Suplinirea consimţământului pârâtului cu privire la eliberarea paşaportului minorului
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Sentinţă civilă nr. 597 din data de 24.01.2013
Suplinirea consimțământul pârâtului cu privire la eliberarea pașaportului minorului.
Asupra acțiunii civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Bacău, reclamanta M O a chemat in judecata pe paratul B D , solicitand ca, pe cale de ordonanta presedintiala sa se suplineasca consimtamantul pârâtului cu privire la eliberarea pașaportului minorului B R A și cu privire la deplasarea copilului în străinătate în perioada Februarie - iulie 2013.
Cererea a fost timbrata cu taxa timbru. si timbru judiciar.
In motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că a fost căsătorită cu pârâtul, prin sentința civilă nr. 42 / 13.03.2012 fiind desfăcută căsătoria părților, domiciliul copilului fiind stabilit la reclamantă, că în prezent cauza sus amintită se află în recurs, că dumneaei este cadru și a fost admisă pentru a preda liba engleză la Universitatea Medeniet din istambul,Turcia,la Departamantul de Limbi străine pentru perioada februarie - iulie 2013, că aceasta este o oportunitate în cariera sa didactică și ar dori să ia minorul cu dumneaei, că a facut demersurile necesare pentru a nu-l priva pe copil de educația necesară în cele șase luni și prin urmare acesta a fost acceptat la scoala intrnatională Privite Sabahattin Zaim Aafen Grădiniță și Scoală Primară din Istambul, că în acestă unitate de învățământ predarea se va face în lima engleză, cu pregătire pentru examenele internationale Cambridge și în plus va beneficia și de o bursă sportivă în functie de aptitudinile sale, că orarul scolar al minoruluicoincide cu cel al dumeaei ceea ce îi permite să se ocupe de creșterea și educarea fiului său, că din veniturile realizate în străinătate poate acoperi cheltuielile de scolazizare ale copilului, că aluat legătura cu pârâtul și l-a anunțat despre intenția sa de a pelca șase luni în străinătate, că i-a explicat beneficiile unei asemenea experiențe pentru copil și l-a asigurat că petoată perioada șederii va pune la dispozția copilului telefon și internet pentru a fi în permanență conectat cu tatăl său, că pârâtul a refuzat categoric să-și dea consimțământul pentru deplasarea minorului în străinătate, deși a fost notificat prin intermediul executorului judecătoresc și că având în vedere dispozițiile art 18 al 2 din legea 272 / 2004 solicită admiterea actiunii astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art 581 cod proc civ și ale legii 272 / 2004.
In probatiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens : sentința civilă nr. 42 CC din 13 martie 2012 a Judecătoriei Bacău, răspuns înaintat reclamantei de Privite Sabahattin Zaim Aafen - Grădiniță și Scoală Primară - Itambul Turcia, precontaract din 26.09.2019 întocmit de Istabul Medeniyet Universitesi - Depertamantul de limbi străine, caracterizare minor,notificare din 01.01.2012, date cheie privind educatia europeană în anul 2009, copie carnet note minor cu interogatoriul pârâtului ( fl 43 - 44 )și cu un maror, fiind audiat S M- Ca ( fl 66 ).
Pâratul, legal citat s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă și cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea domiciliului copilului alături de dânsul în perioada în care mama acestuia este plecată din țară.
În motivare a arătat în esență că ulterior pronunțării divorțului minorul s-a mutat cu mama sa în apartamntul bun comun al părților din Bacău, str Cornișa Bistrița, că sentița de divorța fost atacată de dumealui cu apel întrucât nu a fost luat în considerare acordul de voință al părților, apelul fiind admis, cauza fiind în prezent în recurs ca urmare a promovării acestei căi de atac de către reclamantă, că ulterior mutării din locuința bun comun reclamanta l-a împiedicat să relaționeze cu fiul său, că în acest sens arată că în data de 17.08.2012 în timp ce minorul seafla la părinții săi, jucându-se în curtea casei,l-a ademenit și l-aluat abuziv, iscându-seastfel o altercație în urma căreia a fost depusă și plângere la poliție și reclamanta a fost amendată, că în condițiile în care i-a fost restrictinat dreptul de acces a fost nevoit să-l viziteze la școală în timpul pauzelor, că în data de 05.11.2012 a fost covocat la BNPM O unde i s-a cerut acordul pentru ca fiul său să călătorească în străinătate împreună cu mama lui, că nu a fost de accord dată fiind reaua credință a reclamantei ( care are o relație cu un cetățean turc ), că pentru a fi admisă cererea pe calea ordonanței președințiale trebuie dovedit caracterul vremelnic într-un caz urgent pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru revenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, că mai presus de acestea trebui avut în vedere interesul superior al copilului, că sub un prim aspect trebuie avut în vedere că pentru copil nu este un interes și nici o urgență, ba chiar deplasare alui în turcia ar reprezenta o traumă, că minorul este elev în clasa I și plecarea lui în timpul anului scolar ar insemna o întrerupere a cursurilor, a procesului educațioal, că frecventarea cursurilor unei scoli în liba engleză nu poate reprezenta un avantaj pentru copil în condițiile în care nu cunoaște această limbă șiprograma scolară este diferită, că acestea ar duce lao stagnare în procesul lui educational, că deplasarea copilului în Turcia ar fi traumatizantă din următoarelemotive: nu cunaoște pe nimeni, fiind smuls din mediul familiar lui, nu cunoaște nici limba turcă,nici limba engleză și deci comunicarea i-ar fi aproape imposibilă, Turcia este o țară cu o cultură diferită și cu puternice influențereligioase contrare conceptelor în care a fost crescut fiul său, este instabilă politic, copilul nu are prietenti și-I va fi greu să-I facă, că fa fi despărțit de ceilalți membri ai familiei extinse, că ar putea să dureze chiar și ani până când minoruls-ar adapta la o viață atât de diferită. Sub aspect reconvențional a motivate solcitarea prin aceea că își iubește foarte mult copilul și participă efectiv la creterea și educarea acestuia, că dispune resursele necesare pentru a se îngriji de acesta, căeste angajat cu contract de muncă și are un venit stabil, că locuiește în aprtamentul proprietatea părinților săi în apropierea scoli în care învață copilul, că îi oferă fiului său stabilitate emoțională crescându-l într-un mediu care îi este familiar, înconjurat de bunici,prieteni și că îi asigură continuitatea studiilor începute cu respectarea valorilor culturale, religioase astfel încât educația lui să-și urmeze un curs fresc.
