Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Decizie nr. **** din data de 15.06.2017
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
Dosar nr. ....................
DECIZIA CIVILĂ NR. ................
Ședința publică din ................
Tribunalul constituit din:
Președinte: ........................
Judecător : ....................
Grefier: .........................
Pe rol, se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă .................... împotriva sentinței civile nr. ............... pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul București prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de ................. , fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a mânat pronunțarea pentru data de ................. , când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de ................ , reclamanta ......................... , în contradictoriu cu pârâții .................... , MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa constate ca reclamanta a dobândit prin uzucapiune terenul in suprafata de .......... mp situat in mun. ..................... , si prin accesiune constructia edificata pe acest teren, compusa din 3 camere si dependințe.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in anul 1965, autorii sai, ................ si ................. au dobândit prin înscris sub semnătura privata de la paratul ................. , terenul in suprafața de .............. mp situat in mun. ................ . A mentionat ca, dupa dobandirea terenului, autorii sai au ridicat o constructie din paianta formata din 2 camere si dependinte, exercitand o posesie utila si neviciata asupra imobilului, comportandu-se si fiind recunoscuti ca adevarati proprietari ai imobilului. Reclamanta a invederat ca, dupa decesul autorilor sai, respectiv 02.12.1995 si 25.04.2001, a continuat sa exercite posesia asupra terenului, platind toate taxele si impozitele catre stat, precum si utilitatile aferente imobilului. A menționat ca, intrucat pentru acest imobil nu exista o solicitare de concesiune, nu figurează in evidentele Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 o cerere privind restituirea lui in natura sau in echivalent si nici nu au putut fi identificate terțe persoane care ar putea afirma un drept real asupra imobilului, apreciaza ca imobilul poate fi asimilat categoriei de res nullius, care, potrivit art. 553 NCC apartin statului, mai exact domeniului privat. Reclamanta a mentionat ca, intrucat terenul se afla in folosinta sa exclusiva de peste 49 de ani si, tinand cont ca s-a comportat fata de acest imobil ca un adevarat proprietar, apreciza ca in cauza s-a implinit termenul de prescriptie achizitiva. A mai invederat ca, in urma verificarilor efectuate, nu a putut obtine documente care sa ateste dreptul de proprietate al paratului ..................... sau a altor persoane asupra imobilului, motiv pentru care apreciaza ca imobilul face parte din domeniul privat al Municipiului Bucuresti.
În drept, art. 1890, art. 1846, 1847, art. 1860 C.civ., art. 26 alin. 1, art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991.
În dovedire, reclamanta a depus un set de inscisuri.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a depus la dosar intampinare in prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.
In motivarea exceptiei, a mentionat ca intr-o cerere avand ca obiect constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitate procesuala pasiva are proprietarul care s-a desesizat de bun. A mentionat ca reclamanta nu a dovedit ca ultimul proprietar al terenului in suprafata de ............... mp situat in .................. este Statul Roman, astfel ca nu are calitate procesuala pasiva.
La termenul de judecata din data de .............. , reclamanta a aratat ca renunta la judecata cererii formulate in contradictoriu cu paratul ................... .
La solicitarea instantei, Directia Generala de Impozite si Taxe Locae Sector 3 a depus la dosar istoricul de rol fiscal al imobilului situat in .................... .
La termenul de judecata din data de ............... , instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului .................... invocata de acesta prin intampinare si a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ...................... , ramanand in pronuntare pe aceste exceptii.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. ................ pronunțată de Judecătoria Sector 3 București s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, invocata de acesta prin intampinare.
S-a respins cererea formulată de reclamanta ....................... în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucuresti prin Primar General invocata din oficiu..
S-a respins cererea formulată de reclamanta ................. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a luat act ca reclamanta a renunțat la judecata cererii formulate in contradictoriu cu paratul ...................... .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat instanței să constate ca a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat in .................... , in suprafața de .............. mp, iar prin accesiune sa se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe terenul respectiv.
