Pronunţarea instanţei asupra altor aspecte decât cele puse in discuţia părţilor, încălcarea principiului contradictorialităţii. Nulitatea hotărârii
| Comentarii |
|
Deşi potrivit încheierii de dezbateri, părţile au pus concluzii asupra fondului pricinii, la darea soluţiei instanţa a avut în vedere alte împrejurări, respectiv, lipsa încheierilor de amânare a pronunţării şi a dispozitivului sentinţei de fond, împrejurări pe care nu le-a pus în discuţia părţilor.
S-a încălcat astfel principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil, ceea ce atrage nulitatea hotărârii şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304pct. 5 C. pr. civ.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, decizia nr. 2468 din 25 septembrie 2001)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 3968/10.04.2000, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta S. M. împotriva pârâtului S. D. precum şi cererea reconvenţională a pârâtului, iar drept consecinţă:
A constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţie egală, următoarele bunuri: apartamentul nr. 119 din B1. A 41, str. M, nr. 2, sector 6; autoturism Dacia 1310; video Electa; mobilă bucătărie; mobilă dormitor; mobilă sufragerie; frigider Arctic; aragaz; două covoare; perdea; cuier şi lustră.
A constatat că valoarea masei partajabile este de 166.330.410 lei, iar cota valorică a fiecărei părţi este de 83.165.205 lei.
A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere din acţiunea principală şi reconvenţională referitoare la constatarea calităţii de bun propriu cu privire la autoturismul Dacia şi la includerea în masa partajabilă a sumei de 500 dolari S.U.A.
A dispus ieşirea părţilor din indiviziune, prin atribuirea către reclamanta-pârâtă a apartamentului, a mobilei de sufragerie, video, frigider, covor, perdea şi lustră, iar către pârâtă a celorlalte bunuri mobile.
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata sultei corespunzătoare.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru greşita respingere a cererii sale de constatare a caracterului de bun propriu al autoturismului.
Prin decizia civilă nr. 330 A/12.02.2001 Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a admis apelul, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate, deoarece ea nu a fost pronunţată la data la care s-a amânat darea soluţiei, respectiv 27.03.2000, ci la 10.04.2000.
Astfel, dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică de la 20.03.2000, fapt ce rezultă din încheierea de la acea dată, când pronunţarea hotărârii a fost amânată la 27.03.2000. Deşi după această dată nu s-au mai întocmit alte încheieri de amânare a pronunţării, hotărârea asupra fondului s-a dat la 10.04.2000; s-a reţinut în plus că în dosarul de fond nu există nici dispozitivul hotărârii.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de pârât, care a criticat-o ca fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 C. pr. civ.
în dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea principiului contradictorialităţii, deoarece aceasta se sprijină pe alte motive decât cele invocate în cererea de apel şi asupra cărora părţile nu au pus concluzii, nefiind puse în discuţia lor de instanţă.
Astfel, s-a reţinut că lipsesc mai multe încheieri de amânare a pronunţării precum şi dispozitivul hotărârii de fond, dar aceste împrejurări nu au fost
puse în discuţia părţilor, aşa încât acestea să-şi formuleze apărări pe acest aspect.
Recurentul a arătat în acest sens că deşi dispozitivul sentinţei lipseşte din dosarul de fond, acesta se află în copie xerox în dosarul de apel; în plus, există la dosar minuta, aşa încât tribunalul ave.» posibilitatea să exercite controlul judiciar cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.
Faţă de această situaţie, recurentul apreciază că prevederile art. 297 C. pr. civ. au fost greşit aplicate de tribunal, deoarece condiţiile acestui text legal nu erau îndeplinite.
în drept a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ.
Recursul este nefondat.
Din verificarea încheierii de dezbateri asupra apelului, rezultă că părţile au pus concluzii pe fondul apelului.
La darea soluţiei, tribunalul a avut însă în vedere alte împrejurări, respectiv lipsa încheierilor de amânare a pronunţării şi a dispozitivului sentinţei de fond, pe care nu le-a pus în discuţia părţilor.
S-a încălcat astfel principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Sub acest aspect sunt relevante dispoziţiile art. 129 alin. 4 C. pr. civ., potrivit cărora judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Rezultă că instanţa nu poate pronunţa hotărârea, reţinând aspecte pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuţia părţilor, cum greşit a procedat tribunalul.
Faţă de aceste considerente Curtea constată incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ. (în care se încadrează critica recurentei referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii).
în consecinţă, în baza art. 312 alin. 3 şi 5 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. pr. civ. va admite recursul, va casa decizia tribunalului şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
| ← Refuz nejustificat de a soluţiona o cerere de restituire a unui... | Partaj bunuri comune. Hotărâre irevocabilă de atribuire.... → |
|---|