În drept au fost invocate dispoz art 581 cod proc civ, art 2 și 6 lit a și 1 din legea 272 / 2004.
In probatiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens : adeverința nr.07/ 07.01.2013 emisă de SC E SRL, contract de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 3339 / 8 noiembrie 2006 la BNP Z E, contract de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 2238 / 8 10.07.2001 la BNP S N, adresa nr. 778426 / 05.09.2012 emisă de Sectia 2 Poliție Bacău, extras mail, decizia civilă nr. 269 / 24 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, copie carte identitate, caracterizare minor, cu interogatoriul reclamantei ( fl 41- 42 )și cu un maror, fiind audiat B C ( fl 67 )
A fost audiat minorul în camera de consiliu ( fl 40 ).
A fost efectuată anchetă psihosocială al domiciliul părților.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Părțile prezentei cauze au avut calitatea de soți, prin sentința civilă nr. 42 CC din 13 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Bacău fiind desfăcută căsătoria acestora. S-a dispus totodată ca autoritatea părintească cu privire la minorul B R A , născut la data de 28.01.2006, să se exercite în comun de părinți iar locuința copilului a fost stabilită la mamă în Bacău, județul Bacău. În prezent cauza se află spre soluționare în calea de atac a recursului.
Prezenta cerere a reclamantei prin a solicitat ca pentru o perioadă determinată de timp ( februarie - iulie 2013 ) să i se acorde minorului posibilitatea de a părăsi țara alături de dânsa, cu destinația Turcia, în scopul de a-și desfășura activitatea profesională la o universitate din Istambul, nu a fost acceptată de pârât , în fața instanței acesta exprimându-și în mod neechivoc opinia în sensul respingerii acțiunii.
Analiza sumară probatoriului administrat în cauză ( impusă de procedura specială a ordonanței președințiale ) evidențiază faptul că reclamanta este cadru didactic ( profesor limba engleză ) și își desfășoară în prezent activitatea profesională în Bacău. Fiul părților, R A, este elev în clasa I la Scoala Gimnazială "C P"; din Bacău și în fapt locuiește alături de mama sa în Bacău, , unde ocupă un apartament proprietate comună a foștilor soți. Pârâtul ocupă o locuință situată în Bacău, compusă din trei camere și dependințe, mobilată și utilată corespunzător, ce aparține părinților săi.
Potrivit unui "pre - contract"; întocmit la data de 26.09.2012 și semnat de prof. dr. E B - Director la Universitatea Medeniet din Istambul - Departamentul de Limbi Străine, reclamanta a fost acceptată în această instituție ca profesor de limba engleză în anul școlar 2012 - 2013, oferta de salariu fiind de 3000 lire turcești, urmând ca ulterior să se facă demersuri pe lângă Consiliul Turc pentru Educația Universitară în scopul de a se obține permisul oficial pentru muncă și rezidență.
Totodată a fost depusă la dosar de către reclamantă o înștiințare din 22.10.2012 emisă de Privite Sabahattin Zaim Aafen - Grădiniță și Scoală Primară - Itambul Turcia din al cărui conținut rezultă faptul că minorul BRAa fost acceptat în instituția sus amintită cu o bursă scolară care acoperă activitățile sportive zilnice din perioada ianuarie - iunie 2013, că programul scolar este între 8,30 și 15,30 și că minorul va fi pregătit pentru primul nivel al seriei de examene Cambridge ESOL.
Ordonanța președințială este, conform art 581 cod proc civ, procedura specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente.