Din adresa emisa de Directia Generala de Impozite si Taxe Locale Sector 3, privind istoricul de rol fiscal al imobilului in litigiu, rezulta ca începând cu anul 1952 si pana in anul 1966 pe rolul fiscal al imobilului au figurat Most. .............. , fara a detine acte autentice la dosar, iar ulterior .................. a figurat impusa la venituri din inchirieri. Din aceeasi adresa, mai reiese ca, in prezent, pe rolul fiscal al imobilului cu privire la care se solicita dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, figureaza impusi Most. .................. pentru teren in suprafata de .............. mp, din care ............. mp teren ocupat de constructie.
Calitatea procesuala pasiva presupune identitatea dintre persoana chemata in judecata in calitate de parat si persoana obligata in raportul juridic judecatii. Actiunea prin care se solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune este actiunea introdusa de posesorul imobilului impotriva celui care are drept de proprietate asupra imobilului respectiv.
Corobarand cele retinute anterior, instanta a constatat ca paratii STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL nu au fost niciodata proprietari ai terenului in litigiu, astfel ca nu au calitate procesuala pasiva in cauza.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 1890 si art. 1847 C.civ., s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE invocata de aceste prin intampinare si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MUNICIPIULUI BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL invocata de instanta de judecata din oficiu, s-a respins cererea formulata impotriva acestor parati ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Avand in vedere ca la termenul de judecata din data de ................. , reclamanta a aratat ca intelege sa renunte la judecata cererii formulata in contradictoriu cu paratul ................ , instanta, in temeiul art. 406 alin. 4 C.proc.civ., a luat act ca reclamanta a renuntat la judecata cererii formulate in contradictoriu cu paratul .................. .
Împotriva acestei soluții în termen legal, motivat și timbrat a formulat apel reclamanta ................ , criticând sentința civilă nr. ............... a Judecătoriei Sector 3 București pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea hotărârii instantei de fond, respingerea exceptiei lipsei calitătii procesual pasive a celor doi pârâți și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 3.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr. unic .............. la data de ................... .
În motivele de apel se arată că :
Prin sentința pronunțata, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiata excepția lipsei calității procesual pasive a paraților Municipiul București, prin Primar General si Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut ca "din adresa emisa de DGITL Sector 3, privind istoricul de rol fiscal al imobilului in litigiu, rezulta ca începând cu anul 1952 si pana in anul 1966 pe rolul fiscal al imobilului au figurat Most. .......... , fara a deține acte autentice la dosar, iar ulterior ................. a figurat impusa la venituri din închirieri.
A reținut instanța ca: "Acțiunea prin care se solicita constatarea dreptului de. proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune este acțiunea introdusa de posesorul imobilului împotriva celui care are drept de proprietatea asupra imobilului respectiv.
Coroborând cele reținute anterior, instanța a constatat ca parații Stalul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice si Municipiul București, prin Primar General nu au fost niciodată proprietari ai terenului in litigiu, astfel ca nu au calitate procesuala pasiva in cauza. ";
Se apreciază opinia instanței ca fiind vădit greșita in raport de argumentele sale invocate prin însăși cererea de chemare in judecata si notele scrise cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale pasive, si in raport cu însăși raționamentele instanței expuse in considerentele hotărârii pronunțate.
Se poate observa astfel ca, desi instanța a constatat ca nu exista niciun document din care sa rezulte ca imobilul se afla in proprietatea titularilor de rol fiscal, respectiv Most. ............ ori ..................... , a constatat ca nu poate fi reținuta nici calitatea procesual pasiva a celor doi parați, întrucât aceștia nu au fost niciodată proprietari ai terenului in litigiu.
Totodată se arată că instanța nu a analizat in niciun fel argumentele de fapt si de drept invocate, desi avea aceasta obligație, potrivit dispozițiilor art. 425 pct. b, c.pr.civ.
Asfel cum a retinut si instanța de fond si cum s-a aratat si in cuprinsul cererii de chemare in judecata, desi s-au făcut numeroase demersuri la institutiile statului, nu au fost identificate documente care sa ateste dreptul de proprietate al paratului Dumitru Ion ori al altei persoane fizice asupra terenului ce face obiectul prezentului dosar.
Ca atare, deveneau aplicabile dispozițiile art. 1.203 din vechiul cod civil, bunul fiind asimilat categoriei de res nullius.
Doctrina a stabilit in mod constant ca prin aceasta dispoziție legiuitorul a intenționat sa spună ca astfel de bunuri aparțin statului, mai exact domeniului sau privat.
