Contestaţia în anulare. Admisibilitatea contestaţiei în anulare obişnuite şi a contestaţiei în anulare speciale
| Comentarii |
|
Decizia pronunţată în apel, nu poate, potrivit art. 318 C.proc.civ. să facă obiectul unei contestaţii în anulare speciale, iar potrivit art. 317 C.proc.civ. este admisibilă promovarea unei contestaţii în anulare obişnuite numai dacă, motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 260 din 8 martie 2010
Prin decizia civilă nr. 224/AC/03.12.2009, pronunțată de T. Nț. în dosarul nr. 157/321/2009 a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii C.L. și C.G., împotriva deciziei civile nr. 187/AC/ 14.08.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu intimații C.M., C.V., C V.V., C.G.V. și B.C.F. Piatra Neamț.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut:
Pe rolul Tribunalului Neamț a fost înregistrată sub nr. 157/32/2009, contestația în anulare formulată de C.L. și C.G., împotriva deciziei nr. 187/AC/2008.
în motivarea contestației, contestatorii au invocat dispozițiile art. 317 pct. 2 C.proc.civ., în sensul că în mod greșit tribunalul a judecat în primă instanță, întrucât competența la plângerile împotriva încheierii de carte funciară revine judecătoriei ca primă instanță.
De asemenea au invocat și dispozițiile art. 318 C.proc.civ., întrucât decizia atacată este rezultatul unei confuzii și greșeli materiale. Astfel, autorul lor, C.G.N., s-a judecat în revendicare cu autorul intimaților C., respectiv cel de la care aceștia au cumpărat terenul, C.V.V., Tribunalul Neamț pronunțând o decizie irevocabilă prin care a considerat că proprietarul terenului este autorul contestatorilor. încheierea de carte funciară atacată în litigiul în care s-a pronunțat decizia considerată rezultatul unor erori este nelegală, deoarece a admis cererea de intabulare formulată de cumpărătorii care au cumpărat de la un neproprietar.
Decizia dată în revendicare nu a fost desființată de nici o instanță, tribunalul fiind în eroare când a considerat că hotărârea pronunțată în fond funciar cu privire la titlul de proprietate face să se piardă autoritatea de lucru judecat a hotărârii de revendicare.
în dovedire, contestatorii au depus în copie înscrisuri în susținerea dreptului de proprietate reclamat.
Examinând contestația în anulare formulată, în raport de condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de art. 317 și 318 C.proc.civ., tribunalul a constatat că, prin decizia civilă nr. 187/AC/14.08.2008, pronunță în dosar nr. 4051/AC/2001 a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanții C.L. și C.G. împotriva încheierii nr. 8829/08.08.2001 emisă de B.C.F. de pe lângă Județul Piatra Neamț.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 C.proc.civ. (necompetențe sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C.proc.civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care reprezintă motive de reformare a hotărârii ce pot face doar obiectul apelului sau recursului. în speță, contestatorii au invocat că instanța de apel nu ar fi ținut cont de actele lor de proprietate, și de hotărârea care le dădea câștig de cauză în revendicare. Lăsând la o parte împrejurarea că aceasta oricum nu poate fi considerată greșeală materială în sensul prevăzut de art. 318, deoarece legiuitorul a înțeles prin aceasta greșeli de ordin procedural, care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite, și nicidecum greșeală de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, tribunalul reține că art. 318 C.proc.civ. invocat de contestatori are în vedere un caz suplimentar în care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe motivele acolo reglementate, cu contestație în anulare.
în speța de față însă, decizia atacată este pronunțată de o instanță de apel, astfel că aceasta nu poate face obiectul unei contestații în anulare speciale, bazate pe motivele reglementate la acest articol de lege.
în ceea ce privește motivul reglementat de art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., referitor la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, tribunalul a reținut că acesta este neîntemeiat.
Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în forma în vigoare la momentul emiterii încheierii nr. 8829/2001 de către B.C.F. de pe lângă Jud. Piatra Neamț., ce a format obiectul cercetării judecătorești în apelul finalizat cu decizia contestată, lege care se prezenta în acel moment în forma existentă la data emiterii și publicării ei, prevedea la art. 20 din Titlul II referitor la publicitatea imobiliară, că această publicitate se efectuează de către birourile de carte funciară ale judecătoriilor, pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora. în procedura de înscriere a unui bun imobil în cartea funciară, art. 52 menționa că încheierea ce se pronunța se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate, iar alin. (2) supunea această încheiere căilor ordinare de atac, specificând expres că apelul se depune la biroul de carte funciară și se înscrie în cartea funciară.
