Titlu: contestaţie la executare; invocare pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept ce ar fi putut fi invocate în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac; condiţiile în care operează termenul de graţie de 6 luni prevăzut de art
| Comentarii |
|
Judecătoria MANGALIA Sentinţă civilă nr. 264 din data de 24.02.2015
Prin sentința civilă nr. 1827/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. …., a fost admisă actiunea promovata de intimatul S in contradictoriu cu contestatorul-debitor Municipiul Mangalia și a fost somat contestatorul-debitor la plata catre intimat in termen de 30 de zile de la comunicare, a urmatoarelor sume: 499.729,39 lei reprezentand contravaloare lucrări, actualizata cu rata inflatie, incepand cu data de 14.02.2013 si data platii efective; 47.642,14 lei reprezentand dobânda legala, determinata potrivit OG nr.13/2011, aferenta debitului de 499.729,39 lei, pentru perioada cuprinsa intre 14.02.2013-09.04.2014; 200 lei reprezentind cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr. 1976/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. ….. a fost respinsă ca nefondată cererea în anulare formulată de contestator împotriva sentința civilă nr. 1827/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. …..
La data de 27.08.2014 intimatul a formulat cerere de executare silită pentru titlul executoriu menționat anterior, fiind înregistrat pe rolul BEJ Oană Silviu dosarul de executare nr. …..
La aceeași dată a fost întocmită încheierea de înregistrare a cererii de executare și deschiderea dosarului execuțional.
La data de 09.09.2014 a fost încuviințată executarea silită prin Încheierea nr. 861 a Judecătoriei Mangalia în cadrul dosarului civil nr. …...
La data de 15.09.2014 a fost emisă somația, comunicată contestatorului la data de 17.09.2014 conform dovezii de comunicare de la fila 98. Deși pe dovada de comunicare menționată anterior apare consemnat că se comunică și titlul executoriu și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, aceste ultime acte de executare silită nu apar în dosarul de executare anexate dovezii de comunicare de la fila 98 iar pe dovada de comunicare de la fila 115 apare că a fost comunicată contestatorului încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare la data de 30.10.2014.
Prin urmare, având în vedere aceste neclarități, instanța va avea în vedere că i s-a comunicat contestatorului încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare însă la data de 30.10.2014 conform dovezii de comunicare de la fila 115 semnată și ștampilată de primire de un reprezentant al contestatorului iar nu la data de 17.09.2014 astfel cum susține intimatul.
Prin urmare, instanța constată că motivul de contestație reprezentat de necomunicarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, este nefondat. În același sens instanța constată că prezenta contestație este promovată în termenul prescris de art. 714, alin. 2 C.pr.civ., fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 31.10.2014. Oricum, prin concluziile scrise depuse la dosar pentru termenul din data de 24.02.2015 contestatorul a renunțat la invocarea ca și motiv a acestui aspect.
Analizând prezenta contestație la executare, instanța constată că se invocă motive relative la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1827/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. …. definitivă prin sentința civilă nr. 1976/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. ….., respectiv încălcarea unor obligații contractuale de către intimat, obligații decurgând din Acordul Cadru de lucrări nr. ….. și Contractul subsecvent de execuție lucrări nr. …, invocându-se și excepția de neexecutare a contractului.
Conform art. 712, alin. 1 C.pr.civ.: Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Potrivit art. 1024 C.pr.civ.: (1) Ordonanța de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare și are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii în anulare. Ordonanța de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Dispozițiile art. 637 rămân aplicabile. (2) Împotriva executării silite a ordonanței de plată partea interesată poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât neregularități privind procedura de executare, precum și cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanței de plată.
În speță, instanța constată că motivele de contestație invocate nu sunt susceptibile a face obiectul contestației la executare, executarea silită fiind pornită în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 1827/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. ….. definitivă prin sentința civilă nr. 1976/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. ….. Pe cale de consecință instanța constată că și acest motiv de contestație este nefondat, excepția de neexecutare, ca și apărare de fond, neputând fi invocată pe calea contestației la executare.