Soluția decurgea si din prevederile art. 25 din Legea 213/1.998 care dispun: "in accepțiunea prezentei legi, prin sintagma domeniul, public din art, 477 vechiul cod civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, după caz";.
Pe de alta parte, în legătură cu terenurile din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale, in art. 6 teza finala din Legea 18/1991, se precizează ca ele sunt supuse dispozițiilor de drept comun, norma cu privire la terenurile aparținând domeniului privat al unităților administrativ teritoriale, fiind preluata ca atare si in dispozițiile art. 123 alin. 2 din Legea 215/2001.
Practica majoritara recunoaște calitatea procesuala pasiva a unităților administrativ teritoriale pe baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 care stabilește ca terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităților si care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din aceeași lege, care la randu-i prevede ca terenurile situate in intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedai, in ambele cazuri fara moștenitori, trec in proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, si. in administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date in folosința celor care doresc sa isi construiască locuințe si nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/199J, terenurile pot face obiectul dreptului, de proprietate privata sau a altor drepturi reale având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat, iar bunurile fara stapan intra, potrivit art. 477 C.civ, coroborat cu art, 25 din Legea nr, 213/1998, in domeniul privat al statului sau unității administrativ-teritoriale.
In unele cauze deduse judecații sale, Curtea Europeana a reținut existenta unui drept protejat de Convenție din situații de fapt, cu mare persistenta in timp. Avand a se pronunța cu privire la existenta dreptului de proprietate asupra unor terenuri, instanța europeana a arata! ca "ea acorda o deosebita importanta dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, datorita absentei. (...) unor planuri cadastrale si imposibilității înscrierii proprietății in registrele de publicitate imobiliara"; (a se vedea, spre exemplu, cauza Sfintele Mănăstiri c. Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994).
Dat fiind ca niciun alt proprietar nu a putut fi identificat, reclamanții s-ar afla in imposibilitate de valorificare a drepturilor lor rezultând dintr-o îndelungata stăpânire a unui teren din cauza lipsei unei activități coerente a statului privind publicitatea imobiliara referitoare la înscrierea dreptului de proprietate. Or, apărarea efectiva a dreptului de proprietate impune si adoptarea unor masuri pozitive de protecție, ce semnifica existenta unor
obligații pozitive in sarcina autorităților statale competente, acolo unde exista o legătură intre masurile pe care un reclamant le-ar putea aștepta in mod legitim de la acestea, raportate la exercitarea prerogativelor conferite de stăpânirea unui bun. Aceasta ar fi însemnat inclusiv obligația de a reglementa si implementa activitatea privind publicitatea imobiliara in asa fel incat sa permită instanțelor naționale sa soluționeze in mod eficace si echitabil orice eventual litigiu referitor la un teren cu privire la care reclamanții au cel puțin o speranța legitima de a obține dreptul de proprietate /cu privire la un teren (speranța legitima decurgând dintr-o îndelungata stăpânire, de care legea leaga producerea unor efecte juridice).
Prin urmare, nu ramane decât ca instanța sa constate ca, atunci când reclamantul dintr-o acțiune in constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune depune diligente rezonabile pentru identificarea adevăratului proprietar si, ca atare, unitatea administrativ-teritoriala in circumscripția careia se afla situat, ar fi singura care ar putea invoca un drept asupra acestuia (art. 1199C.civ.).
Aceasta calitate procesuala pasiva atribuita in mod fortat statului, chiar atunci când aceasta neaga prezumția de proprietate ridicata împotriva sa, are susținere in dispozițiile legale mai sus citate.
In acest sens s-a invocat si decizia civila nr. ............... pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, ce se afla depuse la dosarul de fond.
Chiar daca parații Statul Roman si Municipiul București, neaga prezumția de proprietate ridicata împotriva lor, având in vedere ca din verificările sale rezonabile nu a fost identificata nicio persoana fizica care ar fi avut proprietatea asupra imobilului ori moștenitorii acesteia, si avand in vedere dispozițiile legale mai sus menționate, s-a constatat calitatea procesuala pasiva a acestora.
