Acţiune în rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Valoarea litigiului în funcţie de care se stabileşte competenţa, în condiţiile în care beneficiarul-cumpărător a plătit doar un avans din preţ
| Comentarii |
|
În situaţia în care preţul convenit de părţile antecontractului de vânzare-cumpărare a fost de 220.000 euro, din care s-a plătit efectiv doar un avans de 18.000 euro, valoarea obiectului acţiunii în rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în funcţie de care se stabileşte instanţa competentă material să judece acţiunea, o reprezintă avansul efectiv plătit, iar nu preţul total ce urma să fie achitat în viitor.
Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 188 din 28 ianuarie 2010
Prin sentința civilă nr. 3124/05.03.2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul pârât reconvențional C.A.A., împotriva pârâților reclamanți reconvențional L.I.P. și L.F.P., având ca obiect rezoluțiune contract.
Totodată, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional L.I.P. și L.F.P., în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional C.A.A., având ca obiect rezoluțiune contract și s-a dispus rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant și pârâți pe 7.03.2007, pentru neexecutarea culpabilă a obligației contractuale asumate de către reclamant de a vinde pârâților cele patru apartamente descrise în cuprinsul contractului.
De asemenea, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și obligat reclamantul pârât reconvențional C.A.A. să restituie pârâților reclamanți reconvențional L.I.P. și L.F.P. suma de 18.000 euro, achitată cu titlu de avans din preț conform promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între părți pe 7.03.2007.
A fost obligat reclamantul pârât reconvențional la plata în favoarea pârâților reclamanți reconvențional a sumei de 4979,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxe de timbru și alte taxe ocazionate de prezenta cauză și a fost respinsă cererea prin care reclamantul pârât reconvențional a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
Prin decizia civilă nr. 527/A/27.10.2009, Tribunalul Cluj, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, admițând apelul declarat de reclamantul C.A.A. împotriva sentinței civile nr. 3124/05.03.2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a anulat-o, reținând cauza spre soluționare în primă instanță.
în considerentele acestei decizii, Tribunalul reține că, în realitate, chestiunea esențială care se impune a fi lămurită este aceea a competenței de soluționare a acțiunii principale, având ca obiect rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat pe 7.03.2007, cu consecința pierderii avansului achitat în cuantum de 18.000 euro, raportat la faptul că acest act juridic vizează două uscătorii în podul blocului, în suprafață totală de 312 mp, respectiv uscătoria unu, în suprafață de 155,51 mp și uscătoria doi, în suprafață de 155,51 mp, bloc ce se construiește în Cartierul „Bună Ziua”, prețul global convenit fiind 220.000 euro, din care s-a achitat un avans de 18.000 euro.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul apreciază că litigiul în discuție are un obiect patrimonial, fiind, astfel, evaluabil în bani, cu consecința stabilirii competenței și a căilor de atac, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
Este evident, că se urmărește proteguirea unui drept patrimonial, care poartă asupra a două uscătorii, cu o valoare globală convenită de părți de 220.000 euro, ceea ce presupune raportat la cursul euro de la data introducerii acțiunii 29.11.2007 o sumă de peste 500.000 lei noi.
Criteriul valoric care stă la baza stabilirii competenței instanțelor, vizează în opinia Tribunalului obiectul material asupra căruia poartă un litigiu, altfel, fiind lipsită de sens prevederea art. 112 pct. 3 C.proc.civ., conform căreia „cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă și obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când aceasta este posibilă”.
Rezultă, așadar, că apărarea intimaților, în sensul că valoarea obiectului material dedus judecății era de 18.000 euro, care reprezintă avansul încasat, este nefondată, relevant fiind așa cum s-a arătat, obiectul material al cererii, rezoluțiunea ca și sancțiune vizând un act juridic în integralitatea sa și nicidecum prestațiile parțiale care s-au realizat în temeiul convenției respective.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C.proc.civ., constatând că Judecătoria Cluj nu a fost competentă, cauza principală fiind de competența Tribunalului, raportat la prevederile art. 2.1 lit. b) C.proc.civ., a admis apelul promovat, cu consecința anulării în întregime a hotărârii reținând cauza spre judecare în primă instanță.
împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții, solicitând casarea ei și trimiterea apelului spre rejudecare pe fond, pe motiv că determinant în valoarea litigiului este cuantumul pretențiilor, respectiv restituirea sumei de 18.000 euro, Decizia nr. 32/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, referitoare la determinarea competenței în materia rezoluțiunii unor acte juridice patrimoniale neputându-se aplica retroactiv cauzelor înregistrate anterior publicării ei în Monitorul Oficial.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că litigiul este de natură patrimonială, iar valoarea raportat la care trebuie stabilită competența este valoarea imobilului obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare și nu valoarea avansului ce se solicită a fi restituit, stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru neavând legătură cu determinarea competenței.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, Curtea apreciază că acesta este fondat, întrucât, într-adevăr, litigiul are o natură patrimonială, așa cum corect au statuat instanțele de fond, problema care se ridică fiind aceea a valorii obiectului.
în cauză, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil în valoare de 220.000 euro, precum și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii avansului de 18.000 euro.
Valoarea litigiului se raportează, în această situație, la valoarea avansului, ce reprezintă repunerea părților în situația anterioară, și nu la valoarea întregului imobil, așa cum greșit a statuat Tribunalul, întrucât, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, nu s-a transmis un drept de proprietate asupra imobilului, pentru a fi avută în vedere valoarea acestuia, din această convenție născându-se doar o obligație de a face, în sensul de a încheia în viitor contractul promis.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie, așadar, rezoluțiunea unei convenții ce are ca obiect un drept de creanță, cu consecința repunerii părților în situația anterioară în formula restituirii avansului, acesta determinând valoarea obiectului litigiului.
Valoarea obiectului litigiului determină atât competența, cât și cuantumul taxei judiciare de timbru, neputându-se vorbi de o valoare a obiectului pentru determinarea competenței și de o altă valoare a obiectului pentru stabilirea taxei judiciare de timbru.
Valoarea întregului imobil ar fi fost determinantă în stabilirea competenței și, implicit, a taxei judiciare de timbru, doar în situația în care s-ar fi cerut, fie executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare, cu alte cuvinte obligarea la încheierea contractului autentic translativ de proprietate pentru întregul imobil, fie în situația în care s-ar fi cerut rezoluțiunea chiar a contractului autentic de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, repunerea părților în situația anterioară însemnând redobândirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil.
(Judecător Andrea Annamaria Chiș)
| ← Interpretarea si aplicarea dispoziţiilor legale prevăzute în... | Cerere în obligaţie de a face şi evacuare. Calea de atac... → |
|---|
