Taxă judiciară de timbru. Interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac, formulate potrivit legii de instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. În sensul dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, sunt venituri bugetare resursele băneşti care se cuvin bugetelor instituţiilor publice implicate în procesul bugetar, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte. Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea bugetului de stat nr. 36/1999, în înţelesul Legii nr. 146/1997, în categoria „venituri publice” se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice/ de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor. În speţă, pretenţiile reclamantului îşi au izvorul în neîndeplinirea de către pârâţi a obligaţiei de plată a chiriei lunare pentru imobilul proprietatea sa, obligaţie prevăzută expres în decizia de retrocedare. În mod evident, aceste sume nu pot fi incluse în categoria veniturilor publice.
Secţia civilă, Decizia nr. 29 din 3 februarie 2010
Prin sentința civilă nr. 373/04.05.2009 a Judecătoriei Săveni a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Fundația C. București împotriva pârâților Grup Școlar Ș., orașul prin primar și Consiliul local al orașului, privind plata chiriei aferente perioadei 23.12.2005 - 17.03.2009, pentru imobilul clădire și teren aferent de 2.430 mp, retrocedat prin decizia nr. 668/23.12.2005. Drept urmare, pârâții au fost obligați în solidar la plata către reclamantă a sumei de 192.433,71 lei cu titlu de despăgubiri; a dobânzii legale aferente debitului de la data de 17.03.2009 și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 7.626 lei.
Fiind învestit cu soluționarea apelurilor declarate de pârâții Grup Școlar și orașul prin primar, Tribunalul Botoșani prin decizia civilă nr. 159/12.10.2009 le-a anulat ca netimbrate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, orașul prin primar, criticând-o pentru greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, întrucât prin dispozițiile art. 17 din același act normativ este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, reclamanta s-a opus recursului, arătând că dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 îi sunt aplicabile pârâtului doar când obiectul cererii deduse judecății îl constituie venituri publice, ceea ce nu este cazul în speță. Mai mult, această apărare putea fi invocată de pârât printr-o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, adresată primei instanțe, cale de care acesta nu a uzat.
Examinând critica formulată de recurent, care, în drept, se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea o constată neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac, formulate potrivit legii de instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
în sensul dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, sunt venituri bugetare resursele bănești care se cuvin bugetelor instituțiilor publice implicate în procesul bugetar, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea bugetului de stat, nr. 36/1999, în înțelesul Legii nr. 146/1997, în categoria „venituri publice” se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice/ de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
în speță, pretențiile reclamantului își au izvorul în neîndeplinirea de către pârâți a obligației de plată a chiriei lunare pentru imobilul proprietatea sa, obligație prevăzută expres în decizia de retrocedare. în mod evident, aceste sume nu pot fi incluse în categoria veniturilor publice.
Așa fiind, Curtea constatând că nu este dat în cauză motivul invocat de recurent și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu.
| ← Cerere de reintegrare în familie pe calea ordonanţei... | Cheltuieli de judecată. Criteriile de care este ţinută... → |
|---|
