Suplinirea de către instanţă a consimţământului părinţilor fireşti ai copilului la deschiderea procedurii adopţiei interne. Condiţii
| Comentarii |
|
Legea nr. 273/2004, art. 13, art. 14, art. 15 alin. (1), art. 23 alin. (1)
Regula în ceea ce priveşte deschiderea procedurii adopţiei interne a copiilor minori este aceea a exprimării consimţământului părinţilor fireşti sau, după caz, a tutorilor minorilor vizaţi de această procedură, consimţământ care trebuie exprimat în faţa instantei de fond.
Excepţia în această materie este reglementată de art. 13 din Legea nr. 273/2004 şi constă în posibilitatea instanţei de judecată de a suplini consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, a tutorelui, însă numai în situaţia în care sunt împlinite, cumulativ, două condiţii:
- părinţii fireşti sau, după caz, tutorele refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie;
- adopţie este în interesul superior al copilului.
Simplul fapt că pârâţii-intimaţi au fost legal citaţi în cauză, atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de recurs şi aceştia nu s-au prezentat la judecarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei interne a fiicei lor nu poate constitui o probă care să facă dovada abuzului acestora în exprimarea refuzului la deschiderea acestei proceduri.
Refuzul abuziv al părinţilor fireşti de a-şi exprima consimţământul la adopţie trebuie să rezulte din probe clare, neechivoce care pot fi obţinute prin orice mijloc de probă, iar astfel de probe nu există la dosarul cauzei.
Decizia civilă nr. 487 din 8 octombrie 2010
Reclamanta D.G.A.S.P.C. - Iaşi a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.Mn. şi M.Ma. încuviinţarea deschiderii procedurii de adopţie pentru copilul M.C., fiica pârâţilor.
In motivarea cererii s-a arătat că minora s-a născut din căsătoria pârâţilor, iar măsura plasamentului în regim de asistenţă maternală a fost luată prin hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului Iaşi, întrucât părinţii nu aveau condiţii pentru creştere şi educare în familie, iar starea de sănătate a copilului presupunea resurse materiale şi financiare importante de care cei doi nu dispuneau. Părinţii au fost consiliaţi în vederea menţinerii copilului în familie, însă aceştia şi-au menţinut decizia de a fi de acord cu adopţia copilului.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 50-A din 18.06.2010, a admis cererea reclamantei D.G.A.S.P.C. - Iaşi în contradictoriu cu pârâţii M.Mn. şi M.Ma., a suplinit consimţământul părinţilor copilului la adopţie, încuviinţând deschiderea procedurii adopţiei copilului M.C.
Având în vedere că pârâţii au fost citaţi cu menţiunea să se prezinte personal la interogatoriu în vederea luării consimţământului la adopţie în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 273 /2004, iar aceştia nu s-au prezentat, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 13 din aceeaşi lege, în sensul că refuzul pârâţilor de a se prezenta în instanţă a fost interpretat ca refuz abuziv de a-şi da consimţământul la adopţie, instanţa suplinind consimţământul acestora la deschiderea procedurii de adopţie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a declarat recurs considerând că sentinţa tribunalului este nelegală şi netemeinică.
în motivarea recursului, s-a susţinut că nu au fost îndeplinite dispoziţiile exprese ale Legii nr. 273/2004 referitoare la existenţa acordului părinţilor dat în faţa instanţei de judecată cu privire la adopţia minorei.
Recurentul a învederat că în cursul judecării cauzei, pârâţii au fost citaţi la mai multe termene pentru a se prezenta şi a-şi preciza poziţia cu privire la atitudinea lor faţă de adoptarea minorei sau reintegrarea acesteia în familie, dar aceştia nu s-au prezentat, împrejurare faţă de care instanţa de fond a apreciat că, în mod abuziv, părinţii au refuzat să-şi dea consimţământul la adopţie. Art. 13 din Legea nr. 273/2004 prevede că în mod excepţional, instanţa poate trece peste refuzul părinţilor fireşti de a consimţi la adopţia copilului şi numai dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie, iar tribunalul apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului.
Recurentul a apreciat că instanţa nu a motivat aplicarea art. 13 din Legea nr. 273/2004 referitor la existenţa interesului superior al copilului pentru a fi adoptat, atât timp cât minora se află în plasament în regim de asistenţă maternală şi nu s-a argumentat de ce această măsură nu este suficientă pentru a asigura creşterea şi educarca minorei în condiţii normale şi sigure.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurent şi care pot fi încadrate în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., curtea a constatat că recursul este întemeiat.
Potrivit dispoziţiei înscrise în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacă planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne şi părinţii copilului, sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile acestei legi.
Articolul 14 din Legea nr. 273/2004 stabileşte că părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în
mod liber, necondiţionat, şi numai după ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului, iar conform art. 15 din acclaşi act normativ consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui, se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
în conformitate cu prevederile din Legea nr. 273/2004, în mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui, dc a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv, să-şi dea consimţământul la adopţie, iar instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile art. 11 alin. (1) litera b), cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă.
Din prevederile legale menţionate rezultă că regula în ceea ce priveşte deschiderea procedurii adopţiei interne a copiilor minori este aceea a exprimării consimţământului părinţilor fireşti sau, după caz, a tutorilor minorilor vizaţi de această procedură, consimţământ care trebuie exprimat în faţa instanţei de fond.
Excepţia în această materie este reglementată de art. 13 din Legea nr. 273/2004 şi constă în posibilitatea instanţei dc judecată de a suplini consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, a tutorelui, însă numai în situaţia în care sunt împlinite, cumulativ, două condiţii: părinţii fireşti sau, după caz, tutorele refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie; adopţia este în interesul superior al copilului.
în ceea ce priveşte prima condiţie, curtea de apel a constatat că refuzul abuziv al părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a-şi da consimţământul la adopţie trebuie să fie dovedit cu orice mijloc de probă.
Simplul fapt că pârâţii-intimaţi au fost legal citaţi în cauză, atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de recurs şi aceştia nu s-au prezentat la judecarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei interne a fiicei lor nu poate constitui o probă care să facă dovada abuzului acestora în exprimarea refuzului la deschiderea acestei proceduri.
Refuzul abuziv al părinţilor fireşti de a-şi exprima consimţământul la adopţie trebuie să rezulte din probe clare, neechivoce care pot fi obţinute prin orice mijloc de probă, iar astfel de probe nu există la dosarul cauzei.
In ceea ce priveşte a doua condiţie, aceasta este lăsată la aprecierea instanţei care, în raport de situaţia concretă a copilului, va decide dacă adopţia este sau nu în interesul său.
In speţă, deschiderea procedurii adopţiei interne a minorei nu era în interesul acesteia, atâta timp cât copilul se atla în plasament - de la vârsta de trei luni - la un asistent maternal, care se ocupa în mod corespunzător de creşterea şi cducarca sa.
Curtea de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege pentru a ne afla în situaţia de excepţie -reglementată de art. 13 din Legea nr. 273/2004 - în care instanţa să poată suplini consimţământul părinţilor fireşti la adopţia minorului.
In consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de Parchetul dc pe lângă Tribunalul Iaşi, fiind reformată în tot sentinţa instanţei de fond, în sensul respingerii cererii formulate de D.G.A.S.P.C. - Iaşi de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a minorei M.C.
| ← Imobil aflat în proprietate comună pe cote-părţi. Acţiune... | Marcă. Acţiune în contrafacere. Semn similar cu marca.... → |
|---|