Ca atare, având in vedere toate aceste argumente, s-a apreciat ca instanța de fond a admis in mod greșit excepția lipsei calitatii procesual pasive a paraților, motiv pentru care s-a solicitat ca in temeiul dispozițiilor art. 480 c.pr.civ. sa se admită apelul, sa se anuleze hotărârea instanței de fond si sa se trimită cauza spre rejudecare Judecătoriei sector 3.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinări.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma apelului formulat, a actelor și lucrărilor cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. ..................... pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost admisă excepție lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice și Municipiul București, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada faptului că aceștia ar fi fost vreodată titularii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în rolul fiscal figurând înscrise persoane fizice.
Apelanta-reclamantă ................. a criticat această soluție, apreciind sentința primei instanțe ca nemotivată asupra apărărilor invocate, contradictorie, având în vedere că reține faptul că nu există nici o dovadă a dreptului de proprietate în ceea ce privește peroanele fizice înscrise în rolul fiscal, deși au fost făcute numeroase demersuri pentru a identifica titularii dreptului de proprietate. Neexistând vreo dovadă cu privire la titularul dreptului de proprietate se impunea concluzia care rezultă din legislație și din practica majoritară în sensul că dreptul de proprietate revine unității administrativ teritoriale sau statului. Altfel, ar fi încălcat accesul la justiție și reclamanta ar fi lipsită de o cale efectivă pentru apărarea dreptului de proprietate.
Tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Din probele administrate nu a fost probată existența unui drept de proprietate al unei persoane fizice asupra imobilului în litigiu, ci numai deschiderea rolului fiscal pe numele unor persoane fizice. Cum însă această înscriere nu se face în mod necesar numai în temeiul dovezii dreptului de proprietate, ci numai pe baza unei simple declarații în acest sens, înscrierea în rolul fiscal nu poate constitui o dovadă a dreptului de proprietate. De asemenea, din relațiile obținute nu a rezultata existența unui titlu de proprietate în favoarea acestor persoane sau a unei alte persoane.
Tribunalul retine ca, potrivit dispozițiilor constituționale, niciun bun nu poate fi fără stăpân, prin urmare și imobilului în cauză i se aplică același principiu.
Potrivit disp. art. 499 Cod civil, bunurile vacante și fără stăpân se cuvin statului prin ocupațiune ca mod de dobândire.
În ceea ce privește regimul juridic al terenului ce se cere a fi uzucapat, tribunalul reține că potrivit art. 3 alin. 1 din Lege a nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Alin. 4 al aceluiași articol prevede ca domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
În anexa nr. III se prevede că domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit, printre altele, din următoarele bunuri: rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, constructule și terenurile aferente.
Regula este ca bunurile din domeniul public aparțin unităților administrativ teritoriale, numai în mod excepțional acestea aparțin statului și numai in cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Art. 72 din Legea nr. 69/1991 prevede că aparțin domeniului public de interes local sau județean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes public și nu au fost declarate de interes național.
Totodată, Legea nr. 215/2001 a administrației public locale definește sfera bunurilor din domeniul public al unității administrativ teritoriale. Potrivit acestui text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu au fost declarate de interes național.
Conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.
Potrivit art. 122 din același act normativ aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
În concluzie, terenul in litigiu nu este și nici nu poate fi în domeniul public al statului întrucât nu face parte din categoriile expres prevăzute de lege în acest sens, putând fi proprietate particulară sau proprietatea unității-administrativ teritoriale Municipiul București iar dacă nu există dovezi că acesta ar aparține unei persoane fizice, reiese că aparține Municipiul București, fiind în domeniul privat al acestuia.
Bunurile fără stăpân intră, potrivit art. 477 cod civil coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în domeniul privat al statului sau unității administrativ-teritoriale.
În același timp, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului.
Sintagma în proprietatea statului este interpretată în doctrina și jurisprudența actuală drept proprietatea privată a statului. Aceasta nu conduce la concluzia că nefiind delimitată proprietatea publică și proprietatea privată a statului în perioada 1948-1989, ar însemna că statul nu a preluat proprietatea acestor terenuri. Atât pentru această perioadă cât și pentru perioada actuală, statul apare în ambele cazuri ca titular prezumtiv al proprietății asupra terenurilor.
Legea nr 18/1991 clarifică situația terenurilor aflate astfel în proprietatea statului și administrate de primării până în anul 1989.
