazul în care titularul dreptului la acţiune nu a avut cunoştinţă de liberalitate din motive ce nu-i sunt imputabile, acesta începe să curgă de la data când a luat cunoştinţă sau trebuia să ia cunoştinţă.
S-a constatat că, în speţă, termenul a început să curgă din data de 12.11.1991 când în cadrul procedurii succesorale notariale de dezbatere a succesiunilor au luat cunoştinţă de existenţa testamentelor autentificate sub nr. 1889 şi nr. 1890/
14.03.1967 în favoarea reclamanţilor-pârâţi. Această situaţie a rezultat din încheierea notarului din
12.11.1991 din dosarul notarial nr. 467/1991, când
s-a suspendat procedura succesorală notarială şi părţile au fost îndrumate în instanţă, dosarul notarial fiind ataşat cauzei de faţă.
Prin urmare, s-a respins cererea reconvenţională, ca prescrisă.
Asupra excepţiei prescripţiei dreptului la opţiune succesorală invocate de reclamanţii-pârâţi, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare, deoarece pârâţii-reclamanţi I. P. şi M. M. prin cererea reconvenţională au solicitat doar reducţiunea liberalităţilor excesive, nu şi o cerere referitoarp la stabilirea calităţii lor de moştenitori de pe urma defuncţilor.
Pe fondul cauzei, Judecătoria a reţinut că prin testamentele autentificate sub nr. 1889 şi 1890 din 1967,1.1. şi I. A. şi-au testa* întreaga avere, respectiv nuda proprietate aspra întregii averi (sub rezerva uzufructului viager testat reciproc, unul în favoarea celuilalt) reclamanţilor-pârâţi Gh. A. şi Gh. V. (fiică şi respectiv ginere).
Conform art. 651 C. civ., s-au declarat deschise succesiunile defuncţilor la 4.07.1990 şi respectiv
8.04.1991, constatându-se calitatea de legatari universali pentru reclamanţii-pârâţi, cărora le revine întreaga masă succesorală.
Cu privire la capătul de cerere privind nulitatea absolută a titlului de proprietate, instanţa l-a apreciat ca întemeiat, deoarece în speţă defuncţii i-au instituit legatari universali pe reclamanţii-pârâţi prin testamentele autentificate din 1967, de unde rezultă intenţia neîndoielnică a defuncţilor de a înlătura de la moştenire pe moştenitorii lor legali (pârâţii).
Neoperând reducţiunea liberalităţilor excesive, pârâţii-reclamanţi au pierdut vocaţia concretă la moştenire, aceasta revenind doar reclaman-ţilor-pârâţi.
Potrivit art. 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost acordat tuturor moştenitorilor autorului cu drept de reconstituire, cu respectarea însă a normelor din dreptul comun cu privire la succesiune.
Aşadar, pârâţii-reclamanţi, ca şi pârâta A. M. nu puteau benefica de dispoziţiile Legii nr. 18/1991 pentru a putea figura în titlul de proprietate emis pentru terenul ce a aparţinut defunctului 1.1.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. III pct. 1 lit.a din Legea nr. 169/1997 şi s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate, dispunându-se şi
măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate pe numele persoanelor îndreptăţite, conform regulilor Legii nr. 18/1991.
in termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii-reclamanţi care au criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei soluţionări a capătului de cerere privind nulitatea absolută a titlului de proprietate, deoarece instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, intimaţii invocând motive de nulitate relativă.
S-a mai criticat şi greşita interpretare dată de judecătorie a intenţiei defuncţilor de a-i înlătura de la moştenire, deoarece la data întocmirii testamentelor autentice terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate nu se aflau în patrimoniul lor, I. I. decedând înainte de apariţia Legii nr. 18/1991, iar I. A. înainte de punerea în posesie.
Prin decizia civilă nr. 2219/6.11.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 23840/13.11.1995, ca neîntemeiată.