Cu privire la motivul de contestație referitor încălcarea prevederilor art. art. 3 din OG 22/2002 modificat prin Legea 110/2007, instanța apreciază, cu titlu preliminar că acest motiv de contestație nu este unul de ordine publică, fiind necesar a fi invocat de partea interesată. Pe de o parte, autoritatea publică suspusă executării silite este cea mai în măsură să aprecieze dacă dispune sau nu de fondurile necesare punerii în executare a titlului executoriu iar pe de altă parte, a aprecia că instanța ar fi datoare să invoce acest motiv din oficiu, ar contraveni în mod flagrant dispozițiilor art. 44, alin. 1 și 2 din Constituție potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate iar proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Tot în legătură cu acest motiv de contestație, referitor la invocarea decăderii de către intimat întrucât contestatorul a înțeles să își modifice cererea introductivă contrar art. 204 C.pr.civ., instanța apreciază că în speță este aplicabil art. 712, alin. 3, teza a II-a C.pr.civ., acest text de excepție oferind posibilitatea contestatoarei să adauge și acest motiv de contestație. Prin urmare, instanța apreciază că debitorul-contestator putea invoca acest motiv inclusiv după începerea dezbaterilor.
Analizând motivul de contestație ultim invocat, instanța apreciază că acesta este nefondat pentru motivele ce urmează:
Conform art. 622, alin. 1 și 2: Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002: "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";, iar potrivit art. 3 "în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie";.
Din interpretarea art. 2 din O.G. nr. 22/2002 se observă că pentru invocarea termenului de grație de 6 luni este necesară inițial intenția instituției publice de a executa de bună voie urmată de constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației.
După finalizarea primelor două etape, în urma recepționării somației de plată comunicată prin executor judecătoresc la cererea creditorului începe să curgă termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor iar ulterior are loc demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire, în cazul în care instituția de stat nu execută creanța benevol.
Se constată deci că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Șandor împotriva României că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de "proces"; în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Situație ce se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită, nu este oportună deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.
În cauza Sabin Popescu împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza Costin împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
În acest context, deși sentința civilă nr. …. pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. …. era executorie încă de la momentul pronunțării sale - 24.06.2014, conform art. 1024, alin. 1 C.pr.civ. chiar dacă a fost atacată cu cerere în anulare, între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită la data de 27.08.2014, la peste două luni distanță, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu și nici nu s-a făcut dovada că ar fi inițiat demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare sau ar fi anunțat intimatul despre intenția de a îndeplini obligația benevol dar ar fi fost în imposibilitate din cauza lipsei lichidităților.
Mai mult decât atât, se poate observa că, în speță, contestatoarea a aflat despre începerea executării încă de la data de 17.09.2014, odată cu primirea somației din partea executorului judecătoresc (conform dovezii de la fila 98) și, deși a formulat contestație la executare la data de 30.10.2014, nu a înțeles să invoce lipsa fondurilor decât la termenul din data de 20.02.2015, la cinci luni distanță de la începerea executării. Aceasta în condițiile în care susține că lipsa fondurilor ar fi fost cea care ar fi împiedicat executarea benevolă a obligației.
De asemenea, deși una dintre condițiile necesare pentru a putea beneficia de termenul de grație de 6 luni este acela de a constata de către debitor lipsa lichidităților disponibile la momentul nașterii obligației în sarcina sa (în speță la data de 24.06.2014), contestatorul a efectuat aceste demersuri abia la patru luni distanță, la data de 30.10.2014 prin emiterea notificării către ANAF (fila 112), după începerea executării silite.
Prin urmare, pentru motivele de fapt și de drept enunțate anterior, contestatorul nu poate opune cu succes termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege.
Având în vedere cele menționate anterior instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul MUNICIPIUL MANGALIA prin PRIMAR în contradictoriu cu intimatul S, ca nefondată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere că înseși contestația la executare urmează a fi respinsă, și această cerere va fi respinsă pe cale de consecință, ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de executare, având în vedere dispozițiile art. 453, alin. 1 C.pr.civ., precum și împrejurarea că debitorul - contestator a căzut în pretenții, va obliga contestatorul la plata către intimat a sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform facturii nr. 402/18.12.2014 depusă la dosar.
| ← Titlu: plângere contravenţională; criteii avute în vedere... | plângere contravenţională; calitate procesual activă → |
|---|
