Acţiune în menţinerea măsurii de plasament şi desemnarea unui alt asistent maternal
| Comentarii |
|
Legea nr. 272/2004, art. 2, art. 95 alin. (3), art. 125
Articolul 2 din Legea nr. 272/2004 stabileşte cu titlu de principiu, că interesul superior al copilului va prevala în toate demer-
şurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, ce poate fi dovedit prin orice mijloc legal de probă. Noţiunea are un caracter complex, în aprecierea căruia instanţa trebuie să aibă în vedere întregul context instituţional atât în componenta sa materială, cât şi în cea de natură morală.
Decizia civilă nr. 152 din 7 aprilie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2061 din II decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins acţiunea civilă a reclamantei DASPC Iaşi în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi şi T.M.
In pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta a solicitat ca minorul A.N. să-i fie predat de pârâta T.M. şi să se menţină măsura de plasament dispusă prin Dispoziţia nr. 199/22.10.2009 la asistentul maternal profesionist P.M. Copilul s-a aflat dc la vârsta dc 5 ani sub ocrotirea asistentului maternal profesionist T.M., perioadă în care chiar reclamanta a recunoscut că acesta a avut o evoluţie şcolară foarte bună, el participând la multe concursuri şi fiind implicat în activităţi extra-şcolare. Pentru că are un bun potenţial la învăţătură, s-a propus identificarea unei şcoli din Iaşi care să îi permită dezvoltarea intelectuală corespunzătoare, condiţii care nu îi erau oferite de şcoala din comună. Evoluţia favorabilă a copilului se datora în mod evident şi asistentului maternal care a ocrotit copilul, a răspuns nevoilor lui, l-a încurajat şi susţinut în toate activităţile şcolare şi extraşcolare, astfel că între cei doi s-au creat puternice legături de ataşament, împrejurare ce a determinat-o pe pârâta T.M. să îşi exprime intenţia de a adopta copilul, fiind deschisă procedura de adopţie în data de 14.11.2008. Ulterior a revenit asupra hotărârii de a adopta copilul, întrucât doi dintre copiii săi nu au fost de acord cu acest
lucru, după care şi-a modificat poziţia, revenind asupra deciziei. In aceste condiţii, reclamanta i-a adus la cunoştinţă pârâtei că a fost identificată o altă familie potenţial adoptatoare şi i s-a solicitat să pregătească copilul, urmând a fi demarat procesul de potrivire cu familia adoptatoare.
Conduita pârâtei nu a fost una conformă cu statutul său profesional, în sensul că nu a susţinut copilul şi a făcut remarci neadevărate la adresa persoanei care urma să adopte. Prin Dispoziţia nr. 199/22.10.2009 DGASPC Iaşi a hotărât plasamentul la asistentul maternal profesionist P.M., pentru ca minorul să urmeze cursurile la o şcoală din Iaşi. Pârâta a reacţionat agresiv şi a indus şi copilului o stare de anxietate. Datorită acestui comportament, pârâtei i s-a refuzat reatestarea ca asistent maternal profesionist, însă aceasta a refuzat separarea de copil şi colaborarea în scopul schimbării măsurii de protecţie.
Raportat la situaţia de fapt reţinută şi având în vedere evaluarea psihologică a copilului, tribunalul a reţinut că minorul trecea printr-o perioadă
tensionată generată de incertitudinile cu privire la viitorul său, la familia care se va ocupa de creşterea şi educarea lui. Evaluările psihologice periodice au relevat faptul că minorul este foarte ataşat de familia cu care trăieşte şi la care s-a adaptat foarte bine. Interesul superior al copilului pleda pentru stabilitatea, afecţiunea şi menţinerea confortului psihic al copilului, ceea ce presupunea rămânerea lui la pârâta T.M., în ideea de a
nu se opera schimbări majore în modul de viaţă al copilului. In paralel trebuia continuată consilierea copilului şi a pârâtei T.M., în sensul înţelegerii şi acceptării faptului că pentru viitor interesul copilului era să locuiască la oraş, fiind în beneficiul său frecventarea unei şcoli cu un al nivel educaţional, având în vedere realizările şi aptitudinile potenţiale pe care le are. La acestea se adăuga şi posibilitatea adopţiei copilului, ceea ce i-ar fi deschis noi perspective pentru viitorul lui, precum şi asigurarea stabilităţii emoţionale şi afective de care avea nevoie.
In concluzie, tribunalul a respins acţiunea reclamantei, motivat de împrejurarea că minorul nu era pregătit emoţional să facă acest lucru, că evaluările psihologice atenţionau asupra dependenţei sale faţă de pârâtă şi că schimbarea bruscă a condiţiilor de viaţă i-ar putea produce traume cu posibile consecinţe psihice datorate stării de anxietate cu care se confruntă.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta D.A.S.P.C., motivând că în baza deciziei nr. 199/2009 copilul A.N. a fost plasat în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist P.M., avându-se în vedere că minorul aflat din anul 2003 la asistentul maternal profesionist T.M. a avut o evoluţie şcolară foarte bună, motiv pentru care s-a apreciat că necesita un nivel de învăţare superior prin volum şi profunzime, la o şcoală din Iaşi.
