Termenul de exercitare a căii de atac a recursului în situaţia plasamentului copilului în regim de urgenţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale
| Comentarii |
|
Obiectul acţiunii - plasamentul copilului, în regim de urgenţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în baza dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Conform art. 129 din menţionata lege, procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 286 din 11 aprilie 2011
Prin decizia civilă nr. 286/11.04.2011, Curtea de Apel Ploiești a respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâții R.C. și R.E. împotriva sentinței civile nr. 469/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.
Obiectul acțiunii l-a constituit plasamentul copilului, în regim de urgență, pe calea ordonanței președințiale, a copilului R.M., în baza dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Conform art. 129 din menționata lege, procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 582 alin. (1) C.proc.civ., termenul de recurs în materie de ordonanță președințială este de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
întrucât în fața primei instanțe părțile au fost citate, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare, cum de altfel s-a prevăzut și în dispozitivul sentinței.
Nedeclararea recursului în termenul legal atrage neluarea lui în considerație, deoarece, potrivit art. 103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal imperativ, este supusă sancțiunii decăderii, afară dacă legea nu dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
în speță, hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 23.02.2011, iar recursul a fost declarat la 8.03.2011, depășindu-se astfel termenul legal prevăzut de art. 582 alin. (1) C.proc.civ.
în aceste condiții, având în vedere și faptul că pârâții nu au făcut dovada că nedeclararea recursului în termenul legal a fost urmarea unei împrejurări mai presus de voința lor, Curtea, în temeiul art. 137 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 582 alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul ca tardiv formulat.
(Judecător Cristina-Paula Brotac)
| ← Constatarea nulităţii absolute parţiale a unor contracte de... | Răspunderea patrimonială a salariaţilor. Condiţii pentru... → |
|---|
