Acţiune în evacuare. Atribuire spaţiu cu titlu gratuit. Evacuare pe cale administrativă
| Comentarii |
|
Legea nr. 114/1996 Legea nr. 215/2001, art. 23, art. 124
Hotărârea Consiliului local prin care s-a atribuit pârâtei în folosinţă gratuită spaţiul cu altă destinaţie decât locuinţă, a cărei legalitate s-a verificat în instanţa de contencios administrativ, constituie titlu locativ ce îi conferă titularului posesia legitimă, nedatorând chirie.
în lipsa unei convenţii exprese, orice litigiu între părţi privind raportul de locaţiune se soluţionează în instanţa de judecată, evacuarea dispusă cu titlu administrativ fiind lipsită de eficienţă juridică.
Decizia civilă nr. 215 din 5 mai 2010
Prin sentinţa civilă nr. 8314/18.06.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi s-a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Fundaţia I.C.A.R. Bucureşti.
în considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că reclamantul municipiul Iaşi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 93348 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada 01.08.2005 -
30.11.2006 aferentă spaţiului cu altă destinaţie decât de locuinţă, situat în mun. Iaşi şi evacuarea pârâtei din spaţiul anterior menţionat.
In fapt, reclamanta a arătat că pârâta a obţinut dreptul de folosinţă gratuită a spaţiului în cauză, în baza H.C.L. nr. 57/26.08.1996 pentru o perioadă de 20 de ani; că, în urma adoptării O.G. nr. 26/2000 şi a O.G. nr. 37/2003; în baza H.C.L. nr. 577/28.12.2004 i s-a solicitat pârâtei să
prezinte situaţia financiară pe ultimii trei ani, însă pârâta nu a tăcut dovada că ar avea în derulare vreun proiect de importanţă deosebită în raport cu obiectul de activitate, recunoscând chiar existenţa unor probleme financiare, fapt ce a condus la folosirea necorespunzătoare a spaţiului primit în folosinţă, astfel că, în temeiul art. 38 lit. f şi x, din Legea nr. 215/2001 reclamantul a dispus revocarea H.C.L. nr. 57/1996, prin H.C.L. nr. 302/25.07.2005, iar în baza H.C.L nr. 380/2005 s-a dispus evacuarea pârâtei pe cale administrativă.
întrucât de la data de 01.08.2005 pârâta ocupa spaţiul fără titlu, se impunea obligarea acesteia la plata lipsei de folosinţă şi evacuarea acesteia din imobil.
In consecinţă, judecătoria a reţinut că - prin constatarea nelegalităţii H.C.L. nr. 302/25.07.2005, de instanţa de contencios administrativ -cererea reclamantei a devenit lipsită de temei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul municipiul Iaşi, iar prin decizia civilă nr. 37 din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins apelul, în pronunţarea soluţiei, tribunalul reţinând că prin sentinţa nr. 108l/CA/5.12.2008 a Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ s-a constatat nelegalitatea H.C.L. nr. 302/25.07.2005. în aceste condiţii, îşi producea efecte în continuare H.C.L. nr. 57/26.08.1996 în baza căreia fundaţia avea dreptul de folosinţă gratuită a spaţiului în cauză. Prin urmare, nu se justifica nici cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 93.348 lei reprezentând lipsa de folosinţă a spaţiului pentru perioada 1.08.2005 -
30.11.2006 (întrucât spaţiul fusese atribuit în folosinţă gratuită) şi nici cererea de evacuare, titlul locativ în baza căruia pârâta ocupa spaţiul în litigiu fiind H.C.L. nr. 57/26.08.1996.
Motivul invocat de apelantă, în sensul că evacuarea se impunea în baza H.C.L. nr. 380/2005, nu a fost reţinut, întrucât această hotărâre a fost emisă după revocarea H.C.L. nr. 57/1996, ori în prezent ea este lipsită de eficienţă juridică întrucât, pe de o parte, evacuarea nu se poate dispune decât de instanţa de judecată, iar pe de altă parte, pârâta are un titlu locativ valabil.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând hotărârea atacată ca netemeinică şi nelegală şi arătând că evacuarea intimatei s-a solicitat în baza H.C.L. nr. 380/2005, hotărâre prin care s-a aprobat evacuarea pe cale administrativă a fundaţiei şi care produce efecte juridice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea a constatat ca fiind neîntemeiat recursul reclamantului, având în vedere următoarele considerente:
In mod judicios instanţa de fond, prin soluţia pronunţată, confirmată de tribunal prin respingerea apelului, a reţinut că pârâta fundaţia se afla în
mod legal în folosinţa spaţiului cu o altă destinaţie decât locuinţă. In baza
hotărârii nr. 57 din 26 august 1996 emisă de Consiliul local al municipiului Iaşi, s-a atribuit în folosinţă gratuită pârâtei-intimate spaţiul din litigiu pe o durată de 20 de ani, hotărâre în temeiul căreia s-a procedat la predarea şi respectiv primirea în folosinţă a imobilului ce a făcut obiectul hotărârii respective. Curtea a constatat aşadar că în temeiul hotărârii nr. 57/1996 emisă de Consiliul local Iaşi între părţi exista un raport juridic de obligaţii derivat din locaţiune, raport juridic care a avut ca efect translaţiunea folosinţei asupra imobilului către pârâta-intimată.
Corect instanţele au reţinut că titlul locativ în temeiul căreia pârâta-intimată folosea spaţiul atribuit, respectiv H.C.L. nr. 57/2006, îşi producea pe deplin efectele juridice, atâta timp cât prin sentinţa nr. 1081/CA/2008 a Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ (irevocabilă) s-a constatat nelegalitatea HCL Iaşi nr. 302/2005, prin care se revocase hotărârea iniţială, respectiv HCL nr. 57/26.08.1996, aceasta din urmă conferindu-i pârâtei-intimate un titlu locativ legitim pentru folosinţa spaţiului respectiv.
Neîntemeiată este critica recurentului potrivit căreia evacuarea se impunea în temeiul H.C.L. nr. 380/2005, hotărâre prin care s-a dispus eva-
cuarea administrativă a pârâtei-intimate. In cauză fiind vorba despre un raport de locaţiune, orice litigiu între părţi (în lipsa unei convenţii exprese) se soluţionează doar de instanţele judecătoreşti, astfel încât evacuarea dispusă cu titlu administrativ este lipsită de eficienţă juridică, cu atât mai mult cu cât titlul locativ al pârâtei-intimate s-a consolidat prin sentinţa nr. 108 l/CA/5.12.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
In consecinţă, constatând că instanţele au efectuat o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, critica recurentului era nefondată, întrucât nu putea fi reţinut în cauză motivul dc recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Drept urmare, în temeiul disp. art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, iar decizia civilă nr. 37/20.01.2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost menţinută ca legală.
| ← Acţiune în contrafacere. Semn identic cu marca | Acţiune în contrafacere. Semn identic cu marca... → |
|---|
