Partaj bunuri comune. Hotărâre irevocabilă de atribuire. Sultă. Cerere de evacuare. Cerere reconvenţională. Exercitare abuzivă a dreptului de retenţie
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr. 3970/14 aprilie 1998pronunţată de Judecătoria sectorului Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin decizia civilă nr. 714/24 martie 1999 a Tribunalului Bucureşti şi respectiv decizia civilă nr. 2283/20 septembrie 1999 a Curţii
de Apel Bucureşti a fost atribuit reclamantei-pârâte apartamentul, în deplină proprietate şi posesie, fiind obligată totodată la plata unei sulte către pârâtul-reclcimant, în valoare de 97.109.360 lei.
Este adevărat că reclamanta-pârâtă nu a achitat sulta pe care o datora pârâtului-reclamant şi pentru sultă acesta ar fi avut un drept de retenţie asupra imobilului. Insă, atâta timp cât şi-a exercitat abuziv acest drept de retenţie, refuzând accesul reclamantei-pârâte în apartamentul proprietatea sa, legea nu-l mai poate ocroti, exercitarea dreptului devenind astfel ilegală.
(Judecătoria sectorului3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 5852 din 26 iunie2001)
INSTANŢA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 5 decembrie 2000, reclamanta M. V. a chemat în judecată pe pârâtul M. N., solicitând evacuarea acestuia din apartamentul situat în Bucureşti, str. C. R., sector 3, cu cheltuieli de judecată.
în motivare se arată că în urma partajării bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, prin hotărâre irevocabilă, instanţa a atribuit reclamantei apartamentul menţionat. Reclamanta nu a putut intra niciodată în posesia apartamentului, din cauza atitudinii pârâtului, care a ameninţat-o, a lovit-o, a alungat-o. Numai sub protecţia poliţiei reclamanta a mai putut lua din locuinţă unele lucruri personale. Din 1996 şi până în prezent reclamanta a arătat că a locuit la părinţi în provincie, la rude, la prieteni.
în dovedire reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, depunând la dosar certificate medicale, certificatul medico-legal nr. A 2/21.02.1997, sentinţa penală nr. 863/14 aprilie 1996 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, decizia civilă nr. 714/23 martie 1999 a Tribunalului Bucureşti, decizia civilă nr. 2283/ 20 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, alte înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba testimonială cu 2 martori.
La termenul din 6 martie 2001, pârâtul a depus la dosar cerere reconvenţională prin care solicită să i se recunoască dreptul de retenţie asupra imobilului şi să se respingă cererea principală ca nefondată şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
în motivare se arată că prin sentinţa civilă nr. 3970/14 aprilie 1997 definitivă şi irevocabilă a
Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, prin decizia civilă nr. 2283/20 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata unei sulte către pârâtul-reclamant în cuantum de
97.109.360 de lei, obligaţie pe care aceasta nu a îndeplinit-o până în prezent. Faţă de această situaţie acordarea dreptului de retenţie până la achitarea sultei se presupune, deoarece sulta are legăturăde conexitate cu imobilul, fiind un „debitum cum re iunctum".
în ceea ce priveşte imposibilitatea convieţuirii, părţile nu mai locuiesc împreună de aproximativ 11 ani, astfel încât prevederile legii locuinţei nu îşi găsesc aplicarea în speţă.
Pârâtul-reclamant a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei-pârâte şi proba testimonială cu 2 martori.
Martorii N. A. şi D. R., propuşi de reclamanta-pârâtă au arătat că aceasta nu mai locuieşte de mulţi ani în domiciliul său, că este grav bolnavă, că pârâtul-reclamant refuză să o primească pe aceasta în locuinţă. De asemenea, martorii au mai declarat că pârâtul-reclamant s-a purtat violent cu reclamanta-pârâtă, a lovit-o. Odată, reclamanta-pârâtă a intrat cu forţa pentru a-şi lua lucrurile personale. Martorii propuşi de pârâtul-reclamant, respectiv P. V. şi I. M. au arătat că nu ştiu ca reclamanta-pârâtă să fi făcut demersuri pentru a reintra în locuinţă. Au recunoscut că aceasta nu mai locuieşte de mulţi ani în fostul domiciliu conjugal. Au arătat că pârâtul-reclamant nu este violent.
La interogatoriul propus de reclamanta-pârâtă, pârâtul-reclamant nu a recunoscut că a ameninţat-o sau a exercitat violenţe asupra sa.
La interogatoriul propus de pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă, aceasta a arătat că nu are posibilităţi materiale pentru a achita sulta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: Prin sentinţa civilă nr. 3970/14 aprilie 1998 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin decizia civilă nr. 714/ 24 martie 1999 a Tribunalului Bucureşti şi respectiv decizia civilă nr. 2283/20 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti a fost atribuit reclamantei-pârâte M. V., în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 10 situat în Bucureşti str. C. R., sector3. Prin aceeaşi hotărâre reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata unei sulte de către pârâtul-reclamant în valoare de
97.109.360 lei.
Deşi i-a fost atribuit apartamentul în deplină proprietate şi posesie, reclamanta-pârâtă nu s-a putut bucura de atribuţiile dreptului său de proprietate din cauza atitudinii pârâtului-reclamant. Acesta, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, nu i-a permis reclamantei-pârâte să intre în apartament, aceasta fiind obligată să locuiască la rude sau prieteni. Din actele medicale depuse la dosar rezultă că reclamanta-pârâtă suferă de epilepsie cu tulburări
organice de personalitate, fiind încadrată în gradul II de invaliditate, şi are deci nevoie de o locuinţă stabilă. Atitudinea violentă a pârâtului-reclamant rezultă şi din condamnarea acestuia pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, parte vătămată fiind reclamanta-pârâtă M. V.
Este adevărat că reclamanta-pârâtă nu a achitat sulta pe care o datora pârâtului-reclamant şi pentru sultă acesta ar fi avut un drept de retenţie asupra imobilului. însă atât timp cât şi-a exercitat abuziv acest drept de retenţie, refuzând accesul reclamantei-pârâte în apartamentul proprietatea sa, legea nu-i mai poate ocroti dreptul său, exercitarea dreptului devenind astfel ilegală. Pârâtul-reclamant, prin exercitarea abuzivă a dreptului său de retenţie i-a cauzat prejudiciu reclamantei-pârâte care nu mai are altă locuinţă, este pensionată medical şi este nevoită să locuiască la rude şi cunoştinţe, deşi apartamentul are 3 camere şi poate fi locuit de ambele părţi.
Având în vedere aceste considerente, instanţa va admite cererea principală, va respinge cererea reconvenţională ca nefondată, pentru exercitarea abuzivă de către pârâtul-reclamant a dreptului de retenţie. Va dispune, în baza art. 480 C. civ., evacuarea pârâtului-reclamant din imobil.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. pr. civ.
| ← Pronunţarea instanţei asupra altor aspecte decât cele puse in... | Natura juridică a termenului prevăzut de Legea nr. 9/1998.... → |
|---|