Art. 36 din Legea nr. 18/1991 stabilește că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din aceeași lege, care la rându-i prevede că terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără mostenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosința celor care solicita să își construiasca locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat, iar bunurile fără stăpân intră, potrivit art. 477 C.civ. și art 646 C.icv. coroborate cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în domeniul privat al statului sau unității administrativ-teritoriale.
Legea fondului funciar stabilește definiția fondului funciar al României în art. 1, ca fiind alcătuit din terenurile de orice fel indiferent de destinație, de titlul pe baza cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte. Acest articol asigură aplicabilitatea generală a legii fondului funciar privind situația juridică a tuturor terenurilor.
Prin urmare, în cazul acțiunilor având drept obiect uzucapiune în cadrul cărora nu se identifică o persoană fizică care să fie titularul actual al dreptului de proprietate ori în evidențele primăriilor figurează înregistrat statul ca posesor, prin consiliile locale (la nivelul anilor 1940-1986), calitatea procesuală pasivă aparține unităților administrativ teritoriale.
Aceasta deoarece proprietatea publică ori privată a statului este stabilită expres prin lege respectiv hotărâri de guvern, astfel că terenurile menționate vor apare ca fiind în proprietatea unităților administrativ teritoriale, potrivit Legii nr. 18/1991.
Tribunalul va reține că unitatea administrativ teritorială prezumtivă proprietară a imobilului este în speță Municipiul București prin primar general, întrucât terenul în cauză este situat pe raza Municipiului București și nu a putut fi identificat un alt titular al dreptului de proprietate.
În caz contrar, instituția uzucapiunii nu ar mai fi susceptibilă de a produce efecte juridice, pentru că reclamanții nu ar putea solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în contradictoriu cu nici o altă persoană, nefiind în măsură să identifice o altă persoană care să fie titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, având în vedere toate aceste texte legale, precum și lipsa dovezii existenței unui titlu de proprietate al reclamantei cu privire la acest teren pentru care se solicită uzucapiunea, în prezenta căruia reclamanta nu ar mai fi fost pusă în situația de a solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, tribunalul apreciază că acest teren aparține unității administrativ teritoriale și se află în domeniul privat al acesteia, astfel încât calitatea procesuală pasivă aparține Municipiului București, prima instanță admițând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive față de pârâtul Municipiul București.
Tribunalul reține totodată că este justificată din aceeași perspectivă admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Tribunalul mai reține că nu există vreun impediment în reținerea celor de mai sus, având în vedere că sent. civ. nr. .............. pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dos. nr. ............ (f. 33 dos. judecătorie) având ca obiect uzucapiune, a fost de asemenea admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, dar și a pârâtului ................. , întrucât cauza a fost diferită. În acel dosar excepțiile au fost admise invocându-se faptul că nu s-a făcut dovada succesiunii vacante a lui .............. pentru ca pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București să dobândească în temeiul legii succesiunea vacantă și imobilul să ajungă în patrimoniul Municipiului București. Așadar admiterea excepției a avut în vedere lipsa calității de succesori ai persoanei fizice a pârâților.
Cum în prezenta cauză justificarea dreptului de proprietate a pârâtului Municipiului București s-a făcut, în temeiul dispozițiilor legale invocate, pe aspectul că bunurile care nu aparțin nimănui sunt ale statului, respectiv unității administrativ-teritoriale, tribunalul apreciază că suntem în prezența unei cauze diferite, astfel încât nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecată sent. civ. nr. ................... pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dos. nr. ...................... .
În concluzie, față de cele mai sus reținute, în temeiul prev. art. 480 alin. 3 C.proc.civ., constatând că prima instanță a soluționat cauza în mod eronat în temeiul unei excepții procesuale, fără a intra în cercetarea fondului și având în vedere că apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul va admite apelul, va anula în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu Municipiul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă ................ , cu domiciliul ales în ..................... , împotriva sentinței civile nr. ............ pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul București prin Primar General, cu sediul în București, Bd. Regina Elisabeta nr.47, sector 5 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. Apolodor nr.17, sector 5, având ca obiect uzucapiune.
Anulează, în parte, sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu Municipiul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, .................... .
Președinte Judecător
....................... ...............................
Grefier
.............................
| ← Pretenţii. Jurisprudență | Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Suspendare a executării → |
|---|