Instanța reține totodată și că dispozitiile art. 18 al. 2 din Legea 272/2004, prevăd că "deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească"; ,iar ale art 17 al 2 din legea 248 / 2005 prevede că " emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii";
Potrivit art. 581 alin. 1 C.p.c. instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprind condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Legea prevede două situații în care instanța poate aprecia existența urgenței și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Caracterul vremelnic al măsurii dispuse rezultă din aceea că ea își produce efecte juridice numai un anumit timp iar cerința neprejudecării fondului, presupune că reclamantul are în favoarea sa aparențele unei situații juridice legale, justificând un interes pentru cererea sa.
Raportat la situația de fapt reținută, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite aceste condiții.
Astfel, cum perioada de deplasare solicitată de reclamantă vizează un interval mai mare de timp ( februarie - iulie 2013 ), implicând în mod automat și o modificare temporară a domiciliului și a mediului de creștere a copilului, inclusiv educational, este necesar ca în această procedură specială instanța să analizeze sumar condițiile dezvoltării copilului în noua locație pentru a se stabili dacă măsura ce se solcită a fi dispusă este în interesul acestuia.
Deși parte din argumentele pârâtului pentru susținerea refuzului său ( exprimate în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu sau la solicitarea instanței, la termenul din 17 ianuarie 2013 ) nu pot fi primite ( respectiv: vârsta prea mică a copilului, faptul că acesta ar locui temporar într-o țară musulmană, că o perioadă determinată dreptul dânsului de acces la copil ar suferi modificări sau că ar exista posibilitata ruperii relației tată - minor ), parte din ele sunt apreciate de instanță ca fiind întemeiate.
Astfel, trebuie remarcat pentru început că pre-contractul depus la dosar de reclamantă face doar dovada faptului aceasta a fost acceptată ca si profesor de engleză la Istabul Medeniyet Universitesi - Departamentul de Limbi Străine în anul scolar 2012 - 2013 , nefiind însă demonstrată prin restul probatoriul administrat îndeplinirea condiției prevăzute în act în sensul obținerii de către reclamantă a permisului oficial de muncă și rezidență, pentru ca activitatea sa profesională să se desfășorare în condiții de normalitate.
Dincolo de acest aspect, înștiințarea înaintată reclamantei de către Privite Sabahattin Zaim Aafen - Grădiniță și Scoală Primară - Istambul Turcia atestă faptul că fiul părților a fost acceptat în această unitate de învățământ cu o bursă scolară care acoperă actvitățile sportive zilnice în perioada ianuarie - iunie 2009, fără a se face însă referiri la celelate activități specifice etapei educaționale în care se găsește minorul.
Referirile generice ale reclamantei la condițiile locative pe care le poate oferi fiului său în perioada șederii în Turcia - în sensul că va locui împreună cu acesta în campusul universitar - susținute în aceleași linii mari de către martorul S M - C, nu sunt de natură a crea instanței convingerea că minorul se poate dezvota în continuare, pentru o perioadă determinată de timp, într-un mediu situat cel puțin la același nivel cu cel actual. În plus, nu rezultă din probatoriul administrat modalitatea concretă de desfășurare a procesului educațional, singurele referiri vizând activitățile sportive și limba engleză, înscrisurile depuse de reclamantă conținând doar reguli generale aplicabile mai multor state europene.
Instanța specifică că deplasarea unui copil în afara teritoriului țării, atât pentru a desfășura activități reacreative cât și scolare, poate constitui o oportunitate și că ar fi de preferat ca părinții să găsească resursele necesare luării unei decizizii în în interesul superior al copilului lor.
Ori în cauza de față este evident că părțile nu au reușit să ajungă la un consens nici măcar în privința întocmirii unui pașaport pentru copil, chair dacă discuțiile pe tema în litigiu au început încă din luna noiembrie 2012, după cum a arătat martorul M H.
Dincolo de aceste neîțelegeri însă, instanța apreciază că probatoriul administrat în prezenta cauză nu a dovedit că șederea temporară a copilului pe teritorului Turciei va fi în condiții cel putin similare celor din prezent, cu atât mai mult cu cât nu există nici informații certe privind raproturile de muncă ale reclamantei.
Deși măsura solicitată a fi dispusă vizează perioada imediat următoare ( februarie 2013 ) instanța constată - în considerarea celor anterior expuse - că nu există drepturi ale copilului ce ar putea fi păgubite prin întârziere și nici pagube iminente imposibil de reparat ca urmare nedispunerii în sensul celor solcitate de reclamantă, astefl încât cererea sa va fi respinsă.
În condițiile în care plecarea mamei în Turcia nu a fost dovedită ca fiind o certitudine începând cu luna februarie 2013, și nu există alte motive care să justifice modificarea imediată a măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 42 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Bacău, stabilitea domiciliului copilului alături de tată pe o durată limitată în timp nu reprezintă o stare de urgență care să justifice luarea măsurii solicitate prin cerera reconvențională, astfel încât aceasta urmează a fi respinsă.
În baza art 274 cod civil vor fi respinse cererile părților căzute în pretenții de obligare a celeilalte la plata cheltuielilor de judecată.
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