Potrivit art. 2 pct. 2 C.proc.civ., tribunalul judecă în instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță. Așadar, în mod indubitabil apelul promovat împotriva respectivei încheieri a B.C.F. de pe lângă Jud. Piatra Neamț revenea în competența de soluționare a Tribunalul Neamț ca instanță de apel.
La data de 6.12.2001 judecata apelului promovat a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 880/AC/2001 al Tribunalului Neamț, privind cererea de rejudecare pe fond, în urma admiterii cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 13369/1995 pronunțată de Jud. Piatra Neamț, a acțiunii de anulare a titlului de proprietate nr. 28/260 eliberat pe numele autorului contestatorilor.
Cauza a fost repusă pe rol, iar judecata apelului reluată la data de 12.06.2008. Este adevărat că în timpul celor aproape 7 ani cât a fost suspendat cursul judecății Legea nr. 7/1996 a cunoscut modificări esențiale în ce privește competența de soluționare a cererilor de înscriere în cartea funciară și în ce privește căile de atac ce pot fi formulate. Astfel, prin modificările succesive aduse până la forma republicării în data de 3.03.2006, art. 3 prevedea înființarea A.N.C.P.I., aflată în subordinea M.A.I., și preluarea activității privind publicitatea imobiliară de la M.J. în acest context au fost înființate oficiile de cadastru și publicitate imobiliară și birourile de carte funciară care nu mai aparțineau de instanțele judecătorești.
Potrivit art. 18 din legea în forma modificată, activitatea de publicitate imobiliară urma a fi îndeplinită de registratori de carte funciară, numiți prin ordin al directorului general al A.N. Art. 50 aceeași lege modificată, reglementând regimul încheierii ce se pronunță asupra cererilor de înscriere sau radiere a unui act sau fapt juridic, prevede la alin. (2) că încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, care se depune la biroul teritorial și se înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare, iar hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel.
Așadar, doar încheierile pronunțate de birourile de carte funciară după preluarea lor din subordinea M.J. se atacă cu plângere a cărei competență de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei. încheierea atacată în dosarul de apel era emisă de Jud. Piatra Neamț și rămânea supusă regimului și competențelor de soluționare de la momentul emiterii ei, care au fost respectate prin decizia pronunțată în apel, instanța neîncălcând nicicum nici o dispoziție de ordine publică privitoare la competență. De altfel, arată tribunalul, nici nu era posibil ca încheierea nr. 8829/2001 emisă de Jud. Piatra Neamț să fie supusă controlului judecătoresc în fața aceleiași instanțe, Jud. Piatra Neamț, așa cum încearcă să acrediteze ideea contestatorii.
Pentru toate considerentele expuse pe larg, tribunalul a constatat că nu sunt neîndeplinite condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare, și a fost respinsă ca neîntemeiată.
împotriva hotărârii pronunțate de tribunal au declarat recurs contestatorii C.L. și C.G. care au susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Recurenta susține că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală întrucât este rezultatul unei confuzii și în consecință solicită reanalizarea contestației în anulare sub aspectul ambelor capete de cerere, respectiv a ambelor temeiuri de drept invocate și admiterea contestației în anulare.
în fapt, recurenții au reiterat drept motive de recurs aceleași motive pe care le-au invocat în susținerea contestației în anulare, motive care privesc fondul cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 4051/AC/2009 al Tribunalului Neamț.
Curtea constată recursul nefondat.
Temeinic și legal tribunalul a constatat că decizia dată în apel împotriva căreia contestatorii au înțeles să formuleze contestația în anulare, nu poate face obiectul unei contestații în anulare speciale.
într-adevăr obiectul contestației în anulare specială, astfel cum este reglementată de art. 318 C.proc.civ., este format, dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv numai deciziile pronunțate de instanțele de recurs și prin urmare hotărârile judecătorești pronunțate în apel nu pot forma obiectul contestației în anulare speciale.
în ceea ce privește cel de-al doilea temei de drept invocat în susținerea contestației în anulare, respectiv art. 317 C.proc.civ., trebuie precizat faptul că este admisibilă promovarea unei contestații în anulare obișnuită și prin intermediul căreia părțile pot obține retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Așadar, promovarea unei contestații în anulare în aceste condiții este subordonată condiției generale privitoare la inadmisibilitatea ei dacă motivele pe care se fundamentează nu au fost invocate pe calea recursului, și cum necompetența invocată nu a constituit motiv de recurs împotriva deciziei civile nr. 187/AC/2008 a Tribunalului Neamț. și în ceea ce privește cel de-al doilea temei invocat în susținerea contestației în anulare, se impune soluția de respingere.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 cu referire la art. 317 și 318 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
(Judecător Camelia-Liliana Viziteu)
| ← Cerere în obligaţie de a face şi evacuare. Calea de atac... | Cerere de reintegrare în familie pe calea ordonanţei... → |
|---|