S-a constatat că masa succesorală cuprinde terenul în suprafaţă de 8.428 m. p. situat în Popeşti, comuna Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov, că au calitatea de moştenitori legali ai defuncţilor 1.1. şi I. A. reclamanta Gh. A şi pârâţii M. M., P. I şi A. M., în cote de 1/4 fiecare; s-au înlăturat dispoziţiile privind obligaţiile Comisiilor locală şi respectiv judeţeană privind eliberarea titlului pe numele reclamantei Gh. A.; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 644 C. civ., proprietatea se transmite prin succesiune legală, defuncţii testând în favoarea celor doi reclamanţi-pârâţi toată averea ce se va găsi în patrimoniul lor la data decesului acestora.
Or, în patrimoniul lor la data decesului se găsea doar casa de locuit, nu şi terenul pentru care s-a eliberat ulterior titlul de proprietate, astfel că s-a apreciat că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că cei doi pârâţi au fost exheredaţi şi cu privire la teren.
Tribunalul a constatat că voinţa reală a testatorilor a fost aceea de a testa în favoarea intimaţilor doar casa de locuit şi bunurile mobile din gospodărie, care la data deschiderii succesiunii alcătuiau masa succesorală.
Tribunalul a apreciat că s-au ignorat dispoziţiile legale în materie, privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a condus la concluzia greşită a aplicării sancţiunii nulităţii absolute a titlului de proprietate care a fost eliberat în mod legal pe baza cererilor depuse de moştenitorii lui 1.1. în temeiul art. 13 din Legea nr. 18/1991.
în raport de dispoziţiile art. 296 C. pr. civ., s-a admis apelul şi s-a schimbat în parte sentinţa în sensul de mai sus.
în termen legal, împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii-pârâţi care au criticat soluţia în conformitate cu art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ.
Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii au susţinut greşita interpretare a dispoziţiilor art. III pct. 1 lit.adin Legea nr. 169/1997 şi a art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în sensul că nu s-a admis excepţia invocată de ei privind prescripţia dreptului la acţiune în reducţiunea liberalităţilor excesive.
în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. pr. civ., recurenţii arată că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv testamentele autentificate lăsate de autorii lor, reţinându-se că voinţa reală a testatorilor ar fi fost de a lăsa recurenţilor doar casa de locuit şi bunurile mobile.
Or, într-un testament în formă autentică ca act personal şi solemn, voinţa testatorilor nu poate fi interpretată când este exprimată clar, corect şi fără echivoc.
Reclamanţii reclamă prin motivele de recurs greşita aplicare a legii şi în ce priveşte neobservarea împlinirii termenului de opţiune succesorală în privinţa intimaţilor, în condiţiile în care nu au obţinut reducţiunea liberalităţilor excesive în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, astfel încât în mod greşit s-a reţinut că aceştia au drepturi succesorale de pe urma celor doi defuncţi.
Neoperând reducţiunea liberalităţilor excesive, cei exheredaţi au pierdut vocaţia concretă la moştenire, care trebuia să revină în totalitate recurenţilor, mai susţin aceştia.
Greşit nu s-a aplicat ds instanţa de apel dispoziţiile art. 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 care impuneau organelor implicate în aplicarea Legii nr. 18/1991 şi implicit şi instanţei,
obligaţia observării normelor de drept comun privitoare la devoluţiunea succesorală.
La 6.02.2003, intimaţii au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, prin care au solicitat respingerea lui ca nefondat.
Recursul formulat este fondat.
Analizând materialul probator al cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de recurs şi examinând decizia în limita acestora, Curtea constată că sunt incidente ambele motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., după cum se va arăta.
Instanţa de apel, schimbând în parte sentinţa fondului sub aspectul respingerii cererii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 23830/13.11.1995 emis de Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. III pct. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, decurgând dintr-o greşită aplicare a instituţiilor succesorale incidente în speţă.