A arătat recurenta că în privinţa pârâtei T.M., acesteia i s-a retras atestatul de asistent maternal conform hotărârii Comisiei pentru Protecţia Copilului Iaşi, întrucât nu mai îndeplinea condiţiile morale pentru exercitarea activităţii, deoarece a dat prevalenţă intereselor personale şi nu celor ale minorului. Recurenta a motivat că în privinţa minorului A.N. s-a deschis procedura adopţiei, iar pârâta T.M. nu a colaborat cu reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Iaşi în vederea potrivirii teoretice şi practice a minorului cu o persoană adoptatoare, deoarece a dorit păstrarea legăturii cu copilul pentru îndeplinirea condiţiilor de pensionare.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea a constatat că recursul formulat este neîntemeiat.
In mod judicios tribunalul, prin soluţia adoptată, a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale - naţionale şi internaţionale - referitoare la interesul superior al copilului.
Articolul 2 din Legea nr. 272/2004 stabileşte -cu titlu de principiu -că interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile şi dcci-
ziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanţele pentru a decide cu privire la minor este interesul acestuia, noţiune care are un caracter complex, în aprecierea căruia instanţa trebuie să aibă în vedere întregul context instituţional, atât în componenţa sa materială, cât şi în cea de natură morală.
Particularitatea speţei reclama justeţea concluziilor reţinute de instanţa de fond, atunci când a statuat că interesul superior al minorului reclamă stabilitatea, afecţiunea şi menţinerea confortului psihic al copilului, în sensul de a rămâne, cel puţin temporar, la pârâta-intimată, concluzie impusă de imperativul asigurării stabilităţii emoţionale şi afective de care avea nevoie minorul pentru creşterea, educarea, supravegherea şi influenţarea viitorului individ matur şi al evitării oricăror circumstanţe care şi-ar putea pune amprenta negativă asupra formării acestuia. Elementele mai sus expuse se raportează cazului în speţă analizat, concretizat prin datele ce privesc maturitatea copilului în vârstă de 11 ani. Din anul 2003 minorul A.N., cu părinţi necunoscuţi, se afla în plasament la asistentul maternal profesionist T.M., dată de la care minorul a înregistrat o evoluţie şi dezvoltare favorabile.
Din fişele de consiliere întocmite de psiholog a rezultat că minorul avea o inteligenţă de nivel superior, care facilitează comunicarea, cunoscând statutul său de copil în regim de asistenţă maternală. Copilul a fost informat şi consiliat în scopul demarării procedurii de potrivire cu o persoană potenţial adoptatoare. Minorul s-a manifestat disponibil în a cunoaşte persoana adoptatoare, însă cu condiţia ca decizia de a iniţia discuţii să îi aparţină în exclusivitate, iar întrevederile să aibă loc în prezenţa asistentului maternal profesionist T.M., faţă de care manifesta un puternic ataşament emoţional. Aceeaşi idee a fost exprimată şi de minor cu ocazia audierii sale de instanţa de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (2) şi art. 95 alin. (3) din Legea nr. 272/2004.
In contextul situaţional, măsura plasamentului în regim de urgenţă dispusă de recurentă prin decizia nr. 199/2009 nu era necesară, atâta timp cât justificarea acestei măsuri s-a axat în mod excesiv pe necesitatea plasării minorului la un alt asistent maternal profesionist pentru a urma cursurile unei scoli din Iaşi. Justificarea măsurii nu a fost temeinică şi proporţională în raport cu posibilele traume psihice ce s-ar putea produce asupra copilului în ipoteza mutării acestuia la un alt asistent maternal profesionist.
Recurenta avea obligaţia de a asigura copilului protecţie în vederea dezvoltării abilităţilor şi aptitudinilor sale potenţiale, în a căror evoluţie o contribuţie esenţială a avut-o pârâta-intimată în grija căreia s-a aflat minorul încă de la vârsta de 5 ani şi căreia i se datorează în mare măsură evoluţia şcolară deosebită a acestuia.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că pe plan afectiv minorul manifesta un puternic ataşament faţă de pârâta-intimată şi că este în interesul superior al copilului de a menţine, cel puţin temporar, relaţii personale şi contacte directe cu intimata în scopul dezvoltării armonioase a minorului din punct de vedere fizic, spiritual, mental, moral şi social.
Raportat la toate aceste considerente, instanţa de recurs a reţinut că interesul superior al copilului reclama menţinerea acestuia în mediul în care se afla, evaluarea psihologică a acestuia atestând împrejurarea că acesta nu era pregătit emoţional să se despartă dc atmosfera securizată din familia pârâtei-intimate şi că transferul la un alt asistent maternal profesionist i-ar fi produs minorului o puternică destabilizare emoţională. Recurenta urma să procedeze la consilierea copilului, în scopul de a înţelege efectele benefice pe care le-ar putea avea asupra lui luarea unei măsuri de protecţie definitivă, respectiv adopţia, sens în care urma să programeze întrevederi ale copilului cu persoana posibil adoptatoare, în vederea asigurării unei reale compatibilităţi.
In consecinţă, constatându-se că instanţa de fond a realizat o evaluare completă şi corectă a materialului probator administrat, o aplicare judicioasă a prevederilor legale ce guvernează domeniul, curtea de apel a constatat că recursul reclamantei este nefondat sub toate aspectele, drept pentru l-a respins potrivit dispoziţiilor articolului 312 C. proc. civ.
| ← Anularea înregistrării mărcii. Calitatea de persoană... | încetarea măsurii de protecţie socială a plasamentului în... → |
|---|