Astfel, autorii părţilor I. I. şi I. A. i-au instituit legatari universali pe recurenţii-reclamanţi Gh. A. şi Gh. V. prin testamentele autentificate sub nr. 1889 si 1890/14.03.67 (filele 7,8 dosar fond).
Or, instanţa de apel interpretând voinţa testatorilor a tras concluzia că aceasta a fost în sensul de a lăsa recurenţilor doar casa de locuit şi bunurile mobile din gospodărie.
Procedând în acest fel, tribunalul a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbându-i natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al testamentelor, deoarece legatelor universale pe cale de interpretare le-a stabilit natura juridică de legate cu titlu particular şi care le-ar fi dat recurenţilor vocaţia de a culege din moştenire doar casa de locuit şi bunurile mobile din gospodărie, ceea ce este cu totul străin de intenţia testatorilor.
Pentru acest motiv, Curtea apreciază că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. pr. civ.
Tribunalul, pornind de la această premisă a statuat în mod legal, pe baza cererilor formulate şi de intimaţi în faţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/ 1991 s-a eliberat titlul de proprietate şi pe numele acestora în calitate de moştenitori legali, fără a argumenta în nici un fel înlăturarea efectelor testamentelor autentificate în favoarea recurenţilor, de vreme ce este evident că aceştia pot invoca de
partea lor acceptarea tacită a succesiunii celor doi defuncţi, regulile succesorale testamentare aplicându-se cu prioritate şi înlăturând aplicarea regulilor moştenirii legale în prezenţa unui testament.
Este real că intimaţii, care, în lipsa testamentelor, arfi avut calitatea de moştenitori legali ai defunctului 1.1. de pe urma căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 23830/13.11.1995, au depus şi ei cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă în virtutea art. 13 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, trebuia a se observa incidenţa regulilor succesorale de drept comun pentru stabilirea moştenitorilor pe numele cărora se va elibera titlul de proprietate.
Or, ca efect al testamentelor lăsate de cei doi defuncţi în favoarea recurenţilor şi mai cu seamă din dispoziţia testamentară vizând testarea cotităţii disponibile şi menţiunea luării la cunoştinţă de testatori că au luat cunoştinţă de dispoziţiile art. 841
C. civ. în ce priveşte rezerva descendenţilor, intimaţii, descendenţi ai defuncţilor, au fost exheredaţi şi deci înlăturaţi de la moştenire prin voinţa testatorilor.
E drept că aceştia, în temeiul dispoziţiilor art. 841 C. civ., aveau vocaţie la rezerva succesorală numai în condiţiile în care obţineau reducţiunea liberalităţilor excesive în condiţiile art. 874 şi urm.
C. civ. în termenul legal de 3 ani de la data la care au
luat cunoştinţă de testamente (12.11.1991 -încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale).
Cum nu au obţinut reducţiunea pentru neexercitarea dreptului la acţiune în termenul legal, în mod nelegal tribunalul a schimbat sentinţa sub acest aspect, considerând că intimaţii sunt îndreptăţiţi a figura în titlul de proprietate, soluţie care arfi fost corectă dacă după depunerea cererii pe Legea nr. 18/1991 intimaţii redobândeau vocaţia concretă la moştenire în limita rezervei succesorale prin aplicarea reducţiunii testamentare în contra recurenţilor.
Curtea constată neîntemeiate criticile recurenţilor relative la prescripţia dreptului la acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive opusă intimaţilor, deoarece tribunalul prin decizia recurată nu a schimbat sentinţa şi sub acest aspect, iar aceştia nu au declarat apel.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., se va admite recursul, se va modifica în tot decizia recurată, în sensul respingerii apelului ca nefondat, conform art. 296 C. pr. civ.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. pr. civ.
| ← Servitute de trecere. Stabilirea şi constatarea ei printr-o... | Succesiune. Scrisori dactilografiate. Certificat de moştenitor.... → |
|---|
